ROM ÂNIA
191B-2018 I SĂRBĂTORIM ÎMPRCUNĂ
AU TRĂIT MĂREŢIA ACELOR ZILE
Se pot spune multe despre
acele momente minunate care au
însufleţit pe artizanii Marii Uniri
şi despre acele clipe şi atunci am
dori să-i lăsăm pe ei, pe marile
noastre personalităţi care au trait
acele zile de neuitat, să ne
povestească cum a fost.
TIRON ALB ANI
[...] În după-amiaza acelei zile
de 30 noiembrie 1918 au început
să sosescă trenurile în serie, din
toate direcţiile la Alba-Iulia.Au
sosit şi membrii ai Consiliului
Naţional Român Central,
reprezentanţii presei române,
maghiare, germane şi din alte
ţări, precum şi distinşi invitaţi.
Toţi înaintau spre cetate, unde
trebuia să se ţină şedinţa plenară
lărgită a Consiliului. Pe figurile
tuturor se putea citi seriozitatea
momentului de pregătire a Marii
Adunări Naţionale.
Şedinţa lărgită s-a întrunit în
clădirea Casinoului militar din
cetate. În drum spre sală am fost
întâmpinaţi de mulţimea
delegaţilor, care de cu seară
începuseră să populeze oraşul.
Cei 12 membri ai Consiliului
Naţional au fost copleşiţi de
mulţimea „experţilor"şi a România"-intervine un socialist.
invitaţilor speciali.
Am chemat şi noi, reprezentanţii
9
Partidului Social Democrat,
câţiva intelectuali socialişti şi
chiar şi muncitori. Aceştia au fost
Emil Isac, prof.Eleonora Lemeni-
Razvan, Traian Novac, Iosif
Ciser, Ion Munteanu, Iosif Ilie,
loan Mihuţ şi dr. Vasile Ilea.
După ce preşedintele şedinţei a
deschis lucrările, Vasile Goldiş a
prezentat un raport asupra
activităţii Consiliului Naţional
Român Central, dând citire şi
proiectului rezoluţie ce urma să
fie supus a doua zi în faţa Marii
Adunări Naţionale.
Era cam ora 20. Din acest
moment a dispărut tonul solemn,
discuţiile au devenit vii,
polemice,transformându-se
uneori într-un adevărat vacarm.
Îmi voi permite să reproduc
discuţiile dialogat pentru a
reînvia acele clipe:
Prof. Vasile Goldiş citeşte
punctul 1.
„Adunarea Naţională a tuturor
românilor din Transilvania,
Banat, Crişana şi Maramureş,
adunaţi prin reprezentanţii lor,
decretează unirea acelor români
şi a tuturor teritoriilor locuite de
ei cu Regatul roman".
„Nu cu regatul, ci cu
„Păi, nu e totuna?" - întreabă
Vaida.
„Nu e totuna: regatul poate fi
trecător, România e veşnică".
Se şterge „regatul" şi se trece
„România"
Unul dintre socialişti cere să se
înscrie în rezoluţie că Adunarea
Naţională îşi exprimă dorinţa ca
România să devină republică.
„Huo, ieşi afară!" - se aud
vocile din sală.
„Domnilor - se ridică Emil Isac
-, acum un sfert de oră aţi aprobat
să se ia în rezoluţie: „Adunarea
garantează libertatea cuvântului,
a presei a propagandei şi a
tuturor gândirilor omeneşti.
Acum vă revoltaţi că se exprimă
o gândire omenească. Astăzi
când trei împăraţi au fost
alungaţi şi azvârlite coroanele în
ei! Fiţi mai consecvenţi!".
Dr. Al. Vaida îl ia de mijloc pe
cel care fusese huiduit şi zise:
„De ce nu vrei tu să ai rege, măi
băiete?"
Se aude un hohot de râs a lui
Isac.
„Pentru că un rege poate fi
bun, înţelept, dar poate fi şi un
tiran şi tot rege rămâne" - i-a
răspuns cel întrebat.
Când s-a ajuns la articolul III,
noi ne înfierbântasem. Fără lipsă
de modestie, dar consider că
aportul nostru al socialiştilor la
punctele 5 şi 6 ale acestui articol a
fost hotărâtor (reforma agrară
radicală şi asigurarea pentru
muncitorimea industrială a fostul Imperiu austro-ungar. La
drepturilor şi avantajelor
existente în cele mai avansate
state industrializate din Apus).
Dr. Eleonora Lemeny a cerut
dreptul egale pentru femei, dar i
s-a replicat însă, că acest lucru nu
este încă oportun.
Şedinţa a durat în felul acesta,
agitată şi furtunoasă, până la ora
2 noaptea.
Am constatat în noaptea aceea,
nu fără surprindere, o îmbulzeală
a hainelor negre. Nu ştiam că
domnul Iuliu Maniu are atâţia
nepoţi!
...1 decembrie 1918. Alba-Iulia,
îmbrăcată în straie de mare
sărbătoare, intra pentru a câta
oară? - în istoria acestui popor.
Nu vreau să fac poetizări
forţate, dar ţin minte că după o
noapte de viscol şi ger, natura ne­
a dăruit un soare strălucitor.
Albul zăpezii de pe clădiri şi
străzi scotea şi mai în evidenţă
miile de steaguri tricolore.
Ca într-o procesiune solemnă,
coloanele fără sfârşit ale
poporului se îndreptau spre
Câmpul lui Horea sau spre Sala
Unirii, trecând prin poarta lui
Mihai Viteazul.
Din imensa mulţime adunată ca
să participle la marele eveiment,
se desprindeau cete de deputaţi
şi invitaţi ,care aveau nobilul
mandat de a hotărâ pentru
totdeauna soarta poporului
român, de curând eliberat de sub
crunta stăpânire a unei împărăţii
absolutiste. Sala Cazinoului
militar s-a dovedit prea mica
pentru a cuprinde pe toţi
invitaţii. Mulţi au trebuit să
rămână pe dinafară.
Fundalul sălii era decorat cu Se constată repede, după citirea
drapelele statelor eliberate din rezoluţiei, că mulţi oratori ridicaţi
din mulţime exprimându-şi mai
mijloc, mai sus, strălucea figura lui întâi bucuria,au avut şi cuvinte de
Mihai Viteazul, iar mai jos cei trei critică, relevând unele deziderate
martiri din 1785: Horea, Cloşca şi pe care acest document le omitea.
Crişan iar în faţă, mesele Adunarea Naţională a continuat
prezidiului la care au luat loc afară, luând forma a mai multor
membrii Consiliului Naţional adunări, nefiind microfoane nici
Român Central. megafoane, auzindu-se numai cât
Pana mea e prea slabă spre a reda străbătea vocea liberă a fiecărui
avântul revoluţionar al maselor orator. Astfel Marea Adunare, care
care au venit să eternizeze prin a fost într-adevăr, mare a continuat
vrerea lor înălţătoarea hotărâre. în cetate, pe Câmpul lui Horea, pe
Încerc totuşi să consemnez cea ce drumul ce venea din oraş, şi chiar
am văzut şi cea ce am simţit eu ca în oraş.
într-un templu al cărui mare popor Fiecare participant voia să fie
de credincioşi părea că vine să se bine informat de cea ce s-a hotărât
închine. în sala festivă, care orator a vorbit
Să mă ierte din nou cititorul că mai frumos şi dacă drepatatea lor
voi reconstitui sub formă de dialog pe care o aşteptau a fost sau nu
felul în care a primit poporul destul de întărită.
adunat pe Câmpul lui Horea, pe „De acum, graniţa de la Predeal
străzi şi în pieţe vestea că se va muta undeva, departe spre
Adunarea Naţională a hotărât Apus!" - spuneau mulţi dintre cei
Unirea. prezenţi.
Îmi permit chiar să visez „Noi am şi mutat-o" - spune un
retrospectiv: ce bine ar fi fost dacă deputat de la Cefa.
ca în zilele noastre reporterii ar fi
putut îregistra pe magnetofoane
acel tumult!
Iată de ce ar trebui ca cei care au
participat la acest eveniment să
povestească ce au văzut ei, şi astfel
din mărturiile tuturora, va putea
reînvia ziua aceea memorabilă.
„Ne-aţi chemat să hotărâm dacă
ne unim cu Români, Da sau nu?"
Cu lacrimi de bucurie ziceau:
„Da, da!".
Acest „da" avea ceva
supraomenesc, o expresie mai
înaltă, mai cuprinzătoare decât
sensul celor două litere, căci el
ieşise din sufletul a patru milioane
de inimi reprezentate la Alba-Iulia
de cei peste 100.000 milioane de
participanţi.