PROTEZA CHIRURGICALA

INTRODUCERE

Traumatismele, ablatia tumorilor si malformatiile congenitale majore constituie

cauzele dismorfismelor grave ale teritoriului OMF, care nu intotdeauna pot fi
rezolvate prin mijloace chirurgicale. Pornind de la acest aspect a aparut
necesitatea de a se recurge la mijloace protetice pentru refacere morfologica si
functionala.
Protezarea cranio-maxilo-faciala prin sistemele de ancorare la piesele
scheletice cunoaste progrese sub aspectul eficientei protezelor.
Obiectivul protezarii cranio-maxilo-faciale este corectarea anomaliilor si
refacerea functionalitatii teritoriului prin mijloace artificiale.
Proteza maxilo-faciala poate fi provizorie, ca faza intermediara,
premergatoare restaurarii chirurgicale sau definitiva, in cazurile le care nu se
poate practica o restaurare chirurgicala.
dispozitivul poate fi conceput si realizat separat sau concomitent cu
actul chirurgical pe care il completeaza
tratamentul ortopedic si chirurgical in unele metode (osteosinteza cu fir
de sarma sau cu placi) al fracturilor oaselor maxilare necesita dispozitive
protetice de contentie a fragmentelor in pozitie redusa – dispozitive
provizorii
substituirea pierderilor importante de substanta de la nivelul masivului
facial in urma rezectiilor largi, mutilante pentru tumori maligne, necesita
restaurari protetice definitive.
Refacerea chirurgicala a defectului postoperator in urma rezectiilor largi
pentru tumori maligne este imposibilain urmatoarele situatii:
-intindere mare a pierderii de substanta,
-calitatea precara a tesuturilor in urma iradierii,
-varsta inaintata a pacientului,
-starea generala deficitara.
Scopul utilizarii dispozitivrlor protetice in chirurgia OMF.
Metodele chirurgicale de tratament fac apel la protezele maxilofaciale pentru:
-reducerea deplasarilor fracturilor,
-realizarea contentiei fragmentelor,
-restaurarea ocluziei,
-completarea pierderilor de substanta.
Posibilitatile de refacere a tesuturilor pierdute ca urmare a traumatismelor
violente sau a ablatiei tumorilor depind de insusirile materialelor folosite si de
calitatea tesuturilor pe care se aplica.
Proteza maxilofaciala trebuie sa satisfaca cerinte biomecanice si estetice, fara a
face compromisuri fata de cele doua conditii, ambele fiind in aceeasi masura
necesare.
Tratamentul protetic prezinta o serie de limite la pacientii cu pierderi de
substanta prin ablatie de tumori maligne. Aplicarea precoce a protezei in urma
rezectiei tumorii are efect psihologic favorabil asupra pacientului. Tratamentul
protetic de restaurare trebuie rationat de echipa interdisciplinara pentru
alegerea celei mai bune solutii terapeutice.

Probleme psihologice ale purtatorilor de proteze maxilofaciale

Aceste probleme sunt determinate initial de interventia chirurgicala sau de
traumatismul accidental care a determinat pierderea de substanta.
Pacientii cu mutilari faciale relationeaza dificil cu familia si cu anturajul,
fiind in general predispusi la claustrare. Ei pot instala dezechilibre psihologice
si psihiatrice importante, de aceea se impune si colaborarea unui specialist din
acest domeniu.
Este necesara realizarea unui echilibru intre speranta insuflata de
psihoterapeut si posibilitatea reala de tratament. Se poate intalni si o
colaborare dificila cu pacientii aflati in stare terminala si cu cei la care se
suspicioneaza o recidiva.
Influenta asupra psihicului si comportamentuluipacientului mutilat
postoperator sau posttraumatic depinde de:
-factorul subiectiv– importanta reactiei psihologice variaza de le un individ la
altul;
-factorul etiologic– pierderile mari de substanta prin accidente se instaleaza
brusc si la varste mai tinere, producand dezechilibre mai accentuate asupra
psihicului pacientului;
-factorul evolutiv– pacientul accepta mai usor o proteza imperfecta daca stie ca
e cu caracter provizoriu pana la o restaurare chirurgicala.
Se întâlnesc trei tipuri de comportament la pacientii cu mutilari faciale:
-pacient persecutat de o anomalie de cele mai multe ori mica, de care se
lamenteaza permanent, este un pacient dificil;
-pacienti cu mutilari mari dupa rezectii largi pentru leziuni maligne care își
accepta situatia, fiind convinsi ca aceasta este singura cale de a supravietui;
-pacienti care nu accepta mutilarea, refuza proteza chiar deca este bine
realizata, deoarece nu ii permite regasirea starii anterioare.
O proteza este acceptata cu atat mai bine daca satisface in masura mai
mare necesitatile de ordin functional, estetic si psihologic.
Interdisciplinaritatea protezarii maxilofaciale

In demersul complex reprezentat de restaurarea marilor pierderi de substanta

ale fetei este necesara colaborarea specialistilor din mai multe domenii:
chirurgi maxilofaciali, ortodonti, logopezi, oncologi, psihoterapeut, asistent
social.
Speranta de viața a bolnavului cu o afectiune maligna operata a crescut mult
ca urmare a progreselor tehnicilor operatorii, a posibilitatilor de tratament
oncologic. De aici reiese necesitatea realizarii unui dispozitiv protetic
substitutiv optim. Se impune deasemeni si o asistenta psiho-sociala adecvata
pe toata perioada de supravietuire pentru consevarea rezultatelor
tratamentului chirurgical, oncologic si protetic.
Clasificarea si rolul protezelor maxilofaciale

1.Cauzele pierderilor de substanta:

-agenezie
-traumatism
-ablatie tumorala
-alte afectiuni determinante de mutilari faciale
2.Localizarea pierderii de substanta – pierderea unui organ sau a unei
regiuni.
3.Dupa scopul tratamentului:
-restaurare protetica
-de completare a actului chirurgical
-dispozitiv de ghidare a cicatrizarii.
4.Dupa complexitatea sistemelor protetice utilizate:
-simple (externe sau interne),
-complexe (externe si interne).
5.Dupa etapa de aplicare a restaurarii:
-provizorie,
-definitiva.
6.In functie de sistemele de fixare a protezei, acestea pot fi ancorate pe:
-ochelari,
-magneti,
-implante osteointegrate.
7.In functie de straturile anatomice pierdute, protezele pot inlocui:
-piele,
-muschi,
-plan osos.

Tipuri de proteze:
-mijloace de contentie (atele, placa palatina),
-proteze obturatoare, de substitutie a pierderilor de substanta dobandite
postoperator,
-proteze de reconstructie mandibulara (endoproteze),
-proteze velopalatina aplicata in despicaturi,
-proteze de contentie sau corectie,
-proteza plastica faciala (piramida nazala, glob ocular, pavilion al urechii),
-proteza oculo-palpebrala,
-dispozitive diverse (atele utilizate pentru imobilizarea fracturilor oaselor
faciale, mijloace pentru contentia grefelor osoase, placi pentru menttinerea
lambourilor, gutiere pentru dirijarea cicatrizarii in plastiile de sant vestibular
sau paralingual, placi de protectie in pierderile de substanta osoasa craniana).

Examenul clinic urmareste obtinerea urmatoarelor date:

-date generale,
-istoricul pierderii de substanta (cauze, evolutie pana la momentul prezentarii),
-examenul clinic prin inspectie culege date privind regiunile fetei, simetria si
inaltimea etajelor fetei,
-descrierea amanuntita a pierderii de substanta (intindere, conexiunile cu
cavitatile naturale ale viscerocraniului, stabilitatea si calitatea tesuturilor la
marginea pierderii de substanta, prezenta proceselor evolutive – recidive
tumorale, osteromielita -, sechele postradioterapie, existenta si calitatea
zonelor retentive),
-aspectul general al fetei.
Examenul fotografic ofera imaginea starii initiale, comparativ cu cea de dupa
pierderea de substanta si este util in refacerea pierderilor de substanta cu
consecinte fizionomice importante.

Etapele planului de tratament:

1.Educatia sanitara urmareste constientizarea pacientului, prezentarea si
insusirea de catre acesta a tehnicilor de autoingrijire si pregatirea psihica.
2.Pregatirea nespecifica urmareste indepartarea cicatricilor retractile, a
bonturilor osoase si corectia zonelor deficitare ale mucoasei.
3.Pregatirea specifica urmareste realizarea unor sisteme de retentie si
reconstructie asociate sau nu cu implantele osteointegrate.
Leziuni traumatice ale partilor moi oro-faciale
-intereseaza pielea, mucoasele, masele musculare, glandele salivare, vasele si
nervii;
-produse prin accidente de circulatie, accidente de munca, loviri produse de
animale, agresiune, cadere, automuscare, iatrogenie, arme de foc;
-leziuni traumatice inchise: echimoza, hematomul, seromul, stupoarea,
zdrobirea;
-letiuni traumatice deschise (plagi) – solutii de continuitate ale tegumentului
sau mucoasei produse de agenti termici, mecanici sau chimici – pot fi:
escoriatii, plagi.

Traumatisme dento-parodontale
-factori favorizanti: leziuni carioase profunde, anomatii de structura, afectiuni
parodontale distructive, proalveolodentia frontala;
-clasificare:
-fracturi coronare: fisura de smalt, fractura coronara nepenetranta, fractura
coronara penetranta;
-fracturi radiculare;
-luxatii dento-parodontale: contuzia, subluxatia, luxatia cu intruzie, luxatia cu
extruzie, luxatia laterala, avulsia.
-tratament: - reducere si imobilizare,
-replantare,
-extractie.
Fracturile mandibulei
-etiologie: cauze traumatice, cauze patologice (infectii osoase, tumori osoase,
distrofii si displazii);
-zonele de rezistenta scazuta ale mandibulei: apofiza condiliana, zona
unghiului, foramenul mentonier, zona parasimfizara la nivelul caninului, apofiza
alveoloara;
-clasificare:
-partiale (rebord alveolar), totale;
-unice, duble, triple, cominutive;
-complete (cu interesarea periostului si deplasare), incomplete (in lemn
verde);
-dupa relatia focarului de fractura cu mediul extern (inchise, deschise).
-clinica fracturilor de mandibula:
-extraoral
-edemul partilor moi
-echimoze si hematoame, escoriatii si plagi,
-miscari anormale ale mandibulei,
-trismus,
-durere,
-parestezia sau anestezia n. alveolar inferior,
-discontinuitatea osoasa,
-mobilitatea patologica a mandibulei,
-crepitatii osoase,
-diminuarea sau absenta transmisiei
miscarilor articulare.
-intraoral
-echimoze / hematoame ale mucoasei,
-plagi ale mucoasei fixe,
-modificari ale arcadei dentare
-modificari ale ocluziei
-tulburari functionale.
-evolutie:
-vindecare primara directa fara calus (osteosinteza cu placi de compresiune)
-vindecare secundara (transformarea cheagului interfragmentar in tesut osos
nou) 4 – 6 sapt
-complicatii
imediate
-comotia cerebrala
-socul
-insuficienta respiratorie acuta
-hemoragia
-leziuni nervoase
-secundare
-infectia (supuratii periosoase, supuratii la distanta)
-tardive
-consolodarea intirziata
-pseudartrozaconstrictia mandibulei
-anchiloza temporpmandibulara
-consolidarea vicioasa
-tratament
-etape:
-tratamet de urgenta sau provizoriu
-tratament primar sau definitiv
-tratament secundar sau de intretinere
-tratamentul complicatiilor
-principii generale de tratament
-imobilizarea in fracturile fara deplasare
-reducere si imobilizare in fracturile cu deplasare
- tratamentul leziunilor asociate
Atele pentru reducerea si imobilizarea fracturilor
oaselor fetei (1 atela cu butoni, 2 atela din sarma
ondulata, 3 atela din tabla stantata).
Se utilizeaza in reducerea ortopedica a fracturilor, ca mijloace de contentie in
reducerea chirurgicala a fracturilor, imobilizare mandibulara dupa transplante
osoase.

Procedeul Schuchardt
(sina vestibulara cu stopuri ocluzale si butoni,
utilizata ca sistem de imobilizare monomaxilar sau
maxilomandibular).

Procedeul Schuchardt
(adaptat pentru edentat)

Atele Schuchardt pe model si aspect clinic (atelele sunt

fixate prin ligaturi peridentare din sarma de 0,3 mm si protejata cu un rulou de
material compozit)
 Sina linguala cu arc vestibular fixata pe arcada
prin ligaturi circumferentiale perimandibulare
(mijloc de imobilizare monomaxilara)

Proteza Gunnig pentru edentati prevazuta cu un

orificiu pentru alimentatie si butoni de fixare
maxilomandibulara si/sau suspentie
internaTipuri de placi de osteosinteza si
localizarea focarelor de fractura pe care se
aplica; placile pot fi conformate sectorial.
Chisturile maxilarelor
- def: grup eterogen de formatiuni
endoosoase cavitare, captusite cu o membrana si avind un continut lichid,
semilichid sau gaz
- clasificare:
- chisturi de dezvoltare odontogene si neodontogene
- chisturi inflamatorii (radicular, periodontal lateral, rezidual)
- lacuna esentiala
- aspecte clinice comune
- perioada de latenta intraosoasa
- asimptomatica
- modificari dentare (dinti necrozati, absenta unui dinte, modificari de
implantare dentara)
- dureri atipice
- descoperire accidentala
- perioada de exteriorizare
- deformarea corticalei osoase (sticla de ceas → minge de celuloid sau
coaja de ou spart → fluctuenta + crepitatie pergamentoasa
- deformarea partilor moi
- evolutie, complicatii
- infectarea
- fractura in os patologic
- fistulizarea spontana
- recidiva
- transformarea ameloblastica
- malignizarea
- tratament
- obiective
- indepartarea tesuturilor patologice
- conservarea dintilor erupti sau care pot erupe
- conservarea structurilor invecinate
- restaurarea zonei afectate
- metode de tratament
- punctia
- decomprimarea
- metode chirurgicale
– marsupializarea
- chistectomia
Chist voluminos maxilar stg – op: chistectomie cu
mesare, extractie 23, 25, rezectie apicala 22

Aspect postoperaror la 6 sapt

 Obturatoare provizorii aplicate in cavitati postchistectomie
Tumori maligne ale foselor nazale si ale sinusurilor paranazale
Tumorile maligne ale foselor nazale si ale sinusurilor paranazale reprezinta 1%
din patologia maligna si 3% din tumorile maligne ale capului si gatului. Aparitia
acestor tumori se afla in legatura mai ales cu expunerea la compusi
carcinogenetici de mediu.
Tumorile cel mai frecvent intalnite la acest nivel sunt urmatoarele, in ordinea
descrescatoare a fracventei:
· carcinomul cu celule scuamoase
· adenocarcinomul
· carcinomul adenoidchistic
· limfomul
· estesioneuroblastomul
· carcinomul cu celule de tranzitie
· carcinoame metastatice
· plasmocitomul
· histiocitomul fibros malign.
Cu o frecventa mult mai mica se intalnesc si alte forme: melanomul,
condromul,hemangiopericitomul,rabdomiosarcomul,condrosarcomul,sarcomul
sinovial,teratocarcinosarcomul, sarcoame nediferentiate.
Motivele prezentarii cel mai frecvent invocate:
- obstructie nazala
- tumefiere geniana
- durere sau disconfort genian
- simptomatologie trenanta de sinuzita maxilara
- epistaxis
- simptome oftalmologice.
Tabloul clinic al tumorilor maligne ale sinusurilor paranazale:
A. la nivel rinologic
- obstructie nazala unilaterala
- epistaxis unilateral
- anosmie
B. la nivel facial
- durere faciala
- tumefiere geniana
- parestazia nervului maxilar
C. la nivel oftalmologic
- exoftalmie
- diplopie
- obstructia canalului lacrimal (epifora)
D. la nivelul cavitatii orale
- pierderi dentare
- pierderea adaptarii protezei mobile
- lipsa de vindecare postextractionala si constituirea de fistule
bucosinusale
- dureri inexplicabile la nivelul molarilor si a premolarilor
- deviatii ale axului de implantare a molarilor

Reabilitarea protetica a defectelor etajului mijlociu al fetei

Pregatirea reabilitarii protetice incepe inainte de ablatia tumorii, avand ca scop
asigurarea conditiilor optime de supravietuire. Tratamentul protetic este
adaptat conditiilor anatomice.
In restaurarea protetica se tine seama de:
- gradul de malignitate a tumorii,
- predispozitia la recidiva a tumorii,
- variabilitatea, compatibilitatea si eficacitatea protezei.
In urma rezectiilor largi se instaleaza tulburari functionale majore, care
dezechilibreaza profund viata pacientului si care trebuie corectate prin
protezare. Acestea sunt:
- rinolalia,
- tulburari masticatorii,
- disfagia,
- refluxul lichidian si gigestiv prin cavitatea nazala.
Toate acestea sunt eliminate aproape in totalitate prin protezare corecta.
Modificari chirurgicale care amelioreaza prognosticul protetic
In planificarea interventiei chirurgicale se are in vedere ca defectul
postoperator sa fie protezabil, fara a se face compromisuri in privinta
radicalitatii oncologice.
Modificarile chirurgicale care pot ameliora prognosticul protetic sunt
urmatoarele:
- conservatea procesului premaxilar,
- rezectia apofizei coronoide,
- captusirea lamboului genian cu o grefa libera de piele,
- banda cicatriceala de la jonctiunea grefei de piele cu mucoasa
imbunatateste stabilitatea protezei,
- rezectia sa fie plasata cat mai departe de dintele adiacent protezei,
- pastrarea unui exces de mucoasa palatina care sa acopere muchia
aosoasa la nivelul rezectiei palatine sagitale,
- pastrarea palatului moale (cel putin ½ din dimensiunea antero-
posterioara) pentru a realiza inchiderea oro-faringelui.
Defectele postoperatorii mai mici si care se preteaza la incidere chirurgicala
beneficiaza de plastie cu lambouri de vecinatate, dupa scurgerea timpului
minim in care pot apare recidivele – 3-5 ani pentru adenocarcinoame si
carcinoame scuamoase; carcinomul adenoid chistic poate recidiva dupa 10 ani,
de aceea nu se face inchidere chirurgicala a defectelor ramase in urma ablatiei
acestei tumori.
Obturatoare chirurgicale imediate
Sunt indicate la pacientii dentati la care se practica rezectie totala sau partiala
de maxilar si la care dintii restanti se pot folosi pentru ancorarea piesei
protetice. Aceste obturatoare se aplica imediat postoperator.
Prezinta urmatoarele avantaje:
- mentin pansamentul iodoformat,
- faciliteaza vindecarea dupa aplicarea grefei libere de piele,
- reduce contaminarea plagii pe perioada vindecarii,
- favorizeaza fonatia optima prin inchiderea defectului,
- reda posibilitatea deglutitiei,
- reduce impactul psihologic la primul contact cu proteza,
- reduce perioada de spitalizare.
Mentinerea obturatorului imediat se face pe o perioada de 7-10 zile
postoperator sau mai putin deoarece devine mobil si traumatizant. Obturatorul
se poate adapta la vechea proteza la pacientii edentati si protezati. Se
realizeaza pe modelul preoperator pe care se proiecteaza limitele rezectiei.
Aplicarea lui se face intraoprator, dupa finalizarea interventiei inainte de sutura
in cazul abordului printr-o incizie Weber-Ferguson. Piesa obturatoare se
indeparteaza si se igienizeaza dupa 7 zile cand se face si prima instruire a
bolnavului. Necesita retusari pentru prevenirea leziunilor de decubit si
ameliorarea reliefului facial.
Obturatoare chirurgicale intarziate
Se confectioneaza la pacientii cu defecte mari, la 10 zile postoperator si la care
pansamentul a fost realizat cu mesa iodoformata mentinuta pe placuta
palatina.
Etapele clinico-tehnologice care se parcurg sunt urmatoarele:
- amprenta cu alginat a defectului postoperator,
- turnarea modelului,
- realizarea machetei obturatorului,
- transformarea machetei in piesa protetica obturatoare,
- realizarea protezei si coaptarea celor doua componente,
- adaptarea piesei protetice (captusiri, slefuiri selective).
Pacientul va fi instruit in privinta autoingijirii si a necesitatii de respectere a
programarilor pentru evaluare clinica in cadrul dispensarizarii.
Factori de care se tine seama in realizarea protezelor obturatoare:
- miscarile protezei,
- modificarile tisulare,
- necesitatea realizarii imediate sau concomitente si a unei proteze
acoperitoare,
- extensia obturatorului,
- repartitia si implantarea dintilor restanti,
- greutatea protezei,
- calitatea structurilor palatinale restante,
- dimensiunea verticala,
- modelarea dintilor nu se face anatoform in zona rezecata pentru a nu
crea interferente.
Tumorile maligne ale mandibulei
Carcinoamele mandibulei reprezinta 95% din tumorile maligne ale acesteia,
restul fiind reprezentat de sarcoame.
Forme de debut:
- forma superficiala debuteaza ca o ulceratie cu margini neregulate,
proeminente;
- forma profunda debuteaza endoosos cu semne necaracteristice (jena
sau tensiune, dureri nevralgiforme, odontalgii, parestezii sau hipoestezii pe
teritoriul inervat de nervul alveolar inferior), dupa o perioada nedeterminata de
evolutie asimptomatica.
Evolutie:
- distructia tesutului osos cu deplasarea dintilor care devin mobili si
durerosi;
- dupa extractia dintilor din tumora sau autoexpulzia lor tumora se
exteriorizeaza in cavitatea bucala prezentand o evolutie rapida si aspect
burjonat, ulcerat, acoperita de detritusuri fetide si sangereaza usor;
- prin erodarea corticalelor invadeaza partile moi (planseu, regiunea
geniana, loja submandibulara, buza, loja amigdaliana, baza limbii);
- interesare ganglionara precoce: limfonoduli submandibulari,
submentonieri si jugulocarotidieni.

Reabilitarea defectelor mandibulare

Pierderile de substanta mandibulara produse prin traumatisme, asociate si de
pierderi de parti moi sunt greu de restaurat din cauza lipsei partilor moi apte
pentru a acoperi un autotransplant sau o endoproteza.

Consecintele pierderilor de substanta mandibulara

Retractiile cicatriceale si deplasarile secundare au tendinta de a inchide
spontan defectul osos prin apropierea bonturilor restante si formarea unei
punti de tesut sclerocicatriceal retractil. Acest fapt are drept consecinte
deplasarea mai accentuata a fragmentelor osoase, bulversarea ocluziei,
fizionomie modificata profund.
Rezectia zonei laterale a mandibulei produce laterodeviatia mentonului cu
inocluzie laterala de 1-2 cm si masticatia devine imposibila.
Tehnici de protezare:
1. Aparate de preventie Se aplica in urma rezectiilor unghiului sau a ramului
ascendemt al mandibulei. In acest scop se folosesc:
- ligaturile de sarma intermaxilare mentinute pe perioada cicatrizarii,
- aparatele ghid sagital care prezinta doua planuri inclinate de glisare si
care forteaza mandibula sa isi ocupe locul normal in inchiderea gurii.
2. Aparatele de contentie asigura imobilizarea pe timp indelungat pentru
consolidarea grefei osoase. Aceste sisteme sunt:
- blocajul intermaxilar rigid,
- atele monomaxilara mentinuta dupa suprimarea blocajului intermaxilar
rigid.
3. Aparate de substitutie reprezentate de endoprotezele de titan cu sau fara
cap articular, in functie de necesitatile terapeutice.
Reconstructia defectelor de continuitate mandibulara
Scopurile interventiilor de reconstructie mandibulara:
- restaurarea continuitatii osoase,
- restaurarea inaltimii osului mandibular,
- aportul unei cantitati suficiente de os.
Tipuri de grefe:
1. Grefele autogene provenite de la acelasi subiect reprezinta cel mai bun
material de substitutie. Acestea pot fi:
- grefa bloc bicortico-spongioasa din creasta iliaca sau coasta,
- grefa despicata cortico-spongioasa,
- grefa tip medular (fragmente de medulara),
- grefe compozite de os, muschi si piele reprezentate de clavicula cu
muschiul sternocleidomastoidian si pielea care le acopera (necesita
anastomoze vasculare si nervoase prin tehnici microchirurgicale).
2. Grefele homogene sunt tesuturi care au suferit un tratament de reducere
a antigenitatii si nu aduc un aport de celule vii pentru faza de osteogeneza.
3. Grefele heterogene provin de la alta specie si sunt destul de rar folosite
pentru reconstructii osoase mari.
4. Grefele combinate reprezinta asocierea unei grefe autogene cu un
material aloplastic de substitutie osoasa (medulospongioasa si hidroxilapatita)
Zonele de recoltarea a grefelor:
- creasta iliaca,
- coasta,
- clavicula.
Materiale aloplastice de substitutie osoasa mandibulara
Reprezinta solutii temporare pana la aplicarea unui autotransplant osos sau
combinat, sau pot fi solutii definitive in pierderile mari imposibil de reconstituit.
Sunt confectionate din titan, sub forma de placi conformate sectorial, plasa,
atele, placute, suruburi. Plasa de titan asigura contentia pentru materialul
grefat si se poate mentine si dupa consolidarea si integrarea grefei.
Esecurile interventiilor de reconstructie mandibulara sunt mai frecvente
la pacientii varstnici, cu multiple tare organice si la cei iradiati.

Fig. 10. Diagrama reconstructiei mandibulare

folosind autotanslantul iliac si implante
osteointegrate. Dupa rezectii de mandibula
pentru tumori maligne si radioterapie
postoperatorie, restaurarea plastica se practica
dupa 3 ani.
Fig. 11. Reprezentarea schematica a situsurilor de fixare a implantelor osteointegrate
pentru asigurarea retentiei protezelor maxilofaciale (maxilar, nas, orbita, zona mediana a
fetei, ureche).

Fig. 12. Reprezentarea schematica a posibilitatilor de reabilitare a defectelor

maxilofaciale cu
ajutorul autotransplantelor, impla
ntelor osteointegrate,
a endoprotezelor, a protezelor
obtoratoare si a epitezelor
faciale.