Studenta: Yeremitsa Kristina

Master, anul I, IIMLRE

Paul Goma „ Gherla- Lăteşti”

Romanul care înregistrează ororile închisorilor comuniste, creează imaginea universului
concentraţionar şi radiografiază procesul de alienare a individului în epoca totalitarismului.
Concepând dialogul monologat Gherla, autorul se obiectivează până la punctul în care poate
documenta, de o parte, regimul detenţiei politice şi, de cealaltă, suferinţele tuturor. În acest roman
nu eul este personajul principal care sufera dar inchisoarea care emana negativitatea şi oroare prin
torturile ce se petrec în interiorul ei.
Nedumerirea personajului principal accentuiaza confuzitatea şi durerea, firica de
imprevizibil care îl face să trăiasca cu o continuă teamă faţă de ceea ce urmează să se întâmple.
Autorul ne ţine mereu în suspans, concentraţi pe firul poveştii relatate, dezvăluind pe parcurs
detaliile dialogului monologat ce umple acest roman cu o materie densă a captivităţii. In condiţiile
unui alt autor multe detalii privind ororile închisorii ar fi excluse, însă P.Goma povesteşte,
reproiectează şi reia din toate unghiurile posibile filmul documentar al deţinuţilor politici, al
anchetatorilor care i-au călcat în picioare, al judecătorilor servili şi al gardienilor care îi păzesc şi
îi batjocoresc suplimentar.
Analizând în profunzime acest regim totalitar, îi permite să creieze două perspective de a
vizualiza situaţia în care este personajul principal. El radiografiază sistemul, sesizându-
i articulările şi logica perversă de funcţionare; şi totodată, observă micile variaţii individuale,
comportamente mai nuanţate sau mai colorate ce aduc o notă de imprevizibil în strictul
desfăşurător concentraţionar. Autorul se inspiră din propriile trăiri relatând modul în care
funcţionează regimul şi impactul resimţit de prizonierii supuşi torturilor cumplite ale acestui
regim. Tot odată autorul se comportă ca un prozator realist, interesat de morală şi psihologie, de
particularităţi caracterologice şi gesturi, replici, cuvinte stâlcite inimitabil. Analiza şi "proza" vieţii
de închisoare se completează, scriitorul reuşind în mai multe rânduri performanţa de a închega o
scenă explicându-i concomitent resorturile. Toate grozăviile la care asistăm se înscriu coerent în
programul de largă aplicabilitate; dar această substructură apăsată şi apăsătoare nu estompează
conturul distinct al unui scelerat sau profilul mai omenesc al unui temnicer mai cumsecade.
Astfel, datorită milei ofiţierului de serviciu Tudoran proiectul pedepsirii celor doi deţinuţi
provocaţi în celulă de un coleg informator, despre care autorul aduce expresii jignitoare , sunt loviţi
cu o bâtă de prun, dar fără să depăşească în număr loviturile anunţate. Klapka scapă cu opt lovituri
iar tânărul primeşte zece, este descrisă durerea pe care o au cei doi deţinuţi dar nu în exces datorită
milei pe care o are faţă de ei ofiţerul. Aceasta cât priveşte Aparatul; fiindcă deţinuţii, dimpotrivă,
pot fi bătuţi, torturaţi, mutilaţi, omorâţi sub cele mai fanteziste acuze şi pretexte. Realmente
înfricoşător, în cerc, este gradul de libertate pe care membrii aparatului îl au faţă de miile de
puşcăriaşi. Între pumnul sau piciorul care izbeşte şi faţa, ficatul ori coloana vertebrală ce
receptează loviturile sălbatice nu există nici o instanţă de reglementare, după cum nu există vreun
indicator de semnalizare în afară. Scenele de interior sufocat şi umplut de sânge sunt atroce, o dată,
prin violenţa lor fizică şi apoi, prin lipsirea spaţiului de orice perspectivă exterioară. Nimeni în
afară de victimă şi torţionar nu asistă la procesul de marturisire şi nimeni nu poate afla ce se petrece
cu adevărat în camera de interogare. Deşi tovarăşii încearcă să ascundă probele de pe trupurile
deţinuţilor împiedicând examinarea acestora de către cineva din afara cercului, unul dintre cei
supuşi torturilor se hotîrăşte să se răzbune prin înregistrarea cât mai multor detalii şi prin expunerea
scenelor respective în toate pliurile lor.
Volumul se întinde, practic, pe două zile din condamnarea fostului deţinut, ziua bătăii şi
cea a eliberării. După cum drumul spre viaţa civilă va fi lungit la modul analitic în Lăteşti,
aşteptarea şi traversarea episoadelor de tortură organizează şi tensionează dramatic Gherla.
Radiografie socio-politică, dar şi tipologie a gardienilor şi deţinuţilor; prezent istoric,
supraindividual, rezistenţă îndărătnică la presiunile şi ofertele sistemului, dar şi clipe de cădere
interioară, de complicităţi nescontate cu mâna care loveşte; conştiinţa faptului că subiectul e în
fond un obiect aflat la îndemâna gardienilor, dar şi strategii simple ori sofisticate ale ocolirii,
ocultării, înfruntării Răului; memorie a cărnii însângerate de lovituri şi a unghiilor sparte, pentru a
marca trăsăturile şi gesticulaţia personajelor negative ("pe lângă peretele opus uşii, pe jos, aşezate
cu vădită grijă: răngi de toate calibrele, ţevi metalice, funii, câteva lanţuri uriaşe, un lanţ greu, cu
şuruburi, un snop de bâte legat cu sârmă neagră...", p. 166)
După durerea şi zilele sure petrecute în dialogul cu sine, autorul îşi deazvaluie propriile
traii redândule amănunţit prin tot ce se numaeste nedreptate , ne arată pe cat de nerespectat putea
fi corpul şi sufletul uman. Cartea se încheie cu descriarea construcţiei gardului în Lăteşti, toata
sumbritatea şi sârma care le amitea flori, flori care ranesc şi inghimpă.