Iluminismul (1700-1720)

Intrebarea cu privire la natura iluminismului a fost elucidate

de Immanuel Kant ,acesta considerand ca acest curent
reprezinta “ iesirea finitei umane din limitarea de care ea
insasi se face vinovata”.Aceasta pozitie presupune ca
fiinta ,care isi gaseste libertatea in iluminism pare sa fi fost
limitata pana atunci de legaturile care ii conditioneaza libera
folosire a notiunii din aceste constrangeri ale credintei si
superstitii ale poeziei reconcepute ale cadrelor ; se
desprinde fiinta umana prin iluminism ; noua cale de
eliberare a epocii se exprima mai ales in exprimarea
apartenentei fata de lumina ratiunii si de libera folosire a
acesteia
Fenomenul de iluminism provine din mediul pedagogiei
,cuprinzand intr-o prima faza sarcina recent formulate a
acesteia de a incursion evolutia umanitatii prin lumina rea si
extreme de rea a ratiunii umane.Acest termen specific
imprumutat din metaforica metafizica a luminii,a fost ulterior
extins asupra intregii miscari.In evolutia miscarii iluministe a
fost costisitor,pe de o parte de pierderea autoritatii si a
puterii bisericesti ,pe de alta parte ,de evolutia asa numitei
teorii a dreptului,odata cu ideile unei sume la nivel national
ale autoresponsabilizarii fiintei umane si a contradictiei fata
de puterea recenta ,organizata,a statului.In plus,se merita sa
luam in calcul revolutia din sanul stiintelor naturale care a
condus catre argumentarea si construirea imaginii
mecanico-matematice a universului ,care a influentat in mod
decisive esenta si raspandirea iluminista .
Constituirea a ademenit insa mai ales convingerea radicala
cu privire la autonomia,ratiunea aceasta a devenit principalul
motor al tuturor emancipatilor burgheziei care si-a dobandit
in secolul 18 dreptul de acces la statutul de societate
culturala.
In Germania,iluminismul se expune relativ tarziu ;prelucrarea
domeniului European al ideilor iluministe s-a produs prin
renuntarea la continare filozofica,fiind raspandit intr-o prima
faza intr-o forma simplificata.Printre caracteristicile cele mai
importante ale noii miscari se Numara un sentiment social
de apartenenta care a fost inteles ca sarcina cea mai nobila
era a unei constiinte generale luminate care sa conduca
fiinta umana catre folosirea libera a ratiunii.De o mare
influenta au mai fost si idei cultural-filozofice ale lui Jean
Jeacues Rosseau in special exprimate in romanul sau
“Emili” care influenteaza modelul unei educatii libere in sens
illuminist.In plus,ideile luministe invocau mai ales in istoria
culturii si spiritualitatii germane.
Se formeaza un nou public illuminist de teatru,care s-a
distins nu numai prin caracteristici sociale si de care aceasta
s-a repercutat in numeroase moduri asupra vietii sociale si
culturale. Poeziei I s-a asigurat un loc important in sistemul
canonic ,aceasta fiind definita
Din perioada iluminista au o clara aparenta didactica ,trebuie
sa formeze gandirea cetateanului ,educandu-l in spiritual
unui communist social,un nou si important rol in cadrul
tendintelor iluministe de educatie si formare a redevenit
teatrului.
Odata cu aparitia lui Klopstok ,Willand si Lessing ,literature
iluminista atinge apogeul.Klopstok,Willand si Lessing
creeaza opera care se adreseaza in egala masura ratiunii si
simtirii lucrurilor adica intreaga fiinta umana.Intr-o masura tot
mai mare tresaturile didactice vor contribui la o descriere tot
mai cuprinzatoare a unei imagini umaniste.Klopstok
infatiseaza in odele si in messiadele sale problem ale vietii
burgheze.Willand pune in operele sale problema
caracteristica tipului burghez si a relatiei acesteia cu
universul social.
Prin umanismul sau militant ,care se reveleaza in eforturile
sale teoretice si practice de constituire a unui teatru national
german,Lessing devine cel mai concret reprezentant
dramatic semnificativ.Pentru evolutia noilor perspective
estetice au fost semnificative mai ales cea de-a 17 scrisori
literare si dramaturgie Hamburgheza” Hamburghische
Dramaturgie” .In aceste scrisori sunt trasate pentru prima
data sarcinile unei literature nationale germane.Prin
respingerea principilor si majestatilor ca eroi ai tragediei ,se
definitiveaza pasul theoretic decisv necesar evolutiei care
gaseste pentru primda data marea reprezentare poetica in
Emilia Galoti si Nathan der Weise.Prin referinte la modelul
Shakespearian privirea este indreptata asupra unei
necesare individualizari a caracterelor.Cu Klopstok,Willand
si Lessing incepe literature Germana clasica .
In aceasta perioada regasim primele mari contributii la
construirea idealului de umanitate al clasicismului
german.Fiinta armonioasa,cultivate ,creative in spirjinul
binelui social este reprezentat pt prima data in contributia lui
Winkelmann.Acest esential esthetician descopera
democratia ateniana ,avansandu-le drept “ imagine princeps
si model” pt cultura si societatea germana”.

Friedrich Klopstok (1724-1803)

Opera lui Klopstock constituie primul apogeu al literaturii
germane a secolului 18.In aceasta se regasesc o pregnanta
constiinta burgheza,un mare patos national si o perfecta
stapanire a limbii.Din opera sa poetica fac parte
dramele,odele si eposul in versuri”Messias”.
Semnificative sunt in egala masura lucrarile despre limba si
arta poetica germana,precum si eseul “ “Die Deutsche
Guktemsrepublik” (1774)
“Die Deutsche Guktemsrepublik” (1774)
Eposul in versuri “Messias” incepe cu seara care urmeaza
intrarii lui Isus in Ierusalim si descrie ultima saptamana
inainte de moartea lui,precum si lupta care se da in tot acest
timp in jurul Lui intre cer si pamant ,Klopstok a reprezentat
aici,in lupta lui Isus cu destinul Lui ,convingerea acestuia cu
 privire la demnitatea fiintei umane; el a exprimat intr-un mod
elocvent credinta in victoria binelui asupra raului prin
“confruntarea ingerilor “
Odele lui Klopstok delimiteaza un larg cer tematic : natura ,iubirea
prietenia ,religiozitatea ,moartea,simtul libertatii burgheze si un
sentiment national.In primul mare cerc , in odele inchinate naturii
este exprimata noua relatie cu natura ; observatia
didactica,meditatia cu privire la stricta necessitate a acesteia
asupra fiintei umane nu mai este reprezentata in ipostaza divina
,fiinta umana ea insasi doar o parte a naturii o retraieste ca pe un
simbol al sentimentelor si experientelor
sale.Sentimentele,legaturile dintre natura sio ,dorul de o viata
naturala si libera si-a gasit expresia in legamantul de prietenie
dintre fiintele umane animate de aceleasi idealuri burgheze care
au fost convocate de Klopstok la viata sociala si la activitate .O a
2a mare categorie o reprezinta odele patriotice in care Klopstok
isi exprima gandirea anti-despotica burgheza,precum si aspiratiile
sale nationale
Opera dramatia a lui Klopstok nu se poate compara in rang cu
odele si messiadele.Trilogia dramatica “ Moartea lui
Hermann”(1766) ; “Hermann si principele Fuertes”(1789) si
“Lupta lui Hermann” este comparata unei figuri istorice care
reprezinta idealul patriotic al poeticului.Eroul german Hermann
din antichitate .Un exces de constructii lirico-corale arata in
dramele dedicate lui Hermann ca autorul a dorit sa ignore
normele formei dramatice

Christoff Martin Willand

Willand a lasat in urma o opera vasta,din care fac parte mai multe
romane (“ Don Silvio von Rosalva“(1764) ;”Der goldene Spiegel
“(1772);”Geschichte des”(1767) ; povestiri in versuri “Komische
Terzinungen”(1765) ; “Oberan”(1780); und so weiter. Precum si
numeroase eseuri si traduceri.
O atentie deosebita merita insa mai ales romanele sale
“Geschichte des Agatol” si “Geschichte der Abderitten”.Actiunea
romanului Agaton se petrece in antichitate,o epoca ce are pentru
Willand o semnificatie deosebita : In timp ce Winkelmann si
Goethe stilizeaza clasicismul grecesc ridicandu-l la rangul de
imagine ideala de reflexie a poporului.Willand vede cultura
greceasca asemeni unui spatiu vital care ii ofera prin distanta si
sinteza ocazionale ,modelul unei societati inrudite cu cea a
timpului present.Agaton,un tanar grec de origine nobila este un
om cu o desavarsita manie intelectuala,capabil de a-si insusi
propriile experiente la nivelul cel mai inalt,fiind totodata un om al
actiunii.Viata lui Agaton trece prin toate domeniile principale ale
experientei umane,devenind astfel un parcurs reprezentativ al
formularii.Viziunea eroului asupra vietii se transforma de la
aspiratia catre o exclusive fericire individuala la recunoasterea
faptului ca fiinta umana este o entitate sociala iar fericirea
individului este indisolubil legata de cea a comunitatii,fortele sale
trebuind investite spre binele comunitatii.Agaton ,care in lb
greaca inseamna cel bun ,este crescut sub protective religioasa
in Delphi .Regenta democratica specifica republicii Ateniene I se
pare tanarului mult prea putin rationala,el este vandut ca sclav
filozofuluii Hipias,confruntandu-se cu viziunile materialiste ale
acestuia.Impreuna cu Danae ,el vaexperimenta frumusetea iubirii
adevarate.Ambele experiente contibuie la vindecarea
personajului de suferinta insingurarii sia idealismului abstract.El
esueaza in planurile sale de a-l educa pe Dionisius von
Syrakus,un tiran; in spiritual unui principe luminat .
In calitate de barbat ajuns la varsta maturitatii,el isi recunoaste in
cele din urma parerile despre individ si statutul politic,exprimate
prin realizarea statutului ideal burghez Tarent.Willand arata faptul
ca omul este produsul universului sau inconjurator si ca
personalitatea umana nu poate fi realizata decat ca unitate intre
ratiune si simtire ,ca suma a educatiei,a experientei si a activitatii.
Accentul actiunii nu rezida in evenimentele exterioare ci in
reprezentarea psihologica a personajelor.In intelepciunea
conducatorului republicii burgheze Tarent,ales datorita meritelor
sale,se concentreaza intregul continut al gandirii illuminist-
burgheze : modul de a actiona al oamenilor este determinat de
necesitatile personale; astfel,numai iluminismul poate sa conduca
spre telul naruintelor omenesti ,conducand la cunoasterea felului
in care instinctele pot fi dominate cu ajutorul ratiunii si orientate
spre binele comunitatii.In celalalt roman,Willand ironizeaza
ingustimea micii burghezii germane.Povestea este un roman
fara erou care prezinta societatea in ansamblul ei .Willand allege
din nou o forma antica in care sa Imbrace continuturile sale
ideologice iluministe ;locuitorii micului stat Abdera sunt burghezii
exemplari ai antichitatii .Willand ridica motivul burghezului
exemplar la inaltimea romanului filozofic prin faptul ca ii situeaza
pe abderiti ,niste oameni cu principia utilitariste ,sub incidenta
marilor evenimente ale vietii umane.Primele 3 carti infatiseaza
indivizi geniali—Filozoful Democrit ,medicul Hipocrate si poetul
Euripide.-in confruntarea lor cu marea masa a celor nebuni.
Cartea a 4a descrie intr-un crescendo artistic ocupatia justitiei si a
politicii , a5a carte descrie pervertirea religiei si a stiintei .Lipseste
o actiune continua dar episoadele individuale sunt armonios
construite ,astfel incat apare un contrast fascinant intre simpla
insiruire a elementelor si compunerea lor stricta.

G.Lessing(1729-1781)
Daca meritele lui Klopstok si ale lui Willand rezida in special in
domeniu lliricii,respectiv al genului epic,forta creatoare a lui
Lessing trebuie cautata in special in domeniul dramatic,acesta
reinoind permanent forma dramei pe care o restructurareaza
teoretic mai ales in textul “Dramaturgia Hamburgheza”(1767).
In teoria tragediei pe care Lessing o expune in “Dramaturgia
Hamburgheza” trebuie subliniate in primul rand,3 aspecte :
In primul rand ,in cazul lui era vorba despre principiul imitatiei in
arta ,nefiind vorba,asadar despre un pur realism .El extinde
reprezentarea referitoare la “natura aparentelor: catre :natura
sentimentelor “.Sarcina dramaturgului este cea de a abstractiza
elemente si de a le adduce intr-un raport de cauzalitate
semantica.Arta care isi ia nastere astfel devine o umbra a ceea
ce creatorul etern este …Prin intermediul dramei este posibila
cunoasterea universului.
O a doua cerinta este “caracterul mixt “.Poetul care trebuie
sa confere dramelor sale un inalt grad de generalitate nu are
voie sa reprezinte caracterul decazut.Atat martirul cat si
criminalul sunt in egala masura unilaterali pentru
teoreticianul Lessing.In plus,Lessing preia intentia de
eficienta a tragediei ,de a stimula in egala masura
sentimentul de teama si de compasiune,intentie influentata
de Aristotel.In acest sens ia nastere caracterul mixt pentru
ca o instanta criminala nu poate sa trezeasca sentimental de
compasiune ci doar de frica.Spectatorul poate trai
compasiune numai daca vede,pe scena,personaje cu care
seamana.Compasiunea se implineste,dupa parerea lui
Lessing prin recunoasterea si trairea prin empatie a pasiunii
care este tototdata cauza nefericirii eroului.In aceasta stare
de Khataris ,pasiuni commune pot fi purificate prin
intermediul tragediei,fiind totodata promovate virtuti ironice,o
comedie virtuoasa in sens general trebuie astfel trezita in
spectator.Cu aceasta reprezentare a starii de Khataris ca al
3 lea element al genului dramatic,Lessing situeaza tragedia
in slujba reprezentarilor sale despre finalitatile morale.
In cele ce urmeaza,Lessing se exprima impotriva principiului
unitatii de loc si de timp ,care fusese ridicat la rangul de
dogma rigida in timpul clasicismului francez.Drama nu
trebuie supusa orbeste unei artificiale comprimari spatio-
temporale care sa reduca actiunea la un singur loc si o
singura zi.Aceasta trebuie,din contra,sa se miste liber sis a
se dezvolte din propriile ei legi interioare.In aceasta ar
consta preferinta lui Shakespeare pt clasicismul francez fara
sa-l cunoasca pe Aristotel ; acesta a satisfacul totusi
principiul Aristotelic,acesta provenind din esenta
dramei.Francezii l-au cunoscut pe Aristotel insa l-au inteles
gresit degenerand regulile sale dramatice intr-o
constrangere formala.
Desi in meditatiile teoretice ale lui Lessing ,abia daca pot fi
trecute cu vederea nuantele anti-franceze,argumentatia lui
nu este in niciun caz caracterizata printr-un spirit
nationalist.Pe el il intereseaza uniunea unui teatru burghez
fataa de un teatru curtenesc iar aceasta intentie sta atat la
baza criticii tragediei clasiciste francize cat si la baza prea-
maririi lui Shakespeare ,care urma sa pregateasca drumul
catre entuziasmul; pe care mascarea Sturm und Drang urma
sa-l resimta pt Shakespeare.
In 1775,Lessing publica prima tragedie burgheza
germana,originala,” Miss Sara Sampson “.Seducatorul
Melle,un om slab de caracter,castiga increderea Sarei ,o
tanara virtuoasa ,el o paraseste si atunci cand ,in cele din
urma intrezare perspectiva unei casatorii datorita interventiei
binevoitoare a tatalui Sarei,isi face aparitia Marwood ,iubite
parasite a lu Mellefot ,care o otraveste pe Sara din
gelozie.Actiunea piesei era inspirata din viata burgheza.Eroii
vorbind in limbajul curent al vietii de zi cu zi ,in proza.Pana
atunci,tragedia fusese consacrata in exclusivitate “celor mari
“ ,regilor si principilor,discursul acestora fiind expriimat in
egala masura ,in versuri:
Desi personajele din ‘Miss Sara Sampson” sunt ina tipuri
precum femeia virtuoasa,barbatul aventurier instabil, si nu
caractere,Lessing nu se opreste la nivelul actiunii exterioare
ci infatiseaza in egala masura conflictele sufleteste ale
personajelor sale.
In comedia lui Lessing “Mina von Barnhelm” (1767) atat in
structura dramatica cat si in personajele dramatice inca mai
pot fi recunoscute modele initiale ale comediei.Meritul lui
Lessing consta totusi in faptul ca ,spre deosebire de
antecesorii sai ,el dezvolta actiunea comediei sale cu alte
mijloace ale caracterizarii personajelor.In locul tipurilor si al
viciilor acestora el plaseaza caractere
complexe,contradictorii.Maiorul von Tellheim a fost ranit in
onoarea lui.La sfarsitul razboiului de 7 ani ,acesta nu mai
poseda nicio forma de avere si se simte profund ranit de
circumstantele concedierii sale.Este suspectat de
inselatorie si de agresivitate.Atat in calitate de angajat al
corpului militar cat si in calitate de persoana private el este
atins de suspiciunea de inselatorie.Reactia lui sub-intinde un
exagerat sentiment al onoarei ,ezitand in conditiile date sa
consimta la casatoria cu Minna ,devenind rizibil,ca o
fantoma a casatoriei,asa cum obisnuieste Minna sa
numeasca sentimentul exagerat al onoarei.Pretentia sa
subiectiva la dreptate este puternica pt ca el sa se poata
adapta nedreptatii lumii.Este de la sine inteles ca el
confunda ordinea sociala cu ordinea universului orientandu-
se exclusiv in functie de valorizarea sa de catre societate. O
lipsa in societate ajunge ,pt ca el sa se indoiasca de sensul
lumii si de Dumnezeu .El crede ca se poate situa in afara
societatii ,ca ii poate desconspira jocul ,devenind sclavul
acesteia .Prin aceasta devine vizibil caracterul comic al
personajului.Salvarea sa apare prin nobila domnisoara
Minna von Barnhelm si prietenii
acesteia.Just,servitorul,Wermer paznicul si Franquizka
camerista.Posibilitatea vindecarii consta in faptul ca inima lui
Tellheim este in mod eviden mai umana decat principiile
sale.Este semnificativ faptul ca tocmai o femeie poate
devein imaginea in oglinda a lui Tellheim.Ofiterul este ,prin
natura functiiei sale cel mai strans legat de conventiile
sociale ; femeia este fixate social cu mai putina strictete.Ei ii
este mai usor sa ia parte cu severanitate fata de valorizarile
si ordinile sociale.Mai cu seama insa ,ea se freest sa reduca
viata la o simpla formula ,asa cum face Tellheim prin
comportament.
Insa ,cum se poate ajunge la vindecarea lui Telllheim ?
Tellheim,care se gandeste cu grija sa nu devina povara
nimanui,trebuie sa se lase instruit de Just de Werner asupra
faptului ca viata este un liber joc al ofertei si al acceptarii din
care nimeni nu poate scapa fara datorii ; domnisoara se
preface nefericita astfel incat maiorul isi recunoaste
suveranitatea fata de valorizarea sociala.
De dragul Minnei el este dispus sa rupa scrisoarea semnata
de rege care ii adduce deplina restabilire a onoarei.Ambele
aspect par sa fie strans legate unul de celalalt pentru
Tellheim ; abia in momentul in care acesta isi cunoaste
propria libertate interioara fata de societate sepoate
integra ,detasa in jocul ei .Detasarii interioare I se alatura o
detasare exterioare aducatoare de multumire pt ca
scrisoarea regelui ii reda maiorului rangul special in
momentul in care acesta s-a ridicat deja deasupra nivelului
acestui rang.Minna si Tellheim parasesc ,in final,aceasta
lume pentru a se integra in idila unei umanitati
Emilia Galotti (1772) piesa lui Lessing nu este doar unul
dintre cele ai importante si mai celebre exemple ale tragediei
burgheze,ci reprezinta oridinea burgheza a lumii si a vietii se
impiedica de intriga curteneasca ,ratandu-si sensul.Cadrul
actiunii din Emilia Galotti este fixat intr-o mica resedinta
italiana in perioada renasterii-sfarsit de secol 17.
Gozoga este principe de Guartalla ,el s-ai indragostit de
Emilia ,fiica unui general care traieste impreuna cu mama ei
in resedinta,in timp ce tatal administreaza un teren in
provincie .Atunci cand principele afla vestea logodnei dintre
Emilia si Appiani ,hotararea lui de a impiedica logodna
devine foarte puternica.El ii confera lui Marinelli toate
drepturile In acest sens.
Imaginea printului este caracterizata de semne distinctive
ale stapanitorului absolutist : el duce o viata amoroasa
necugetata ,nu se jeneaza sa incheie un contract de
casatorie din interese politice,trecand totodata drept
protector si judecator suprem .Totusi Lessing renunta in
descierea sa la o prelucrare in alb si negru a personajului ,
Lumii curtenesti in care se inscrie intriga ,Lessing ii opune
lumea private a familiei.Frica virtuoasa a carei nevinovate si
onoare este amenintata dar si tatal care in calitate de cap al
familiei doreste sa-si salveze fiica de la depravare ,constituie
un aspect important pt drama burgheza.

Sturm und Drang

Fenomenul Sturm und Drang desemneaza acea scurta
miscare literara germana, de la mijlocul anilor 60 pana la
finele anilor 80 .Denumirea aceasta provine din titlul unei
piese de teatru a lui T .N. Klinger care a fost adoptat pt
intreaga miscare.Punctul de plecare este o revolta a tinerilor
impotriva caracterului unilateral al lit.iluminismului,impotriva
optimismului,progresului,a dependentei de reguli si a
imaginii simplificate a fiintei umane,dar si impotriva oridinii
sociale “ nenaturale “ cu “limitarile sale de statut social”
In centru se sustinea ca idea sustine experinta de sine si
elibeerarea individului inteles ca unitate intre spirit suflet si
corp .In raport cu ratiunea se pune accentual pe
sentiment ,sensibilitate si spontaneitate.O noua valorizare a
naturii se leaga de aceasta : ea este sursa tuturor
experientelor si a fortelor creatoare,situate in insasi inima
omului.
Ca evolutie a starii individuale cu cea naturala apare genul
in care se revereaza neinflorit si unic puterea
creatorului.Geniul reprezinta forma cea mai inalta a totalitatii
umane care nu se supune usor ci creaza ea insasi modele.
Prototipul geniului este Shakespeare in perioada sturm und
Drang dar si Homer sau Ossian
Activitatea creatoare si individualismul liber,cultul
sentimentului si al prieteniei,entuziasmul pentru natura si
pentru sensibilitatea excesiva prin care generatia perioadei
Sturm und Drang doreste sa se deosebeasca in mod
constient de tipul finistim ii amprenteaza stilul de viata in
egala masura stilul si continutul unei literature preponderent
dramatice.Accentuarea laturii insinuale si individuale
conduce nu numai in domeniul artei,la respingerea oricaror
lanturi limitatoare : tanara generatie a curentului Sturm und
Drang aspira in sensul unei gandiri revolutionare la ordinea
burgheza insa isi va rata misiunea din cauza proeminentei
realtiilor existente ,refugiindu-se intr-un trecut prezentat la
modul ideal si in care aceasta isi vede desavarsit stadiul
natural initial pozitiv .Din punctual de vedere a unei
morfologii culturale curentul Sturm und Drang prezinta toate
trasaturile caracteristice ale unei miscari tinere
In lirica,entuziasmul curentului Sturm und Drang pentru orice
forma de arta populara generealizeaza un interes deosebit
cantecului popular ,romantei si baladei.
In operele epice se constata o inclinatie catre auto
biografie ,care vine in intampinarea interesului curentului
Sturm und Drang pt viata individuala . Oera epica de mare
Aventura a epocii poarta titlul de “Suferintele Tanarului
Werther “.
Adevarata performanta a reprezentantilor curentului rezinda
insa mai ales in doeniul dramaticului
Temele si motivele preferate ale acestei miscari literare sunt
realizarea de sine a fiintei umane genial ,coliunea tragica a
individului cu mersul necesar al intregului “invrajbirea dintre
frati dusa pana la Die Zwillinge,conflictul dintre cadrul morale
si pasiune,acuzarea coruptiei reprezentantilor puterii sociale
si a limitelor de status ,care insa sufera o deosebita
acentuare a tinerei mame care isi ucide pruncul .
Cele mai importante drame ale curentului Sturm und Drang
sunt :
Schiller : “F.Fiesco “(1873)
Johann M .Lenz –“Der Hocfmaster”(1774);

Friedrich Maximilian Klinger (1752-1831)

Klinger a obinut primul sau mare success pe scena cu
drama “Die Zwillinge” (1776).Piesa trateaza motivul fratilor
invrajbiti.Guelfo,fiul patimas al principelui,un geniu
inascut,comploteaza impotriva fratelui sau ,avantajat fiind
prin faptul ca s-a nascut cu o ora inaintea lui sicareia trebuie
sa ii revie ,conform cutemei princiare dreptul la tron .Guelfo
se opune nedreptatii si ordinii publice feudale propriile sale
fapte pline de entuziasm si sfarseste drept victim fiind
condamnat de propriul tata ub cakutate de tanar
reprezentant al justitiei nationale,la moarte,acuzat de
frateicid.Klinger situeaza intreaga intregul accent al actiunii
asupra figurii principale ,puternicul Guelfo,care este blocat in
pozitia sa ca intr-o cusca.Personajele secundare
,parintii,logodnica fratelui,prietenul,au efectul de privitori
aunor semnificatii care il imping pe erou tot mai mult in
lumea lui halucinanta si pentru public ramane neclar daca lui
Guelfo chiar ii sunt rapite drepturile de prim nascut impotriva
fratelui sau,Fernando ,asa cum crede el.Nu este vorba
despre situatia in sine ci despre sentimentul existential al
eroului ,care actioneaza ,constrans fiind ,isi ucide propriul
frate asemenea blestematului Cain ,incat eroul tragic isi
devine propriul destin.
In a 2a sa piesa,Klinger renunta la sfatul unui prieten
,referindu-se la un titlu.Astfel incat piesa junge sa se
numeasca Sturm und Drang si pentru a gasi astfel
denumirea pragmatic pentru epoca literara definita la
intersectia dintre iluminis ,sensibilitate si classicism.Sturm
und Drang in vartejul sentimentelor si al starilor
emotionale,sunt 3 calato europeni care se regasesc in
camera unui han,in mijlocul razboiului din America si care
mediteaza la ei insisi si la lume .Curajosul Wild Schefer si
mereu visatorul La Feu ,precum si melancolicul
,plictisitul,Blazius.Prietenii diferiti sufera din cauza
dezgustatorului discomfort si al neclaritatii lumii lor ,dar mai
mult de atat,ei sufera din caza propriei lor
destramari”nefericreaa noastra provine din starea dar mai
putin decat noi “ .Acesti aventurosi prieteni nemultumiti
patrund pe nesimtite intr-o impresionanta drama de
familie.In timp ce La Feu este fermecat de sarul ofilit al unei
doamne si ii face curte gratios batranei nepoate,Blazius o
chinuie de moarte pe nepoata acesteia,Louise cu vorbirea
lui si Wild se trezeste dintr-o data ub fata iubitei sale din
tinerete,Jenny Caroline ,pe care o cauta de ani de
zile.Cadrul acestei regasiri este intamplatoarea confuzie ale
unei camera de hotel .Bucuria revederii este bineinteles
tulburata de o noua suferinta : Wild,pe adevaratul sau nume
Karl,este fiul dusmanului de moarte al tatalui Carolinei care il
respinge pe mandrul si curajosul necunoscut din cauza
asemanarii acestuia cu Lord Bushi .Faptele par sa
convearga spre ocatastrofa tragica.Atunci cand capitanul
Buejet care apare pe neasteptate si care il urmarise pe Wild
in Europa cu ganduri de ucidere se dovedeste a fi Harry ,fiul
Lordului Bercley.
El il provoaca la duel pe oponentul sau,totul in momentul in
care ii intindea mana fostuluisau prieten cu intentia
impacarii,incolaceala melo-dramatica se dizolva intr-o placer
generala desi intarziata.In pofida titlului sau ,piesa lui Klinger
nu este o drama de tip Sturm und Drang exemplara si de
departe mai slaba decat piesele genialului Lenz.Cuprind
partial modelul Shakesperian (scenele de dragoste si
motivul familiei invrajbite trimit la Romeo si Julieta .Klinger isi
urmeaza postulatul dramaturgic cu riscul si nechezatul ,pana
la exagerarea groteasca
Pe langa dramele mai reusite,curentul Sturm und Drang isi
rateaza menirea mai ales ca urmare a caracterului sau
neverosimil din punct de vedere psihologic sidramatic situat
in mod intamplator si astfel in mod super-flu pe scena
razboiului American de 10 scene: intriga de familie se
dovedeste a fi consecinta unei nevoite neintelegeri.

Jakob Lenz(1759-1792)
Drama lui Lenz intitulata “die Soldatten” se desfasoara in
Lille si Ilipville ,orase de garnizoana in fosta Flandra
franceza.Actiunea debuteaza in mijlocul unei scene in care
Maria ii scrie o scrisoare surorii ei Charlotte .Ambele sunt
fiicele negustorului Weresles .Baronul,un ofiter din
Armantourie ,ajunge foarte repede ,dupa cateva linguseli
exagerate sa obtina accordul Mariei peentru o intalnire
secreta .Tatal este de accord cu acest fapt dintr-un
sentiment de megalomanie.Stolzius,logodnicul Mariei
,negusto de stofa ,trebuie tinut departe.Urmeaza scene din
viata de garnizoana in Armantourie ,caracterizata prin
orgoliu sisetea de intriga a nobilului corp ofitieresc.Greseala
pe care o face Maria consimtand la intalnirea cu baronul
este sugerata prin gestica si limbaj,dupa ce ,la inceput,ea se
opune cinicelor tirade ale baronului la adresa lui Stolzius.Al
3 lea act consta intr-o scena ,scurte ,succesive.: o
burlaceasca avetura amoroasa a ofiterului Rammler.Stolzius
disperat din cauza infidelitatii Mariei,vestea despre faptul ce
Depaurt a fugit parasind-o pe Marie si avand el insusi datorii
banesti,Stolzius devine ordonanta a ofiterului Mary,prietenul
apropiat al lui Depaurt.Marie incepe o relatie cu
Mary.Contesa la Roche incearca sa o salveze pe Marie
oferiindu-I sansa de a se apropia de ea in calitate de dama
de companie.Marie se hotaraste sa-l caute pe Deupaurt si
paraseste casa contesei .Apare si Wezener care incearca
sa-l traga la raspundere pe Baron pentru datoriile lasate de
acesta pe numele lui.Da dispozitie unuia dintre soldatii sais
a o captureze pe Marie si sa o violeze.Stolzius il otraveste
pe Depaurt si se sinucide din dorinta de a se restabili
dreptatea.Wezener isi regaseste fiica pe jumatate moarta de
foame si se iau in brate.Drama se incheie in cateva
consideeratii formulate in casa contesei.
Ingrozitoarei burlacii a corpului soldatilor ar trebui sa I se
opuna permisiunea ca acestia sa fie urmati in razboi de
prietenele lor ,
Tema centrala a piesei este pe langa burlacia soldatilor si
dezonorarea corpului nobil ofitieresc-Pretuozitatea si
megalomania burgheziei .Marie se prabuseste nu numai din
cauza artei de seductie a lui Depaurt ci si din cauza
propriilor ei ambitii fiind sprijinita de parinti in acest sens in
care devin complici.Critica nobilimii si burgheziei este asadar
corelata dar comportamentul gresit din ambele parti conduce
la conflictul dramatic.
Angajamentul social al curentului Sturm und Drang a izvorat
dintr-o profunda indoiala de sorginte anti-iluministe la
adresa unui automat progres cultural.In cazul lui
Lenz,aceasta indoiala a dus la cautarea unor propuneri
practice de rezolvare a unor stari sociale concrete.In scurta
vreme,nemultumit de propria idee a unei curtezane de
ofiteri,el a elaborat o scriere care sa continue viziunile piesei
:”Uber die Soldatten” in care portretizeaza soldatul ca pe un
burghez.Cu toate acestea ar fi fals sa vedem in Lenz un
tanar reprezentant al revolutiei sociale germane.El nu critica
societatea de clasa ci legatura nefireasca declansata printr-o
unica suspendare a problemelor de statut social,dincolo de
limitele acestui statut.Contesa este inainte de toate ,vocea
lui Lenz ,atunci cand ii reproseaza Mariei ca a ridicat nasul
catre un barbat situate deasupra nivelului ei social.Etosul si
reforma sociala sunt sau pot fi concepute de catre o
reprezentare : critica a realitatii in deplin accord cu realitatea
. Lenz a dezvoltat acea ambivalenta forma dramatic ape
care a definit-o cu ajutorul termenului generic de comedie
.Simtului pentru stilul literar i-au corespuns mai curand
termini precum tragi-comedia .Simbolica esti ambivalenta
stilului in imaginea finala,tatal si fiica se rostogolesc de
bucurie si de disperare .Amestecul de comic si tragic in
piesa lui Lenz corespunde insa teoriei lui Lenz despre
cosmetizarea ca a unui tablou al societatii umane sidaca
aceasta devine serioasa,tabloul nu poae sa devina vizibil.
Aceasta apreciere literara contine totodata o critica la adresa
comediei in discutie ,al carei caracter indoielnic devine el
insusi tema piesei ,atunci cand Depaurt integreaza in
strategiile sale de seductive vizita la teatru pentru a fi
spectatorul unei comedii rivale sau atunci cand ofiterii il
folosesc pe Ranzel in cadrul unei comedii lascive rafinate si
inteligente .
Noua teorie a comediei a patruns si in structura piesei care
este in mod vadit aristoteica .Cele 3 unitati de timp ,loc si
actiune sunt lasate constient.Intre primul si ultimul act se
scurg 2 ani ,diversitatea locurilor inscenate nu ar fi necesare
din punctual de vedere al actiunii ,iar episoadele construite
in jurul lui Ramrel ,dar si discursurile preotului de garnizoana
sunt integrate doar tematic nu si fictional.Noua comedie
trebuie sa reflecte lumea asa cum este : de aici provine
multitudinea scenelor (35),ritmul grabit in care acestea se
succed ,fragmentalismul acestora.
Drama este deschisa atat spre trecut cat si spre present
,spre deosebire de tipul inchis al dramei clasice
aristotelice.Ultima scena cu dezbaterile sale teoretice,nu
poate in niciun caz sa treaca drept finalul actiunii ,care
inceteaza cu intalnirea dintre tata si fiica .

Catelanul –sau avantajele educatiei private (1774)

Piesa surprinde tema iluminista a emanciparii burgheziei in
unul dintre cele mai sensibele puncte ale evolutiei sale
:Eroul din titlu ,castelanul Leufer este insa un personaj
comun,ale carei tendinte de emancipare sunt de conspiratie
prin adaptare aratand astfel cu atat mai clar forta
deformatoare a relatiilor.Manipulat de toti ,el isi seduce eleva
,fiica unui maior nobil mai putin din iubire cat din nevoia de a
fi perceput si acceptat in latura sa umana.Prin aceasta el isi
subliniaza statutul deplorabil .Nici pt Gustheim ,Leufer nu
este el insasi ci dar o unealta ,loctiitorul adevaratului iubit
care este un nobil var aflat la studii in strainatate.In timp ce
G si L joaca niste roluri analoage celor reprezentati de
Romeo si Julieta ,ei nu se percep cu adevarat unul pe
celalalt ;modelul literar trece drept minciuna
existentiala.Apogeul grotesc al constelatiei comice este
autocastrarea lui Leufer dupa fuga din nobila casa ca
urmare a falsei vesti ca G s-ar fi sinucis ,dand nastere
copilului lui .Refuzul oricarei pretentii ,protestul impotriva
unei lumi in care nu se pate trai in dezordine este totodata
un act radical de supunere a fiului pierdut fata de instant
spirituala a tatalui incarnate de profesorul de provincie,care
a dobandit prin reprimarea tuturor necesitatilor si prin
renuntarea la viata un biet spatiu de eliberare de
indatoriri.Atunci cand in cele din urma Leufer ,castrat,inca
mai doreste sa isi incerce norocul pentru o viata simpla
alaturi de o fata din stat nu exista o problematizare mai
abrupta a eticii burgheze si a idilei burgheze.

Tasso
Intr-o relatie cu Epigenia,Tasso este mult mai subiectiv
,strans legat de viata si experientele lui Goethe .Ceece ce
vrea sa expuna Goethe aici este ---Intre talent si viata ,cu
alte cuvinte Goethe trateaza in aceasta opera contradictia
care apare intre artist sisocietate ,o tema tratata deseori in
romantismul de mai tarziu.Tasso,autorul eposului eliberat se
potrivea cu intentiile lui Goethe :Cadrul in care se
desfasoara actiunea ,curtea ducelui Anfols al2 lea de
Ferrara,prezinta numeroase asemanari cu Waimar ; anumite
tensiuni ,din relatia pe care o avea Goethe cu principele Carl
August se reflecta la randul lor in piesa.Faptul povestit este
si aici schematic schitat si face vizibila actiunea
interna,conflictul interior .Drama incepe in momentul in care
Tasso esti distins de catre sora ducelui,Leonore von Este cu
o cununa de lauri .Tasso este un poet sensibil care insa nu a
invatat inca sa se stapaneasa .Atunci cand Antonio care
tocmai s-a intors de la Roma unde a rezolvat importante
problem il observa pe tanarul Tasso incoronat,glumeste pe
sseama onoarei sale,si ii reproseaza lui Tasso faptul ca
indrazneste sa se compare cu Vergilius.Printesa incearca sa
obtina concilierea depoest si omul politic dar inceercarea ei
esueara iar Tasso se supara din cauza refuzului lui Antonio
si ajunge chiar sa ridice sabia impotiva lui Antonio in palatul
principelui.Principele il surprinde si decide pedeapsa
arestului la domiciliu pt Tasso,mustrandu-l in acelasi timp si
pe Antonio,mai experimentat si mai linistit care ar fi putut
evita conflictul ,daca i-ar fi inapoiat lui Tasso atat sabia cat si
libertatea ,impacandu-se cu acesta.Agitat din cauza scurtului
arest,poetul este foare impresionat si vede pretutindeni
numai dusmani.Il respinge pe Antonio,care vrea sa se
impace cu el ,la sfatul ducelui.Tasso ii cere permisiunea
ducelui de a parasi Ferrara .Ducele ii incredinteaza cu o
oarecare dificultate libertatea de a petrece un concediu
avand speranta ca disparitia bolnavicioasa a lui Tasso ar
putea fi astfel vindecata.Calatoria astfel planificata face sa
creasca si mai mult senisibilitatea poetului.In momentul in
care isi ia ramas bun de la printesa,Tasso ii marturiseste
acesteia dragostea pe care i-o poarta ,dar aceasta il
respinge .Parasit de toti ,Tasso este cuprins de furie apoi de
durere si regret .El cauta si gaseste refugiu in apropierea lui
Antonio.
Tasso este un caracter complex,el are un temperament
poetic si resimte cu mai multa profunzime lucrurile si
suferintele,dar si entuziasmul.El este schimbator din fericire
in depresare.Pentru el poezia este realitate si viata trebuie
sa ii pregateasca o trezire dureroasa din visul sau .Goethe
reia aici o veche tema a curentului Sturm und Drang,lupta
geniului cu societatea.

Schiller Klassice Drammen

Schiller obtine in 1778 un post de professor la universitatea
din Jena.In anii 1787-1794 are loc “Refugiul lui Schiller “ in
“Imperiul frumoaselor vise “ .Inceputul acestui refugiu poate
observa in Don Carlos.Acum urmeaza scrisorile de educatie
estetica a omului (1795) care dezvolta teoria
jocului,importanta pentru estetica lui Schiller .In aceasta
opera ca si in numeroase alte scrieri ale autorului,se face
observata influenta parerilor filozofice ale lui Imanuel Kant .
Intemeietorul idealismului crtico-filozofi.Principalele idei pe
care schiller le preia de la Kant sunt in primul rand cele
referitoare la forma artistica si care sunt in masura sa
confere valoare realitatii.In ceea ce priveste imperativul
,schiller merge mai departe decat Kant .El nu recunoaste ca
valoarea este un principiu ,pt el valoarea morala este ceea
ce fiinta umana creeaza prin propria sa vointa.
In 1794 Schiller se apropie de Goethe si astfel apare
indelungata colaborare intre cei 2 (10 ani ) pe care Franz
Mehring o va numi apogeul clasicismului german .Cei 2
poeti lucreaza la editarea unei reviste ,care avea scopul de
familiarizare a publicului cu ideile clasicismului .Un nou
moment al colaborarii il reprezinta Xeniile ,un volum de
epigram in care Schiller si Goethe iau pozitie fata de poezia
contemporana in aceasta perioada iau nastere in egala
masura balade celebre precum “Mireasa din Corint
“ ,”Ucenicul Vrajitor”, “Cautatorul de comori” sau “Inelul lui
Policrates”,In dramele clasice ale lui Schiller apare viziunea
sa diferita cu privire la drama si arta.Eroii dramelor sale din
tinerete isi savarsisera faptele din entuziasm pentru unele
idealuri umaniste.
Schiller considera ca acum acest lucru nu mai este sufficient
intrucat sublimul si maretia morala nu se poate naste decat
acolo unde fiinta umana gaseste in ea insasi puterea de a
actiona in pofida propriilor inclinatii sia propriilor interese
,devenind astfel libera.Astfel moartea prin sacrificiu de sine
a marchizului de Posa din Piesa Don Carlos motivate de
entuziasm nu este un fapt ci doar maret in timp ce moartea
prin sacrificiu de sine a lui Max Picolomini care survine din
pura datorie este o fapta istorica sublima