FORMULARE DE CAZ

N.C. este un bărbat în vârstă de 25 de ani cu anxietate socială care se declară ”pierdut complet”.
Nivelul de încredere în sine și în forțele proprii este unul extrem de scăzut și simte că nu este
capabil să relaționeze în nici un fel cu oamenii din jurul lui. Timiditatea îl face să roșească din
lucruri mărunte și din această cauză se consumă extrem de mult. Acesta declară că nu are viață
socială, nu are o viață intimă și nu poate să poarte un dialog cu o persoană de sex feminin pentru
că se rușinează foarte repede, începe să roșească, să se bâlbâie și să transpire abundent. De
asemenea acest bărbat prezintă o teamă excesivă de a nu fi judecat atunci când iese în public și
evită să interacționeze cu grupuri de persoane. Bărbatul prezintă atât simptome la nivel fizic cât
și emoțional. Dintre simptomele emoţionale, amintim: frica intensă de situaţii şi locuri în care
nu cunoaşte alte persoane, de a fi în centrul atenţiei, de a spune ceva nepotrivit, de situaţiile în
care ar putea să fie judecat, imposibilitatea de a stabili un contact vizual și verbal cu oamenii,
teama că ceilalţi ar putea să îi descopere frica, ruşinea, teama de a părea prost, ciudat, teama de
a fi tachinat, de a se glumi pe seama sa, nesiguranţa, nelinişte și tensiune Dintre simptomele
fizice, cele mai evidente sunt: îmbujorarea, transpiraţia abundentă, tremuratul, tensiune
musculară, bătăile puternice de inimă, probleme de respiraţie, gură uscată, bâlbâială. Toate
aceste simptome își au debutul în jurul vârstei de 16 ani când N.C. este nevoit să schimbe școala
din cauza agravării problemelor pe care familia sa le avea cu alcoolul.

INTERVENȚIE

Un studiu publicat în mai 2016 de către un grup de cercetători de la Universitatea Stanford și

University of California în Journal of Consulting and Clinical Psychology a arătat că terapia
cognitiv-comportamentală de grup (Cognitive-Behavioral Group Therapy – CBGT) și
intervenția bazată pe meditația de tip mindfulness pentru reducerea stresului (Mindfulness
Based Stress Reduction – MBSR) sunt eficiente și au rezultate similare pentru
tratamentul fobiei sociale la adulți. Rezultatele s-au menținut și la un an după încheierea
terapiei.

Se dorește intervenția terapiei cognitiv-comportamentale pentru a corecta atenția focalizată

excesiv asupra aspectelor negative, corectarea interpretărilor catastrofice pe care le atribuie
evenimentelor obișnuite precum și oprirea comportamentelor de evitare pe care le practică
constant.
Astfel, combinând psihoeducația cu diferite exerciții de conștientizare a cognițiilor negative dar
și cunoașterea credințelor centrale, N.C. învață că anxietatea din timpul situațiilor sociale poate
fi adusă sub controlul minții sale. Acesta învață cum să se confrunte cu aceste situații fără să
își piardă controlul; învață că senzațiile fiziologice neplăcute par exagerate doar în mintea sa,
dar sunt puțin observate de ceilalți; învață cum să privească într-o altă lumină reacțiile celorlalți
și să găsească aspectele pozitive ale experiențelor sociale; învață inclusiv cum să se descurce
efectiv în interacțiunile sociale, prin exerciții și jocuri de rol. De asemenea, un lucru deosebit
de important pe care acestă persoană îl învață pe parcursul psihoterapiei sunt strategii eficiente
de relaxare a corpului și a minții. Anxietatea este o problemă epuizantă, atât pentru minte, cât
și pentru corp, tocmai pentru că menține individul într-o stare permanentă de tensiune sau
neliniște. De aceea, un scop major al psihoterapiei este de a învăța acest bărbat cum să se
relaxeze prin niște proceduri de respirație, relaxare musculară, autosugestie sau exercițiu fizic.

Dintre tehnicile individuale de intervenție, eficiența cea mai ridicată o prezintă expunerea, însă
rezultatele sunt și mai bune în cazurile în care aceasta este combinată cu restructurarea
cognitivă.

Există trei tipuri de expunere: în imaginar, jocul de rol în cadrul ședinței și expunerea in vivo.
Este foarte important ca atât în cadrul jocului de rol, cât și a expunerii în imaginar să fie incluse
elemente ale fricii catastrofice a clientului. De exemplu, clientul poate fi rugat să-și imagineze
nu doar o prezentare în fața unui public, dar și faptul că va comite o greșeala la un moment
crucial al prezentării. De asemenea, terapeutul poate juca rolul unei persoane care nu numai că
refuză să participe la conversație, ci se comportă nepoliticos sau chiar dur. Exercițiile de
expunere pot fi combinate cu tehnicile de restructurare cognitivă. Printre acestea se numară:
Observarea comportamentelor celorlalți. Studierea de către client a
comportamentelor celorlalți poate fi o metodă eficientă prin care poate dezbate propriile gânduri
negative. De asemenea, le poate fi de ajutor în comutarea atenției de la semne interne ale
anxietății la stimuli sociali externi, reducând astfel nivelul anxietății. De exemplu, în cazul cuiva
căruia îi este teama că ceilalți vor observa semnele anxietății sale, îi poate fi de ajutor dacă i se
cere să observe câte persoane îl privesc atent la un moment dat.

Testarea prezicerilor. Înaintea unui eveniment social, clientul este rugat să își scrie
prezicerile legat de ce se va întâmpla - cum se va comporta el sau cum se vor comporta ceilalți,
urmând ca aceste preziceri să fie comparate cu ceea ce s-a întâmplat de fapt. De cele mai multe
ori, se va ajunge la concluzia că aceste preziceri au fost distorsionate.
Standarde duble. Atunci când persoana cu fobie socială crede că va fi judecată
negativ în cazul comiterii unei greșeli sau în cazul manifestării unui semn de anxietate, poate fi
rugat să descrie ce gândesc atunci când li se întâmplă altor persoane acest lucru.

Evaluarea celorlalți. Persoanele cu fobie sociala pot avea ca și sarcină să

chestioneze alte persoane dacă au sau nu trac înainte de o prezentare în public, daca le este
teamă să meargă la o petrecere unde nu cunosc pe nimeni, sau să se angajeze în diverse tipuri
de activități sociale. Spre marea lor surpriză, aceștia vor descoperi că și alții resimt emoții
similare în situații similare.
Cât de vizibilă este anxietatea? Majoritatea persoanelor exagerează în estimarea
măsurii în care este vizibila anxietatea resimțită. Această exagerare poate fi evidențiată în mai
multe feluri. De exemplu, ei pot fi înregistrați video în cadrul jocului de rol, când exersează
interacțiunile sociale. Înainte de a urmări înregistrarea, sunt rugați să evalueze pe o scală de la
0 la 10 anxietatea pe care au resimțit-o. Mulți vor fi surprinși să concluzioneze urmărind
înregistrarea, că anxietatea lor nu a fost chiar atât de vizibilă. Sau persoana cu fobie sociala
poate fi rugată să întrebe alte persoane a căror prestație publică o urmăresc, dacă lor le este
teamă sau nu, si de cele mai multe ori rezultatul va fi că deși nu s-au văzut prea multe semne
ale anxietății, emoțiile au fost resimțite de persoana în cauză.
Experimente comportamentale. Persoanele care se tem că ar putea induce reacții
negative de proporții catastrofale din partea celorlalți, ca răspuns la vreun comportament
inadecvat al lor (tremor al membrelor, pauze prea lungi în cadrul unor conversații), pot fi rugate
să se angajeze intenționat în comportamentul respectiv și să urmărească rezultatul. De obicei,
temerile lor nu se confirma.

Explicații alternative. Deseori, persoanele cu fobie sociala consideră că orice

formă de posibilă respingere este un semn al inadecvării la cerințele celorlalți. Uneori poate fi
utilă luarea în considerare a unor explicații alternative. De exemplu, este posibil ca persoana
care nu se comportă prietenos să fi avut o zi proastă, sau ca ea/el să aibă diverse alte probleme.

Jocul de rol “Fantezia de groază”. În cadrul acestui exercițiu, terapeutul joacă rolul
unei persoane care verbalizează toate aspectele negative pe care clientul consideră că celelalte
persoane le observă la el, iar el va trebui să încerce să se apere. Acest exercițiu are mai multe
roluri: (1) le permite clienților să exerseze răspunsuri raționale la gândurile lor negative; (2)
oferă condiții de cvasi-expunere; (3) clientul va realiza că, în cazul în care cineva l-ar judeca în
acest fel, ar considera persoana respectivă nesuferită și nu i-ar mai acorda atenție.
BIBLIOGRAFIE

Goldin, P. R., Morrison, A., Jazaieri, H., Brozovich, F., Heimberg, R., & Gross, J. J. (2016).
Group CBT versus MBSR for social anxiety disorder: A randomized controlled trial. Journal
of consulting and clinical psychology, 84(5), 427.