Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
îmbogăţirea cu care ieşi dintr-o activitate de învăţare. Greşeala nu trebuie abordată ca o
permanentă ameninţare a sancţionării sau ca modalitate de clasificare a elevilor, ci mai
degrabă ca o etapă importantă în învăţare, ca o şansa de a progresa conştient de propriul
demers. Evaluarea de proces este o deschidere necesară pentru a surprinde complexitatea
formării copilului pe parcursul şcolarităţii şi validarea comportamentelor asimilate. De
asemenea, evaluarea prin metode alternative oferă o îmbogăţire extraordinară a
modalităţilor de a surprinde elevul din perspective foarte diverse, în oglinzi multiple care
să dezvăluie aspecte ale complexităţii personalităţii sale. Toate progresele făcute de un
elev pot fi anulate la un examen de două ore, deoarece, dacă acesta obţine o notă mică
(datorită unui evaluator mai mult sau mai puţin subiectiv), îşi va pierde stima de sine şi
tot edificiul pe care am încercat să îl construim ca dascăli se va prăbuşi.
Evaluarea şcolară are implicaţii social-morale, ea vizează părinţii, comunitatea
socială, relaţiile dintre profesori, interesul pe care societatea îl manifestă faţă de
rezultatele procesului evaluativ este tot mai pregnant. De aceea, evaluarea şcolară merită
să fie analizată şi din perspectiva deontologiei profesiunii de educator.
În „Dicţionarul explicativ al limbii române” „deontologia” este definită ca
„disciplina care se ocupă cu datoriile ce trebuie îndeplinite”, deci profesorul, prin
activitatea lui are de îndeplinit o datorie faţă de elev, familie, societate şi chiar faţă de
propriile aspiraţii şi convingeri de a fi un bun educator.
În vederea eficientizării actului de evaluare trebuie avute în vedere câteva reguli
simple şi uşor de urmat de către orice profesor evaluator. Astfel, înainte de orice trebuie
construită o imagine pozitivă despre evaluare. Evaluarea nu trebuie asociată cu eşecul, cu
sancţiunea sau controlul, ci cu posibilitatea de reflectare asupra rezultatelor, cu formarea
unei imagini cât mai corecte despre sine, nu numai cu lipsurile pe care le are, dar mai ales
cu calităţile pe care le poate valorifica şi dezvolta de aici încolo. Orice profesor ar trebui
să-şi proiecteze evaluarea o dată cu proiectarea conţinutului şi să prezinte ce se aşteaptă
de la elevi, ce progrese vor trebui să facă: o probă care este precedată de prezentarea
obiectivelor de evaluare se va dovedi mult mai eficientă decât una la care elevul nu ştie la
ce să se aştepte. Pentru profesor, evaluarea este un prim instrument ce îi conferă o
imagine asupra acţiunii sale.
Apoi nu trebuie utilizată evaluarea pentru alte scopuri decât cele pentru care este
ea proiectată.
2
Evaluarea de orice fel nu trebuie să pedepsească, ci să stimuleze pentru etapa
următoare a învăţării! Cel care învaţă trebuie să înţeleagă că evaluarea are scopul
de a-l informa obiectiv asupra a ceea ce mai are de învăţat.
Evaluarea trebuie proiectată cu scopul judecării stadiului de dezvoltare a
achiziţiilor individului, fiind o parte componentă a procesului de învăţare, chiar
dacă este realizată de altcineva decât cel care este implicat în procesul de predare
– învăţare.
Datele obţinute în urma aplicării unei probe nestandardizate nu trebuie
generalizate, pentru că această generalizare poate produce multe erori de
interpretare.
Aplicarea unei probe de evaluare trebuie să respecte regulile sale proprii şi reguli
generale de aplicare, care presupun obiectivitate prin uniformitatea aplicării
probei.
Interpretarea rezultatelor trebuie înţeleasă ca o parte componentă obligatorie a
evaluării, şi ea se face, în funcţie de tipul de evaluare, în faţa celor evaluaţi,
rezultatele trebuind să fie cât de repede posibil făcute publice în cazul unei
evaluări cerute de o instituţie.
Există o curbă a randamentului fiecărui elev care, în general, se poate stabili
pentru anumite perioade. Nu este indicat să facem evaluări care se încheie cu
notarea elevilor la începutul sau la sfârşitul unei săptămâni!
Nu este obligatoriu să facem notări pentru orice tip de evaluare şi oricum putem
folosi mai multe posibilităţi de apreciere a rezultatelor.
3
interpretări infinite. În al doilea rând, ar trebui să se insiste pe respectarea de către
profesorii evaluatori a baremului. Aceasta trebuie să fie unanimă, pentru a se elimina
situaţiile în care unii corectori sunt extrem de indulgenţi, interpretând baremul după
bunul plac, iar alţii sunt mult prea exigenţi, pentru că respectă strict baremul. În al treilea
rînd, este necesară o formulare clară a obiectivelor. Ştiind de ce evaluăm, ne va fi mult
mai uşor să facem acest lucru. Nu în ultimul rînd, trebuie să realizăm o analiză serioasă,
deplin conştientă a rezultatelor, a modului în care s-a evaluat, pentru a evita apariţia
ulterioară a aceloraşi nereguli.
4
demersului fiecărui dascăl în parte, ci şi un semn al profesonalizării sistemului nostru de
învăţământ şi în particular a componentei sale evaluative.
Poate că, astfel, îi vom ajuta pe premianţii de azi să nu se simta inutili într-o
societate de mâine pe care ei au văzut-o doar prin lentila unui învăţământ încă imatur,
bulversat de schimbări nesfârşite. Poate că astfel persoanele valoroase de azi, vor rămâne
persoanele valoroase de mîine şi nu vom mai asista la răsturnările axiologice drastice la
care astăzi reacţionăm cu un gest de neputinţă.