Lucrarea nr.

Studiul variaţiei rezistenţei electrice

cu temperatura

Scopul lucrării este trasarea graficelor de variaţie a rezistenţei

Scopul lucrării electrice cu temperatura pentru un rezistor şi un termistor precum şi
calculul coeficientului termic al rezistivităţii () pentru rezistor.

Rezistivitatea materialelor conductoare (metalelor) depinde de

Aspecte teoretice
temperatură după o lege de form:

   0 1  t  t 2 ,

unde  şi  sunt coeficienţi, iar 0 este rezistivitatea la 0C. Deoarece valorile coeficienţilor 
sunt foarte mici, pentru majoritatea aplicaţiilor termenul t2 poate fi neglijat. Inversul
rezistivităţii poartă numele de conductivitate electrică

1



Conductivitatea finită a conductoarelor este explicată prin existenţa ciocnirilor

inelastice ale electronilor cu defecte existente în reţeaua cristalină. Într-o reţea perfect
periodică şi în aproximaţia electronilor liberi, rezistenţa electrică este nulă şi conductivitatea
infinită. Abaterile de la periodicitatea riguroasă a potenţialului se datoresc următoarelor
cauze: vibraţiile reţelei, defectele sau impurităţile din reţeaua cristalină şi interacţiuni
reciproce ale electronilor. Astfel se poate explica scăderea rezistivităţii metalelor cu scăderea
temperaturii şi apariţia fenomenului de supraconductibilitate pentru temperaturi foarte
apropiate de 0K. Când temperatura scade, amplitudinea vibraţiilor scade, micşorându-se în
acelaşi timp şi numărul ciocnirilor inelastice ale electronilor cu nodurile reţelei.
Pentru conductoare omogene filiforme, rezistenţa electrică poate fi exprimată în funcţie de
lungimea conductorului l şi secţiunea acestuia S, astfel:

l
R
S

Deoarece la variaţii ale temperaturii, variaţiile rezistenţei depind doar de cele ale
rezistivităţii, rezultă:
R  R0 1  t 

În cazul semiconductorilor legea de variaţie a rezistivităţii cu temperatura este:

A
1 
    0e T


unde A este o constantă care depinde de natura materialului, iar T este temperatura absolută.

147
 Instalaţia k
Aparatura şi 1
experimentală se
modul de lucru 2
compune dintr-un
vas cu ulei (figura L.4.1.) în care se introduc
rezistoarele şi termistoarele de studiat. Cu t
ajutorul unui încălzitor I se obţin diferite T MM
temperaturi care se măsoară cu un
termometru T. Valorile rezistenţelor la
diferite temperaturi se măsoară cu ajutorul
I R
unei punţi Wheastone, a unui ohmetru sau
cu un multimetru – MM.

Valorile temperaturilor şi ale

rezistenţelor corespunzătoare se trec în
tabelul nr. 1; se trasează graficele R=R(t). ~
220V
Figura L.4.1. Instalaţie pentru studiul
dependenţei rezistenţei electrice de
temperatură
Tabelul nr. 1

Nr.
t (C) R1 () R2 ()  (grad-1)
crt

Coeficientul termic al rezistivităţii pentru conductoare se calculează astfel.

Fie Rt1 şi Rt2 rezistenţele conductorului la temperaturile t1, respectiv t2:

Rt1  R0 1  t1  , Rt2  R0 1  t 2 

Făcând raportul, se obţine:
Rt1 1  t1
  k1, 2
Rt2 1  t 2
1  k1, 2

k1, 2 t 2  t1

148