3 cutii de carton sau de plastic sau coşuri pentru hârtie; 30-50 de obiecte 24 identice care se pot arunca

(mingi de ping-pong, mingi de cauciuc, de burete); - bandă adezivă sau cretă cu care se poate trasa un
spaţiu de joc; flip-chart sau tablă de scris pe care se poate ţine scorul

Singurele reguli sunt că există două categorii distincte de specialişti care lucrează în cadrul companiei,
„cei care aruncă” şi „cei care recuperează”. Primii trebuie să stea tot timpul jocului în spatele liniei şi
sunt cei care de fapt fac punctele aruncând mingea într-una dintre cele trei cutii. Cei care recuperează
trebuie să stea de cealaltă parte a liniei şi pot trimite înapoi mingile care n-au ajuns în cutii, dar nu au
voie să puncteze în niciun fel. Compania poate decide numărul celor care aruncă şi al celor care
recuperează mingile înainte de fiecare rundă, dar odată ce jocul a început nu mai pot schimba sarcinile,
pană la următoarea rundă. Li se acordă angajaţilor companiei 5 minute să decidă asupra rolului fiecăruia
şi să pună întrebări. Fiecare rundă durează 2 minute, după care facilitatorul face o statistică a punctelor
obţinute în funcţie de fiecare dintre cele trei cutii şi li se spune participanţilor pentru ca aceştia să poată
decide care va fi planul pentru următoarea rundă. La final se face totalul punctelor obţinute în toate cele
5 runde.

Liderul alege o persoană pentru a fi jucătorul special, restul grupului așezânduse cu fața la perete și
ținând ochii închiși. Jucătorul special îi va atinge pe fiecare o dată, însă va alege o persoană, care va
deveni ucigaș, persoană pe care o va atinge de două ori. După ce toată lumea va fi atinsă, grupul se va
întoarce cu faţa de la perete. (Câteodată ucigaşul este dat de gol datorită zâmbetelor). Participanții la joc
vor începe să dea mâna unul cu celălalt, pe rând, într-un mod normal. Când dă mâna cu cineva, ucigaşul
trebuie să îndoaie degetul arătător, în aşa fel încât să gâdile podul palmei celui cu care dă mâna. Apoi,
cel care a dat mâna cu ucigaşul trebuie să dea mâna cu încă două persoane după care, discret cade la
pământ. După acest moment se fac predicții privind ucigașul. Dacă ucigaşul nu este ghicit și “omoară” pe
toată lumea jocul se va relua fiind ales un nou ucigaş. Scopul este ca ceilalţi să-şi dea seama cine este
ucigaşul.

Facilitatorul împarte grupul în două echipe, spunându-le că datoria lor este să salveze copacul amenințat
de o furtună puternică. Echipele lucrează în paralel. Participanții la joc îl pot salva numai dacă îl strâng
foarte tare. Pentru asta este nevoie ca ei să se întindă pe coardă şi să facă un nod în jurul fiecărui
membru al echipei. Fiecare va trebui să treacă prin nodurile făcute înaintea sa. La sfârşit li se poate cere
să desfacă nodurile, întrucât furtuna a trecut şi copacul este în 29 siguranţă.

Toată lumea stă într-un cerc pe scaune. Facilitatorul se plimbă prin fața fiecărui participant, arătându-i o
carte de joc diferită, schimbând cartea de la suprafaţa pachetului, astfel încât fiecare participant să
primească o carte la întâmplare. Fiecare trebuie să-şi ţină minte cartea care i s-a arătat (ex.: romb, treflă,
inimă neagră sau inimă roşie). Facilitatorul amestecă apoi cărţile şi începe să întoarcă deasupra
pachetului câte o carte. De fiecare dată când întoarce o carte, spune denumirea acesteia (ex.: romb,
treflă, inimă neagră sau inimă roşie). Când denumirea acesteia este strigată, participantul care și-a
recunoscut cartea trebuie să se mute cu scaunul la dreapta. Dacă cineva stă deja acolo (la început,
desigur, toate scaunele sunt ocupate), va sta în braţele altcuiva. Dacă cartea unui participant la joc este
strigată în timpul în care cineva stă în braţele sale, participantul nu se poate muta. Prima persoană care
înconjoară cercul până la locul de unde a plecat, câştigă. Variaţie: În locul cărților, facilitatorul poate
striga diferite declarații. Dacă declarația este adevărată, participanții se tot mută cu câte un scaun mai
departe.

Cunoaștere

Participanții stau în cerc. Fiecare trebuie să îşi spună numele şi un lucru care îi place să-l facă, după care
trebuie să îl mimeze. Următoarea persoană trebuie să spună numele celui de dinaintea sa şi să imite
gestul său, după care face acelaşi lucru prezentându-se pe sine. Fiecare din participanți trebuie să facă
acest lucru, repetând ce s-a spus şi făcut înaintea lui. Ultimul dintre participanţii la joc 33 va trebui să
spună numele tuturor și să imite gesturile făcute înaintea lui.

Prima dată își caută balonul, cine îl prinde pe al lui la oprirea muzicii face puncte. Fiecare participant îşi
ia câte un balon, îl umflă şi îşi scrie numele pe el. Pe un fond muzical ales de lider, participanţii aruncă
baloanele, iar când muzica se opreşte, fiecare prinde câte un balon la întâmplare. Dacă nu există
posibilitatea de a avea un fond muzical, jocul se poate opri la un simplu semnal sonor din 36 partea
liderului. Participanţilor li se cere să interpună balonul între ei şi persoana care are numele scris pe
balonul respectiv. Astfel se formează diferite combinaţii de grupuri între participanţi. Jocul se poate
repeta până când participanţii se plictisesc sau se cunosc deja foarte bine

Cât este ceasul, domnule lup ?

Labirint din scoci

Grupul de participanţi va încerca să „construiască” un monstru din trupurile lor. Monstrul astfel format
va trebui să parcurgă o distantă desemnată de liderii grupului.