Diafonia între circuitele fizice metalice

Termenul se traduce prin "sunete vecine". Semnalul care se propagă pe un circuit electric lung trece în
circuitele învecinate - prin fenomene de dezechilibru electrostatic şi de inducţie electromagnetică - devenind astfel
un semnal perturbator pentru comunicaţia căreia i s-a suprapus.
Dacă semnalul perturbator este ascultat la capătul apropiat de sursă fenomenul se numeşte paradiafonie (para =
alături) iar la capătul îndepărtat
se numeşte telediafonie (tele = departe).

Fig.4.5 - Mecanismul diafoniei:

a - două linii paralele; b - două perechi "în cuartă"

Cablurile interurbane se construiesc sub formă de "cuarte" (fig. 4.5.b) adică astfel încât să formeze din două
perechi o punte echilibrată. anulând (reducînd) astfel diafonia. În funcţie de procedeul de modulaţie utilizat
diafonia poate să rezulte inteligibilă sau ne-inteligibilă. Aceasta din urmă este mai puţin supărătoare pentru
ascultător.
Diafonia creşte cu frecvenţa, ceea ce limitează frecvenţa maximă utilizabilă. Pe liniile aeriene se poate produce şi
fenomenul de radiaţie, pe Unde Lungi (UL).
În cazul cablurilor coaxiale diafonia scade cu frecvenţa din cauza efectului de proximitate care tinde să "închidă"
semnalul în mantaua cablului. La frecvenţe sub 60 kHz diafonia creşte mult, din cauza asimetriei constructive a
acestor circuite. Cablul coaxial nu se poate folosi între 0 şi 60 [kHz].
Pentru a se reduce diafonia, în cazul circuitelor aeriene se efectuează operaţia de transpunere - adică de
încrucişare între firele aceluiaşi circuit - pentru ca semnalul diafonic pătruns dintr-un circuit vecin într-o secţiune de
circuit utilizat să se anuleze cu cel pătruns pe secţiunea următoare.
În cazul cablurilor urbane se practică torsadarea (răsucirea) tuturor firelor din cablu, ceea ce este de fapt o
transpunere continuă.
Cablurile interurbane pun probleme mult mai mari, fiind folosite în înaltă frecvenţă. În acest caz se fac echilibrări,
prin adăugarea unor mici capacităţi în anumite puncte pe traseu. În acest fel se aduce la echilibru puntea constituită
de capacităţile firelor din perechile cuartei.
În telecomunicații și în telefonie, difonia este adesea auzit[ ca fragmente de vorbire sau tonuri care
provin din conexiuni de la alți abonați. Dacă conexiunea este analogică, atunci pentru a reduce efectele
diafoniei se folosește perechea de fire răsucite. În mod alternativ, semnalele pot fi convertite în formă digitală,
care este mult mai puțin sensibilă la diafonie.