Este o uniune economică și politică, dezvoltată în Europa, ce
este compusă din 28 state. Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și din Comunitatea Economică Europeană (CEE), formată din șase state în 1958. Construcția Uniunii Europene este marcată de procese de integrare complexe, însă această secțiune va puncta doar momentele cele mai importante pentru procesul integrării europene, începând din anii 1950 și mergând până în perioada prezentă, când ratificarea Tratatului de la Lisabona va marca aprofundarea Uniunii. „Părinții fondatori” au conceput construcția europeană pornind de la cultura antică romană, potrivit căreia relațiile dintre oameni trebuie guvernate de preceptele unui drept construit cu rigoare și claritate, în acest sens dreptul comunitar devine fundamentul construcției europene, așa cum este el determinat în Tratate, ori în hotărârile adoptate de instituțiile abilitate, stabilind competențe pentru instituții, reguli ale raporturilor reciproce dintre ele, precum și dintre ele și statele membre. Asemeni oricărui alt sistem de drept și cel comunitar se schimbă odată cu evoluția socială, îmbogățindu-se mereu, în principal prin procedura de revizuire a Tratatelor. Tratatele Uniunii Europene au o componentă politică și economică, sunt deschise (permit aderarea la UE), sunt încheiate între state și organizații internaționale, stabilind modul de funcționare a instituțiilor UE precum și principiile care stau la baza funcționării lor. O parte din tratatele CE/ UE au avut rolul de a înființa noi structuri (tratatele fondatoare), altele de a amenda tratatele în vigoare (tratate modificatoare) sau de a mări numărul satelor membre (tratate de aderare). Bazele procesului de integrare europeana - care a dus la aparitia actualei structuri a Uniunii Europene - au fost puse in 1950 de catre Jean Monnet, pe atunci sef al Organizatiei Nationale a Planificarii din Franta si Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei.
In aprilie 1951 - 6 state - Franta, Republica Federala
Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg - au semnat Tratatul de la Paris de constituire a primei organizatii europene Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO Relansarea ideei de integrare europeana se petrece in 1955, cind la Conferinta de la Messina, cei sase membri ai CECO au ajuns la concluzia ca productivitatea si bunastarea economica este unica solutie de supravietuire a Europei de Vest vis-a-vis de Blocul de Est. Ca urmare, s-a decis crearea Comunitatii Economice Europene (CEE) si a Comunitatii Europene pentru Energia Atomica (EUROATOM),instituite prin semnarea in 1957 a celor doua Tratate de la Ro
Prevederile din cadrul Tratatului de la Roma (Tratatul
CEE) erau semnificative pentru viitorul economic si social al Europei. Obiectivul principal al Tratatului era crearea treptata a unei piete comune, prin instituirea, in primul rind, a unei uniuni vamale (anularea barierelor vamale in calea circulatiei bunurilor si crearea unui tarif vamal extern comun). In al doilea rind, piata comuna presupunea si liberalizarea altor sectoare (cum ar fi libera circulatie a persoanelor, capitalului si serviciilor) si stabilirea unor politici comune in domenii strategice (agricultura, comert, transport si concurenta) ce ar permite o intensificare a activitatii economice a statelor membre. Ca urmare, in 1968, CEE avea deja incheiata uniunea vamala si avea o piata agricola comuna.
In 1992, tarile membre ale CEE au considerat ca
exista premisele necesare efectuarii pasului hotarator in vederea crearii unei uniuni politice, economice si monetare. Ele au semnat un nou tratat - Tratatul de la Maastricht (Olanda) - care a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993. Acesta a modificat si a extins Tratatul de la Roma (1957), punind baza legala pentru noua structura a Uniunii Europene (noua denumire a Comunitatii Europene).
Urmatorul pas in aprofundarea integrarii europene a
fost facut prin semnarea la 2 octombrie 1997 a Tratatului de la Amsterdam, ratificat la 1 mai 1999. Tratatul prevedea unele modificari in structura institutiilor UE, introducerea postului Comisarului European pentru relatiile externe si, catre 1999, introducerea monedei unice europene
Tot in 1997, este adoptata "Agenda 2000 - pentru o
Europa mai puternica si mai extinsa", care trateaza reforma institutionala a UE, prezinta viziunea asupra extinderii UE si opiniile Comisiei Europene cu privire la cererile de aderare la UE ale zece tari central europene