Curs 8 DIP

20 noiembrie 2013

Contractul de transport

Legea aplicbila acestuia este reglementata in art 5 din Reg. Roma 1 care face o distinctie dupa
cum este vorba despre contractele de transport de marfuri sau de pasageri.

1. Contractul de transport de marfuri – sunt 3 solutii conflictuale care se aplica succesiv

intr-o anumita masura

a. Lex voluntatis – libertatea de alegere a partilor este nelimitata, se poate alege orice
lege
b. In lipsa unui acord, se va aplica legea tarii in care isi are resedinta obisnuita
transportatorul cu conditia ca locul de incarcare sau locul de livrare a marfii sau
resedinta obisnuita a expeditorului marfii sa fie si el in tara unde isi are R.O.1
trasnporatatorul, adica in aceeasi tara
c. In cazul in care nu sunt intrunite cerintele anterioare se va aplica legea tarii unde este 1
situat locul de livrare a marfii convenit de parti legea locului de destinatie

2. Contractul de transport de pasageri- este urmata aceeasi structura logica, cu 3 solutii

aplicabile in scara

a. Lex voluntatis – libertatea de alegere a partilor este insa limitata, in sensul ca ele
pot alege numai una din urmatoarele legi pentru a fi aplicabila contractului
 Legea tarii unde se afla R.O. a pasagerului
 Legea tarii unde se afla R.O. a transportatorului
 Legea tarii unde se afla administratia centrala a transporatorului
 Legea locului de plecare/ imbarcare
 Legea locului de sosire/ de destinatie
b. Daca partile nu au ales ele o lege, se aplica legea tarii unde se afla resedinta
obisnuita a pasagerului, cu conditia ca locul de plecare sau locul de sosire sa
fie in aceeasi tara

1
Resedinta obisnuita
 c. Daca conditiile de la pct 2 nu sunt intrunite, se aplica legea tarii in care isi are
R.O. transportatorul

3. Exista si o solutie conflictuala de salvare, o escape close, dar se refera la ambele

tipuri de transport – legea proprie a contractului- atunci cand din ansamblul imprejurarilor
cauzei rezulta fara echivoc ca respectivul contract are in mod vadit o legatura mai stransa cu
o alta tara decat cea mentionata la 1,2, se aplica legea acelei tari.

Domeniul de aplicare al legii : Conditiile de fond si efectele contractului de transport – dintre

efecte mentionam in mod special raspunderea contractuala a transportatorului

Contractele incheiate cu consumatorii

Regulamentele europene au o grija deosebita pentru contractele si operatiunile incheiate cu

consumatorii deoarece exista permanenta grija pentru protectia acestuia, socotit partea mai
slaba a r.j.

Art 6 din Reg. Roma 1 prevede o dispozitie speciala. Roma 1 face chiar o calificare legala a 2
notiunii de contract incheiat cu consumatorii –un contract incheiat cu consumatorii este acel
contract incheiat intre pe de o parte o p.f. = consumatorul care actioneaza intr-un scop care
nu are legatura cu activitatea ei profesionala, pe de alta parte, profesionistul care actioneaza
in exercitarea activitatii sale profesionale

Este asadar un contract intre un profesionist si un neprofesionist. Notiunea nu cuprinde un

anumit tip de contract, e foarte larga. In aceasta notiune intra orice contracte care indeplinesc
conditiile spuse.

o Pot intra contracte de vanzare cumparare, de produse, de marfuri de orice natura,

mobile, mai ales prin mijloace electronice.
o Intra contractele privind tranferul de drepturi de proprietate intelectuala
o Intra contractele de locatiune, inclusiv cele de locatiune imobiliara
o Intra mai toate contractele de prestari de servicii, inclusiv cele bancare, de asigurari,
fiind incheiate intre un pf neprofesionist si o societate de asigirari, banca =
profesionisti
o Intra contractele de executare de lucrari – antrepriza
o Intra contractul de trasport.
Pentru unele din ele, ca transportul si asigurarea sunt reglementari speciale. Pentru celelalte se
aplica art. 6.

Legea aplicabila - sunt 2 mari solutii conflictuale

1) Are 2 subsituatii
A. Se aplica legea statului in care isi are R.O. consumatorul – a partii protejate,
dar cu doua conditii:
 Profesionistul sa isi desfasoare activitatea comerciala sau profesionala
in acea tara, adica unde se afla R.O. a consumatorului, sau cum spune
Reg. - sa isi directioneze activitaea profesionala catre acea tara
 Respectivul contract sa se incheie in sfera acelor activitati comerciale
sau profesionale
B. Roma 1 permite partilor sa isi aleaga legea aplicabila contractului lex
voluntatis cu o limitare insa, ce tine de ocrotirea ordinii publice de DIP, din
legea R.O. a consumatorului - nu pot alege o lege care sa priveze pe
consumator de dispozitiile imperative de protectie care sunt prevazute in legea 3
R.O. – deci pot alege orice lege egala sau mai protectiva pentru consumator
decat legea R. lui O. Nicidecum mai putin protectiva

2) In cazul in care conditiile de la solutia 1) nu sunt intrunite, contractul incheiat cu

consumatorul poate fi supus legii alese de parti potrivit art. 3 sau legii care rezulta din
localizarea obiectiva, potrivit art. 4 din Roma 1.

Deci punctul 1) urmareste anumite categorii de contracte incheiate cu consumatorii –

acelea in care consumatorul si profesionistul se localizeaza in aceeasi tara. Pentru celelalte
situatii, reglementarea este libera – lex voluntatis sau localizarea obiectiva.
Contractul de asigurare (!)

Roma 1 aplica in ccp aceste contracte 3 pachete de solutii conflictuale

I. Pentru contractele de asigurare facultativa care acopera riscuri majore, indiferent daca
riscul asigurat este situat sau nu intr-un stat membru – reglementarea din Roma 1 este
universala – nu are importanta unde s-a produs riscul –stat membru sau stat tert
II. Contractele de asigurare facultativa care acopera alte riscuri decat cele majore – dar in
acest caz prevederile Reg. se aplica numai daca riscul este situat intr-un stat membru.
Aici asadar reglementarea nu este de aplicare universala
III. Pentru contractele de asigurare obligatorie – numai daca riscul este situat pe teritoriul
unui stat membru

I. Asigurarile facultative pentru riscurile majore

Notiunea de large risck este prevazuta intr-o directiva a UE din 1973- Directiva 73/239 – in
aceasta Directiva notiunea de riscuri majore este foarte tehnic exprimata, dar se pot extrage 2
idei esentiale
4
 Notiunea este calificata in primul rand in functie de forta economica a titularului
politei de asigurare/ a asiguratului – el trebuie sa aiba un bilant contabil peste o
anumita suma, o cifra de afaceri de peste o anumita cifra, un nr de angajati de peste o
anumita cifra (250)
 Natura riscului - se face o enumerare de ma multe categorii de riscuri socotite majore
– de exemplu: cele care privesc vehicule tereste, inclusiv feroviare, vehicule aeriene,
maritime; marfurile transportate peste o anumita valoare; asigurarile de raspundere
civila ale diferitelor categorii de transportatori, anumite riscuri politico-adminitrative -
= de somaj, de insuficienta generala a veniturilor, de depreciere a valutei, pierderile
financiare.

Cand vorbim despre un large risk, sunt 3 solutii conflictuale aplicabile in scara:

i. Legea aleasa de parti – lex voluntatis, nelimitata

ii. In lipsa unei alegeri, legea tarii in care isi are R.O. asiguratorul –
profesionistul asadar, desi este un contract cu consumatorul
 iii. Escape close – in cazul in care din circumstante rezulta fara echivoc ca acel
contract are o legatura mai stransa, vadit mai stransa cu legea unei alte tari, se
aplica legea acelei alte tari

II. Contractele de asigurare facultativa care acopera alte riscuri decat cele majore - aceste alte
riscuri se numesc riscuri comune= mass risk

In cazul riscurilor comune, sunt doua mari solutii conflictuale –

1. Legea aleasa de parti, dar liberatatea de algerea a lor nu este nelimitata, ci ele pot
alege una din urmatoarele legi:
 Unde este situat riscul
 Unde se afla R.O. a titularului politei de asigurare
 Legea statului a carui cetatean este titularul politei
 In cazul in care contractul se refera la riscuri limitate pentru o anumita tara,
legea acelei tari

De data aceasta se observa ca balanta inclina spre asigurat, spre consumator, titularul politei,
5
spre deosebire de situatia de la riscurile majore unde inclina catre asigurator.

2. In cazul in care partile nu au ales legea aplicabila, se aplica legea tarii unde este situat
riscul in momentul incheierii contractului. Notiunea incheierii contractului
solutioneaza conflictul de legi. Daca riscul este situat in mai multe state membre, se
considera ca exista contracte distincte pentru fiecare stat, deci se aplica legea fiecarui
stat.

III. Cand exista o asigurare obligatorie – art.7 alin. 4 prevede ca se aplica anumite norme
suplimentare, de unde se deduce ca principiile raman aceleasi, dar se adauga ceva = ideea ca
trebuie respectate dispozitiile specifice stabilite in legatura cu asigurarea de catre statul
membru care o impune. E firesc sa fie asa din moment ce e vorba de o asigurare obligatorie
prevazuta de un anumit stat- trebuie respectate si normele obligatorii ale acelui stat.
 Dispozitiile generale ale Reg. Roma 1

Roma 1 contine mai multe dispozitii generale. Problema normelor de aplicatie imediata (art.
9), a ordinii publice si problema retrimiterii au fost deja antamate.

Resedinta obisnuita –notiune

Notiunea este prevazuta foarte frecvent. Ea este definita in art. 19 – in urmatoarele situatii

 In materia societatilor si a altor organisme constituite sau nu ca persoane juridice.

Asadar ori de cate ori e vorba de entitati, organisme, nu are importanta daca ele sunt
sau nu p.j. - pentru acestea R.O. este acolo unde se afla sediul administratiei lor
centrale. Din acest punct de vedere, Reg. se apropie cu dispozitiile art 2571 NCC
 Tot in legatura cu organismele, societatile, o reglementare speciala exista privind
suscursalele, agentiile, sau alte asemenea unitati – in cazul in care contractul este
incheiat in cadrul activitatii unei sucursale, agentii sau unei alte astfel de unitati, R.O.
este la locul unde se afla sucursala, agentia sau alta unitate
 pentru p.f. care actioneaza in calitate de profesionisti - R.O. a unei p.f. actionand in
exercitarea activitatii sale profesionale este locul unde aceasta persoana isi are
sediul principal de activitate. Acest concept de principal place/ business este 6
universal admis.

Problema care se pune este ca Reg. Roma 1 nu defineste notiunea de resedinta

profesionala a unei p.f., alta decat un profesionist (la profesionist intra si profesiile liberale
– comercianti, avocati, medici, arhitecti). Trebuie data o calificare autonoma, evitandu-se
sa se dea o calificare nationala in vreunul din statele membre si CEJ a intepretat un text
din Reg. 2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor
judecatoresti in materie matrimoniala si in materia responsabilitatii parintesti (Reg.
Bruxelles 2 bis) aratand ca pentru p.f. neprofesioniste, R.O. este acolo unde se afla
centru principal al intereselor sale = centru de greutate al intereselor p.f. in contractul
in discutie. Notiunea de centru principal este una abstracta, CEJ a facut o interpretare
incompleta. Judecatorul cauzei va aprecia care este centru principal al p.f.

Dpdv al conflictului mobil de legi, art 19 din Reg. Roma 1 contine o prevedere referitoare la
notiunea de R.O. - se apreciaza la momentul incheierii contractului, neavand relevanta daca
persoana isi schimba pe durata executarii contractului R.O., se aplica legea veche
Domeniul de aplicare fondului raportului juridic

Problema care se pune este de a vedea ce se intelege prin notiunile de conditii de fond
si efectele ale actului juridic.

Reg. Roma 1 din acest punct de vedere reglementeaza problema domeniului in 2 texte
majore

 in art. 10 unde vorbeste de legea aplicabila consimtamantului si validitatii de

fond a contractului
 in art. 12 se reglementeaza domeniul general al legii aplicabile contractului

In legatura cu legea aplicabila consimtamantului si validitatii de fond a contractului, exista o

regula si o situatie speciala/ exceptie.

Regula: existenta si validitatea unui contract se determina potrivit legii care ar reglementa
acel contract daca el ar fi valabil. Daca se pune o problema de validitate a unui contract (o
parte apreciaza contractul ca valbil, iar celalalta ca nul), se apreciaza dupa lex voluntatis, 7
daca exista sau dupa localizarea obiectiva, ca si cum el ar exista.

Situatia speciala : protejeaza partea care si-a dat consimtamantul – pentru a stabili daca o
parte nu si-a dat consimtamantul pentru incheierea unui contract, se va aplica legea statului
unde acea parte isi are R.O., daca acest lucru rezulta rezonabila din imprejurari.

Deci se observa o formulare negativa – apararea mea ca nu mi-am dat consimtamantul

se va aprecia dupa leea resedintei mele obisnuite, nu dupa legea prevazuta in contract- e o
masura de protectie e mea parte, care se presupune ca stiu cel mai bine legea mea.

In rest, pentru toate celelalte aspecte ce tin de domeniul legii contractului, art. 12 prevede o
enumerare (haotica). Se analizeaza intr-un mod logic.
Conditiile de validitate ale contractului

a. capacitatea de a contracta – nu este supusa legii contractului, ci legii personale a

fiecaruia dintre contractanti
b. consimtamantul – pentru existenta si validitatea sa se aplica art. 10. Pentru celelelate
aspecte (mecanismul formarii consimtamantului, raportul dintre vointa interna si
vointa declarata, posibilitatea introducerii in contract a unor clauze standard sau a unor
clauze specifice ca de plilda claza de impreviziune sau de hardship) se aplica legea
contractului.
c. Obiectul si cauza contractului sunt supuse legii contractului. Bunul care constituie
obiectul derivat al contractului merge insa dupa legea aplicabila bunurilor= lex rei
sitae
d. Modalitatile a.j. – termen, conditie – merg dupa lex contractus

Interpretarea contractului - reguli

Efectele contractului – intra in lex contractus

i. Efectele propriu-zise = drepturile si obligatiile pe care contractul le creeaza

8
ii. Principiile care guverneaza efectele – forta obligatorie, irevocabilitatea, relativitatea,
exceptiile de la acestea
iii. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice – exceptia de neexecutare,
rezolutiunea, riscul contractului, riscul lucrului merge insa dupa lex rei sitae

Prezumtiile legale si sarcina probei contractului – art 18 – legea care reglementaza

obligatia contractuala se aplica si pentru prezumtiile legale si pentru repartizarea sarcinii
probei in materie contractuala. Asadar, orice prezumtie legala , legata de contract ca de pilda
prezumtia solidaritatii codebitorilor contractuali este supusa legii contractului. De asemenea
prevederile privind sarcina probei – cui anume revine obligatia – tot legii contractului.

Executarea contractului – sunt 3 mari situatii

A. Pentru cea mai mare parte a aspectelor ce tin se executare se aplica lex
contractus:
 Modalitatile posibile de executare – in natura, prin echivalent, principii
 Plata – loc, data
  Conditiile de executare- obligatie divizibila, indiivizibila, solidara
 Durata in timp a contractului, problema punerii in intarziere, dies
interpelat
 Teoria impreviziunii – rebus sic stanibus
B. Modalitatea de executare si masurile ce pot fi luate in cazul unei efectuari
defectuoase nu merg dupa lex contractus, ci dupa legea locului de executare –
lex loci executinis/ solutionis (daca e vorba de o plata). De pilda formalitatile
de executare , masurile pe care creditorul le poate lua pentru a preintampina
neexecutarea- acordarea termenului de gratie, receptia calitativa/cantitativa a
marfii, masurile de remediere a viciului – merg toate dupa locul de executare
C. Legea monedei – prevederea e in art. 2646 NCC – moneda de plata este
definita de legea statului care a emis-o. Asadar moneda are o lege proprie, ca
si cetatenia.

Mijloacele de protectie a dreoturilor creditorukui contractual asupra partimoniului

debitorului – sunt supuse legii conrractului. Intra aici actiunile pe care creditorul le
9
poate avea pentru conservarea drepturilor sale ca de pilda - actiunea
pauliana/revocatorie, actiunea oblica/ subrogatorie, actiunea in declararea simulatiei

Raspunderea contractuala – urmeaza lex contractus

 Conditiile si intinderea raspunderii

 Consecintele neexecutarii/ executarii necorepsunzatoare
 Cauzele exoneratoare, inclusiv forta majora
 Evaluarea prejudiciului – regimul daunelor-interse, dobanzilor, clauzei penale,
conventiile asupra raspunderii
 Modalitatile de transmitere, transforamare si stingere a obligatiilor, prescriptia
extinctiva si decaderile din drepturi
 Prescriptia extinctiva – in dreptul roman este o problema de fond, nu de
procedura si e supusa legii fondului - daca e contract legii contractului, daca e
succesiune, legii succesiunii, daca e delict, legii delictului
 Nulitatea - supusa legii contractului

 Cazurile de nulitate
 Sfera persoanelor ce pot invoca nulitatea
 Cat timp poate fi invocata nulitatea – prescriptibilitatea/imprescriptibilitatea
actiunii in nulitate/anulare
 Problema posibilitatii de confirmare
 Efectele nulitatii – quod nullum est, nullum producit efectum, rezoluto iure
dantis rezolvitur ius accipientis, restitutio in integrum.

CONDITIILE DE FORMA ALE ACTELOR JURIDICE

– normele conflictuale privind forma a.j. -

Prevederile referitoare la forma contractului sunt cuprinse in art. 11 din Roma 1. Reg.
reglementeaza in primul rand legea aplicabila formei pe baza separarii/ dihotomiei intre 2
notiuni – 10
1) Contractul incheiat intre persoane care se afla in aceeasi tara la momentul incheierii
contractului
2) Contractul intre persoane aflate in tari diferite in momentul incheierii contractului

Observam faptul ca Reg. Roma 1 a abandonat dihotomia clasica intre contrace inter
praesentes si cele inter absentes = prin corespondenta, distinctie care ramane in legile mai
vechi – Conventia de la Viena a pastrata aceasta distinctie.

Prima ipoteza – art 11 alin. 2 – contractul incheiat intre persoane sau reprezentanti ai acestora
care se afla in aceeasi tara in momentul incheierii contractului este considerat valabil dpdv al
formei daca acel contract indeplineste conditiile de forma din una din urmatoarele 2 legi
ALTERNATIV

a. Legea care reglementeaza fondul contractului

b. Legea locului incheierii contractului

Observam ca sunt asimilate partilor pozitia reprezentantilor lor, mandatarilor lor.

A doua ipoteza - contractul incheiat intre persoane sau reprezentanti ai acestora care se afla in
tari diferite in momentul incheierii contractului - este considerata valbil daca sunt indeplinite
conditiile de forma din una din urmatoarele 3 legi

a) Legea care reglementeaza fondul contractului

b) Legea tarii in care se afla oricare dintre parti sau reprezentantii acestora la monentul
î.c.2 - acest se afla a nascut divergente in comparatie cu lit. c), - R.O. este o situatie de
fapt, insa se afla este si mai de fapt. Se afla inseamna o situatie pura de fapt.
Reglementarea este foarte in favorem negotii – o paleta foarte larga de situatii avute in
vedere
c) Legea tarii in care isi are R.O. oricare dintre partile contractante -

Prevederile Codului civil roman

- ramane aplicabil a.j unilaterale si alte contracte care nu intra sub egida regelementarilor din
Roma 1.
11
C . Civ. face o distinctie intre legea aplicabila fondului si formei.

A. In ccp legea aplicabila fondului – art 2637 –

 legea aleasa de parti/parte – alegerea trebuie sa fie expresa sau sa rezulte
neindoielnic din cuprinsul actului sau din imprejurari, partile pot alege legea
aplicabila totalitatii/ numai unei parti din a.j. intelegerea privind alegerea legii
aplicabile poate fi modificata ulterior î.a fara sa invalideze forma sau sa
afecteze drepturile tertilor, dublat de cerinta procedura de modificare a
dreptului – pana la prima zi de infatisare
 Cand nu am ales, art. 2638 reglementeaza localizarea obiectiva – in lipsa
alegerii se aplica legea statului cu care a.j prezinta legaturile cele mai stranse –
legea proprie – in cazul in care aceasta lege nu poate fi identificata, se aplica
legea locului de incheiere.

2
Încheierii contractului
In legatura cu notiunea de legaturile cele mai stranse, codul face o calificare legala – se
considera ca a.j. are legaturile cele mai stranse cu legea tarii unde debitorul prestatiei
caracteristice/ autorul actului are la data î.a., R.O., fondul de comert daca e un comerciant sau
sediul social daca este p.j.

B. Pentru forma, conditiile de forma ale a.j. sunt supuse legii fondului. Urmeaza ulterior
un totusi care implica o alternativa – actul este valabil daca indeplineste conditiile de
forma din una din urmatoarele
a) Legea locului unde a fost intocmit
b) Legea cetateniei sau a R.O. a oricareia dintra partile care au consimtit la î.a.
c) Legea autoritatii care examineaza valabilitatea actului – lex auctoris - auctor regit
actum

12