Sunteți pe pagina 1din 2

ADVERBUL

După formă, adverbele pot fi de două feluri:


- adverbe simple (abia, așa, bine, rau, destul, azi, mâine, aici, acolo)
- adverbe compuse (azi-noapte, mâine-seară, ieri-dimineață, astă-vară, după-masă).
-
După înțeles, adverbele se împart în trei categorii:
- adverbe de loc (acasă, aici, acolo, deasupra, departe, aproape, împrejur, sus, jos, unde, undeva),
- adverbe de timp (acum, atunci, astăzi, ieri, târziu, devreme, odată, îndată, totdeauna, când, deocamdată),
- adverbe de mod (abia, așa, alene, astfel, bine, cruciș, cum, degrabă, românește, vitejește, uneori).

În funcție de substituirea unor cuvinte care exprimă împrejurările, adverbele pot fi:
- adverbe demonstrative (aici, acolo, dincoace, dincolo, acum, atunci, atunci când, acolo unde),
- adverbe nehotărâte (oriunde, undeva, oricând, cândva, oricum, oarecum, fiecum, cumva, câtva, oricât),
- adverbe negative (niciodată, nicicând, nicăieri, nicicum, nicicât, nicicând),
- adverbe interogative (unde, cum, când, cât).

CONJUNCTIA
Dupa structura conjunctia poate fi:

a) simpla: si, dar, iar, ca, sa, ci, fie, sau, ori etc.
b) compusa: ci si, ca sa, incat sa etc.

Dupa criteriul sintactic, al raporturilor pe care le realizeaza, conjunctiile sunt:

A. coordonatoare – realizeaza, de regula, jonctiunea intre unitati sintactice aflate pe acelasi plan (parti de propozitie sau
propozitii de acelasi fel):
a) copulative: si, nici;
b) disjunctive: ori, sau, fie;
c) adversative: ci, dar, iar, insa, ba;
d) conclusive: deci, asadar.

B. Conjunctiile subordonatoare realizeaza jonctiunea intre unitati sintactice aflate in planuri diferite, exprimand relatii
de subordonare a unor propozitii fata de un termen regent: ca, sa, daca, de, fiindca,deoarece, incat, ca sa, fara sa,
desi etc.

PREPOZITIA
Dupa structura prepozitia poate fi:
a) simple: a, de, la, cu, peste, langa, sub, catre, prin, contra etc.
b) compuse: de la, pana la, de catre, de peste, fara de, pe la, de pe, de langa, dinspre, despre, inspre etc.

Dupa regimul cauzal:


a) prepozitii pentru acuzativ: cu, in, spre, catre, ca, pentru, din, de la, de pe, pe langa, de sub etc.
b) prepozitii pentru genitiv: contra, impotriva, asupra, inaintea, deasupra etc. ,
c) prepozitii pentru dativ: gratie, datorita, multumita, contrar, conform, potrivit, aidoma etc.
INTERJECTIA

este partea de vorbire neflexibila cu intonatie specifica (exclamativa) care exprima:

- stari fizice si psihice: bravo!, uf!, vai!, ah!,oh!;


- imita sunete sau zgomote din natura: poc!, cart!, chiau!, tiha!, fas;
- un indemn: hai!, cea!, mars!, zat;
- o adresare: hei!, mai!, bre!, iaca!, iata!, uite!.

dupa structura interjectia poate fi:

- simple: ah!, zau!, vai!, of!, oh!


- compuse: tic-tac!, lipa-lipa!, hei-rup!, cioca-boca!, hodoronc-tronc!

S-ar putea să vă placă și