Sunteți pe pagina 1din 59

Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi

Facultatea de Geografie şi Geologie


Departamentul de Geografie

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator: Lect. dr. Daniela LARION Candidat: Dragoș-Mihai MARIN

Specializarea: Geografia Turismului

Iaşi

Iulie 2014
Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
Facultatea de Geografie şi Geologie
Departamentul de Geografie

LUCRARE DE LICENŢĂ
Turismul Balnear din zona Carpaților și
Subcarpaților de Curbură

Coordonatori: Lect. dr. Daniela LARION Candidat: Dragoș-Mihai MARIN

Specializarea: Geografia Turismului

Iaşi

Iulie 2014
Cuprins
Cuvânt Înainte ....................................................................................................................................... 5

Rezumat ................................................................................................................................................. 5

Abstract ................................................................................................................................................. 6

Cuvinte Cheie......................................................................................................................................... 7

Introducere ............................................................................................................................................ 7

1.Metodologia și Cronologia Cercetărilor ............................................................................................. 9

II.Cadrul Natural din Carpații și Subcarpații de Curbură ..................................................................... 10

2.1 Carpații de Curbură ................................................................................................................... 10

2.1.1 Caractere Generale................................................................................................................. 10

2.1.2. Limite și Vecini ................................................................................................................... 11

2.1.3. Relief .................................................................................................................................. 12

2.1.4. Diviziuni ............................................................................................................................. 13

2.2. Subcarpații de Curbură ............................................................................................................. 23

2.2.1. Caractere Generale............................................................................................................ 23

2.2.2. Limite și Vecini ................................................................................................................... 24

2.2.3. Relief .................................................................................................................................. 25

2.2.4. Diviziuni ............................................................................................................................. 25

Capitolul III. Factorii Naturali de Cură Balneară din România ............................................................. 31

3.1 Date Generale ........................................................................................................................... 31

3.2 Climatul si bioclimatul României. Climatoterapia ..................................................................... 33

3.3 Apele minerale terapeutice din România .................................................................................. 34

1.Apele minerale alcaline si alcalino-teroase .............................................................................. 37

2.Apele clorurate- sodice ............................................................................................................ 37

3.Apele minerale carbogazoase .................................................................................................. 38

4. Apele sufatate.......................................................................................................................... 38

5. Apele sulfuroase ...................................................................................................................... 38

3.4 Nămolurile terapeutice sau peloidoterapia .............................................................................. 40

3.5 Gazele mofetariene ................................................................................................................... 42

Capitolul IV-Turismul Balnear din Carpații și Subcarpații de Curbură ................................................. 42

4.1 Stațiunea Covasna ..................................................................................................................... 43


4.2 Statiunea balneoclimaterică Băile Balvanyoș ............................................................................ 44

4.3 Stațiunea Sărata Monteoru ....................................................................................................... 46

4.4 Stațiunea Pucioasa .................................................................................................................... 48

4.5 Stațiunea Slănic Prahova ........................................................................................................... 50

4.6 Stațiunea Cheia .......................................................................................................................... 51

4.7 Stațiunea Soveja ........................................................................................................................ 52

Concluzii............................................................................................................................................... 53

Bibliografie........................................................................................................................................... 54

Anexe ................................................................................................................................................... 55
Cuvânt Înainte

Prin prezenta lucrare se încearcă prezentarea succintă a turismului balnear din zona
Carpaților și Subcarpaților de Curbură, analiza factorilor naturali de cură și potențialul dezvoltării
acestui tip de turism în viitor. Alegerea acestei teme are la bază studierea acestui sector turistic,
analiza efectelor apelor minerale și celorlalte elemente de cură balneară, asupra sănătății
pacienților.
Pe parcursul lucrării vom observa valorificarea resurselor din subsol, pentru tratamentul
balnear, diversitatea afecțiunilor pe care aceștia o pot trata sau ameliora, dar și importanța
reliefului și factorilor climatici, împreună cu cei balneari în tratarea pacienților și cum aceștia pot
face diferența în utilizarea eficientă a resurselor din zonă.
În lucrarea propiu zisă se va face o clasifiare a tuturor resurselor naturale de subsol,
factorilor climatici și a reliefului, aceștia determinând natura apelor ninerale din arealul studiat,
specializarea afecțiunilor tratate din fiecare stațiune, dar și o analiză la nivel național a factorilor
menționați mai sus, cu scopul de a evidenția acestui sector pentru viiitorului turimului în tara
noastră.

Rezumat

Titlu acestei lucrări face referire la un segment al turismului mai puțin cunoscut față de
celelate forme și anume turismul banear, În această lucrare am încercat să arăt importanța
turismului balnear pentru turismul românesc.
Am ales zona Carpaților și Subcarpaților Curbură datorită diversitații afecțiunilor pe care
apele ninerale și nu numai, le pot trata, dar și datorită faptului că prezintă o poziție centrală în țara
noastră, ceea ce îi oferă o aceesibilitate destul de impotantă.
Pentru început s-a mers pe analiza cadrului natural și anume ce importanță prezintă relieful
în turismul balnear, atât prin vegetație, cât și prin accesibilitate. Apoi a urmat analiza factorilor
climatici și urmărindu-se efectul pe care aceștia îl pot avea, atât asupra tratării, cât și a recuperării
pacienților.
Următorul pas a fost, analiza factorilor de cură balneară, elementul principal al turismului de
acest tip, analiza apelor minerale, nămolurilor terapeutice și a gazelor naturale folosite. În același
timp s-a examinat rolul pe care îl are compoziția fiecarei ape minerale, asupra diferitelor afecțiuni
pe care le tratează și asupra specializării fiecărei stațiuni balneare.
După acestă analiză am mers pe evidențierea caracteristiclor fiecărei stațiuni din zona de
studiu, scoțând în evidență atuurile fiecareia, tipurile de afecțiuni pe care acestea le tratează, dar
mai important, domeniu de tratament pe care sunt specializate, neurologic, cardiologic etc. Prin
aceasta s-a încercat o analiză ma aprofundată a acestui domeniu, în încercarea de a obține date
mult mai detaliate.
Rezultatul a fost cel dorit și anume am aflat că turismul balnear prezintă o importanță destul
de mare pentru turismul românesc, prin mare abundeță de resurse pe care o deține țara noastră.
În concluzii am arătat că turimul balnear, cu puțin efort poate devenii noua identitate a
turismului românesc, fiind un element important în dezvoltarea acestuia.

Abstract

The title of this papes, refers ti o segment of tourims less known than the others, namely, spa
tourism. In this paper I have tried to show the importance of this sector for tourism in Roumania.
I have choosen the area of the Carpathians and Subcarpathians of Curvature, because the
mineral waters there, have a high diversity of illnesses that thei can treat, and because it has a
central geographical pozition in our country which makes it very accesible for all roumanians.
In the begining i have analized the natural environment, and it's impotarnce to spa tourism,
especially the vegetation and the gound's accessibility. After that I've started to analize the
weather, and it's roll in treating and the recovery of pacients.
The next step was to analize the natural geologicall factors, mineral waters, therapeiucic
mud, and natural gases, that are used in spa tourism. At the same time I've exament the link
between the compozition of the mineral waters, the illnesses that thei treat, and the specialization
of the spa centres.
After this analysis, followed the examination of the spa centers in the area, and identifing
their strog points, the illnesses that thei treat, and most important thei specialization, neorologicall,
cardiologicall etc. In this maner I've tried to a more profund examination, in order to obtain more
accurate data.
The result was the one intended for, namely that spa tourism has a major importance for
roumanian tourism, by the abundance of resurces that our country holds.
In concluzion I've shown that spa tourism, with a little effort could be our country newest
identaty on the tourism level, being on important element, in the developement of roumanian
tourism.
Cuvinte Cheie

 Turism balnear
 Factori naturali de cură
 Stațiune turistică
 Tratament balnear
 Factori climatici
 Ape minerale

Introducere

În introducerea lucrarii am urmărit să prezint importanța temei alese, motivul alegerii temei
și importanța acestui sector turistic pentru țara noastră.
Turismul reprezintă un domeniu foarte bine dezvoltat atât pe plan național,cât și
internațional, putem observa faptul că multe cercetări în acest domeniu se bazează mai mult pe un
caracter teoretic general.
Turismul mai reprezintă și o calătorie ce are la bază odihna dar și pentru afaceri. Organizația
Mondială a Turismului ( O.M.T ) definește turiștii ca fiind persoanele ce călătoresc sau locuiesc în
locuri din afara zonelor de reședință permanente fie pentru o durată de douăzeci și patru ( 24 ) de
ore dar nu pe o perioadă mai lungă de un an consecutiv.
Spațiul ales prezintă o diversitate mare a apelor minerale, namolurilor, cât și factorilor
climatici. Ceea ce în cauză determină o diversitate mult mai mare a afecțiunilor tratabile, acest
lucru la rândul lui determină posibilitatea de dezvoltare mult mai mare a turismului, dar și
posibilitatea de recuperare mult mai eficietă, datorită acestori factori.
Turismul balnear este o ramură a activității turistice, care folosește resursele de subsol,
pentru tratarea diverselor efecțiuni medicale, sau în cazul apelor termale pentru a relaxa
organismul. Apele termale sunt folosite mai mult pentru agrement, pe când cele minerale sunt
folosite pentru sanătate.
Tema a fost aleasă datorită oportunității pe care acest domeniu îl prezintă pentru viitorul
turistic al României. Cu toate ca avem o diversitate destul de mare a turismului la noi în țară, nu
avem un domeniu pe care suntem specializați. Franța este cunoscută pentru turismul cultural, Italia
pentru turismul istoric, Bulgaria pentru cel litoral, iar Austria pentru cel de iarnă. Incercând să
concurăm pe toate planurile, nu v-a aduce un succes foarte mare, pentru că nu ne contrem atenția
asupra unui singur domeniu. Cel mai bun exemplu este concurența pentru litoralul Mării Negre,
Bulgaria este mereu în frunte, datorită prețurilor mai bune, și datorită faptului că la ei sezonul
începe mai devreme și se termină mai tărziu, diferența fiind de aproximativ 3 sămptămâni, fiind
mult mai aprope de Ecuator.
România posedă foarte multe resurse de subsol pentru a dezvolta un turism balnear eficient,
pe lângă acestea, avem și condiții climatice excelente pentru acestă ramură. Se poate creea o
imagine chiar și la nivel național în turism, pentru România ca o țară, cu turism de sănătate.
Dacă ne gândim la rata destul de ridicată de gradului de îmbătrânire a populației în tările
occidentale și afecțiunile de care aceștia pot suferii, deja avem piață destul de mare de desfacere și
odată cu atragerea acestora, există posibilitatea defacerii pe piața mondială.
Lucrarea cuprinde 4 capitole, în care s-a încercat, la o scară mai mică a potențialulul anterior
menționat. În primul capitol este vorba despre metodologia folosită în realizarea lucrării, dar
metodele de colectare a datelor și informațiilor. Următorul capitol face referire la cadrul natural,
elementele, înafară de cele specifice acestui tip de turism, care fac atractivă zona și care o ajută în
dezvoltarea turismului balnear, cel mai important element fiinddesgur, relieful. Capitolul 3 face
referire la factorii naturali de cură, cei folosiți în tratamentul balnear, însă făcându-se o referire la
nivel național, nu doar la zona de studiu. Analiza turismului balnear din zona de studiu se
realizează în capitolul 4, unde se face o examinare a stațiunilor din zonă, afecțiunile pe care
acestea le tratează, dar și echipamentelor pe care acestea le folosesc.
De asemenea trebuie să ținem cont și de faptul că, odată cu dezvoltarea turismului balnear,
în zona respectivă se pot pune în valoare și alte forme de turism, pacienții dorind să viziteze zona
în care se află, pe parcusul tratamentului. Astfel economia zonei poate profita mult mai mult
datorită turismului.
1.Metodologia și Cronologia Cercetărilor

În primlul rând, după ce domeniul a fost ales, am mers pe analiza teritoriului national, pentru
determinarea zonelor cu cea mai mare diversitate din țară, acesta fiind scopul principal. În urma
acestei examinări, am ajuns la zona Carpaților și Subcarpaților de Curbură.
Următorul pas a fost consultarea situl Ministerului Turismului, pentru vizualizarea poziției
fiecărei stațiuni turistice cu profil balnear din zonă, pentru o mai bună poziționare în spațiu a
acestora.
După aceasta a urmat realizarea unui plan succint al acestei lucrări , urmând realizarea
scheletului după care va fi structurată întreaga lucrare. Pasul următor a fost adunarea informațiilor
in materie brută, din cărți, situri de specialitate, chiar și observații de teren, unele date fiind luate
din lucrări cu teme asemănătoare. Acest lucru a determinat o schimbare a perspectivei asupra
modului de abordare al redactării și anume structura pe capitole.
Pentru o familiarizare mai bună cu zona de studiu, s-a realizat o ieșire în teren, în urma
căreia am reușit sa vizitez 2 stațiuni balneo-climaterice din zona de studiu, fiind vorba de Covasna
și Balvanyoș, aici am stat de vorbă cu medici balneologi, ghizi turistici, reprezentanți ai
autorităților locale mi-au oferit informații asupra modului de tratare al pacienților, prețurile pe care
aceștea le au și cel mai imporant am putut resursele care vor fi tratate în lucrare, în mediul natural,
dar și antropic. Aceștia ne-au mai oferit ocazia sa testăm apele minerale, doar cele de uz intern,
facând diferența prin gust și în același timp sesizând substanțele pe care acestea le compun. Odată
cu degustarea, ghidul ne explica și cum diferitele substanțe au efect asupra corpului nostru și în
acelați timp și importanța climatului în turismul balnear.
Primele date au fost asupra cadrului natural și rolul acetora în cura și tratamnetul balnear. În
turismul balnear, cei mai importanți factori sunt apele minerale, nămolurile terapeutice și gazele
mofetice, acesta fiind următorul pas în redactarea lucrării, analiza acestor factori la nivel național,
pentru a realizarea unui punct de vedere general asupra acestui domeniu. Ultimul pas a fost analiza
tuturor stațiunilor din zonă, în vederea unui studiu mai aprofundat.
După colecționarea tuturor datelor a urmat realizarea harților pentru zona de studiu și a unor
stațiuni turistice, cu ajutorul programului Adobe Illustrater, apoi inserând în lucrare imaginile
corespunzătoare.
Ultimul pas a fost tehnoredactarea lucrării.
II.Cadrul Natural din Carpații și Subcarpații de Curbură

Figura 1.-Carpații și Subcarpații de Curbură-Realizată de Marin Dragoș-Mihai-Sursă fond hartă: profudegeogra.ro

2.1 Carpații de Curbură

Își justifică pe deplin denumirea după forma specifică pe care o au Carpații României în
fâșia montană dintre văile Trotușului și Prohovei, unde spațiul montan carpatic își modifică
direcția de la est spre vest, la aceasta alăturându-se, desigur, o seamă de alte caracteristici în
această privință.

2.1.1 Caractere Generale

În legatură cu apartenența acestei grupe la un sistem carpatic sau altul(Orientali sau


Meridionali) au existat numeroase discuții în literatura geografică și geologică de specialitate . De
mai multă vreme s-a cristalizat, însă, concepția privind includerea acestei unități la Carpații
Orientali, având la bază o serie de elemente de afinitate, atât geologice, cât și geografice.
Carpații Curburii se caracterizează prin extensiunea maximă a flișului în cadrul Carpaților
Românești, evidențiidu-se flișul intern (cretacic), format din stratele de Sinaia( marne, merno-
calcare, calcare fin granulate) și conglomerate și mai cu seamă flișul extern ( paleogen), îm care
predomină gresia, dar la care se asociază și alte formațiuni: marne, argile, șisturi negre etc, care în
condiții de intercalare cu gresiile determină mari alunecări de teren, mai ales în Bazinul Buzăului.
În cadrul gresiilor se remarcă gresia Kliwa, uneori cu grosimi de 600-1200 m, cu duritate ridicată,
dând înălțimi mari în cuprinsul unității.

2.1.2. Limite și Vecini

Această grupă se află în sudul Carpaților Orientali, întinzându-se de la valea Oituzului, în


nord, până la Valea Prahovei, în vest. Această unitate montană este delimitată de următoarele
unități de relief; în nord de grupa centrală a Carpaților Orienteli(Carpații Moldo-Transilvani), în
vest se află Carpații Meridionali(Grupa Bucegi), iar la est și sud avem Subcarpații de Curbură.

Figura 2
2.1.3. Relief

Carpații Curburii s-au format prin încrețirea scoarței terestre, în timpul orogenezei alpine.
Acestă formare a determinat altitudini diferențiate, cele mai ridicate apărând în flișul cretacic
conglomeratic și în calcarele mezozoice: 1954 m în Ciucaș, 1896 m în Baiu Mare, 1923 m în
Vârful Neamțului, 1843 m în Piatra Mare , 1799 m în Postăvaru etc, care și formează noduri
orografice, din aceastea desprinzându-se spre sud o serie de culmi ce ajung la 800-600 m la limita
cu Subcarpații. În nord, spre depresiunea Brașov, sunt prezente, de asemenea, unele trepte
marginale situate în jurul a 1000 de m.
Mișcarile tectonice recente și acțiunea rețelei hidrografice au condus la un grad accentuat
de fragmentare, rețeaua hidrografică cea mai importantă îndreptându-se spre est și sud: Putna, cu
Năruja și Zăbala; Râmnicu Sărat și Slănicul(Buzău); Buzăul, cu Bâsca Mică, Bâsca Mare și Bâsca
Chiojdului; Teleajenul; Doftana și Prahova, în timp ce spre nord sunt văi mult mai puține și mai
scurte: Timiș, Tărlung și unii afluenți ai Râului Negru ( Zagon, Covasna, Ghelința) sau
Trotuș(Oituz, Cașin)
Privitor la suprafețele de eroziune, mozaicarea petrografică și tctonismul accentuat,
inclusiv cel actual, au dat caracteristica de complexitate ridicată. Cu toate acestea, se poate ajunge
la o anumită situație de generalizare a principalelor trepte, situate între 1700-600 m.
Întreaga grupă se caracterizează printr-un grad accentuat de împădurire și prin întinse
pășuni, care au permis dezvoltarea vieții umane încă din vremuri îndepărtate, urme ale
paleoliticului, neoliticului și ale perioadelor următoare fiind identificate mai ales în spațiile
depresionare și de-a lungul unor văi.
Urmărirea evoluției spațiului forestier evidențiază acțiunea de defrișare a unor spații
întinse, mai cu seamă din categoria rășinoaselor, care a avut loc îndeosebi din momentul
construirii căilor ferate forestiere de-a lungul principalelor văi( sfârșitul secolului trecut și primele
decenii ale secolului XX). Urmare a acestui fapt, Munții Curburii, cu deosebire cei ai Vrancei, au
intrat într-un ciclu avansat de declanșare a fenomenelor de eroziune, care au devenit clasice în
literatura științifică de specialitate. Pentru stăvirea unor asemenea procese gravitaționale, în a doua
jumătate a secolului XX au fost realizate anumite lucrări de combatere a eroziunii, în primul rând
prin acțiunii de reîmpădurire, care au condus la rezultate destul de notabile
2.1.4. Diviziuni

Compontenentele geografice majore (alcătuirea geologică, relieful destul de fragmentat,


pătrunderea rețelei de văi dinspre sud, urmare a nivelului de bază coborât din compartimentul estic
al Câmpiei Române, intervenția destul de accentuată a factorului antropic etc) dau nota de unitate
în ansamblul grupei, apărând însă și o seamă de diferențieri, care permit evidențierea mai multor
subunități: Munții Vrancei, Munții Buzăului, Munții Teleajenului și Doftanei și Munții Timișului ,
le care se adaugă Depresiunea Brașov.

2.1.4.1. Munții Vrancei

Reprezintă compartimentul nord-estic al grupei, în nord ajungând până la Pasul Oituz, în


est venind în contact cu Subcarpații Curburii pe la vest de localitățile Oituz, Mănăstirea Cașin,
Soveja, Tulnici, Nereju, Vintileasca și Lopătari, în sud-vest fac limită cu Munții Buzăului prin
Valea Slănicului, iar spre Depresiunea Brașov sunt marcați de o serie de localități marginale:
Covasna, Zăbala, Ghelința, Ojdula și Brețcu.
Nodul orografic și hidrografic al Munților Vrancei este format din Culmea Goru (1785)-
Lăcăuț (1777 m), la care se alătură, apoi, Munții Cașinului (în nord), Brețcului(spre Depresiunea
Brașov), Zboina Neagră, Coza, Zboina Frumoasă și Furu( spre Subcarpați), în cadrul cărora
altitudinile caboară spre unitățile vecine.

Sunt alcătuiți din depozite flișoide, cretacice și paleogene, strâns cutate în sinclinale și
anticlinale(gresii cu intercalații argiloase, favorizând alunecări de teren), zona estică a Munților
Vrancei, este zona cu cea mai mare seismicitate din Romania.
Relieful este etajat pe trei trepte, acestora corespunzându-le și geosistemele specifice:
- Treapta superioară (1600-1750), unde este prezent etajul subalpin, cu temperaturi medii
anuale de 2 grade Celsius și precipitații de peste 1000mm/an, apoi pășunile subalpine dezvoltate
pe soluri brune feriiluviale și soluri brune acide;

- treapta mijlocie(1300-1500m) constituie domeniul pădurilor de molid ăn amestec cu brad


și fag, pe suprafețe mai restrânse apărând molidișuri și pinete, dezvoltate pe soluri brune acide în
condiții de temperaturi medii anuale de 2-4 grade Celsius și 800-1000 mm precipitații;
-treapta joasă, în general sub 1200 m, cu temperaturi medii anuale de 4-6 grade Celsius,
precipitații de 700-900 mm/an, solurile brune acide și brune humice pe care crește fagul și bradul.
Pentru Munții Vrancei, problema exploatărilor forestiere a urmat o curbă ascendentă,
suprafața pădurilor fiind de circa 145 000 ha în anul 1900, după care exploatările s-au extins foarte
rapid, mai ales prin tăierea rășinoaselor care dețineau în jur 70 %, restul de 30 % revenind fagului,
mesteacănului etc. Tăierile s-au făcut atât pentru obținerea materialului lemnos, cât și pentru
terenurile de pășunat, mai ales în bazinele Șușiței, Putnei, Zăbalei și Nărujei. Îndepărtatea
covoruluiarborescent de pe suprafețe însemnate a fost facilitată de relativa accesibilitate a
spațiului montan al Vrancei, precum și de pătrunderea , de-a lungul văilor, a căilor ferate
forestiere.( Carpații și subcarpații româniei, grigor.p pop 2006, pg 84)

Foto 1- Munții Vrancei- Sursa- bogdanbalan.ro

După al doilea război mondial s-au efectuat împădurirea destul de intense cu esențe
specifice zonei. Au fost introduse și alte specii, în general repede crescătoare: laricele și bradul
duglas( Pseudotsuga menziensi) . În 2006, pădurile ocupau în jur de 115 000 ha, reprezentând
aproape 70% din suprafața Munților Vrancei.
Spațiul carpatic și mai ales cel subcarpatic al Vrancei a constituit întodeauna o puternică
zonăde locuire a populației românești, satele pătrunzând de-a lungul văilor, inclusiv în micile
depresiuni intramontane Lepșa (confluența Valea Lepșa cu Valea Putna) și Greșu (pe Putna).
Activitățile populației sunt în strânsă legătură cu condițiile de mediu: exploatarea pădurii și
creșterea animalelor pe baza pășunilor, care ocupă suprafețe destul de însemnate în spațiul
montan, propice pentru”vărarea oilor” , practicată de către vrânceni, brețcani și chiar covăsneni,
care ajung până la densitatea de 80-100 capete/100 ha agricol, mai ales în nordul și estul muntelui.
În flișul oligocen au fost identificate unele resurse de petrol la Ghelința și Comandău,
exploatate o anumită perioadă în ultimul timp(Ghelința).
Drumurile rutiere au pătruns adânc în munte pe toate văile: Cașin, Putna și afluenții
acesteia(Tișița, Coza, Năruja, Zăbala), Slănic, Bâsca Mică, Covasna, Ghelința etc. Se remarcă
chiar unele drumuri transversale, mai important fiind cel de pe traseul Tulnici-Lepșa-Greșu-
Ojdula(pe valea Putnei și Valea Ojdulei)
Din punst de vedere turistic o însemnătate mai mare o au Cheile Tișiței ( de pe Tișița
Superioară, în Masivul Coza) și Cascada Putna (în aval de confluența Putnei cu Tișița, adâncită în
gresii cretacice rezistente, având o înălțime de 10-12 m). Celor două rezervații naturale se adaugă
emanațiile de gaze de la Lopătari și rezervațiile forestiere Lepșa-Zboina și Izvoarele Nărujei(
păduri seculare de făgete și molidișuri)

2.1.4.2. Munții Buzăului

Această unitate se înscrie în partea centrală a Carpaților Curburii, în nord ajungând până la
depresiunea Brașov( pe linia localităților: Covasna, Zagon, Teliu, Zizin), în est făcând limita cu
Munții Vrancei prin Valea Covasnei, Valea Bâsca Mică și cursul superior al Slănicului( de
Buzău), în sud cu Subcarpații Curburii, iar în vest merg până la Valea Teleajen, apoi Valea
Teleajen și Pasul Boncuța(1075 m) și cursul superior al Buzăului, fiind centrațiîn cea mai mare
parte pe Valea Buzăului. Prin subunitatea Munților Întorsaturii, înspre Depresiunea Brașov, ajung
să facă limita cu Munții Timișului, respectiv Piatra Mare, de-a lungul Văii Tărlung.
O situație mai aparte o reprezintă limita sudică, unde, începând de la Slănic către vest,
apare o zonă de interferență Carpați-Subcarpați, urmare a pătrunderii unor roci dure(gresii
paleogene, respectiv gresia de Kliwa) în domeniul celor miopliocene subcarpatice, astfel încât
acestea se prelungesc, în Depresiunea Drajna-Chiojd, până la Bâsca Roziliei(formată din Bâsca
Mică și Bâsca Mare). Este vorba de Culmea Ivănețu (1191 m în Vf. Ivănețu), formată din gresii
cu intercalații de marne și argile(un sinclunal suspendat), permitând intense alunecări de teren. În
sud-vestul acesteia este prezent singurul loc cu resurse de chihlinbar din România, cu un muzeu în
localitatea Colți . Culmile Ivănețu și Zmeuretu trec peste Buzău, unde formează pintenii de
Homorâciu și Văleni , care închid Depresiunea Drajna-Chiojdu.
Reprezintă o unitate montană de înalțime mijlocie și mică, cu culmi largi, rotunjite sau
înguste, puternic fragmentate de rețeaua hidrografică, cu înșeuări bine dezvoltate și chiar
depresiuni cu șesuri aluviale relativ întinse.
Sunt constituite în totalitate din depozite ale flișului cretacic(intern), în vest(Munții Tătaru,
în sud-vestul Siriului,Depresiunea Întorsătura Buzăului și vestul Muntilor Întorsătura), reprezentat
prin șisturi gresoase intercalații intense de gresii, în timp ce în est apare flișul cretacic-paleogen
(inten-extern) , cu alternață de gresii , șisturi argiloase( în masivele Siriu, Zmeuret-Muntioru,
Penteleu, și Podu Calului). Din aceste formațiuni se exploatează grezii la Zagon, Teliu Sita
Buzăului și argile la Întorsătura Buzăului.

Foto 2-Munții Buzăului- Sursa- 14scaune.ro

În cadrul Munților Buzăului se remarcă prezența ami multor masive, unele cu înălțimi de
peste 1600 m, Penteleu (1772 m) și Siriu(Vf. Mălâia, 1662 m ), altele cu valori de 1300-1450 m
:Tătaru și Podul Calului, în timp ce unitățile Zmeuret-Muntioru, Întorsurii și Ivănețu nu depășesc
1250 m. Masivele amintite sunt desparțite de văi relativ largi și chiar depresiuni: Întorsătura
Buzăului și Comandău( depresiuni suspendate, în special ultima). În estul Culmii Mălâia, la
altitudinea de 1410 m, este prezent Lacul Vulturilor(Lacul Fără Fund), al cărui origine este
controversată, glaciară și nivală, nivală combinată cu procese periglaciare, formată pe o suprafața
structurală sau prin procese de alunecare(Geografia României, III, 1987,p.191 și 197).
Constituie, ca și Munții Vrancei, o arie cu un intens tectonism, că se ridică și în prezent cu
0,5-1 mm/an, fapt care a impus văilor, transversale aproape în totalitate, caracterul de antecedență.
Se remarcă de asemenea, evoluția rapidă a reliefului, de aici o eroziune accentuată, care pune în
evidență forme mai proeminente de gresii dure și mult mai domole în formațiunile friabile.
Poziția geografică și orografică imprimă climatului o anumită situație de specificitate,
astfel încât versantul nord-vestic se resimt influențele oceanice, iar pe cele sud-estice se manifestă
cele continentale. Urmare a acestui fapt, în zonele mai înalte se înregistreză temperaturi medii
anuale chiar de -2 grade Celsius și precipitații de 900mm/an, în asemenea situație apărând condiții
de prezență a unui etaj subalpin cu Vaccinium myrtillus pe versantele nord-vestice și Juniperus
communis pe cele sud-estice, la acestea adăugându-se și pajiștile subalpine, intes utilizate ca
pășuni secundare mai cu seamă pentru creșterea ovinelor.
Pădurea este dispusă pe două etaje: molid și fag, primul fiind adeseori amestecat cu brad și
fag, care se dezvoltă pe soluri brune acide și brune feriiluviale, la temperaturi medii anuale de 2-4
grade Celsius și precipitații de 800-900 mm/an. Vânturile dominante, în partea înaltă a spațiului
montan, sunt din vest și nord-vest. În utilizarea terenurilor, pădurile dețin peste 70% din teritoriu,
proporția speciilor fiind în favoarea foioaselor( 60 %), în primul rând fagul. Exploatările pe scară
largă au început la sfârștul secolului al-XIX-lea, favorizate de construcția cailor feroviare
forestiere pe principalele văi, pe seama acestora, apărând centre importante de prelucrare pentru
producția de cherestea: Comandău, Nehoiu, Gura Teghii etc.
În nordul acestor munții, numeroase urme materiale din toate perioade istorice dovedesc
din plin continuitatea autohtonilor. Pe fondul populației românești, spre sfârșitul secolului XII au
fost colonizați secuii , care au urcat numai în mică măsură în spațiul montan.
Așezările rurale sunt din categoria celor mici și mijlocii, prezente mai ales pe Buzău și
Bâsce, iar în orașele(mici) sunt Întorsătura Buzăului și Nehoiu, populația acestora ocupându-se cu
creșterea animalelor, lucru în pădure, prelucrarea lemnului și valorificarea potențialului
hidroenergetic.( Carpații și subcarpații româniei, grigor.p pop 2006, pg 86-88)
Amenajarea complexa a bazinului Buzău se traduce, în primul rând, prin ridicarea a două
baraje(Siriu și Cireșu) și a două uzine hidroenergetice ( Nehoiașu și Surduc), care urmează să
însume o putere instalată totală de 228 MW (42 MW în prima fază și 166 MW în faza a doua, la
Nehoiașu și 20 de MW la Surduc). Barajele sunt realizate din anrocamente, cele de la Siriu cu
miez de argilă, iar de la Surduc cu mască din beton armat, primul având o înalțime de 135 de
metri, iar a doilea de 63 de metri, în spatele acestora formându-se lacurile corespunzătoare.
Spațiul monatan este străbatut de șoseaua ce urcă de-a lungul Văii Buzăului, începând de
la Pătârlagele, pe la Nehoiu, Siriu, Întorsătura Buzăului până la Hărman, permitând o legatură
lesnicioasă, între Depresiunea Brașov și Buzău, la care se adaugă și o serie de drumuri forestiere
amenajate de-a lungul văilor, cu deosebire în perioada de după anul 1960.
Industria este prezentă prin unitățile de cărămidă și prefabricate la Întorsătura Buzăului și
prin prelucrarea lemnului și a materialelor textile la Nehoiu.
În cazul Munților Buzăului, pe baza trăsăturilor geografico-fizice se evindențiză o serie de
subunității: Penteleu, între Bâsca Mică și Bâsca Mare; Podul Caluli , între Bâsca Mare și Buzău;
Siriu, îm partea centrală a Munților Buzăului; Zmeuret-Muntioru, în sud-vest; Tătaru, pe stânga
Telejenului, iar pe latura nordică sunt prezenți Munții Întorsăturii( înspre Depresiunea Brașov),
aceștia din urmă cuprinzând depresiunile Întorsătura Buzăului, pe cursul superior al Buzăului, sub
forma unui șes aluvial în partea inferioară, cu frecvente inversiuni de temperatură și Comandău, pe
Bâsca Mare, tot sub formă unui șes aluvial, uneori chiar mlăștinos , ambele fiind formate prin
erziune diferențială.

2.1.4.3. Munții Teleajenului și Doftanei

Pot fi definiți sub acest nume deoarece sunt drenați în cea mai mare parte de cele doua vîi,
la care se alătură unele suprafețe restrânse ce-și trimit apele spre Buzău, Tărlung și Prahova
Superioară. Sunt separați, în est , de Munții Buzăului, prin văile Telejenel și Buzoel(Boncuța), în
sud ajung până la subcarpați, în vest Valea Prahovei până la Azuga, în nord o denivelare de 250-
350 m îi separă de Munții Întorăaturii.
Între caracteristicile acestui spațiu montan se remarcă: orientarea dominantă a culmilor de
la nord la sud; prezența pasurilor de înălțime( Bratocea 1 167 m, Boncuța sau Tabla Buții 1075 m,
Predeluș 1259 m, la capătul Doftanei Prahovei și capătul Doftanei Tărlungului sau al
Transilvaniei), prin care s-a circulat continuu între Transilvania și Muntenia; dispunerea reliefului
pe trei trepte principale, una superioară (la peste 1700 de m ), a doua cea mijlocie (circa 1400
m) și alta inferioară (900-1100 m); existența pășunilor subalpin; fragmentarea destul de accentuată
prin adâncirea văilor în formațiuni mai moi(stratele de Sinaia, constituie din marno-calcare, gresii,
șisturi marnoase și argiloase), dar și în unele mai dure(gresii și conglomerate), toate aparținând
flișului cretacic, spre deosebire de Munții Buzăului une predomină flișul paleogen.
Elementele cadrului natural pun în evidență prezența a trei categorii de peisaje: al
regiunilor înalte , cu pajiști subalpine, al celor medii ce sunt bine împădurite și peisajul văilor și
depresiunilor , acestea din urmă, ca și pasurile de altfel, fiind sculpate în formațiuni mai moi.
Peisajul regiunilor înalte, cu temperaturi medii anule de 2-4 grade Celsius, de -8 grade
iarna și în jur de 11 grade vara, cu precipitații de 1200 mm/an și vânturi dominante din vest și
nord-vest, este reprezentat de pajiști subalpine și montane, ce alternează cu pâlcuri de ienupăr și
foarte puțin jneapăn (aceasta din urmă doar în Munții Ciucaș), precum și tufărișuri de afin,
merișor și bujor de munte, care s-au extins prin intervenția factorului antropic, astfel încât limita
superioară a pădurii a coborât cu 200-300 de m, respectiv până la 135-1600 m. Zona cu pajiști
dețin cam 25 % din spațiul montan, justificând păstoritul destul de intens din acest teritoriu.
La altitudini mai coborâte de 1600-1350 m este prezent etajul pădurior, unde temperaturile
sunt de 4-7 grade Celius și precipitațiile de 800-900 mm/an, cu frecvență mai ridicată a fagului, în
timp ce molidul si-a redus mult arealul, ca urmare a extinderii pășunilor secundare.
Pădurile au fost exploatate mai intens la sfârșitul secolului XIX și apoi în secolul XX, de-a
lungul văilor funcționând linii ferate forestiere:Doftana, Teleajen, Telejenel( aceasta ajungând
până la Vama Buzăului), Vărbilău etc. Începând din anii 70, drumurile feroviare forestiere au fost
înlocuite cu cele rutiere. În prezent, axa rutieră principală a acestei unități urmărește Valea
Teleajenului, trece apoi prin Pasul Bratocea și ajunge în Depresiunea Brașov(Vălenii de Munte-
Cheia-Săcele-Brașov). .( Carpații și subcarpații româniei, grigor.p pop 2006, pg 90-91)
Locuirea acestui spațiu montan este străveche, așezările rurale pătrunzând de-a lungul
văilor până la 800-900 de metri. Se remarcă vechile drumuri de legătură între Transilvania și
Muntenia prin pasurile Predeal, Predeluș, Bratocea și Boncuța, folosite în primul rând pentru
circulația ovinelor în cadrul transhumanței. După ocuparea Transilvaniei de către unguri, un număr
important de locuitori au trecut muntele spre Muntenia, începând încă cu secolul XIII și
continuând până în secolul XIX, în acest fel fiind formate așezările de tip dublete, cum este
Măneciu(Ungureni).
Pătrundera Văilor în munte, de la sud spre nord, permite separare a trei compartimente
montane bine puse în evidență: Ciucaș , Grohotișu și Gârbova .
a) Munții Ciucaș formează un nor orgrafic și hidrografic important în carul regiunii, spre nord
situându-se Muntii Întorsăturii, în est masivele Siru și Tătaru(incluși în Munții Buzăului), iar
spre sud-vest sunt prezenți Munții Grohotișu. Hidrografic, sunt drenați de Tărlung și Buzău( la
nord)șideTeleajen(lasud).

Foto 3-Munții Ciucaș- Sursa: fotoiustin.ro

Înalțimea maximă ce o dețin în cadrul Carpaților Curburii este o consecință a prezenței


flișului conglomeratic cretacic( de circa 700 m grosime) ce stă ce stă peste formațiuni de aceași
vârstă și tip, însă mult mai moi(fliș, șistos, marno-grezos), între cele două existând un abrubt
puternic, la baza acestuia(1300-1400 m) aparând linia de izolare.
Turismul are la bază potențialul natural , la cares-a adăugat geografico-uman: drumuri,
poteci marcate, cabane ( Ciucaș, Muntele Roșu), Stațiunea Climateric Cheia, mănăstirile și
Suzana.
b) Munții Grohotișului corespund teritoriului dintre Teleajen și Doftana, inclusiv Doftana
Transilvană, având o direcție nord-sud și o altitudine maximă de 1766 m(Vf.Grohotișu).
Relieful este reprezentat prin culmi domole și platoruri destul de întinse , cu pășuni
corespunzător exprimate, ceea ce justifică păstoritul destul de intens din aceste locuri.

c) Munții Gârbova reprezintă o unitate bine delimitată de văile Doftana(est), Prahova(vest), și


Azuga(Parțial Nord, dar și în vest). Cel mai înalt vârf din acești munții este vf. Neamțu de
1923 de m, situându-se pe culmea central. În partea sudică a Munților Gârbova se află pășuni
și fânețe întinse, ceea ce au permis creșterea a numeroase ovine și bovine, iar în scurt timp a
apărut și unitate de prelucrare a laptelui de la Secăria.
Foto 4-Munții Bârsei- Sursa :cengherbogdan.blogspot.ro/

Un baraj a fost construit pe valea Doftanei , barajul Paltinu, în arc, avînd înalțime de 108
m, apele din spatele barajului producînd o putere de 10 MW, contribuind la alimentarea
localităților din aval, inclusiv a orașului Ploiești.

2.1.4.4. Munții Timișului

Cunoscuți și sub denumirea clasică de Munții Bârsei, această unitate are la nord și vest
Depresiunea Brașovului, în est se întind până la Valea Gârcinului,iar în sud ajung până la Munții
Gârbovei și Clăbucele Predealului. Cele două masive montane importante, Postăvaru ((1799 m)
creasta principală a acestui masiv corespunde capetelor de strat calcaroase și este o cuestă
tectonică și de eroziune) și Piatra Mare(( 1824 m ) în partea de est se află o suprafață structurală,
care are o mare extindere şi abruptul tectonic), sunt alcătuite din calcare mezozoice și
conglomerate cretacice, dezvoltându-se pe forme de relief specifice.
Din punct de vedere turistic , Munții Timișului au o importanță însemnată, în special
datorită potențialului natural, Cheile ”Șapte Scări“ și Peștera de Gheață, apoi a apropierii de orașul
Brașov, remarcându-se în special prin practicarea sporturilor de iarnă din stațiunea Poiana Brașov,
cea mai dotată sațiune din România pentru acest tip de sport.
Foto 5-Depresiunea Brașov- Sursa : panoramio.com

2.1.4.5. Depresiunea Brașov

Este cea mai mare depresiune intracarpatică de la noi din țară( circa 1800 𝑘𝑚2 ) , fiind
delimitată spațiul montan înconjurător, care se ridică cu peste 1300 m în sud( Piatra Mare,
Postăvaru, Bucegi și Piatra Craiului), cu aproximativ 500 de m în vest și nord ( Perșani,Baraolt,
Bodoc) și în jur de 1200 m în est (Nemira, Brețcu).
Depresiunea este una tectonico-erozivă, factorulul tectonic fiind cel principal. Acesta
având o influnență atât asupra formei depresiunii, cât și asupra culmilor montane din apropiere,
eroziunea modelând relieful rezultat prin prăbușire. Formașiunile geologice care alcatuiesc cadrul
depresionar, apar și în cuprinsul acestuia, constituiind findamentul pe care au apărut depozitele
ultimelor strate pliocene și ale cuaternarului, dispuse sub formă de piemonturi, câmpuri și conuri
de dejecție noi,izolate la ieșirea râurilor din zona montană.
S-a format în urma scufundării peneplenei predaciene, când regiunea a fost ocupată de
apele unui lac întins , în Cuaternar acesta retrăgându-se spre vest .

Depresiunea este arie de discontinuitate între Carpații Orientali și Meridionali, având o


formă lobată, determinată de pătrunderea dinspre nord, în primul rând, dar și dinspre sud a
spațiului montan: Baraolt, Bodoc, Postăvaru și Munții Întorsăturii, care o divizează în trei
compartimente: Depresiunea Bârsei ( în vest), în lungime de 70 de km, Depresiunea Sfântu
Gheorghe situată în partea centrală a Depresiunii Brașov și Depresiunea Râului Negru sau
Târgu Secuiesc. ( Carpații și subcarpații româniei, grigor.p pop 2006, pg 95 și 98)
Foto 6-Depresiunea Brașov- Sursă : ghidinfoturism.ro

2.2. Subcarpații de Curbură

Sunt cea mai largă şi mai complexă subunitate a Subcarpaţilor. Denumirea este strâns
legată de cea a formei lanţului Carpaţilor, pe care îi înconjoară pe latura externă, amândouă
descriind un uriaş „cot” prin care se realizează o trecere de la direcţia nord – sud la cea est –
vestică.

2.2.1. Caractere Generale

Subcarpații Curburii prezintă câteva caracteristici mai speciale, în primul rând avem
tectonica mai complexa, față de celelalte două unitați subcarpatice, acest lucru este determinat de
tectonimul mai avansat din Carpații Curburii, dar și de poziția fața de microplaca Mării Negre. În
al doilea rând, relieful se caracterizează printr-o largă diversitate, între Trotuș si Slănicul Buzăului
evidențiidu-se clar existența a două șiruri de depresiuni și a altor două de dealuri, fiecare cu
particularități corespunzătoare.
În al treilea rând, prezența zăcamintelor subsolului și condițiile favorabile de mediu,
acestea ducând la posibilitatea de adăposire foarte bună a populației din perioadele vechi,
consecințele în prezent fiind desitatea foarte mare a populației în întreg arealul Subcarpaților
Curburii.
2.2.2. Limite și Vecini

Limita față de Carpații Curburii este greu de delimitat, datorită trecerii aproape
nesesizabile de la mediul carpatic la cel subcarpatic. Pentru a se realiza totuși o delimitare, acesta a
fost trasată dealungul liniei unor localitati anterior menționate. Totuși între culmile montane și
subcarpați există o diferență de nivel de 100-300 m, care sunt exprimate prin versanţi cu pantă
accentuată acoperiţi cu păduri de fag sau de amestec (fag şi conifere).
Subcarpații curpurii se desfășoară între Trotuș și Dâmbovița, fiind delimitați la nord de
Carpații Cururii și de Subcarpații Moldovei, de Câmpia Română la sud și est, iar în vest de
Subcarpații Getici și Podișul Getic. ( Carpații și subcarpații româniei, grigor.p pop 2006, pg 209)

Figura 3- Subcarpații de Curbură-Realizată de Marin Dragoș-Mihai- 2014- Sursă fond hartă- oocities.org
2.2.3. Relief

Structura geologică diversă și gradul înalt de fragmentare au detreminat o complexitate


aparte a reliefului. Acesta dezvoltă aliniamnete de depresiuni şi de dealuri cu orientare oarecum
paralelă şi în concordanţă cu principalele sinclinale şi anticlinale: pe sinclinale – depresiuni, pe
anticlinale – dealuri.
În interior, pe rocile paleogene, care au rezistență mare la eroziune, cele situate spre munte,
apar culmile înalte, creste, vârfuri separate de șei( acestea apar pe liniile de falie sau pe rocile mai
puțin rezistență. La exterior, spre câmpie, rocile devin din ce în ce mai moi, cu rezistență mica și
structură monoclinală.
Acest lucru a dus la creearea a două subunități, subcarpații interni și subcarpații externi ,
cei interni fiind alcătuiți din depresiunile de la contactul cu muntele, încadrate la exterior de un șir
de dealuri și cei externi formați din al doilea aliniament de depresiuni, acestea în schimb aflându-
se la contactul cu câmpia, se mai numesc și “depresiuni subcarpatice intracolinare”.

2.2.4. Diviziuni

În literatura geografică (Geografia României, IV, 1992, p.276) Subcarpații Curburii sunt
divizați în trei compartimente : Subcarpații Vrancei, Subcarpații Buzăului și Subcarpații
Prahovei.

2.2.4.1. Subcarpații Vrancei


Aceștia sunt cu 250-400 de metri mai coborâti față de Carpații Curburii, fiind delitați de
aceștia de o serie de linia localităților: Mănăstirea Cașin, Soveja, Vintileasca, Bisoca și Lopătari,
iar în partea de cânpie limita trece prin zona localităților Păunești, Panciu, Odobești, Cândești,
Slobozia Bradului, Râmnicu Sărat și Poșta Câlnău.
În Subcarpații Vrancei pot fi evidențiate două compartimente: Subcarpații Interni , aceștia
corespunzând cu aliamentul depresiunilor submontane și al dealurilor de la marginea acestora și
Subcarpații Externi în component acestora fiiind cuprinse depresiunile externe și dealurile
extern, la care se adaugă și fâșia de glaciasuri dinspre cîmpie.
Foto 7-Focul Viiu de la Andreașu din Subcarpații Vrancei-Sursa- 2rism.ro

În Subcarpații Interni apar păduri de fag și fag-gorun, așezări numeroase, mai ales în
depresiuni, apoi fânețe și pășuni, pomi fructiferi și unele culture agricole, pe când în Subcarpații
Externi, datorită influențelor foehnale și a unor influențe geografice favorabile, este prezentă pe
areale extinse, pomicultura și viticultura, în acest spațiu apărând cea mai mare suprafață de viță de
vie din Romania.
În Subcarpații Vrancei se conturea patru subunități: Depresiunile Submontane, Dealurile
Subcarpatice Interne, Depresiunile Externe și Dealurile Subcarpatice Externe , la acesta existând
posibilitatea de a fi adăugată și Fâșia de glacisuri ,care face trecerea spre compartimentele
corespunzătoare din Câmpia Română.
a) Depresiunile Submontane sunt prezente sub formă unui uluc aproape la ieșirea râului din
spatial montan, având altitudini de 400-500 m pe văile principale, după care ajung 600-700
m la nivelul interfluviilor. Se remarcă trei compartimente depresionare mai importante.

Depresiunea Soveja, pe Valea Șușiței, uneori încadrată și la Depresiunea Vrancea( în


Soveja fiind născut remarcabilul geograf Simion Mehedinți)
Depresiunea Vrancea, situate pe Valea Putnei și afluenții ei( Năruja și Zăbala), unitară la
nivelul culmilor, dar compartimentată în plan inferior de către afluenții Putnei într-o serie de
unități de rang inferior.
Depresiunea Între Râmnice (Bisoca-Neculele) este o creație a Râmnicului și afluenților săi,
mai bine evidențiată la Jitia, spre aval fiind închisă de îngustarea dintre dealurile Roșu (942 m) și
Bisoca (969 M )
b) Dealurile Subcarpatice Interne se întind sub forma unor culmi aproape continue pe
aproximativ 60 km, cu lătime de 3-8 km altitudinile stând mereu la valori de 800 m, cu
maxima în dealurile în Dealul Gârbova (979 m).

Au o structură complexă (anticlinale și sinclinale suspendate. Masivele principale din acest


sector sunt: Răchitașu, Ghergheleul, Răiuțul, Gârbova, Roșu și Bisoca, văile care le separă avănd,
defilee antecedente.
c) Depresiunile Externe (intracolinare) sunt mai puțin extinse cu cele menționate anterior,
fiind prezente de-a lungul văilor mai mari: Câmpuri-Răcoasa(pe Șușița), Vizantea-
Livezile(Vizăuți), Vidra(Putna), Mera(Milcov), Cocoșari(Râmna), și Dumitrești(pe
Râmnicul Sărat).

Populația se ocupă cu creșterea animalelor, pomicultură și unele culture de cereal. În acest


areal, la Vizantea-Livezile este o mica stațiune balneoclimaterică( încă din secolul XIX), la
Câmpuri este satul lui Moș Ion Roată, iar la Mărăști a fost ridicat monumental luptători din primul
război mondial.
d) Dealurile Subcarpatice Externe , urmare a poziției și a litologiei, sunt mai fragmentate și
cu zone mult lărgite între ele, însă cu un aliniament clar exprimat , care începe cu Masivul
Oușorul(753 m), cu anticlinalul miocen acoperit de formațiuni piemontane sarmato-
pliocene, având la exterior glacisul piemontan al Platformei Zăbrăuț ce ajunge până la
Câmpia Siretului Inferior. În cadrul acestei subunități sunt bine extinse pășunile și fânețe,
iar mai jos unele culture agricole și chiar vița de vie în zona ce trece spre glacisul
piemontan.

e) Glacisul Piemontul , cu lățimi chiar de peste 10 km în Glacisul Râmnicului și altitudini ce


urcă de la 150 m la 400 m, este rezultat al transportului de material provenit din Subcarpați
și depus la marginea câmpei de subzistențăa Siretului Inferior. Altitudinea, expunearea
estică și sudică, solurile nisipo-argiloase și cu elemente calcaroase, la care se adaugă
circulația catabatică(foehnică), reprezintă factori dintre cei mai favorabili pentru cultura de
vie , mai ales pentru strugurii de vin.

În acest teritoriu sunt cultivate soiurile românești Galbenă de Odobești și Fetească Albă,
apoi importante: Risling Italian, Muscat Ottonel etc, precum și struguri de masă: Coarnă Albă și
Neagră, Chasselas Doré și Muscat Hmaburg.
Principalele podgorii sunt: Panciu cu centrele Panciu, Păunești, Fiționești, Movilița,
Străoane, Țifești etc; Odobești, grefată pe Milcov, cu centrele mai importante: Odobești, Jariștea,
Broșteni, Vârteșcoiu etc. cu soiurile Fetească Regală și Aligoté pentru vinurile albe, Băbească
Neagră, Merlot și Cadarcă pentru vinuri roșii, precum și Risling Italian și Fetească Albă pentru
vinurile albe superioare; Cotești, în centrele Cotești, Faraoanele, Cârligele, Urechești și
Râmnicului între Râmna și Râmnicu Sărat, la Cândești, Tâmboiești, Slobozia Bradului, Podgoria,
Râmnicu Sărat unde predomină vinurile roșii(Băbească), apoi vinurile albe( Risling Italian,
Fetească Albă) și vinuri roșii superioare( Fetească Neagră)

2.2.4.2 Subcarpații dintre Slănic Buzăului și Dâmbovița

Aceștia sunt divizați, conform poziției geografice, în două sectoare:Buzăului și Prahovei,


care la rândul lor, sunt divizați în unități de rang inferior. Limita acetora este similară cu cea a
Subcarpaților Vrancei, în nord venind în contact cu zona montană, iar în sud cu un glacis
piemontan, dar cu câmpii înalte( Ploiești și Târgoviște).
Limita nordică, respective cea montantă, este dificil de trasat, deoarece trecerea de la
spatial montan la cel subcarpatic se realizează pe nesimțite, mai ales între Dâmbovița și Prahova.
Însă această limită poate fi trasată prin linia localităților: Cetățeni, Pucheni, Moroeni, Talea,
Comarnic, nord de, Șotrile, Bertea, Măneciu, Nehoiu și Lopătari.
Litologia și tectonica, fragmentarea, resurselor subsolului, gradul de populare și de
utilizare a teritoriului imprimă acestei unități o accentuate complexitate, între caracteristicile mai
semnificative înscriindu-se:
- formațiunile miocene și Pliocene se caracterizează printr-o varietate accentuate, fiind
reprezentate prin argile, marne, nisipuri, cu trovanți, gresii și conglomerate, la aceastea
adăugându-se, pe areale ceva mai restrânse, calcarele oolitice și cochilifere sarmatice;
-relieful de ansamblu este domninant în mod evident de unități deluroase, printer acestea
insinuându-se numeroase culoare de vale și mulțimea depresiunilor, în general dimensiuni reduse,
o dezvoltare ceva mai largă avându-o doar Depresiunea Mislea-Podeni.
-rețeaua hidrografică ce vine din munte( Buzău, Teleajen, Prahova, Ialomița și Dâmbovița,
cu afluenți acestora), alături de structură, complică și mai mult morfologia unității, apărând
numeroase depresiuni submontane și intracolinare, dealuri interne și externe, glacisuri și câmpii
înalte.
- în climă, fenomenul de foehn se atenuează, astfel încât depresiunile se înscriu în condiția
de adăpost, de unde rezultă prezența făgetelor numai în zonele mai înalte, în timp ce în restul
teritoriului apar quercineele, în special stejarii mezofili;
-dispun de însemnate resurse ale subsolului: petrol și gaze naturale, cărbuni(lignit), sare,
gips, bentonită, tufuri dacitice, nisipuri cuarșoase (Vălenii de Munte, Pătârlagele), nisipuri
bituminoase (Matița), diatomită (Pătârlagele), iar în legătură cu emanații de gaze sunt vulcanii
noroioși din zona Berca-Policiori, respectiv Pâclele (Mari și Mici).
-factorii de mediu au fost favorabili vieții uname, în acest sector păstrându-se numeroase
urme neolitice, apoi din epocile bronzului și fierului, între acestea înscriindu-se cetățile geto-
dacice de la Slănic, Gura Vițioarei, Petroasele, Țintea , castrul roman de la Sărata Monteoru etc,
tezaure monetare, coiful de aur de la Coțofănești, ”Cloșca cu puii de aur” de la Pietroasele ș.a;
-gradul ridicat de umanizare este marcat de densitate ridicată a populației, simțitor peste
media tării, de prezența a numeroase așezări rurale și orașe:Nehoiu(jud. Buzău), Comarnic,
Breaza, Câmpina, Băicoi, Slănic, Vălenii de Munte, Plopeni, Boldești-Scăieni, Urlați(Prahova),
Fieni, Pucioasa și Moreni(Dâmbovița)
-sectorul Slănicului Buzăului-Dâmbovița dispune de un important potențial turistic, în
cadrul căruia se înscriu stațiunile balneoclimaterice de la Vulcana-Băi(ape sulfuroase), Pucioasa,
Gura Ocniței, Slănic, Telega și Sărata Monteoru rezervații naturale geologice (”Focul Viu” de
lângă Lopătari, identic cu cel de la Andreiașu de Jos( pe Milcov), Muntele de Sare și Lacul Sărat
de la Slănic, numit și ”Lacul Miresii”), vulcanii noroioși de la Pâclele ( Mari și Mici), numeroase
monumente istorice, arhitectonice, case memoriale, muzee etc.
Acest sector, urmărit după poziție geografică, structură geologică și relief, la care se poate
adăugă și gradul de umanizare, prezintă, de la nord spre sud, trei zone: submontană, mediană și
exterioară, fiecare dintre acestea dispunând de particularități bine puse în evidență.
a) Zona submontană (internă) corespunde unei interferențe între flișul paleogen (grezos)
și formațiunile miocene, cele dintâi fiind evidente în culmile deluroase, în timp ce în Miocen s-au
sculptat depresiunile. În cadrul formațiunilor flișului paleogen, se remarcă, mai întâi, Pintenul de
Homorânciu, care reprezintă o continuare a anticlinalului Muntioru(1345 m)- Zmeuret(1136 m)
Următorul pinten, cel de Văleni, este constituit tot din fliș paleogen, acesta desprinzându-
se din munte la est de Valea Buzăului, în amsamblu din Culmea Ivănețului. Este tot mai mult
fragmentat de la est spre vest, astfel încât între Prahova și Dâmbovița dispare complet, fiind
acoperit de formațiuni miocene. .( Carpații și subcarpații româniei, grigor.p pop 2006, pg 214 și
219)
b) Zona mediană este reprezentată de o asociere a unităților mai înalte, care numai rar
depășesc 600 m altitudine, cu unități depresionare: Lopătari-Mânzăleți-Vintilă Vodă ( pe Slănicul
Buzăului), Pătârlagele, Cislău-Pârscov-Berca ( pe Buzău), Calvini-Șoimari etc, în care sunt
prezente depozite miocene, cutate în sinclinale și anticlinale, rezultând un relief cu grad ridicat de
fragmentare și procese intens de versant.
c) Zona periferică aparține sedimentarului miopliocen, de-a lungul principalelor văi
pătrunzând, spre nord, depozite cuaternare. Formațiunile miopliocene sunt cutate în sistem
anticinal(care corespund, în general, cu dealurile: Istrița 754 m, Ciortea 609 m, Bogdănești 584 m
, Tohani 417 m etc.) și sinclinal (obișnuit depresiuni sculptate în marne și argile, unele bine puse
în evidență).
Pentru dezvoltarea viticulturii și a pomiculturii în scopul cunoașterii întregului complex de
probleme geografice, cu deosebire ale celor legate de fenomenede eroziune, în cadrul unității
analizate funcționează o serie de stațiuni de cercetare: viticolă la Pietroasele, pomicultură la
Buzău-Cândești, sericiolă la Cislău, geografică la Pătârlagele etc.
Subcarpații dintre Slănicul Buzăului și Dâmbovița, cu resurse de petrol, gaze naturale,
cărbuni și diferite substanțe nemetalifere, alături de viticultură și pomicultură, se caracterizează
printr-o dezvoltare geogrfico-economică evidentă și o ridicată densitate a populației. Industria
acestui spațiu, în ansamblu, în concordanță cu prezența resurselor de materii prime: carbune, pe
baza căruia s-a edificat termocentrala de la Doicești (120 MW), exploatarea și prelucrarea
petrolului și construcțiile de mașini(îndeosebi utilaje petrolier) la Câmpina, Moreni și Băicoi,
lianți la Fieni și Comarnic, construcșii de mașini la Plopeni, geamuri la Boldești-Scăeni etc.
Capitolul III. Factorii Naturali de Cură Balneară din România

3.1 Date Generale

Factorii terapeutici naturali de care dispun staţiunile balneoclimaterice româneşti sunt


reprezentaţi de climatul variat, apele minerale naturale cu diferite compoziţii fizico-chimice, apele
si namolurile unor lacuri din Câmpia Română sau din zone cu masive de sare, şi emanaţii de gaze
(dioxid de carbon, mofete, sau solfatării). Varietatea tipurilor climatice şi caracteristicile
bioclimatice determinate de acestea reprezintă o primă categorie de factori naturali cu valenţe
terapeutice.
România, ca ţară situată în zona centrală a Europei, dispune de un relief variat, în care, se
întalnesc tipuri de climat continental temperat (în zonele alpine și subalpine, in zona dealurilor
subcarpatice împădurite, în depresiunile din podisul transilvan şi în zone precarpatice), continental
cu influenţe mediteraneene în Câmpia de Vest si Banat si cu caracter de stepă din Câmpia Română
pană la litoralul Marii Negre.
O a doua categorie de factori naturali cu valoare terapeutică este reprezentată de bogaţia şi
diversitatea extraordinară de ape minerale naturale existente pe teritoriul romanesc: numeroase
surse de ape termale de-a lungul faliei din vestul ţarii, de la Carei – Felix – Geoagiu – Vaţa de Jos
pana la Herculane, apele carbo-gazoase cu diferite compoziţii fizico- chimice din zona munţilor
vulcanici din Carpaţii Răsăriteni, însoţite de emanaţii de dioxid de carbon (gaz utilizat in mod
original in ţara noastră sub denumirea de mofete), surse de ape minerale sulfuroase de depozit din
depresiunea getica, bogaţia de ape sărate concentrate din zone cu masive de sare din depresiunea
Transilvaniei (Sovata, Bazna, Ocna Sibiului, Ocna Mureşului etc.).
Și nu în ultimul rând, nămolurile terapeutice constituie si ele o bogaţie naturală. Pe litoralul
românesc, in apele sărate din lagune, se formeaza nămoluri particulare, cum este cel sapropeic din
Lacul Techirghiol sau cel de turbă de la Mangalia. De asemenea, apele sărate ale lacurilor din
Câmpia Română (Lacul Sărat, Amara sau Balta Albă) formează nămoluri cu potenţial terapeutic.
România dispune de un excepţional fond balnear ceea ce face ca din acest punct de vedere să
se situeze pe unul dintre primele locuri din Europa. Totodată potenţialul turistic balnear prezintă o
serie de particularităţi care-l individualizează în cadrul ţărilor cu tradiţie în domeniu:
 prezenţa tuturor grupelor de substanţe terapeutice: ape minerale şi termominerale,
nămoluri terapeutice, emanaţii naturale de gaze terapeutice 𝐶𝑂2 şi uneori în combinaţie
cu𝐻2 𝑆, microclimatul salin, întregul complex de factori terapeutici ai litoralului.
 existenţa unor substanţe minerale terapeutice cu caracter de unicat: gazele mofetice şi
solfatariene, considerate rarităţi ale naturii şi chiar unice în Europa (în cazul
solfatarienelor) precum şi a altora puţin răspândite în Europa: lacurile sărate, peloidele,
microclimatul salin însoţite de cercetări şi metode de tratament menite să asigure
valorificarea acestora. valoarea terapeutică ridicată a gazelor mofetice determinată prin
ample cercetări de specialitate, precum şi valenţele curative ale solfatarelor au făcut ca
acestea să fie considerate elemente de mare interes ale balneologiei româneşti. Totodată
trebuie evidenţiat faptul că aceste substanţe minerale terapeutice sunt considerate remedii
eficiente în tratarea unor afecţiuni pentru care terapia cu mijloace farmaceutice
medicamentoase nu dă rezultate satisfăcătoare: afecţiuni respiratorii, sterilitate parţială,
afecţiuni dermatologice, alergii

 existenţa tuturor grupelor de substanţe minerale terapeutice ceea ce permite acoperirea


întregii game de afecţiuni tratabile cu ajutorul factorilor naturali de cură: ale aparatului
locomotor (reumatismale şi posttraumatice), ale sistemului nervos central şi periferic,
ginecologice, cardiovasculare, digestive, hepato-biliare, renale, metabolice şi de nutriţie,
respiratorii şi ORL, dermatologice, alergii, boli profesionale. Dintre acestea ponderea cea
mai mare o deţin substanţele minerale terapeutice destinate tratării afecţiunilor aparatului
locomotor şi ginecologice de aproximativ 77,15 %, urmate de cele cardiovasculare şi ale
sistemului nervos periferic 13,20%, digestive, hepatobiliare, renale, respiratorii, ORL
9,65%;

 existenţa unor rezerve importante de substanţe minerale terapeutice la nivelul fiecărei


categorii ceea ce favorizează o amplă valorificare a acestora în cadrul turismului de
sănătate

 larga răspândire în teritoriu a acestor resurse, diferite categorii de substanţe minerale


terapeutice întâlnindu-se în toate zonele ţării, la nivelul tuturor formelor de relief : montan,
subcarpatic, de dealuri şi podiş, câmpie, deltă şi litoral

 prezenţa pe mici suprafeţe a mai multor grupe de substanţe minerale terapeutice ceea ce
permite tratarea concomitentă a mai multor tipuri de afecţiuni

 valoarea curativă ridicată a substanţelor minerale terapeutice româneşti a fost confirmată


de numeroasele premii obţinute de apele minerale de la Călimăneşti, Căciulata, Olăneşti,
Slănic Moldova, Covasna, Băile Herculane citate în literatura de specialitate; de asemenea
balneologia românească, prin cercetările chimice şi de laborator a confirmat eficacitatea
acestora şi a stabilit posibilităţile de utilizare a lor cu succes în toate formelor specifice
curelor de sănătate: preventivă, terapeutică şi recuperatorie

 existenţa diferitelor tipuri de bioclimat variind de la cel sedativ şi de cruţare la cel excitant
sau cu caracter tonic ce favorizează tratarea diferitelor tipuri de afecţiuni

 realizarea unor produse secundare de tip extract obţinute din ape minerale şi nămoluri:
sarea de Bazna şi Bălţăteşţi, obţinute din apele minerale din regiune, extract de nămol de
tip „Pell Amar” obţinut din nămolul lacului Balta Albă, apa minerală înfioletată de tip
Olăneşti injectabilă care are termen de garanţie de 90 de zile ceea ce permite continuarea
tratamentelor la distanţă

 prezentă apele minerale termale şi mezotermale cu pondere mare pe teritoriul ţării ce pot
fi valorificate în scop de agrement diversificând astfel oferta balneară românească

Toate aceste caracteristici care individualizează potenţialul balnear românesc în ansamblul


celui reprezintă european, reprezintă un avantaj deosebit de important în conceperea unei oferte
competitive. Aceasta presupune însă o serie de eforturi concertate din partea tuturor actorilor
implicaţi în dezvoltarea şi promovarea turismului balnear românesc astfel încât acesta să devină o
componentă de marcă a turismului românesc.(Surse hidrominerale din Carpații Orientali, 1993,
C.Nicolae, pg 50-54)

3.2 Climatul si bioclimatul României. Climatoterapia

Factorii climaterici de cură pot fi utilizaţi în menţinerea şi ameliorarea stării de sănătate a


organismului uman prin climatoterapie. In categoria factorilor climatici intalnim:
 radiaţia solară: radiaţii vizibile, infraroşii si ultraviolete.

 factorii fizico-chimici si meteorologici: compoziţia aerului şi electricitatea atmosferica


(ionizarea)

 factorii geologici si geografici: includ câmpul geomagnetic, caracterele geologice ale


solului, radioactivitatea solului şi a aerului si caracteristicile geomorfologice care dau
formele de relief, iar ca factor geografic principal – altitudinea.
 factorii antropici ai mediului: particularităţile imprimate climatului de aglomerările
urbane, de zonele industriale în mod particular, care produc numeroase efecte poluante.

În mod tradiţional climatoterapia este integrată în balneologie, ca domeniu care studiază şi


aplică în scop terapeutic factorii naturali, în condiţiile urbanizării si industrializării excesive, cu
consecinţele lor privind modul de viată contemporan.
Cercetările de bioclimatologie au permis stabilirea unor corelaţii între caracteristicile
climaterice şi reacţiile fiziologice ale organismului uman evidenţiind mai multe tipuri de
bioclimate cu calităţi terapeutice:
a) bioclimatul excitant de câmpie şi litoral care se asociază în mod benefic cu apele minerale
clorosodice, sulfatate sau sulfuroase fie cu nămolurile sapropelice din zonă. In ceea ce priveşte
climatul de câmpie (de stepă) prezintă calităţi terapeutice în intervalul mai-septembrie, iar dintre
factorii climaterici cu acţiune favorabilă asupra organismului sunt cei termici şi radiativi. Climatul
de litoral are efect terapeutic şi în sezonul rece, în intervalul octombrie - aprilie datorită volumului
mare de aerosoli salini deşi cantitatea de radiaţie este redusă,
b) bioclimatul sedativ-indiferent (de cruţare) prezent în Câmpia de Vest, dealurile şi podişurile
până la 600-700 m şi unele depresiuni de deal cuprinde mai multe staţiuni din ţară şi are un rol
activ în ceea ce priveşte efectul terapeutic, alături de factorul balnear principal
c) bioclimatul tonic-stimulent specific altitudinilor de peste 800-2000m solicită funcţiile
neurovegetative endocrine care coordonează aclimatizarea organismului la mediu. cura de munte
fiind indicată în anemii, convalescenţă, rahitism, stări neurovegetative (insomnii, surmenaj),
astmul bronşic alergic (între 1200-2000 m altitudine).

3.3 Apele minerale terapeutice din România

Apele minerale sunt răspândite pe mai mult de 20% din suprafaţa ţării la diferite adâncimi,
având o largă gamă de proprietăţi fizico-chimice şi terapeutice în funcţie de geneza lor.

Prin volumul rezervelor, apreciat de specialiştii în domeniu la peste 3000 de izvoare, calităţile
terapeutice, varietatea conţinutului lor, acestea apele minerale şi ermominerale reprezintă
principalul factor natural de cură din ţara noastră, de care se leagă o parte importantă din
activitatea balneoturistică a României.
Sunt considerate ape minerale terapeutice, apele ivite la suprafaţă dintr-o sursă naturală sau
aduse la zi prin foraje şi ale căror caracteristici fizico-chimice pot exercita efecte farmaco-
dinamice cu rol terapeutic.
Apele minerale nu posedă până în prezent o definiţie unică, existând nuanţări diferite de la
ţară la ţară, în funcţie de specificul acestora aderându-se însă prin elementele de bază fie la
conceptul latin care defineşte apa minerală exclusiv prin acţiunea sa terapeutică fie la conceptul
german, mult mai extins care ia în considerare şi criterii cantitative de compoziţie chimică.
Apa minerală şi minerală terapeutică este apa subterană cu un anumit conţinut de substanţe în
soluţie şi cu unele proprietăţi fizice şi chimice care o fac aptă pentru cura balneară sau valorificare

Figura 4- Zonele cu ape minerală din România-Sursa: gândul.ro alime


ntară.
În funcţie de temperatura lor naturală apele minerale pot fi reci (sub 200 C), izoterme (340 –
370 C) şi hiperterme (peste 370 C).
O clasificare fizico-chimică a apelor minerale şi termominerale, unanim acceptată pe plan
internaţional nu există. În România se foloseşte o clasificare bazată pe proprietăţile fizico-chimice
ale apei minerale.
Astfel, apele minerale reci, cuprind:
 ape oligominerale (Călimăneşti, Slănic – Moldova, Băile Olăneşti şi cu caracter
termal la Băile Felix, Călan, Moneasa, Geoagiu Băi, Vaţa de Jos);
 ape minerale carbogazoase (Borsec, Zizin, Covasna, Biborţeni, Vatra Dornei, Buziaş,

Lipova, Tuşnad, Borsec);


 ape minerale clorurato-sodice pure (Băile Herculane, Someşeni, Ocna Sibiu); mixte

(Slănic Moldova, Sângeorz Băi, Băltăţeşti, Malnaş Băi);


 ape minerale sulfatate (Slănic Moldova, Sărata Monteoru, Vaţa de Jos, Amara, Ocna

Şugatag, Bălţăţeşti, Băile Govora, Călimăneşti);


 ape minerale sulfuroase, unele având caracter mixt datorită componentelor

clorurate, sodice, alcaline (Băile Herculane, Călimăneşti, Băile Olăneşti, Pucioasa,


Săcele);
 ape minerale feruginoase (Lipova, Homorod, Malnaş Băi, Vâlcele, Biborţeni,

Tuşnad, Vatra Dornei);


 ape minerale arsenicale (Covasna, Saru Dornei);

 ape minerale iodurate (Băile Olăneşti, Călimăneşti,Cozia, Bazna);

 ape minerale radioactive (Băile Herculane, Sângeorz Băi, Borsec).

Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerate ape minerale sunt


urmatoarele:
 existenţa unei acţiuni terapeutice ştiinţific recunoscute (criteriu pe care trebuie să-l
îndeplinească orice apă minerală indiferent de caracterele sale fizico-chimice)

 una dintre condiţiile redate mai jos:

o mineralizare sau conţinut de săruri minerale dizolvate, peste 1g/l


o prezenţă unor elemente chimice cu acţiune farmacologică cunoscută, în proporţii minim
necesare, normate de la ţară la ţară în limite apropiate. Oligoelemetele curative cunoscute sunt
fierul, bromul, iodul, arseniul, litiul, stronţiu, bariu, bor, sulf, siliciu, mangan, aluminiu.
o conţinut de gaze dizolvate cu efecte biologice, în concentraţii stabilite (1000 mg CO2/l, 1mg
H2S/l). Apele naturale de provenienţă subterană lipsite de gaze dizolvate sunt denumite plate.
o temperaturi de peste 20º C, independent de conţinutul mineral, care le conferă caracteristica
de ape termale: hipotermale 20-31º C, termale 32- 38º C, hipertermale peste 38º C sau
o conţinut de elemente radioactive în unităţi Mache/l (aproximativ 50-100 uM).
Clasificarea apelor minerale ţine cont de efectele biologice si terapeutice, din compoziţia
fizico-chimică a acestora si de detaliile compoziţiei ionice si anume:
1.Apele minerale alcaline si alcalino-teroase - sunt ape care conţin peste 1g săruri
dizolvate pe litru, în care predomină fie bicarbonaţii de sodiu şi potasiu (apele minerale alcaline)
fie hidrogencarbonul de calciu şi magneziu (apele alcalino-teroase).

Aceste tipuri de ape minerale sunt destul de bine reprezentate în patrimoniul hidromineral al
ţării noastre întâlnindu-se în special în zone din Carpaţii Orientali, în nordul Transilvaniei sau în
Banat.
Au indicatii în afecţiunile tubului digestiv, ale cailor biliare, în cura de diureza in afecţiunile
rinichilor şi căilor urinare, ca şi în tulburări ale metabolismului fosfo – calcic. Pentru efectele lor
inflamatorii şi antialergice au indicaţii şi in aplicaţii externe (comprese) în boli dermatologice, in
cura cu inhalaţii, în afecţiuni bronhopulmonare si ORL şi în afecţiunile ginecologice.
Principalele staţiuni şi localităţi balneoclimaterice care valorifică izvoarele minerale alcaline
sunt Slănic Moldova, Malnaş Băi, Tinca, Bodoc, iar cu izvoare minerale alcalino-teroase şi
teroase (mixte) sunt Slănic Moldova, Sângeorz Băi, Vatra Dornei, Covasna, Biborţeni.,
Vâlcele, etc..
2.Apele clorurate- sodice (sărate) sunt cele mai răspândite în ţara noastră fiind întâlnite atât
la suprafaţa solului – în lacurile sărate - cât şi în subteran la adâncimi diferite.

În funcţie de concentraţia lor acestea pot fi: izvoare minerale izotone, hipo sau uşor hipertone,
de obicei ape mixte cu o mineralizare între 3-10g/l şi apele clorosodice cu concentraţii mai mari de
14g/l ajungând până la 200-300g/l.
Sunt utilizate în cura internă în afecţiunile digestive, cu efecte de stimulare a secreţiei
motilităţii gastro-intestinale, in terapia inhalatorie (sub formă de pulverizaţii si inhalaţii colective
si individuale) pentru tratarea afectiunilor bronho – polmonare şi ORL, precum şi în tratarea
afecţiunilor ginecologice inflamatorii.
În cură internă se utilizează apele sărate hipotone, izotone sau uşor hipertonice din Subcarpaţii
Orientali: Bălţăteşti, Slănic Moldova, Târgu Ocna, Soveja, Subcarpaţii Sudici: Călimăneşti,
Căciulata, Băile Olăneşti, Carpaţii Orientali: Sângeorz Băi (poalele Munţilor Rodnei),
Covasna (Munţii Vrancei), Tuşnad şi Băile Harghita (Munţii Harghita), Podişul
Moldovenesc Drânceni.
3.Apele minerale carbogazoase sunt cele care conţin minimum 1g/l CO2. Caracterul
general de ape carbogazoase se datorează impregnării diferitelor tipuri de ape minerale cu dioid de
carbon. Datorită capacităţii mari de dizolvare a acidului carbonic apele carbogazoase simple sunt
rare, ele întâlnindu-se cel mai adesea sub formă de ape carbogazoase mixte bicarbonate, clorurato-
sodice, alcaline, calcice, feruginoase, sulfuroase.

a) Apele carbogazoase simple sunt răspândite în Carpaţii Orientali, în aureola mofetică a


munţilor vulcanici Oaş, Gutâi, Ţibleş: Vişeul de sus, Vatra Dornei, Poiana Negrii, Băile Jigodin şi
în Câmpia de vest Câmpia Banatului, cele bicarbonate carbogazoase se întâlnesc în Munţii Rodnei
la Sângeorz Băi , la Bilbor, Borsec, Băile Tuşnad, Bodoc, Covasna, Turia, Zizin, în Depresiunea
Transilvaniei Băcia, Veţel, Dealurile de Vest Valea Mariei, Bixad. iar cele feruginoase
carbogazoase au o mai mare răspândire în aureola mofetică a Carpaţilor Orientali Vatra Dornei,
Poiana Negri, Miercurea Ciuc, Băile Tuşnad, Malnaş Băi, Balvanyos, în sudul Transilvaniei
(Cârţa, Păuliş, Câmpia şi Dealurile Vestice, Turţ, Acâş, Lipova, Buziaş).
Apele minerale carbogazoase sunt utilizate atât în cură internă - în crenoterapie şi inhalaţii
- (se utilizează ape cu concentraţii sub 15g‰ izotone, hipotone) cât şi în cură externă (concentraţii
de peste 15g‰ hipertone) sub formă de băi şi irigaţii.
În crenoterapie sunt indicate în tratarea afecţiunilor tubului digestiv (dispepsii gastrice
hipostenice, hiposecretorii sau anacide), afecţiuni ale rinichiului şi căilor urinare, pentru cura de
diureză în litiaze şi afecţiuni inflamatorii ale căilor urinare în staţiuni ca Slanic Moldova, Sângeorz
Băi dar şi Buziaş, Vatra Dornei, Covasna, Harghita Băi, Borsec, Malnaş, Lipova ş.a.
În ceea ce priveşte cura externă, apele carbogazoase sunt recomandate în tratarea afecţiunilor
cardio-vasculare reprezintă indicaţia majoră a acestora pentru efectele lor vasodilatatoare, cu
solicitarea circulaţiei periferice şi a celei sistemice ca şi a cordului. Staţiunile cu ape carbogazoase
indicate pentru cură externă sunt: Covasna, Buziaş, Balvanyos, Tuşnad, Vatra Dornei, Harghita,
Lipova şi multe alte staţiuni locale.
4. Apele sufatate cu un conţinut de un gram de sulfat la litru, combinat cu ioni de Na, K,
Mg. şi Ca . In ţara noastră există astfel de izvoare la Ivanda, în Banat, pe Dealul Copoului, la Iaşi
dar care nu au fost valorificate până în prezent deşi faima acestora pentru tratamente în cura
internă se datorează staţiunii Karlovy-Vari (Cehia) care are surse de ape termale sulfatate.

5. Apele sulfuroase care conţin cel puţin 1g/l apă sulf titrabil sub formă de hidrogen
sulfurat. Apele minerale sulfuroase sunt limpezi şi incolore la izvor dar în contact cu aerul
hidrogenul sulfurat şi ceilalţi compuşi sulfuroşi se oxidează favorizând apariţia precipitatului de
sulf care dă aspectul tulbure al apei minerale; cu cât oxidarea este mai intensă cu atât proprietăţile
terapeutice ale apei minerale scad. De aceea ele trebuie să fie folosită cu precădere la sursă.

Apele sulfuroase pot fi simple şi mixte sulfuroase, clorurate, sodice, carbogazoase,


alcaline-calcice, magneziene şi termale.
Aceste ape sunt utilizate cu mult succes în tratarea unei game largi de afecţiuni care au un
grad de morbiditate ridicat.. Astfel, ele sunt indicate atât în cura externă, sub formă de băi, în
tratarea afecţiunilor reumatismale, afecţiuni ale sistemului nervos periferic, ginecologice,
cardiovasculare, cutanate şi bolilor profesionale cât şi în cura internă, sub forma crenoterapiei şi
inhalaţiilor în tratarea unor afecţiuni metabolice şi de nutriţie, renale, ale aparatului respirator,
alergii.
Ca efecte principale apele sulfuroase utilizate în crenoterapie cresc secreţia gastrică şi
intestinală, stimulează peristaltismul intestinal (favorizând evacuarea) stimulează secreţia de bilă
şi evacuarea acesteia, au efect antitoxic, stimulează funcţia pancreasului şi favorizează consumul
hidraţilor de carbon (crenoterapia), iar inhalaţiile au acţiune antiinflamatoare asupra mucoasei
căilor respiratorii, ORL, traheobronşice, efect antiseptic, antialergic ameliorează deficitul de sulf
creat odată cu eliminarea abundentă a secreţiilor patologice la nivelul aparatului traheobronşic, în
cura externă au efect asupra pielii, efect cheratolitic, efect vasodilatator pe circulaţia cutanată.
Principalele localităţi şi staţiuni balneare în care se valorifică aceste ape sunt Băile Govora,
Herculane, Călimăneşti-Căciulata, Olăneşti, Mangalia, Nicolina-Iaşi, Pucioasa, Strunga etc.
6. Apele iodurate care conţin cel puţin 1 mg/l nu există în formă pură, de obicei acest
caracter iodurat fiind un atribuit suplimentar altor tipuri de ape minerale (ape clorurate – sodic, ape
sulfatate, ape alcaline).
Conţinutul de iod din aceste ape adaugă un plus de efecte, care lărgesc indicaţiile de cură.
Astfel în crenoterapie aportul de iod contribuie la stocarea sa în tiroidă, indicată în afecţiuni
endocrine tiroidiene şi ovariene la care se adaugă şi efecte congestive şi stimulatoare asupra
mucoasei digestive.
În cură externă sub formă de băi cu ape clorurate sodice şi iodurate, iodul produce efecte
vasodilatatoare periferice şi efecte antimicolitice la nivelul tegumentului şi fanarelor fiind indicate
la bolnavii cu ateroscleroză periferică sau generală, la bolnavi cu artrită urică şi la cei cu afecţiuni
dermatologice micotice. totodată datorită efectelor congestive şi de stimulare a secreţiilor
mucoaselor sunt indicate şi în terapia prin inhalaţii în afecţiunile ORL şi bronho-pulmonare
(Govora) sau pentru irigaţii vaginale în afecţiuni ginecologice şi mai ales micotice (Bazna şi
Sărata Monteoru).
7. Apele feruginoase cu un conţinut de 10mg/l utilizate în trecut în tratarea anemiilor
feriptive, nu mai prezintă astăzi interes pentru tratarea acestor afecţiuni, care beneficiază de alte
tratamente eficiente. Caracterul feruginos al majorităţii apelor carbogazoase este considerat un
element negativ fiind necesare procese tehnologice de deferizare care sunt uneori laborioase şi
costisitoare .
8. Apele arsenicale cu concentraţii de minimum 0,7% utilizate cu câteva decenii în urmă
pentru efectele stimulante ale arsenului în tratamentul nevrozelor au fost abandonate din cauza
efectelor toxice şi cancerigene ale arsenului.
9. Apele oligominerale de la Baile Felix, Baile 1 Mai sau Vata de Jos în cură externă, în
bazine unele exterioare folosite şi în sezonul rece, cu indicaţii largi pentru hidrokinetoterapie sau
termoterapie în afecţiunile sistemului locomotor de origine reumatismală articulare inflamatorii
(recuperarea PR, SA, artritelor reactive) , degenerative (artroze, spondiloze) şi ale ţesuturilor
periarticulare şi musculare, în afecţiunile post-traumatice şi ortopedice şi cele neurologice
periferice sau centrale (sechele după AVC sau traumatisme craniene, sau după traumatisme
vertebrale cu leziuni medulare) ca şi în afecţiuni ginecologice.
Apele oligominerale reci (acratopege) (cu temperatura sub 20º), cu un conţinut de calciu sau
CO2 în cantităţi mici, cu efecte diuretice deosebite (izvorul 7 Căciulata, izvoarele 11 şi 12 de la
Olăneşti, izvorul 300 de scări de la Slănic Moldova sau izvorul din Valea Câinelui de la Sinaia).
10. Apele radioactive au făcut în trecut obiectul unor cure balneare externe în afecţiuni
reumatismale, neurologice periferice etc. Pentru efectele inflamatorii ale iradierii radioactive dar
datorită riscurilor efectelor de remanenţă şi acumulare chir şi în cazul administrării unor doze mici
s-a renunţat la cura internă şi inhalatorie şi la restrângerea drastică a indicaţiilor de cură externă .
Există doar nişte surse cu o radioactivitate foarte slabă care nu pun probleme nici de risc nici de
protecţie la Herculane (20 milimicroCurie/l), la Felix (0,3mμCu) sau la Sângeorz Băi (135mμCu)
.( Ape şi gaze radioactive din R.S. România, pg 35)

3.4 Nămolurile terapeutice sau peloidoterapia

Nămolul terapeutic este întregul complex de depuneri peloidice de pe fundul unor lacuri,
sedimentele vulcanilor noroioşi, unele turbe şi bentonite, precum şi alte roci care pot fi folosite
direct în tratament sau după obţinerea unor derivate. In categoria nămolului terapeutic intră toate
nămolurile de lac testate pentru folosinţă balneară sau pentru obţinerea unor extrase de tipul
„Pellamar” sau „Pellobiol” şi chiar unele peloide macerate în ape minerale cum este cazul argilelor
sarmaţiene de la Iaşi folosite cu succes la Băile Nicolina.
La rândul său, definiţia Institutului de medicină fizică, balneologie şi recuperare medicală o
completează pe cea generală enunţată mai sus: Nămolurile sau peloidele sunt substanţe care se
formează în condiţii naturale sub influenţa proceselor geologice şi care se folosesc în scopuri
terapeutice ca atare, sau după o pregătire prealabilă prin amestec cu ape minerale, măcinare sau
încălzire .
Peloidele, indiferent de tipul lor, reprezintă un sistem eterogen format dintr-o fază solidă, una
lichidă şi una gazoasă. Faza solidă este compusă din substanţe organice (hidraţi de carbon,
componente humice, bituminoase, componente lipidice şi proteine) şi minerale (săruri insolubile
în apă dintre care cele mai importante sunt sulfaţii şi carbonaţii de calciu şi silicaţii şi dintr-o
structură argiloasă constituită din bioxid de siliciu şi cantităţi mici de oxizi ). Faza lichidă o
constituie soluţia apoasă a substanţelor solubile organice şi anorganice din nămol, ea provenind
din apa lacurilor, din apa minerală - în nămolurile minerale şi din precipitaţii – în unele turbe -.
Din cauza ionilor care predomina faza lichidă a nămolului acesta poate avea un caracter carbonat,
sulfatat sau mixt. Faza gazoasă se datorează unor procese fizico-chimice şi biochimice fiind
constituită din H2S, CO2, H2, O2 şi o serie de hidrocarburi.
După compoziţia lor fizico-chimică se disting nămoluri:
 sapropelice din lacuri continentale şi lagune, formate prin sedimentare sub apă a

materialelor organice şi minerale sub influenţa proceselor biologice, microbiologice şi fizico-


chimice cu un conţinut de substanţe organice mai mare de 10% (în nămol uscat); acestea se
întâlnesc în lacul Techerghiol (sapropelice de liman), în lacurile Amara, Lacul Sărat, Sovata,
Bazna, Slănic Prahova (sapropelice de lacuri).
 minerale din lacuri continentale şi lacuri formate în masive de sare (având acelaşi

mod de formare şi substanţe organice ca şi nămolurile sapropelice) sau formate în jurul unor
izvoare naturale sau în bazine artificiale pe pat argilos (cu formare similară la contactul apei
minerale cu patul argilos natural sau artificial), cu conţinut de substanţe organice mai mic de 10%
în nămolul uscat Băile Govora (silicos iodurat), Geoagiu Băi (feruginos)
 de turbă din zone mlăştinoase rezultat/ format prin transformarea incompletă a

materialului vegetal în condiţii de umiditate mare, cu conţinut de substanţe mai mare 10% în
nămolul uscat Vatra Dornei, Felix, Mangalia, Someşeni, Borsec.
Fiecare tip de nămol se individualizează printr-o serie de caracteristici sale fizicochimice şi
biologice particulare, dintre acestea, plasticitatea, capacitatea hidrică, greutatea specifică,
capacitatea lor de a reţine căldură şi granulaţia au o deosebită importanţă în stabilirea indicaţiilor
terapeutice şi utilizarea lor sub diferite forme.

3.5 Gazele mofetariene

Prin intermediul fisurilor din scoarţa terestră şi în urma escavării rocilor, ajung la suprafaţă
gaze libere rezultate din procesele biochimice ale scoarţei terestre.
Gazele terapeutice sunt emanaţii naturale cu proprietăţi fizice sau chimice care le fac apte
pentru cura balneară sau valorificare alimentară. In această categorie intră în exclusivitate,
manifestările naturale de tip mofetic (CO2) şi solfatarian (H2S). Acestea reprezintă o importantă
bogăţie a tării noastre care foloseşte o modalitate de valorificare originală a acestor factori naturali
prin utilizarea CO2 gaz în instalaţii speciale denumite „mofete”. Balneologic nu se defineşte gazul
ci tratamentul. Prin mofetă, în practica balneară se înţelege o amenajare constructivă în care se
captează dioxidul de carbon cu rol terapeutic , ca agent fizic; după provenienţă acestea putând fi
„uscate sau „umede”.Ele reprezintă construcţii de forma circurilor romane, cu o zonă declivă
umplută cu gaz mofetarian înconjurată cu trepte la niveluri diferite, care permit bolnavilor să se
plaseze în ortostatism la nivelul indicat, pentru a cufunda corpul în masa de CO2 (mai greu decât
aerul, de obicei până la brâu)
În ţara noastră, zona Harghita-Căliman este foarte bine cunoscută pentru emanaţiile gazoase
numite mofete. Băile Tuşnad, Borsec, Balvanyos, Buziaş, Covasna sunt staţiunile cele mai
importante unde acest factor terapeutic este valorificat în spaţii amenajate.

Capitolul IV-Turismul Balnear din Carpații și Subcarpații de Curbură

În zona Carpaților și Subcarpaților de Curbură avem o diversitate destul de mare de factori


naturali de cură, ape minerale, gaze mofetice și nămoluri teraputice, deasemenea multe stațiuni
balneo-climaterice, cu istorie lungă de tratament și exploatare a resurselor de subsol. Această zonă
este folosită încă din secolul XVII, când boierii veneau pentru se trata de problemele digestive.
Dar gama de afecțiuni tratate este mult mai largă, sunt folosite atât pentru cura internă cât și
externă.
Figură 5- Stațiunile Balneo-climaterice din Carpații și Subcarpații de Curbură- Realizată de Marin Dragoș-Mihai, 2014,
Sursă fond hartă : profudegeogra.eu

4.1 Stațiunea Covasna

Este o stațiune balneoclimaterică aflată la poalele sud-estice ale Munților Vrancei, situată
la o altitudine de 564 de metri, pe pârul cu același nume, al o distanță de aproximativ 35 de km
față de orașul Sfântu Gheorghe. Stațiunea este atestă istoric încă din anul 1567, iar în anul 1882,
apa minerală provenită de la izvorul Horzgasz, a fost premiat la Trieste.
Datorită condițiilor geologice în zonă există foarte multe izvoare cu ape minerale și nu
numai, care sunt folosiți la tratarea multor afecțiuni, de la boli cardiovasculare până la boli
digestive.
În stațiunea Covasna vin oameni din toată țara, care vin aici la tratament la recomandarea
medicilor, apoi fiind tratați la Spitalul de Cardiologie, care este amplasat într-o pădure cu pini,
ceea ce îi oferă un bun mediu climatic pentru recuperarea pacienților.
Stașiunea Covasna este una modernă, dipunând de echipamente pentru, băi cu apă caldă
carbogazoasă, mofete, izvoare pentru cură internă, instalații pentru, electro-, kineto-, hidroterapei,
aerosoli și inhalații, gimnastică, iar pe lângă spitalul de Cardiologie menționat anterior, stașiunea
mai dispune și de două sanatorii specializate pentru tratarea copiilor cu sechele apărute în urma
hepatitei.(Stațiuni balneare și climaterice din România, 1978, pg 102-103)
Pe lângă cele menționate anterior în Stațiunea Covasna, se mai pot trata următoarele
afecțiuni: hipertensiune arterială stadiul I şi II, sechele în urma infarctului miocardic, insuficienţa
mitrală şi aortică compensată, valvulopații, boală varicoasă, arteriopatii periferice, afecţiuni
metabolice: diabet zaharat, nevroze, afecțiuni ginecologice, disfuncții erectile, venopatii. afecțiuni
ale apratului cardio vascular, ale sistemului nervos periferic, ale tubului digestive și glandelor sale
anexe și ale căilor urinare.
Datorită poziției geografice, structuri geologice și altitudinii de 560 de metri, în zona în
care se află stațiunea este un climat subalpin prin calmul atmosferic si prezenta aerosolilor cu o
concentratie ridicata de ioni negative,
Datorită cadrului natural, stțiunea Covasna, beneficiază de o multitudine de factori balneari
și climaterici cu rol terapeutic, dintre care cei mai importan sunt: apele minerale carbogazoase,
feruginoase, calcice, hipotone și hipertone, respectiv mofetele cu emanații de gaze ușor
radioactive.
Însă pe lângă tratarea diverselor afecțiuni, stațiunea Covasna este un loc ideal pentru
recreere, drumeții sau turism. În timpul verii se organizează diverse activități folclorice specific
zone. În același timp, se mai pot vizita Lacul Sf. Ana, Orașul Brașov și cetatea dacică care află în
apropierea stațiunii.

4.2 Statiunea balneoclimaterică Băile Balvanyoș

Este situată în Munții Bodoc, la o altitudine de 840 de metri, fiind o zonă linștită și cu o
priveliște încântătoare. Ape minerale din acestă zonă sunt cunoscute de mult timp pentru
propietațile lor curative, ele începând să fie folosite pentru tratametul balnear din anul 1938.
Staţiunea are posibilităţi de tratament foarte bune cu izvoare de ape minerale bune de băut
şi alţi factori curativi naturali. Este aproape de oraşul Sfântu Gheorghe judeţul Covasna. Lacul
Sfânta Ana, aflat la o distanţă de 10 km de staţiunea Balvanyos, fiind un lac de origine vulcanică
care adăposteşte specii rare de plante şi a fost declarat rezervaţie naturală.
Figură 6-Băile Balvanyoș-Realizată de Marin Dragoș-Mihai, 2014- Sursă fond hartă : maps.google.ro

Climatul este unul moderat, cu teperaturi cuprinse între 25-32 de grade Celsius, în lunile
de vară și -5, -19 grade Celsius în lunile de iarnă. Aerul este puternic ozonat, nebulozitatea destul
de redusă și vânturile slabe datorită protecției pe care o oferă munții din jur.
Băile Balvanyoș dispunde de urmatoarele resurse naturale de tratament, ape minerale
clorurate, calcice, sodice, carbogazoase,feruginoase, hipotone. Datorită acestora au fost create
infrastructuri de tratament corespunzătoare: Mofete, electroterapie, aerosoli,
termoterapie(împachetări cu parafină), kinetoterapie, aero-helioterapie, băi carbogazoase,
gimnastică medicală şi de întreţinere în sala de gimnastică Amenajări de tratamente în interiorul
hotelului inclusiv masaj subacvatic. .(Stațiuni balneare și climaterice din România, 1978, pg 157)

Datorită acestor resurse, stațiunea este recomandată pentru tratarea urmatoarelor afecțiuni:
hipertensiune arterială, insuficienţă mitrală şi aortică compensată, varice, arteriopatii periferice
prin arteroscleroză, nevroză astenică, afecţiuni reumatismale degenerative şi articulare, bolii
profesionale și bolii stomacale și intestinale.
Pe parcursul șederii în stațiune se poate vizita, Lacul Sf. Ana, aflat la o distanță de 10 km
de stașiune,care a fost declarant rezervație naturală; ruinele cetății Balvanyoș contruită în secolul
XIII; ”Cimitirul Păsărilor“ care este de fapt este o prăpastie cu emanaţie puternică de hidrogen
sulfurat și pestera Pucioasa din Turia în care s-au acumulat gaze terapeutice, pe peretele sale se
gãsesc picãturi de "vitriol" care au fost si sunt si azi folosite de oameni pentru tãmãduirea si
vindecarea proprie. O legendă locală spune ca în timpurile vechi, cei care nu aveau nici un motiv
să traiască, mergeau în această peșteră și se puneau la somn, iar datorită expunerii îndelungate la
gazele din peșteră aceștia nu se ma trezeau. Se pare că totuși nu este o legendă deoarece se mai
produc anual 1-2 decese pe an în această pesteră.

4.3 Stațiunea Sărata Monteoru

Este aşezată într-o mică depresiune din Subcarpaţii de curbură pe versantul de NV al


Dealului Mare la o distanță de 20 de km de orașul Buzău. Climatul continental moderat ce
caracterizează această zonă de tranziție către sectorul subalpin constituie un important factor
terapeutic. Zona mai este cunoscută pentru verile calde şi însorite, fără curenţi de aer iar
precipitaţiile şi nebulozitatea sunt reduse, de asemenea este plasată într-o zonă colinară, acoperită
de o vegetaţie bogată şi la adăpost de vânturi.
Mulţi turişti vin aici de plăcere, vara la ştrand sau în orice anotimp pentru aerul curat şi
frumuseţile naturale ale zone
Prima menționare despre apele de la Sărata Monteoru este din anul 1837, localnicii
folosindu-le pentru tratarea bolilor rudimentare. În zonă exită petrol la adâncimi reduse,apele din
subteran având un conținut mare de brom, iod, petrol și sare, motiv pentru care localnicii folosesc
doar apă îmbuteliată, cea din subsol fiind nepotabilă.
Cu toate acestea apele de aici sunt folosite în tratamente medicale, un rol imprtand avândul
compoziția acestora. Principalul factor terapeutic îl constituie izvoarele minerale clorurosodice,
magneziene, sulfuroase, iodurate si nămolul sapropelic, benefice în principal în cazul afecţiunilor
reumatismale, ginecologice si digesive.
Figură 7-Stațiunea Sărata Monteoru- Realizată de Marin Dragoș-Mihai, 2014- Sursă Fond Hartă: maps.google.ro

Staţiunea are o bază de tratament, modernizată dupa ultimile standarde in materie, este
dotată cu aparatura medicala performanta,capabilă de a efectua urmatoarele procedure:
hidroterapie -băi calde sarate, termoterapie electroterapie: curenţi de joasă frecventa (curenti
diadinamici, exponentiali, Trabert, Tens), curenti de medie frecventa interferentiali), curenti de
înalta frecventa (unde scurte, ultrasunet); galvanoterapie uscata; bai galvanice magnetoterapie;
laserterapie.
Foto 8-Stațiunea Sărata Monteoru-Sursa: monteoru.net

Aceste dotării fac posibilă tratarea în stațiunea Sprata Monteoru, a unei game largi de
afecțiuni, dintre care vor fi menționate câteva: nevroză astenică, masaj terapeutic, kinetoterapie și
gimnastică medicală, afecțiuni neurologice central, afecțiuni neurologice periferice, afecțiuni
reumatismale inflamatorii și degenerative, afecțiuni lae țesuturilor moi, afecțiuni ortopedico -
traumatice etc.

4.4 Stațiunea Pucioasa

Orasul Pucioasa este amplasat într-o zonă depresionară, pe cursul superior al râului
Ialomiţa, în regiunea dealurilor subcarpatice, subunitatea Subcarpaţilor cuprinşi între râul Prahova
şi râul Dâmboviţa, la circa 350 m deasupra nivelului mării, într-o zonă dominată de coline
împădurite cu un mediu plăcut.

Prima atestare documentară a localităţii Pucioasa datează din 20 septembrie 1649. După
anul 1828 s-a dezvoltat ca staţiune balneoclimaterică, luând denumirea de Pucioasa, datorită
apelor minerale sulfuroase concentrate de aici, numite popular pucioasă. Principalii factori naturali
de cură sunt apele minerale sulfuroase, sulfatate, bicarbonatate, calcice, sodice clorurate.
Climat de dealuri și coline împădurite cu veri răcoroase, media lunii Iulie fiind de 19 grade
C ; ianuarie -3 grade C. Vara și toamna nebulozitatea este redusă, cu cer mai mult senin și
strălucire intensă a soarelui; iarna cer mai mult acoperit, zile cu ceață și precipitații abundente.
Umezeala aerului este relativ redusă vara și crescută iarna. Vânturi sunt slabe vara și mai puternice
iarna, avâd deplasări diurne de mase de aer montan, de pădure.

În stațiune se află instalații de băi calde cu ape minerală, instalații pentru aerosoli si
fizioterapie, băi de plante, împachetări cu parafină, termoterapie, kinetoterapie, electroterapie.
Aceasta este indicată pentru afecțuni ale aparatului locomotor, ale sitemului nervos periferic,
ginecologice și unele boli profesionale, afecţiuni dermatologice, afecţiuni ORL, afecţiuni
respiratorii, De asemeni, aici sunt tratate cu bune rezultate boli de nutritive și de metabolism.
Statiunea Pucioasa reprezinta un interesant punct de pornire pentru vizitarea mai multor
obiective turistice majore, asa cum sunt Vechea Cetate de Scaun de la Târgoviste, Valea Prahovei,
Brasov, Bran, etc. fiind de asemenea cel mai important loc de plecare pentru excursii în masivul Leaota.

Foto 9-Stațiunea Pucioasa, Vedere Generală-Sursa: skytrip.ro


4.5 Stațiunea Slănic Prahova

Staţiune balneoclimaterică permanentă situată în judeţul Prahova, la 45 km nord de


Ploieşti, la o altitudine de 415m. Staţiunea Slănic Prahova este catalogată ca fiind de importanţă
naţională. Clima în zonă este una temperate, aflându-se lângă niște dealuri împădurite. Verile fiind
plăcute( temperatură medie 19 grade Celsius), iernile fiind tot la fel, blânde, în luna ianuarie media
temperaturilor este de -3 grade Celsius. .(Stațiuni balneare și climaterice din România, 1978, pg 57
și 61)

Slanic Prahova dispune de o gama largă de factori naturali de cură, la care se adaugă
climatul colinar de crutare, ceea ce face ca stațiunea să se adreseze unei categorii largi de patologii
prin lacurile naturale cloruro-sodice hiperconcentrate (Baia Baciului, Grota Miresei, Lacul
Porcilor, Baia Rosie și Baia Verde) și microclimatul de salina din Mina Unirea, la care se adaugă
bazele moderne de tratament din complexele balneare Hotel Slanic si Hotel Capitol din Valenii de
Munte.

Figura 8- Stațiunea Slănic Prahova-Realizată de Marin Dragoș-Mihai, 2014- Sursă


fond hartă: maps.google.ro
Principalii factori terapeutici sunt: apele minerale cloruro-sodice foarte concentrate, în
șapte locuri, foste saline, cloruro-sodice, sulfatate, calcice, concentrate, atermale din șapte izvoare.
În stațiune se găsesc instalații pentru băi calde cu apă minerale, băi reci în lac, ungeri cu
nămol, ștrand pentru aero și helioterapie, tratamente ginecologice specifice,precum și facilităţi
pentru electroterapie. Se află de asemenea un sanatoriu creat prin transformarea unei mine de sare
veche (Mina Unirea) unde se face tratament al bolilor respiratorii prin microclimatul de aer sărat.
În stațiune mai sunt amenajate plaje şi terase, complexe pentru băi modernizate, având, izvoare cu
ape minerale tămăduitoare.
Slănic Prahova este recomandată pentru afecțiunile aparatului locomotor, ale sistemului
nervos periferic, afecțiunilor ginecologice, boli cornice ale aparatului respirator, boli metabolice și
de nutritive, boli reumatismale cronice degenerative si inflamatorii, boli endocrine, depresii,
nevroze, anxietate și boli dermatologice . Foarte indicate pentru copii, prin altitudine, aer de
pădure, aerosoli și lacuri sărate.
Există aici la Slănic Prahova un munte neacoperit de sare care este rezervaţie naturală, şi
pitorescul Lac al Miresii, sau Grota Miresii.

4.6 Stațiunea Cheia

Este situată la poalele Munților Ciucaș, la o altitudine de 870 de metri, localizată pe râul
Teleajen, în depresiunea Teleajen, județul Prahova, fiind deschisă pe toată perioada anului. Prima
atestare istorică este dina nul 1599, denumirea fiind dată de domnitorul Mihai Viteazul
Principalii factori terapeutici: climatul subalpin, cu aer de pădure, puternic ozonat, la
adăpost de furtuni care bântuie peste piscurile masivului Ciucaș
Staţiunea beneficiază de resurse naturale binefăcătoare prin aşezarea într-o zonă montană
cu un puternic aer ozonat, ambianţă de linişte şi frumuseţe odihnitoare. Aceasta este indicată
pentru astenie, surmenaj fizic si intelectual, insomnii, anemii, hipertiroism, convalescențe cu stare
generală bună, debilitate fizică, limfatism, unele forme de astm bronșic, catare cronice ale cailor
respiratorii superioare. În stațiune se află complex de vile pentru odihnă.
Din staţiunea Cheia se ajunge la Cabana Muntele Roşu, apoi la Cabana Ciucaş sau vârful
Ciucaş, sunt împrejurimi cu peisaje liniştite dar şi copleşitoare , spectaculoase.
Foto 10 –Stațiunea Cheia, Vedere Generală-Sursa: amfostacolo.ro

4.7 Stațiunea Soveja

Este situată în judeţul Vrancea în Depresiunea Soveja la poalele Munţilor Vrancea şi este
cunoscută ca având cel mai ozonat aer din România. Are un climat benefic, tonifiant, izvoare de
ape minerale și aer foarte curat benefic pentru sănătate
Stațiunea dispune climat natural tonifiant, izvoare cu ape minerale, instalaţii şi aparatură
medicală adecvate pentru tratarea urmatoarelor afecţiunilor: stări de debilitate, nevroze, surmenaj
fizic şi intellectual, afecţiuni profesionale și afecţiuni ginecologice. Pentru tratarea acestori
afecțiuni se realizează următoarele procedure: băi cu ape minerale, hidroterapie, masoterapie ,
electroterapie, și terapie pentru îmbunătăţirea respiraţiei.
Concluzii

După toate cele menționate mai sus, putem conclude că turimul balnear reprezintă viitorul
acestui sector economic la noi în țară. Avem printre cele mai multe resurse de acest tip din Europa
și ele trebuie să fie valorificate.
Pe parcursul realizării acestei lucrări, am concluzionat neajunsurile acestui studiu; lipsa
documentației recente, lucru care arată lipsa față de acest domeniu, documentația care este valabilă
fiind dinainte de anii 90. Pentru realizarea unei lucrări cu date recente, este nevoie și de date
actuale, deoarece în 20 de ani multe lucruri se schimbă.
Un studiu de acest tip are nevoie de mai mult timp pentru adunarea informație și redactare.
Lipsa timpului poate conduce și la neajunsuri din puntul de vedere al acurateții lucrării, omiterea
unor repere, sau a unor căi de redactare a lucrării. De asemenea este nevoie și de un efort financiar
pentru deplasările în teren, care sunt probabil cea mai importantă sursă de informație pentru acestă
lucrare.
Aceste ieșiri în teren ar putea fi însoțite de echipamente moderne, se pot lua noi probe și
determina noi caracteristi, un lucru necesar pentru înnoirea maculaturii existente. Acestea fiind
doar două dintre lucrurile necesare care pot ajuta la îmbunătățirea lucrării.
O astfel de lucrare are nevoie de mai multe date din teren, vizitarea fiecărei stațiuni,
vizualizarea modului de organizare a acestora, diferitele tratamente pe care aceștia le aplică
pacienților, modul de tratare și recuperare a pacienților și modul în care aceștia ajung la aceste
stațiuni, fie că este la recomandarea medicilor fie că este prin metode de promovare tradiționale.
Un alt lucru care poate fi obsevat din aceste ieșiri în teren este calitatea drumurilor care duc
la aceste stațiuni, infrastructura și echipamentele de care acestea dispun, lucru care poate arăta
interesul actual pentru acest domeniu la noi în țară.
Pe viitor trebuie consultată strategia Ministerului Turismului pentru dezvoltarea acestui
sector turistic, iar în caz că aceasta nu există, ar trebuie formulate mai multe studii independente și
demonstra importanța acestui domeniu.
Bibliografie

Cărți :
1. Ciangă, Nicolae, ( 1993), "Surse hidrominerale din Carpaţii Orientali şi rolul acestora în dezvoltarea
turismului"
2. Pricăjan A.(1969) "Substanţe minerale terapeutice din Romania", Editura ştiinţifică şi
enciclopedică , Bucureşti
3. Sorocovschi V, Ciangă N, (1976) "Valorificarea apelor minerale coordonată esenţială în fluxul
turistic din Carpaţii Orientali", Studia Univ. Babeş-Bolyai. Geol-Geogr. Cluj Napoca
4. Szabo, A. (1978), "Ape şi gaze radioactive din R.S. România" Ed. Dacia, Cluj-Napoca
5. Grogor P. Pop. (2006)"Carpaţii şi Subcarpaţii României" Presa Universitară Clujeană
6. Stoicescu C. , Munteanu L. (1976), Factori naturalide cură din principalele staţiuni
balneoclimaterice din România, Editura Sport-Turism , Bucureşti
7. Constantin Ştefănescu, (1967), Staţiuni balneare şi climaterice din România, Editura Meridiane,
Bucureşti
8. Mayer Friedrich Eduard, (1928), Staţiuni balneare şi climaterice din România Mare, Apărarea
Naţionala, Craiova
9. X X X, 1974, Staţiuni balneare Româneşti, Ministerul Turismului, Bucureşti
10. X X X , 1938,România balneară. Staţiuni balneare şi climaterice din România, Craiova, Scrisul
Românesc

Site-turi

1. www.tratamentbalnear.ro
2. www.tbrcm.ro
3. http://www.interferente.ro/cura-balneara-si-factori-naturali-terapeutici.html
4. www.unibuc.ro
5. http://www.maraton-bv.ro/cat_statiuni_balneare_romania_maratontravel.html
6. http://www.oocities.org/
7. www.balneoturism.ro
8. www.spa.ro
9. www.mdrl.ro
10. www.turism.gov.ro
Anexe

Listă figuri :
1. Figura 1: Carpații și Subcarpații de Curbură
2. Figura 2: Carpații de Curbură
3. Figura 3: Subcarpații de Curbură
4. Figura 4: Zonele cu ape minerale din România
5. Figura 5: Stațiunile Balneo-climaterice din Carpații și Subcarpații de Curbură
6. Figura 6: Baile Balvanyoș
7. Figura 7: Sărata Monteoru
8. Figura 8: Slănic Prahova

Lista fotografii:
1. Fotografia 1 : Munții Vrancei
2. Fotografia 2 : Munții Buzăului
3. Fotografia 3 : Munții Ciucaș
4. Fotografia 4 : Munții Bârsei
5. Fotografia 5 : Depresiunea Brșov
6. Fotografia 6 : Depresiunea Brașov
7. Fotografia 7 : Focul viu de la Andreașu
8. Fotografia 8 : Stațiunea Sărata Monteoru
9. Fotografia 9 : Stațiunea Pucioasa
10. Fotografia 10:Stațiunea Cheia
Anexa1-Cetatea Balvanyoș

Anexa 2- Cimitirul Păsărilor


Anexa 3 –Lacul Sfânta Ana
Anexa 4- Peșteara Pucioasa
Anexa 5- Salina de la Slănic Prahova

Anexa 6- Aria protejată "Focul Viu" de la Andreiașu


Anexa 7 – Focul Viu de la Andreiașu de Jos