Sunteți pe pagina 1din 119

,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof.

Zidaru Ionuţ

BACALAUREAT
,,ISTORIE”
,,ANALIZA ŞI INTERPRETAREA
DOCUMENTELOR ISTORICE”
CLASA A-XII-A
,,CULEGERE DE TEXTE”
2013- 2014

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Prof. Zidaru Ionuţ


Analiza și interpretarea documentelor istorice
prevăzute de programa de BAC-2013

Documentul istoric se analizează și se interpretează în baza următorului algoritm:


identificarea și explicarea noțiunilor cheie; formularea enunțurilor cu termenii subliniați ce
exprimă adevărul istoric; identificarea a 3-5 evenimente istorice care au tangență sau se
referă la sursă; itemi de răspuns care eficientizează înțelegerea documentelor.
Complementar, este indicată personalitatea istorică care se raportează la evenimentele
tratate în documente și hărțile color pentru documentele analizate, care facilitează rezolvarea
sarcinilor a hărților de contur.

Doc.1“…Imperiul lui Carol cel mare s-a fărîmiţat definitiv într-o serie de state independente:
Franţa, Germania, Italia şi Burgundia. Ele erau însă state numai cu numele. În secolele IX-XI, pe
întreg teritoriul Europei apusene a dominat fărîmiţarea politică. Ierarhia feudală, care s-a
instaurat în această perioadă, a consfinţit şi consolidate situaţia existentă.Dispunînd de dreptul de
a judeca şi administra, de a aduna dări şi abate monedă,avînd şi o forţă armată, fiecare senior mai
puternic se considera un suveran independent, putea să se războiască cu cine dorea (chiar şi cu
suzeranul său),putea încheia tratate de pace şi alianţe cu cine voia. Puternica fărîmiţare feudal şi
numeroase graniţe mărunte, acre împărţeau Europa, ştergeau hotarele dintr emarile state.

Istoria diplomaţiei.

Variante de răspuns pentru documentul 1.

1.Explicația termenilor subliniați.

Fărâmițare feudală –proces istoric care incepe in Europa Apuseană in sec. IX si se caracterizează
prin slăbirea puterii regale si întărirea puterii feudalilor.

Suveran-conducator al unui stat monarhic.In document termenul se referă la-mare feudal, stapân
al unui domeniu,care avea drept de suzeranitatea supravasalilor săi.

2.Enunțuri care conțin un adevăristoric cu privire la tema la care se referădocumentul.

Sec.IX-XI se carcterizează în Europa Apuseană prin accentuarea pocesului de fărâmițarefeudală:


slăbirea puterii regale, întărirea puteii marilor feudali si deselor razboie dintre ei.

În perioada fărâmițării feudale fiecare senior se considera un suveran independent: care dispunea
de drepturi juridice,administrative, aduna dari,putea sa bată moneda proprie, sa aibă armată.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

3.Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 800- Carolcel Mare a fostîncoronatca ,,împarat al romanilor” în Basilica Sf. Petru din
Roma.
B. 806 - Carol cel Mare a dispus ca dupa moartea sa,imperiul să fie împarțit intre cei trei fii
ai sai: Crol,Pepin si Ludovic.
C. 814-840 – Statul franc este condus de Ludovic cel Pios.
D. 843 - Semnarea Tratatului de la Verdun, care prevedea împărțirea Imperiului Carolingian
în trei state separate: Germania, Franța si Italia , fară a se ține cont de considerente de
ordin geografic, etnic, lingvistic.

4. Cauze ale fărâmițării Imperiului lui Carol cel Mare.

>Imperiul lui Carol cel Mare, format prin cuceriri, avea o vastă stăpinire care era lipsită de
unitate economică, lingvistică, instituțională.

>Slăbirea puterii regale dupa moartea lui Carol cel Mare,ca rezultat al luptelor si conflictelor
defamilie,care s-au transformat in războaie interne crîncene.

>Creșterea puteriii marilor feudali, care au susținut diferite grupări în lupta pentru putere.

5. Personalitatea istoricăla care se referă documentul.

Carol cel Mare. A domnit între anii 768 si 814, fiind mai întâi rege, apoi împarat al francilor.
> A întreprins numeroase campanii militare cucerind numeroase teritorii. Astfel a fost posibil
ca, la sfarsitul secolului al VIII-lea și la începutul secolului al IX-lea, statul franc să cuprindă nu
numai Gallia, ci și nordul și centrul Italiei, nord-estul Spaniei, întinse teritorii de la est de Rin, iar
papalitatea se gasea si ea sub protecția lui Carol.
> A fost primul conducător al unui imperiu în Europa occidentală de la prăbușirea Imperiului
Roman cu capitala la Roma. La 25 decembrie 800, papa Leon al III-lea l-a încoronat ca împarat
roman. Aceasta era însă o restaurare doar nominală, deoarece statul nou creat nu cuprindea decat
o parte a teritoriilor Imperiului Roman de Apus.
>Statul condus de Carol era foarte bine organizat, suveranul exercitandu-șiautoritatea fie direct,
fie prin intermediul palatului și al organelor locale. Anual era convocată adunarea obstească,
formată din mari proprietari funciari, comiti, slujbasi, vasali regali si înalti ierarhi bisericesti, iar
pe plan local continuau să existe adunari locale, ale marilor proprietari funciari, având mai ales
caracter judiciar. În statul carolingian se generalizaseră relațiile de vasalitate pe baza de
beneficiu, dar cresterea autoritatii locale a seniorilor, în dauna puterii centrale, asupra supușilor,
accentuată dupa anul 814, va duce la dezmembrarea imperiului în timpul urmasilor săi.
>Domnia lui Carol a reprezentat și o etapă de înflorire fără precedent a culturii. Acesta este și
motivul pentru care ultimul sfert al secolului al VIII-lea si prima jumătate a secolului al IX-lea
sunt cunoscute cu numele de "Renașterea carolingiană". A sprijinit înfiintarea de scoli episcopale

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

si mănăstirești și a invitat la curtea sa cronicari, poeti, gramaticieni, teologi, astronomi si


geografi, filosofi, literati renumiți. "Renașterea carolingiană" a facut posibilăreorganizarea
scolara episcopală si manastirească, precum si îmbunatatirea scrierii (scrierea de codice, adică de
cărți manuscrise, precum și cea de cancelarie numită "minuscula carolingiană"), folosirea corecta
a limbii latine, limba cultă a acelei perioade în care erau scrise documentele si codicele,
intensificarea studiilor istorice si literare.

6. Harta. Imperiul lui Carol cel Mare la începutul secolui al IX-lea..

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

7. Harta.Imperiul Carolingian după Tratatul de la Verdun, anul 843.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

Documentul istoric se analizează și se interpretează în baza următorului algoritm:


identificarea și explicarea noțiunilor cheie; formularea enunțurilor cu termenii subliniați ce
exprimă adevărul istoric; identificarea a 3-5 evenimente istorice care au tangență sau se
referă la sursă; itemi de răspuns care eficientizează înțelegerea documentelor.
Complementar, este indicată personalitatea istorică care se raportează la evenimentele
tratate în documente și hărțile color pentru documentele analizate, care facilitează rezolvarea
sarcinilor a hărților de contur.

Doc.2. “…Această ruptură s-a văzut mai ales în încoronarealui CarolcelMare ca


împărat„roman”(800).Constituirea lumii romane în două părţi deosebite administrative şi
politic prin crearea unei capital noi în răsărit,de către Constantin cel Mare la anul330, a dus la
mari consecinţe politice, cultural şi sociale. Existenţa a două imperii creştine, unul grec–
oriental şi altul german-occidental, le punea în opoziţie pe chestiunea legimităţii titlului
de„imperiu roman”,revendicat de fiecare din ele împotriva celuilalt. Mai rău,cele două imperii
romane deosebite naţional îşi disputa nu numai titlul ci şi teritorii şi drepturi.(…).Misiunea
creştină a devenit astfel o chestiune politică şi motiv de discordie şi de fricţiuni cu consecinţe
immediate grave”
ptt://www.crestinortodox.ro/diverse/marea-schisma-de-la-1054-96495.html .

Variante de răspuns pentru documentul 2.

1.Explicația termenilor subliniați.

Imperiu Roman- este termenul utilizat pentru a descrie statul roman postrepublican caracterizat
de o formă de guvernamint autocratică și de stăpinirea unui imens teritoriu in jurul Marii
Mediterane. Ultimulîmparat din Imperiul Roman de Apusafostdetronat in 476. Imperiul Roman
de Răsarit (Bizantul), a continuat să existe pina la 1453, cînd a fost cucerit de otomani.

Marea Schismă - numele sub care este cunoscută separarea definitivă dintre bisericile romano-
catolică și cea ortodoxă, provocată de bula de excomunicare de la 16 iul. 1054, depusă în numele
papei Leon IX, împotriva patriarhului Cherularie, care, la rândul său, a excomunicat delegația
papală prezentă la Constantinopol. Această separare a afectat de-a lungul secolelor relațiile dintre
cele două mari biserici creștine.

2.Enunțuri careconțin un adevăristoric cu privire la tema la care se referădocumentul.

În întreaga sa existență Bizanțul s-a considerat unicul moștenitor și continuator al Imperiului


Roman, Constantinopolul fiind considerat ,,Noua Romă”.

Conflictelepoliticeșireligioasecare au avutlocîn sec. IX-XI între Imperiul Bizantin și Occident au


dus la separarea celor două biserici și la marea schismă bisericească de la 1054.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

3.Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 330 - Împaratul Constantin cel Mare a creat o nouă capitală în răsarit, orasul
Constantinopol, fapt care avut ca rezultat grave consecințe politice, sociale și culturale.
B. 395 - Împarțirea Imperiului Roman în două state: Imperiul Roman de Apus și Imperiul
Roman de Răsărit.
C. 476 – Căderea Imperiului Roman de Apus.
D. 800 - La inițiativa Papei Leon al III-lea, Carol cel Mare a fost încoronat ca ,,împarat al
romanilor” la Basilica Sf. Petru din Roma.
E. 1054 – Are loc Marea Schismă bisericească, care a împărțit creștinismul în două mari
ramuri, vestică (catolică) și estică (ortodoxă).

4. Întemeierea Constantinopolului

Ideea lui Constantin de întemeiere a unei noi capitale, la Constantinopol, în anul 330, a
consfinţit, în fapt, împărţirea în două a Imperiului roman. Din acel moment, cele două capitale şi-
au revendicat calitatea de unică continuatoare a Romei eterne, pe de o parte Roma cezarilor, iar
pe de alta Constantinopolul imperial. În realitate însă, cele două capitale aveau să se dezvolte
paralel şi pe căi diferite. Roma, continuând vechile tradiţii italice, avea să se menţină ca o
capitală uneori doar simbolică a părţii occidentale, datorită atacurilor barbare şi a vicisitudinilor
interne. Constantinopolul însă, având rădăcini adânci în tradiţiile elenistice şi aşezat într-o poziţie
geografică favorabilă, ocrotit de primejdia invaziilor barbare, avea să devină capitala părţii
răsăritene a Imperiului roman şi singura continuatoare a tradiţiilor romane după prăbuşirea
politică a Cetăţii Eterne. Alegerea locului de amplasare a noii capitale, ce avea să devină în scurt
timp capitala lumii, este – după cum mărturiseşte bizantinologul rus Feodor I. Uspensky – o
dovadă incontestabilă a geniului politic şi administrativ al împăratului Constantin cel Mare.

5. Consecinţele întemeierii Constantinopolului:

- Întemeierea noii capitale imperiale a consfinţit separarea între Occidentul latin, ce părea
condamnat unei decadenţe iremediabile, de Orientul grec aflat în plină dezvoltare;

- Crearea Constantinopolului marchează victoria Orientului asupra Occidentului şi, într-o


anumită măsură, a elenismului asupra latinităţii;

-A fost, de asemenea, punctul de plecare al unei noi civilizaţii, cea bizantină, care a avut o
influenţă puternică şi durabilă asupra culturii europene;

- La adăpostul puternicelor sale ziduri de apărare, ridicate de Constantin şi urmaşii săi,


Constantinopolul a mai rezistat încă 11 secole, timp în care s-a realizat fuziunea elementelor
greco-latine, a celor orientale şi creştine, care vor forma civilizaţia bizantină;

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

-Noua Romă a reuşit, de asemenea, să atragă şi să conserve elementele culturii clasice greco-
latine, pe care datorită puterii, bogăţiei şi prestigiului său le-a răspândit în întreaga lume
cunoscută atunci, salvând de la dispariţie sau distrugere comorile inestimabile ale culturii şi
civilizaţiei greco-latine.

6. Personalitatea istorică la care se referă documentul.

Constantin cel Marea fost Împărat Roman între 306 și 337.

>A rămas cunoscut mai ales pentru Edictul de la Milano din anul 313, care marchează intrarea în
legalitate a religiei creștine pe întreg cuprinsul imperiului, pentru prima oară în istorie, precum și
pentru organizarea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea în anul 325; aceste acțiuni sunt
considerate factori majori ai răspândirii religiei creștine.

>Prin întemeierea unei noi capitale, la Constantinopol, în anul 330, a consfinţit, în fapt,
împărţirea în două a Imperiului roman.

> A continuat și a desăvîrșit toate reformele inițiate de împăratul Dioclețian în domeniul


administrativ, economic, militar.

>Este ca considerat în ortodoxie ca avînd statut echivalent apostolilor.

7. Harta. Ultima perioadă a Imperiului Roman, după anul 395.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

8.Harta.Europa după Marea Scizmă, împărțită între catolici și ortodoxi.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Analizași interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

Documentul istoric se analizează și se interpretează în baza următorului algoritm:


identificarea și explicarea noțiunilor cheie; formularea enunțurilor cu termenii subliniați ce
exprimă adevărul istoric; identificarea a 3-5 evenimente istorice care au tangență sau se
referă la sursă; itemi de răspuns care eficientizează înțelegerea documentelor.
Complementar, se propun hărți color pentru documentele analizate.

Doc.3. „La origine ideii de cruciadă stau mai mulţi factori, dintre care putem sublinia în primul
rind tradiţia pelerinajului la Ierusalim, central lumii spiritual a creştinilor. Greutăţile şi prejudiile
drumului transforma călătoria la Locurile Sfinte într-o pocăinţă, care poate aduce omului
medieval iertarea de păcate. Pe de altă parte, cuceririle islamice însufleţite de spiritual djihadului,
războiul sfînt musulman, creează reacţii de răspuns în lumea creştină şi contribuie la formarea
idei legitimităţii războiului împotriva necredincioşilor. Ideea de cruciadă se naşte din întîlnirea
acestor două tradiţii…”

J.Le Goff,EvulmediuşinaştereaEuropei.

Variante de răspuns pentru documentul 3.

1.Explicația termenilor subliniați.

Cruciadă-Nume dat expedițiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de țările din Europa
occidentală în Orientul Mediteranei, care, sub pretextul eliberării mormântului lui Cristos de sub
musulmani, urmăreau de fapt cucerirea de noi teritorii.

Jihad (cuv. arab „efort”, „luptă”; „război sfânt”) - Îndatorire religioasă, comunitară prin
excelență, impusă musulmanilor, de a răspândi islamul pe cale pașnică sau prin război și care
pune un accent deosebit pe lupta individului cu sine însuși. După unii învățați, j. prezintă două
aspecte: j. mare (lupta spirituală) și j. mic (acțiunea militară). Conform doctrinei islamice, există
mai multe căi de îndeplinire a acestei obligații: cu inima (propria purificare spirituală), cu vorba
(susținând cea ce e drept și corectând răul) li cu sabia (purtând război cu „necredincioșii” și cu
dușmanii credinței islamice). J. trebuie purtat de către bărbați, celor uciși, declarați, martiri,
fiindu-lu promis Paradisul.

2.Enunțuri careconțin un adevăristoric cu privire la tema la care se referădocumentul.

Proclamate ca "războaie sfinte", cruciadele au fost organizate în numele eliberării așa numitelor
"locuri sfinte", în principal Ierusalimul si împrejurimile sale, de sub dominația musulmană.

Expansiunea arabă din sec.VII s-a realizat in numele religiei, care propavaduia așa-numitul jihad,
adica ,,războiul sfint” ,dictat de Alah pentru supunera necredincioșilor.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 1078 - turcii selgiucizi, care trecuseră la islamism și care se considerau urmași ai arabilor
cuceresc orașul Ierusalim, interzicînd perelinajele creștinilor in locurile sfinte.

B. 1095 - în cadrul conciliului de la Clermont, Papa Urban al II-lea a cerut ca toti creștinii să
pornească la lupta pentru eliberarea Mormîntului Domnului.

C. 1099 - ca rezultat al primei cruciade, orașul Ierusalim este eliberat și transformat in regat al
cruciaților.

D. 1096-1099 – prima cruciadă oficială, care avea ca scop eliberarea Locurilor Sfinte.

4. Originile ideii de cruciada.

>Aspectul emotiv – ocuparea Ierusalimului (1078), demolarea Bisericii Sfântului Mormânt,


interzicerea perilinajului creștin de către turcii selgiucizi;

>Ca motiv – cuvintarea Papei Urban al II-lea (1095).

Alte aspecte ale originii ideii de cruciadă:

>Orientul Apropiat, cuprinzând Bizanțul, Siria Palestina, Egiptul, fiind mai dezvoltat din punct
devedere economic și cultural decât Occidentul, exercita, la sfârșitul secolului al XI-lea, o
puternică atracție asupra claselor sociale din apusul Europei, care la acea dată trecea printr-o
perioadă de criză ca urmare a încheierii procesului de aservire a țărănimii, a creșterii puterii
principilor, a instituirii ordinelor cavalerești, a sporului demografic, precum și a unor factori
naturali: inundații, secetă, foamete, molime etc. Anarhia politică aducea prejudicii atât economiei
domaniale, pe cale de a se dezvolta, cât și celei orășenești;

>Canalizarea spiritului războinic al cavalerilor în afara Europei, apărea tuturor o soluție fericită.
La ideea de cruciadă au aderat repede și orășenii, care întrezăreau posibilitatea unor noi piețe de
desfacere și aprovizionare. Participarea masivă a țărănimii la cruciade se explică, pe de o parte,
prin pauperizarea ei, pe de altă parte, prin spiritul de colectivitate și solidaritate foarte puternic
în Evul Mediu, fapt dovedit cu prisosință în timpul cruciadelor copiilor. Principii s-au alăturat și
ei cruciadelor deoarece nu puteau rămâne în afara unei lupte care le ar fi adus noi stăpâniri,
prestigiu și glorie, dar, de la început, între idealul nobiliar și cel popular a existat o prăpastie.

>Posibilitatea unor acțiuni militare în răsărit și a unor deplasări de mase a fost creată de însăși
situația politică din Orientul Apropiat. În a doua jumătate a secolului al XI-lea,turcii selgiucizi,
după ce au cucerit Bagdadul în 1055, au înaintat în Asia Mică, în Siria și Palestina, pe atunci
stăpânite de Califul din Egipt, iar în anul 1078 a fost cucerit Ierusalimul. Formarea emiratului
deDamasc și a celor trei sultanate, Cappadocia, Rum și Smirna reprezentau o mare primejdie
pentru Bizanț, într un moment în carecumanii, pecenegii, maghiarii și normanzii atacau imperiul.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

În această situație împărații bizantini au fost nevoiți, în mai multe rânduri, să ceară ajutor militar
în Occident.

> Așa s-a născut inițiativa papalității de a organiza expediții în urma cărora scaunul apostolicși-ar
fi mărit sfera de influență, mai întâi prin înlăturarea schismei, din anul 1054, dintre
bisericile catolică și ortodoxă, apoi, prin răspândirea catolicismului în noi regiuni.

5. Cauzele cruciadelor.

>Religioase: Dominaţia musulmanilor asupra Locurilor Sfinte;Interzicerea pelerinajelor; Spaima


Judecăţii de Apoi; Expansiunea islamică.

>Economice: Apusenii doreau să pună stăpînire pe drumurile comerciale dintre Occident şi


Orient, controlate de Bizanț; Interesele negustorilor occidentali în Marea Mediterană, în
obținerea de noi piețe de desfacere și aprovizionare.

>Politico-militare: Creşterea autorităţii papei; Problemele Imperiului Bizantin – Bizanțul a cerut


ajutorul occidentalilor împotriva turcilor selgiucizi; Refacerea unităţii Bisericii creştine sub
autoritatea papei.

>Sociale: Majoratul feudal, cavalerismul; Limitarea războaielor interne de către biserică;


Dorința unor nobili de a se „folosi” de priceperea lor militară.

6. Harta primei cruciade, 1096-1099. Cruciada populară.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

6.Harta primei cruciade, 1096-1099.Cruciada cavalerilor.

7. Statele cruciate apărute după primacruciadă.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

Documentul istoric se analizează și se interpretează în baza următorului algoritm:


identificarea și explicarea noțiunilor cheie; formularea enunțurilor cu termenii subliniați ce
exprimă adevărul istoric; identificarea a 3-5 evenimente istorice care au tangență sau se
referă la sursă; itemi de răspuns care eficientizează înțelegerea documentelor.
Complementar, se propun hărți color pentru documentele analizate.

Doc.4, „…Dincolo de achiziţiile teritoriale de moment, cruciada a avut consecinţe mai ales pe
plan economic şi cultural(…). Modul de viaţă al nobililor se transform în urma contactului cu
luxul orientului, ţăranilor li se cere mai mult pentru a se putea finanţa asemenea expediţii,
comerţul se dezvoltă prin deschiderea de noi drumuri. Cruciada s-a transformat într-un
instrument la dispoziţia papalităţii, care a folosit-o în lupta împotriva ereticilor şi a adversarilor
politici. Cruciadele, şi în special a IV-a, au contribuit la definitive îndepărtare dintre Occident şi
Bizanţ, care va răsturna, pentru totdeauna, resentimentele împotriva latinilor şi care va refuza
unirea religioasă cu Roma chiar în condiţiile în care turcii se aflau sub zidurile
Constantinopolului.”

O.Drîmba, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol.II

Variante de răspuns pentru documentul 4.

1.Explicația termenilor subliniați.

Cruciadă –Nume dat expedițiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de țările din
Europa occidentală în Orientul Mediteranei, care, sub pretextul eliberării mormântului lui Cristos
de sub musulmani, urmăreau de fapt cucerirea de noi teritorii.

Nobili, nobilime – Categorie socială cuprinzând (în societatea medievală, în unele țări, și în
epoca modernă) pe posesorii de feude și de titluri ereditare sau pe foștii feudali și pe descendenții
lor, care au păstrat unele privilegii de castă; aristocrație, noblețe , nobilime.

2. Enunțuri careconțin un adevăristoric cu privire la tema la care se referădocumentul.

Cruciada a IV-a (1202-1204),care de fapt s-a terminat cu cucerirea si devastarea


Constantinopolului, a dus și mai mult la adîncirea schismei religioase, la apariția sentimentelor
de neîncredere și ostilitate a populației bizantine față de Occident.

Înurma cruciadelor nobilimea occidentală a împrumutat din Orient noi elemente de


vestimentație, anumite inovații în alimentație,luxul oriental –care au contribuit la schimbarea
modului ei de viață.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 1095 - În cadrul conciliului de la Clermont , Papa Urban al II-lea a cerut ca toți creștinii
să pornească la luptă pentru eliberarea Țării Sfinte.
B. 1096 -1099 – Are loc prima cruciadă, locurile sfinte sunt eliberate,iar pe teritoriile
cucerite cruciații au organizat patru state feudale.
C. 1202-1204 – Are loc cruciada a IV –a ,care s-a terminat cu cucerirea și devastarea
Constantinopolului și, s-a tansformat intr-o expansiune politică si economicăa
Occidentului în detrementul creștinilor din Răsăritul Europei.
D. 12 aprilie 1204 – Cruciații cuceresc Constantinopolul.
E. 1261 –împăratulbizantinMihai al VIII-lea Paleologul a recuceritConstantinopolul.

4. Consecințele cruciadelor.

 Religioase:

Scade autoritatea şi prestigiul Bisericii Catolice;

Au adâncit rupture dintre ortodocşi şi catolici;

Au reafirmat spiritul expansionist musulman (războiul sfânt- djihad).

 Economice:

Cruciadele au contribuit la dezvoltarea legăturilor dintre Orient și Occident. Relațiile comerciale


ale Europei apusene cu orientul s-au accentuat, fapt de care au profitat orașele, mai ales cele
din Italia și sudul Franței. (În veacul al XIII-lea, Veneția și Genova făceau comerț cu Orientul
prin porturile Siriei și Egiptului. Ele aduceau mărfuri din Orientul musulman și, indirect,
din China, insulele Sonde din Indonezia, din India. Veneția și Genova au înființat factorii
comerciale la Caffa și la Tana, de unde făceau negoț cu Rusia și Polonia, astfel că în perioada
amintită se poate vorbi de o supremație maritimă și comercială a celor două orașe în întreg
bazinul Mediteranei);

Prin mijlocirea orașelor s-au răspândit unele procedee orientale în domeniul industriei textile și
al prelucrării metalelor;

În Europa s-au introdus unele culturi noi ca: orezul, pepenele, caisul, lămâiul.

 Politice:

Cruciadele au înlesnit, în Europa apuseană, procesul de centralizare și de afirmare a regalității, ca


urmare a slăbirii unei părți a nobilimii și a știrbirii adusă autorității papale;

Configurarea ideii unităţii europene, prin mobilizarea oamenilor, indiferent de neam, în jurul
unui ideal.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

 Sociale;

Statele creștine formate, deși au avut un caracter efemer, au contribuit ca timp de două sute de
ani, zeci de mii de cruciați să se deplaseze în Orientul Apropiat și, o dată cu ei, au pătruns și
moravurile apusene, pe care clasa dominantă din Orient le-a adoptat;

La rândul lor, feudalii apuseni au împrumutat forme ale rafinamentului și luxului oriental, pe
care le-au adus apoi în Europa;

Pentru țărănime expedițiile în Orient au însemnat o sporire a obligațiilor, pentru a acoperi


cheltuielile ce le făceau nobilii. Dar, în același timp, ele au stimulat procesul de eliberare a
țăranilor din șerbie, eliberarea prin răscumpărare fiind și ea o sursă de venit. Aceeași nevoie de
bani a făcut ca nobilii să cedeze presiunii orașelor de a-și răscumpăra libertatea.

 Culturale:

Cruciadele au favorizat contactele cultural dintre Orient şi Occident. Din cea de-a doua jumătate
a secolului al XII-lea, se pun bazele orientalisticii. Cunoașterea Orientului a dat gândirii
filosofice, începând cu Raymond Lulle și Toma d'Aquino un nou impuls și o nouă orientare;

Cruciadele au dus la îmbogățirea literaturii europene cu noi teme și la dezvoltarea ei în limba


maternă;

Arhitectura din secolele XIII-XIV, mai ales în Italia, se resimte de influențele orientale, tot așa
cum în Siria și Palestina stilul renan și romanic din nordul Franței au lăsat vestigii
(castelele , Kerak, Ibelin, mânăstirea de lângă Bethleem);

Are loclărgireaorizontuluigeografic.

 Cruciadele au avut și consecințe negative:

Distrugerile de bunuri și masacrele ce aveau loc în timpul războaielor;

Exploatarea populației supuse;

Mai ales cruciada a IV –a a schimbat caracterul cruciadelor,iar devastarea Consantinopolului de


către cruciati a dus și mai mult la adîncirea shismei religioase, în rîndurile populației bizantine au
apărut atitudini ostile fată de Occident;

Dezbinarea creștinitații a favorizat expediția otomană în Europa.

5. Cruciada a IV-a (1202-1204).

Cruciada a patra este legată de numele puternicului pontif Inocențiu al III-lea și de politica sa de
a-și impune supremația asupra întregii lumi creștine, occidentale și orientale. În anul 1190 papa a
început predicarea cruciadei, dar armata se aduna greu.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Cruciadaa IV a aînsemnat o abaterefățișă de la scopul de cruciadă.


Înprimul rind, expediția a fost plănuită împotriva Egiptului, central unității musulmane, și nu ca
o acțiune de cucerire direct a Ierusalimului.
În al doilea rând, expediția a început prin asediul cetății Zara (noiembrie 1202), situată pe
coasta Dalmației și stăpânită de regele Ungariei, rege catolica flat sub protecția scaunului
apostolic. Cucerirea Zarei fusese cerută cruciaților de către dogele Veneției, Enrico Dandolo, în
schimbul transportării trupelor până la Alexandria.
În al treilea rând, în urma unei abateri de la planul inițial al cruciadei, cavalerii s-au îndreptat
spre Bizanț unde lupta pentru tron favoriza o intervenție.Și de data aceasta cruciații erau
îndemnați de dogeleVeneției, care dorea să și sporească privilegiile comerciale în Imperiul de
Răsărit.
În luna mai a anului 1203, cruciații, îmbarcați pe vase venețiene, au sosit la Constantinopol, au
cucerit orașul și au reînscăunat pe Isaac al II-lea Angelos, căruia apoi i au pretins despăgubiri
bănești pentru ajutorul dat. Cum bazileul nu a putut achita suma cerută, înanul 1204 cruciații au
dat din nou asalt capitalei, au cucerit o și au luat o înstăpânire.
Consecința cruciadei a IV-a a fost desființarea Imperiului bizantin și împărțirea lui în mai multe
state: Imperiul Latin de Răsărit, împărat fiind ales Balduin de
Flandra, Niceea,Epirul și Trapezuntul. Veneția, dat fiind contribuția pe care o adusese în această
expediție, primea privilegii comerciale și stăpâniri teritoriale întinse.
Imperiul bizantin a fost restaurant în anul 1261, dar el nu și-a mai găsit vitalitatea din
trecut.Cruciada a IV-a, prin efectele ei, a contribuit la eșecul final al cruciadelor.
6. Harta Imperiului Latin, 1204-1261.

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Documentul istoric se analizează și se interpretează în baza următorului algoritm:


identificarea și explicarea noțiunilor cheie; formularea enunțurilor cu termenii subliniați ce
exprimă adevărul istoric; identificarea a 3-5 evenimente istorice care au tangență sau se
referă la sursă; itemi de răspuns care eficientizează înțelegerea documentelor.
Complementar, este indicată personalitatea istorică care se raportează la evenimentele tratate în
documente.Se propun hărți color pentru documentele analizate .

Doc.5.„…Mehmed al II-lea a fostmaiîntîi un războinic, care a mărit considerabil și a întărit


armata terestră, pe care au dotat-o cu o artilerie eficientă: la moartea sa el lăsa în urmă o putere,
care făcea Europa să tremure. Însă el n-a neglijat organizarea imperiului... prima sa grijă a fost să
își asigure autoritatea personală... În ceea ce privește organizarea imperiului, Mehmed al II-lea a
dorit să facă din Istambul o capitalăputernică aconstruirii, dar şi prin deplasarea populaţiilor, ceea
ce a dus la împotriviri… Voinţa de aconsolida imperiul şi influenţa capitalei l-au determinat pe
Mehmed al II-lea să organizeze confesiunile nemusulmane într -un mod centralizat, dominat de o
patriarhie aflată la Istanbul chiar de la cucerirea Constantinopolului… Ocupaţia cea mai
importantă rămîne războiul… O altă măsură economică cu consecinţe politice importante,
reforma financiară…La moartea sa, în 1481, Mehmed al II-lea lăsa, deci un imperiu mai mare şi
mai puternic decît oricînd, lăsa însă o armată obosită, un popor epuizat şi nemulţumit, o elită
iritată şi fărîmiţată.”
Robert Mantran, Istoria Imperiului otoman.

Variante de răspuns pentru documentul 5.

1. Explicația termenilor subliniați.

Imperiu –1. Stat monarhic care are în frunte un împărat; împărăție. 2. Teritoriu cuprinzînd un stat
dominant împreună cu teritoriile cucerite si dominate de el.

Confesiune – Religie, credință religioasă, cult.

2. Enunțuri careconțin un adevăristoric cu privire la tema la care se referădocumentul.

Înurma politicii de cucerire, Mehmed al II-lea (1444-1446 si 1451-1481) reușește să lărgescă cu


mult teritoriile imperiului, fiind considerat pe drept unul dintre cei mai puternici sultani din
istoria Imperiului Otoman.

Mehmed al II –lea a organizat confesiunile nemuslmane într-un mod organizat,care erau


dominate de o patriarhie aflată la Istambul chiar de la cucerirea Constantinopolului (1453).

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 1453 - cucerirea Constantinopolului de către turci, eveniment, care l-a transformat pe


Mahomed al II-lea în cel mai renumit conducător în lumea musulmană, în unul dintre cei
mai puternici sultani din istoria Imperiului Otoman.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

B. Între 1454 și 1464 - armatele lui Mahomed al II-lea au pătruns puternic în Balcani
la sudde Dunăre, pe care o considera frontiera de nord a Imperiului Otoman în sud-estul
Europei .(Cucerește Belgradul în 1455, Serbia în 1459, Grecia în 1458, Moreea ăn 1460,
Bosnia în 1464)
C. 1470–M. a impus pe italieni să pătrească tribut porții în urma capturării insulei
Negroponte.
D. 1472 - M. cucerește întreaga Anatolie până la râul Eufrat.

4. Acțiuni întreprinse de Mahomed al II-lea pentru întarirea imperiului.

>A mărit considerabil armata terestră , dotind-o cu artilerie eficienta;

>Trupele de elita ale ienicerilor nu aveau egal în acel moment, fiind foarte disciplinați și
credincioși sultanului;

>După cucerirea Constantinopolului (1453) , mută aici capitala, schimbindu-i denumirea in


Istambul.Mutarea capitalei a fost foarte reușită deoarece locația orașulu îi asigura controlul
asupra comertului pe mare și pe uscat dintre estul Mediteranei și Asia Centrala,fapt care le-a adus
otomanilor uriașe bogații;

>Pentru a consolida imperiul, după cucerirea Constantinopolului, a garantat libertăți creștinilor și


a conservat privilegiile genovezilor si venetienilor;

>În timpul lui s-au emis monede de cupru,din argint și prima moneda otomană propriu-zisă din
aur –sultani sau altan;

>A desavirșit organizarea administativă a imperiului ,fapt care permitea concentrarea într-un
timp scurt a unei armate numeroase;

>În 1467 a adoptat un cod de legi, prin care erau fixate funcțiile demnitarilor,salariile lor,
organizarea clerului musulman;

>A fost stabilit și statutul confesiilor nemusulmane;

Sultanul deținea puterea politică nelimitată, cît si cea de calif (sef spiritual ).

5. Personalitatea istorică la care se referă documentul.

Mahomed al II-lea Fatih (Cuceritorul sau Mehmed al II-lea) a fost sultan al Imperiului Otoman
între 1444 și 1446, și între 1451 și 1481.

 Este considerat adevaratul întemeetor al Imperiului Otoman;


 S-a remarcat prin acţiunile sale militare. Incă din primii ani de domnie, sultanul s-a arătat
a fi un bun comandant de oşti. A cucerit Constantinopolul, mutînd aici capitala,
schimbîndu-i denumirea în Istambul. Întarind extrem armata, a făcut o serie de cuceriri,

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

pentru care a fost numit Fatih (Cunceritorul).A fost unul dintre cei mai puternici sultani
din istoria Imperiului Otoman;
 Pe plan intern s-a dovedit a fi priceput, administrând foarte bine întinsul stat ottoman. În
timpul domniei sale a fost desavirsită organizarea adminitrativă a Imperiului Otoman;

S-a stins din viațăîn 1481, realizînd, in cei 30 de ani de domnie, ce nu reusiseră înaintașii lui în
peste 100 de ani.La moartea sa statele din vestul Europei au rasuflat ușurate.Era principalul
inamic.

6. Harta Imperiului Otoman și a Imperiului Bizantin, 1450.

7. Harta Imperiului Otoman, 1300-1658.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Analiza și interpretarea documentelor istorice

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Documentele istorice prevăzute de programa de BAC-2013

Documentului istoric se analizează și se interpretează în baza următorului algoritm:


identificarea și explicarea noțiunile cheie; formularea enunțurilor cu termenii subliniați ce
exprimă adevărul istoric; identificarea a 3-5 evenimente istorice care au tangență sau se
referă la sursă; itemi de răspuns care eficientizează înțelegerea documentelor.
Complementar, este indicată personalitatea istorică care ce se raportează la evenimentele
tratate în documente și hărțile color pentru documentele analizate, care facilitează rezolvarea
sarcinilor a hărților de contur.

Doc.6. „…Păgînul împărat al turcilor îşi puse în gînd să-şi răzbune şi să vie,în luna mai, cu
capul său şi cu toată puterea sa împotriva noastră şi să supuie ţara noastră, care e poarta
creştinătăţii şi pe care Dumnezeu a ferit-o pînă acum. Dar dacă această poartă, care e ţara
noastră, va fi pierdută – Dumnezeu să ne ferească de aşa ceva– atunci toată creştinătatea va fi
în mare pericol. De aceea, ne rugăm de domniile voastre să ne trimeteţi pe căpitanii voştri
împotriva duşmanilor creştinătăţii, pînă mai este vreme, fiindcă turcul are acum mulţi
potrivnici şi din toate părţile are de lucru cu oameni ce-I stau împotrivă cu sabia în mînă.Dată
în Suceava, în ziua de sfîntul Pavel, luna ianuarie 25,în anul Domnului1475. Ştefan voievod,
domn al Ţării Moldovei.”
Din Apelul lui Ştefan cel Mare către principia Europei.

Variante de răspuns pentru documentul 6:

1.Evenimente care au tangența cu informațiile din document sau la care se referă


documentul.

A. 1473 – Ștefan cel Mare a refuzat sa plătească tribut sultanului, fapt ce echivala cu
declararea războiului.
B. 1474 –sultanul Mehmed al II-lea cere ca Stefan cel Mare să-i aducă personal tributul și
să-i cedeze Chilia și Cetatea Albă.
C. 10 ianuarie 1475 - bătălia de la Vaslui; armata lui Ștefan cel Mare , mult mai inferioară
numeric obtine o strălucită victorie împotriva armatelor turcești.
D. 25 ianuarie 1475 - Ștefan cel Mare trimite o scrisoare catre toti monarhii creștini din
Europa, în care arata marea primejdie pentru Moldova și pentru întreaga creștinatate din
partea sultanului, rugindu-i ,, să se îndrepte asupra dusmanului creștinitatii cit mai este
vreme.,,

2. Explicarea termenilor subliniați.

Păgîn- termen prin care se întelege o persoană care nu este creștină,sau care nu are nici o religie
in viziunea creștinilor.
Creștinatate- totalitatea statelor creștine ale Europei, ale lumii.
Poarta creștinătății- termen prin care se intelege rolul jucat de Țarile Române in fața
expansiunii otomane spre țările europene.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

3. Enunțuri cu termenii subliniați, ce conțin un adevăr istoric cu privire la tema ce se


referă documentul.

Oastea turcă suferă doua mari înfrîngeri , la Vaslui (1475) si Războieni (Podul Înalt-1476) , fapt
care a forțat păgînii să părăsescă Moldova, fară sa-l poata înlatura pe Ștefan cel Mare de la tron.
După cucerirea Constantinopolului de către turci in 1453,Imperiul Otoman reprezenta cel mai
mare pericol pentru întreaga creștinatate.
Țara Moldovei în timpul lui Ștefan cel Mare (1457-1504) devine o adevaratăpoartă a creștinătății
în fața expansiunii otomane spre tările Europei.

3. Argumentele, prin care Ștefan cel Mare încerca să convingă principii Europei sa-i acorde
ajutor:

- Moldova – “Poartă a creștinătății”;


- Pericolul otoman – pericol pentru Moldova, dar și pentru întreaga creștinătate;
- Dacă Moldova o să fie supusă, un mare pericol pentru creștinătate;
- Numai cu eforturi comune se putea de luptat împotriva pericolului otoman.

4. Explicații referitor la faptul de ce domnul Moldovei punea accentul pe ”creștinătate”.

Ștefan cel Mare punea accentul pe “creștinătate”, căci aceasta era cheea care unea țările din
Europa: credința creștină. Numai credința creștină, religia unicăputea uni statele europeneîn lupta
împotriva păgînilor, pentru a opri expansiunea otomană în Europa.Ștefan îndemna la acțiune
generală pe mare și pe uscat, arătînd că “va lupta pînă la moarte pentru legea creștinească”.

5. Argumentele de ce Ștefan cel Mare considera ca este momentul oportun de a lupta cu


turcii:

-Marea victorie împotriva turcilor în bătalia de la Vaslui (1475);

-Victoria de la Vaslui, a avut un mare ecou internațional, chiar Papa Sixt al 4 l-a numit pe
Ștefan ,,atlet al lui Crist”, și ,,val al creștinitatii”;

-Înfringerea turcilor în bătalia de la Vaslui nu însemna înfringerea Imperiului Otoman, fapt de


care Ștefan cel Mare își dădea perfect seama, așteptind o nouă invazie otomană;

-Ștefan se adresează puterilor creștine ale Europei, pentru a ataca Imperiul Otoman, profitînd de
starea morală a turcilor după înfringerea de la Vaslui,fapt , care realizat ar fi putut măcar pentru o
vreme să înlature pericolul otoman.

6.Aprecieri privind relațiile diplomatice ale lui Stefan cu statele europene.

Politica externă a lui Stefan cel Mare a fost una dinamică și echilibrată, care punea accent pe
neutralitatea dusmanilor. Primul său instrument politic a fost diplomația. A purtat ideea de
cooperare creștina cu Cracovia, Buda, Viena, Venetia, Vatican, Milan, Vilnius, Moskova, a ținut

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

sub o observație continuă vecinii –Polonia, Ungaria, Hanatul Crimeei, iar otomanii –sub o atentie
specială. A manevrat între marile puteri ale epocii , cu pace și cu razboi, menținînd o țară
independentă.

7. Personalitatea istorică la care se referă documentul.

Stefan cel Mare, fiullui Bogdan al II-lea, Domn al Moldovei întreanii 1457 și 1504.

 Cel mai important domnitor al Moldovei din perioada medieval: În timpul domniei sale,
statul romanesc de la est de Carpati a atins perioada de apogeu. A consolidate puterea
internă prin chemarea în apoi în funcții a marii boierimi refugiate, a stimulat creșterea
avuției micii boierimi și țărănimii libere, a restructurat sfatul domnesc, a întărit resursele
militare ale țării;

 Diplomat iscusit în raporturile medieval europene:A încercatsă neutralizeze dușmanii


realizând un șir de acțiuni: accept suzeranitatea Poloniei, întră în conflict deschis cu
Ungaria și tătarii; a promovat o politică de apropiere de puterile creștine; se implică activ
în lupta antiotomană (lupta de la Vaslui, 1475, lupta de la Valea Albă, 1476);

 Remarcabil sprijinitor al biserici iși culturii medieval românești:În timpul domniei sale au
fost construite numeroase lăcașe sfinte, multe dintre ele pe locurile vestitelor sale bătălii;
a pus începutul „epocii de aur a picturii și arhitecturii” medieval românești.
8.Hărți. Moldova în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, 1483.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

Documentul istoric se analizează și se interpretează în baza următorului algoritm:


identificarea și explicarea noțiunilor cheie; formularea enunțurilor cu termenii subliniați ce
exprimă adevărul istoric; identificarea a 3-5 evenimente istorice care au tangență sau se
referă la sursă; itemi de răspuns care eficientizează înțelegerea documentelor.
Complementar, este indicată personalitatea istorică care se raportează la evenimentele
tratate în documente și hărțile color pentru documentele analizate, care facilitează rezolvarea
sarcinilor a hărților de contur.

Doc.7,,... Deci să ştiţi că ne-am bătut cu turcul, înainte cu vreo trei săptămîni în ţara noastră la
Călugăreni, în care bătălie bunul Dumnezeu ne-a ajutat nouă creştinilor în chip minunat… Eu
fireşte,cu toate că doresc peste măsură să mă năpustesc iară şi asupra duşmanului, socotesc
totuşi că trebuie aşteptat ajutorul celorlalţi creştini. Iarăşi şi iarăşi vă rugăm stăruitor să vă
înduraţi de treburile creştineşti şi să stingeţi focul care arde păcatele vecinului înainte ca el să
vă ajungă pe voi.”
Din Adresarea lui Mihai Viteazul către castelanul Lvovului.

Variante de răspuns pentru documentul 7.

1. Explicația termenilor subliniați.

Bătălie– 1.Luptă între armate, între grupuri, cete armate. 2. Istoricul militar britanic Sir John
Keegan definește bătălia ca fiind "ceva care se petrece între două armate și care duce la
dezintegrarea morală și mai apoi fizică a uneia sau alteia dintre ele".

Treburi creștinesti-necesitate, nevoi ,obiceiuri creștinesti.

2. Enunțuri careconțin un adevăristoric cu privire la tema la care se referădocumentul.

Victoria obținută împotriva turcilor in bătălia de la Calugareni(13 august 1595), era considerată
de Nicolae Balcescu ,,briliantul cel mai strălucitor al gloriei române”, un exemplu admirabil de
biruință, în care voința de a învinge a voievodului și a ostașilor români a fost mai presus de
superioritatea numerică a dușmanului.

În adresarea sa către castelanul Lvovului , Mihai Viteazul ruga creștinii să se îndure de treburile
creștinești și să facă un front comun împotriva turcilor.

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 1594 - Mihai Vitezul a aderat la Liga Creștină, coaliție antiotomană, constituită din
Spania,Imperiul Habsburgic, Austria, ducatele italiene Toscana, Mantua, Ferara si Transilvania.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

B. Mai 1595 – Poarta a abolit statutul de autonomie a Moldovei și Țării Românești, declarîndu-
le pașalîcuri în Imperiul Otoman, fapt care a mobilizat Țările Române la lupta antiotomană.

C. 3 august 1595 - Bătălia de la Călugareni; oastea condusă de Mihai Vitezul, compusă din vre-
o 23 mii de oameni, obține o strălucită victorie asupra armatei turcești care avea circa 100 mii .

D.12 septembrie 1595 - Mihai Vitezul se adresează castelanului Lvovului cu o scrisoare ,prin
care ruga să unescă eforturile creștinatății împotriva primejdiei otomane.

4.Comparația argumentelor aduse de Ștefan cel Mare în scrisoarea sa către principii


europeni cu cele ale lui Mihai Viteazul din adresarea către castelanul Lvovului.

 Și Ștefan cel Mare, și Mihai Vitezul pun accent pe creștinătate;

 Ambii accentuiază importanța Țărilor Române în lupta antiotomană,si ca pierderea acestei


lupte ar fi un mare pericol pentru ceilalți creștini;

 Ambii argumentează ideea unirii eforturilor țarilor creștine în lupta împotriva


păgânilor,punând în primul plan ,,treburile creștinești”.

5.Semnificația expresiei ,,focul care arde păcatele vecinului”.

În cazul dat, focul semnifica războiul declarat de turci, compania otomană împotriva Țărlor
Române. Victoria asupra turcillor la Călugăreni, nu însemna înfrângerea Imperiului Otoman.

6. Necesitatea asocierii statelor creștine în lupta antiotomană.

La inițitiva Casei de Austria și sub patronajul Sfîntuli Scaun(Papa Clement al VIII), se formează
Liga Crestina (1594) –coalitie antiotomană formată din Spania, Imperiul Habsburgic Austiac,
ducatele italiene Toscana, Ferrara siMantua, Transilvania. In 1594 la Ligă aderă și Mihai
Viteazul.

necesitatea

-Pericolul otoman tot mai pronunțat;

-Conjunctura internațională era favorabilă luptei antiotomane. Imperiul Otoman suferise


înfringere la Lepanto(1571),iar habsburgii devin principala forța în zonă;

-În 1593 Începe rĂzboiul austro-turc, care a durat pînĂ la 1606;

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

-Între timp se intensifică lupta de eliberare a popoarelor din Balcani, care obligau Poarta să
mențină aici importante forțe militare;

-Popoarele din Balcani iși legau speranțele de acțiunea marilor putri creștine;

-Se conștientiza faptul,ca numai unindu-și eforturile-creștinii puteau înlatura pericolul otoman.
7. Personalitatea istorică la care se referă documentul.

Mihai Viteazul, domnul Țării Românești (1593-1601), al Transilvaniei (1599-1600) și al


Moldovei (1600).

 Adept al luptei antiotomane, ia una din cele mai importante decizi – aderarea la Liga
Sfântă alături de alte puteri ale Europei. După Mihai Viteazul la Liga Sântă aderă și
Transilvania, iar Aron Vodă, domnul Moldovei semnează un tratat antiotoman.

 Inițiază lupta antiotomană în 1594 și obține victorii importante. Inițiază în 1597 pace cu
Imperiul, prin care s-a obligat să plătească tribut în schimbul recunoașterii sale ca domn.

 La 27 mai 1600, a realizat pentru prima data unirea politica a celor trei tari romanesti
cu un singur conducator. In punctul cel mai inalt al destinului sau Mihai Viteazul se
intitula intr-un hristov emis la 27 mai „Io Mihai Voievod, din mila lui Dumnezeu,
Domn al Ţării Româneşti şi al Ardealului şi al Moldovei“.

8. Harta. Țările Române în timpul domniei lui Mihai Vitezul, 1600.

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Documentul istoric se analizează și se interpretează în baza următorului algoritm:


identificarea și explicarea noțiunilor cheie; formularea enunțurilor cu termenii subliniați ce
exprimă adevărul istoric; identificarea a 3-5 evenimente istorice care au tangență sau se
referă la sursă; itemi de răspuns care eficientizează înțelegerea documentelor.
Complementar, se propun hărți color pentru documentele analizate.

Doc.8.„…Pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, otomanii au încasat sume de bani
de la majoritatea statelor creştine din central şi sud-estul Europei. Deregulă, acest tribute era
consemnat în tratatele de pace, încheiate în urma unor războaie relativ victorioase ale otomanilor.
Obligaţia fundamental a voievozilor români faţă de poartă,era plata la timp a tributului.(…)
Semnificaţiile tributului plătit Porţii de către ŢărileRomâne au depins direct de raporturile de
forţe, ele schimbîndu-se către mijlocul secolului XVI-lea, odată cu întărirea controlului ottoman
la nord de Dunăre. O invariabilă rămâne, însă:tributul achitat însemna, atît pentru otomani, cît şi
pentru creştini, instaurarea stării de pace temporară sau permanentă.”
V.Panainte, Pace, război şi comerţ în islam. Ţările Româneşi dreptul ottoman al popoarelor,
secolele XV-XVII.

Variante de răspuns pentru documentul 8.

1. Explicația termenilor subliniați.

Tribut- obligație în bani sau în bunuri, pe care o putere cuceritoare o impunea unui popor învins
și care se platea la date fixe. În cazul Țarilor Române – haraci - tribut anual pe care țările vasale
îl plăteau Imperiului Otoman.

Poarta (Poarta Otomană)- denumire dată curții sultanului și prin extensiune Imperiului Otoman.
Provine de la titulara Sublima Poartă, cum iși spunea cancelaria sultanului în relațiile diplomatice
și în tratatele oficiale.

2. Enunțuri care conțin un adevăr istoric cu privire la tema la care se referă documentul.

După revenirea la cea dea doua domnie a lui Petru Rareș cu ajutor turcesc (1541-1546), tributul
plătit de Țara Moldovei Porții Otomane sporește la 12.000 mii de galbeni.

Începînd cu mij.sec.XVI – Poarta întarește și mai mult controlul la Nord de Dunăre, iar domnii
care încercau sa se abată de la prescripțiile impuse de regimul de suzeranitate restrictivă, se
pomeneau în fața unei eminente intervenții otomane , cum s-a întimplat în scurta domnie a lui
Ioan Vodă cel Viteaz (1572-1574), intervenție care a avut consecințe extrem de grave.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 1462 - după înlăturarea de la putere a lui Vlad Țepeș, are loc modificarea statutului Țării
Românești, domnia – a fost trecută sub controlul sultanului, suzeranitatea protectoare a
evoluat spre suzeranitate efectivă restrictivă.
B. 1456 –Țara Moldovei acceptă plata tributului (2000 de galbeni).
C. 1486 - semnarea tratatului moldo-otoman , prin care Ștefan cel Mare recunoștea
suzeranitatea protectoare a Porții Otomane și plății tributului, dar această pace asigura
Moldovei cel mai favorabil statut fată de Poartă, fără a leza independența.
D. 1527-1538 - prima domnie a lui Petru Rareș.
E. 1541-1546 - a doua domnie a lui Petru Rareș. Venirea la cea dea doua domnie a lui Petru
Rareș cu ajutor turcesc, prin cumpărarea scaunului de la sultan, a pus începutul practicii de
scoatere a lui la mezat, sporirii tributului și stabilirii unor plăți suplimentare (peșcheșuri sau
dări sub formă de cadouri, oferite înalților demnitari din Imperiul Otoman, mituirea etc.).

4. Evenimentele la care se refera sursa:

În sec. XIV-XVI relațiile dintre Imperiul Otoman și țările creștine, printre care și Țările
Române,s-au manifestat îndeosebi în plata tributului față de Poartă. Deși au fost întreprinse un șir
de războaie împotriva Țărilor Române, ele nu au putut fi cucerite, obligația fundamentală a
voievozilor români fiind obligația de a plati la timp tribut Porții.
Chiar și atunci cînd otomanii reușeau să ocupe un teritoriu românesc (cazul Moldovei de la
1538), sau încercau să instituie parțial și temporar administrația turcească (Tara Românească în
1522 si 1595), ei întotdeauna au fost forțați să trateze cu domnii români și să confirme statutul de
And al Țărilor Române.

5. Semnificația plătii tributului.

Tributul,consemnat de obicei prin tratate de pace,semnifica:


>răscumpararea păcii;
>nu era afectată organizarea internă aȚărilor Române.
De ex.Țara Româneacsă deja la sf.sec.al XIV-lea a fost nevoită să accepte plata tributului de
3000 galbeni. La 1456 Tara Moldovei platea tribut de 2000 galbeni.

Dar,începînd cu mij sec.XVI, Poarta începe a institui controlul și asupra domniei:


>se garanta integritatea teritorială a Țărilor Române, cu excepția teritoriilor și cetaților deja
anexate imperiului;
>interesului Imperiului Otoman îcepe să fie subordonată șipolitica externă a Țărilor Române,
care încetează să fie o prerogativă a domnilor.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

continuă să se mențină și să se păstreze:


>etnitatea statală;
>religia crestină;
>tradițiile culturale;
>numirea în scaun a domnitorilor păminteni;
>interzicerea pentru musulmani de a se stabili cu traiul in Țările Române,de a cumpara averi,
imobil, de a se casatori cu femei băștinașe.

!!! Otomanii, nu au transformat Țările Române în pașalîcuri,findca nu le-au cucerit, dar nu le-au
cucerit, fiindcă nu au putut sa o facă!

6. Harta. Țările Române în sec. XIV-XVI.

7. Harta. Imperiul Otoman în sec. al XVI-lea.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Documentul istoric se analizează și se interpretează în baza următorului algoritm:


identificarea și explicarea noțiunilor cheie; formularea enunțurilor cu termenii subliniați ce
exprimă adevărul istoric; identificarea a 3-5 evenimente istorice care au tangență sau se
referă la sursă; itemi de răspuns care eficientizează înțelegerea documentelor.
Complementar, este indicată personalitatea istorică care se raportează la evenimentele
tratate în documente și hărțile color pentru documentele analizate, care facilitează rezolvarea
sarcinilor a hărților de contur.
Doc.9.„…Marile descoperiri geografice din secolul al XV-lea şi din prima jumătate a secolului al
XVI-lea au fost posibile nu numai datorită progresului considerabil în economie, în arta şi
tehnica navigaţiei şi în concepţia despre lumea omului medieval. Ele au fost pregătite în secolele
premergătoare de înaintaşii anonimi sau celebri, într-o epocă în care a avut loc o sensibilă
mutaţie a frontierelor…Contactele violente,apoi paşnice, au pus faţă în faţă Occidentul şi
Orientul. Schimbările de bunuri şi apoi de idei se realizau la început lent, apoi mai accentuat.
Explozia scandinavă, Islamul în expansiune, cruciadele, călătorii şi misionari au lărgit orizontul,
cunoştinţele Occidentului despre lumea necunoscută şi au stimulat scuturarea de orizonturi noi.”

S.Goldenberg, S. Belu, Epoca marilor descoperiri geografice.

Variante de răspuns pentru documentul 9.

1. Explicația termenilor subliniați.

Cruciadă -nume dat expedițiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de țările din Europa
occidentală în Orientul Mediteranei, care, sub pretextul eliberării mormântului lui Cristos de sub
musulmani, urmăreau de fapt cucerirea de noi teritorii.

Misionari - preoți sau călugări creștini care erau considerați trimiși Domnului pentru a răspândi
învățăturile din biblie. Termenul se trage din latină missio – trimitereaceastă acțiune era sprijinită
de biserică pentru a converti și a-i aduce pe „calea cea bună” pe așa numiții „necredincioși”.

2. Enunțuri careconțin un adevăristoric cu privire la tema la care se referădocumentul.

Cruciadele medievale ( cele opt expediții cu caracter militar, întreprinse în perioada dintre 1096
și 1270) au contibuit la dezvoltarea relațiilor dintre Occident si Orient, atît în domeniul
comerțului cît și la lărgirea cunoștințelor Occidentului despre lumea necunoscută.

În urma marilor descoperiri geografice din sec.al XV-lea și prima jum. a sec. al XVI-lea,
biserica catolică a contribuit la răspîndirea creștinismului în Lumea Noua mai ales prin
intermediul misionarilor.

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

A. 1486 – Bartolomeo Dias a făcut înconjurul Africii și a descoperit Capul Bunei Speranțe.
B. 1492 - Cristofor Columb efectuează prima sa expediție spre Lumea Nouă și descoperă
America..
C. 1498 - Descoperirea drumului maritim spre India. Vasco da Gama întreprinde călătoria
spre India, ocoleste Africa, trece strîmtoarea Madagascar și acosteză pe coastele apusene
ale Indiei (portul Calicut).
D. 1500 – 13 corăbii conduse de Alvarez Cabral pleacă spre India, dar, îndreptîndu-se spre
sud-vest, ajung pe coasta Americii de Sud, în Brazilia (pe care o numesc Santa Cruz).
E. 1519-1522 - Portughezul Fernando Magelan, aflat in serviciul Spaniei a efectuat prima
calatorie în jurul lumii.

4. Evenimentele la care se refera sursa:

Marile descoperiri geografice din sec.XV și din prim jumătate a sec.al XVI-lea șicauzele
care au favorizat aceste descoperiri. Marile descoperiri se referă și la expansiunea europeană
peste Oceanul Atlantic șiOceanul Pacific, aceasta numindu-se "Perioada Marilor descoperiri
geografice", când exploratorii Pământului depășesc hotarele "lumii vechi", așa cum au fost:Vasco
da Gama, Bartolomeu Diaz, Francis Drake, Jacques Cartier, Cristofor Columb, Ferdinando
Magellan și mai târziu James Cook.

5. Cauzele Marilor descoperiri geografice.

 Economice: .

Progesele economice înregistrate la inceputul sec.XV, necesitatea de materii prime, stimula


intersul pentru comerț pe mare, având drept urmare constituirea primelor companii comerciale;

Creşterea necesităţilor de aur şi argint pentru emiterea masei monetare;

Comerţul pe drumurile terestre cu Asia (India, China) si cu Africa este controlat de negustorii
arabi şi in Mediterana de negustorii italieni. Arabii aduc în Europa:Din Asia: mirodenii (piper,
scorţisoară, dafin, vanilie), aur, argint, pietre preţioase (ametist, ambră, cuarţ, cristale, diamante,
perle, rubine, safire), mătase, arme, etc.Din Africa: sclavi, lemn rar, bijuterii;

în același timp Drumul Mătăsii își pierde din importanță și era necesară descoperirea drumului
maritm spre India, mai sigur, mai ieftin.

 Sociale:

Existența unei burghezii interesate sa-și sporeasca veniturile, în același timp deschisă spre nou.

 Politice:

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Interesele marilor puteri maritime din acea perioadă de a se extinde prin colonii. Un exemplu
este "Hotărârea de la Tordesillas" a papei (1494), care împarte globul întreSpania și Portugalia ca
un măr tăiat în două.

 Tehnice:

Progresele tehnice înregistrate la începutul sec.XV:dezvoltarea tehnicii construcției navale, cu


corăbii mai robuste cu care se puteau efectua călătorii mai lungi, apariția caravelii;

Dezvoltarea și perfecționarea instrumentelor de navigație, ajutînd la o mai bună orientare pe


mare.

 Gnoseologice:

Crește interesul pentru cunoaștrea de noi spatii, mai ales dupa răspîndirea teoriei cu privire la
forma rotundă a pămîntului.

 Religioase:

Interesele religioase ale bisericii, în special a celei catolice, de a converti "Lumea nouă"
la creștinism; Mai ales dupa cucerirea Constantinopolului (1453), biserica catolică era interesată
să contribuie la răspîndirea creștinismului în spațiul extraeuropean.

6. Consecințele Marilor descoperiri geografice.

Dintre evenimentele care au marcat începutul erei moderne, nici unul nu a avut urmări mai
însemnate decât descoperirea Americii si a drumului maritim spre Indiile Orientale. Cu aceste
descoperiri începe expansiunea, care avea să impună celorlalte continente stăpînirea Europei și
supremația civilizației europene.

Marile descoperiri geografice din a doua jumatate a secolului al XV-lea și din secolul al XVI-lea
au constituit o etapă decisivă în domeniul cunoașterii globului pămîntesc, avînd
multipleconsecințe, pe plan economic și social, politic și stiintific:

 Economice:

- Creşte importanţa comerţului maritim:

-Axa comerțului european se mută din zona Marii Mediterane în zona Oceanului Atlantic;

- Crește cantitatea de metale prețioase aduse din Lumea Nouă în Europa;

- Are loc pe termin scurt devalorizarea monezilor (inflația) și respectiv –creșterea prețurilor
marfurilor;

- Dezvoltartea băncilor, burselor, companiilor comerciale;

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

- În Europa sunt aclimatizate noi plante: porumbul, cartoful, fasolea, tutnul s.a;

 Sociale :

- Decăderea economică a nobilimii;

- Colonizarea europeană a continentului american şi a Extremului Orient ;

- Dezvoltarea burgheziei comerciale şi financiare,crește rolul social al burgheziei ;

- Scăderea nivelului de trai al populaţiei de rând.

 Politice:

- Întărirea autorităţii monarhilor în Spania, Franţa, Anglia;

- Colaborarea dintre monarhi şi burghezie;

- Rivalitatea dintre statele implicate în descoperirile geografice coloniale;

- Începe formarea imperiilor coloniale.

 Cultural-ştiinţificeşireligioase:

- Dezvoltareacunoştinţelorcgeografice;

- Lărgireaorizontuluicunoașterii spațiului terestru;

- Intensificareamisionarismuluicatolic;

- Extindereacreştinismuluiîn America şi Asia;

- Răspîndirea civilizației europene;

Consecințe negative:

-Distrugerea civilizațiilor amerindiene (aztecă, incașă,maya);

-Expluatarea populației băștinase;

-Comerțul cu sclavi.

8. Personalitatea istorică la care se referă documentul:

Cristofor Columb (1451 – 1506) – a fost navigator intaliano-spaniol.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

 .În prima sa călătorie din 3 august 1492 – 15 martie 1493 descoperă LumeaNouă –
America. Exlorează coastea de nord-estul Cubei. A adus primii indieni în Spania la
reîntoarcerea sa. În a doua călătorie expediția lui Cristofor Columb stabilește prima
așezare europeană în LumeaNouă. Descoperirea a pus bazele măreției Spaniei, a
constituirii imperiului ei colonial, dar și, concomitent, pe cele ale declinului.

 A inițiat colonizarea Lumii Noi, exploatarea ei. A creat condiții pentru dezvoltarea
nebănuită a navigației, a schimbului și a industriei. A stat la baza plămadirii lumii
moderne . Cu toate mijloacele violente ea a contribuit la punerea temeliilor unei
civilizații, ale unei lumi noi.
 Cele patrue xpediții ale lui Cristofor Columb, sunt remarcabile și prin rezultatele
geografice obținute. Amiralul a fost primul european care a strabatut Oceanul Atlantic în
regiunea subtropicală și tropicala a emisferei nordice și primul care a navigat în zona
Mediteranei americane, în Marea Caraibilor. Columb a pus bazele descoperirii părții
continentale a Americii de Sud și a Americii Centrale. El a descoperit Antilele Mari:
Cuba, Haiti, Jamaica, Puerto Rico, partea central a arhipeleagului Bahamas, o bună parte
din Antilele Mici, Trinidad. Fapta sa a inițiat descoperirea întregului continent American,
desăvârșită lent în decursul secolelor următoare.

9. Harta.Expedițiile lui Cristofor Columb.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

10. Marile descoperiri geografice. Posesiuni coloniale spaniole și portugheze la începutul


sec. al XVI-lea.

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Documentul istoric se analizează și se interpretează în baza următorului algoritm:


identificarea și explicarea noțiunilor cheie; formularea enunțurilor cu termenii subliniați ce
exprimă adevărul istoric; identificarea a 3-5 evenimente istorice care au tangență sau se
referă la sursă; itemi de răspuns care eficientizează înțelegerea documentelor; personalitatea
istorică care se raportează la evenimentele tratate în documente și hărți color pentru
documentele analizate.

Doc.10.„Regele face tot ce poate pentru a arăta că nu e dominat în niciun fel de miniştri [...].
Regele, având o memorie extraordinară şi dorind ca orice lucru, de orice natură, să-I fie
raportat, miniştrii vin întotdeauna la Consiliu tremurând [...]. În public, regale e plin de
gravitate şi cu totul diferit de cel care este în particular, pe scurt, ştie bine să facă pe regale în
toate. Printre altele, el a distrus şefii şi partidele, a abolit folosirea oricăror recomandări [...] el
nu are intermediari; dacă se vrea ceva, trebuie să I se adreseze direct lui şi nu altora. El ascultă
pe toată lumea, primeşte memorii şi răspunde mereu cu graţie şi maiestate: «Voi vedea!»,şi
fiecare se retrage satisfăcut. Tot timpul face ceva, trece trupele în revistă, face soldaţii să
defileze, ridică fortificaţii, răscoleşte pământul; el încurajează navigaţia şi, prin acţiunile sale,
ţine în continuă alertă pe prieteni şi pe duşmani şi toată Europa."
Primi Visconti, Memorii de la curtea lui Ludovic al XIV-lea.

Variante de răspuns pentru documentul 10.

1. Evenimentele la care se referă sursa:

Domnia regelui francez Ludovic al XIV –lea. Începînd cu sec.al XVI-lea puterea se concenrează
tot mai mult in mîinile regilor,care practic încep să rezolve personal toate problemele importante
ale statului.Începînd cu prima jum.a sec. al XVI-lea Starile Generale, care erau alcătuite
dinreprezentanții nobilimii,clerului ,burgheziei încetează să mai fie convocate. Principalul organ
de conducere devine Consiliul regal, care era subordonat complect regelui. Sub Ludovic al XIV
–lea ,numit ,,Regele Soarelui” (1661-1715) ,absolutismul francez devine sistem de guvernamint,
iar persoana regelui –tipul monarhului desavîrșit, puterea caruia se manifestă prin formula “Staul
sunt eu!”

2. Explicația termenilor subliniați.

Rege –suveranul unui regat, persoană care deține puterea supremă într-un regat, stat. În unele
state folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv.

Consiliu Regal – organ central de conducere în Franța ( sec. XIII-XVIII), format din marii
feudali laici și bisericești, care dispunea de mari prerogative în politica internă și extenă, dar era
supus regelui. În timpul lui Ludovic al XlV-lea Consiliul Regal era compus din patru secții:
consiliul de stat (conseil d'Etat, conseil d'en haut) - se ocupa de politica externă; consiliul de
depeșă (conseil des depeches) - de politica internă ; consiliul finanțelor (conseil des finances) –
de finanțe și consiliul privat (conseil prive, conseil des parties) - de justiție.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

3. Enunțuri careconțin un adevăristoric cu privire la tema la care se referădocumentul.

Din 1661 și pînă în 1715, regele Ludovic al XIV-lea a exercitat direct conducerea regatului , fară
prim-ministru, el deținind puterea absolută, lucru exprimat prin formula “Statul sunt eu!”.

Începînd cu 1661, regele Ludovic al XIV-lea conduce personal cu Consiliul, timp de 54 de ani,
pînă la moarte, a fost propriul sau prim-ministru, instaurînd astfel o putere absolută.

4. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 1614 -1789 - perioada cind regii Franței nu au mai convocat Statele Generale..

B.1643-1715 -anii de domnie a luiLudovic al XIV-lea, care a condus Franța timp de 72 de ani și
a avut cea mai lungă domnie din istoria Europei.

C.1661 – începînd cu acest anși pînă la moartea sa, Ludovic al XIV-lea, va conduce personal cu
guvernul.

D. 1685 - Edictul de la Fontainebleau, prin care se interzicea credința protestantă.

5. Personalitatea istorică la care se referă documentul.

Ludovic al XIV-lea (1638 – 1715) – rege al Franței și al Navarei. A condus Franța vreme de 72
de ani – cea mai lungă domnie din istoria europeană. Era un copil de aproape cinci ani în
momenul în care a urcat la tron în 1643, dar a condus personal guvernul din 1661 până la
moartea sa, el deținînd puterea absolută, lucru exprimat si prin formula "Statul sunt eu!".

 În Franta, totul era controlat de regele L., acesta formandu-și un aparat birocratic bine
pus la punct. Intendenții, reprezentanți ai regelui in provincii, asigurau legatura dintre
aparatul central de guvernare si cel din teritoriu.
 L. XIV s-a sprijinit pecîțiva colaboratori priceputi si devotati, dintre care s-a remarcat
Jean-Baptiste Colbert. El a fost, în cadrul Consiliului de Stat, controlor general al
finanțelor, apoi a mai îndeplinit si alte functii, precum cele de secretar de stat al Casei
Regale si secretar de stat al marinei, timp de 25 de ani coordonînd viața economică și
financiară a Frantei.
 Pe plan economic, măsurile adoptate în perioada în care a activat Colbert, au asigurat o
dezvoltare fără precedent a Franței. Jean-Baptiste Colbert a aplicat ideile mercantiliste
(urmarea ca balanta comerciala sa fie activa), înființînd manufacturi de obiecte de lux,
tapiserii, mătase, stofe, oglinzi, porțelanuri. A stimulat dezvoltarea comerțului prin
desființarea a numeroase vămi interne, și a urmărit îmbunătățirea căilor de comunicație,
construirea de canale, precum Languedoc, care unea Marea Mediterana cu Oceanul
Atlantic, și crearea unei puternice marine comerciale.
 La doi ani după moartea lui Colbert, petrecută în 1683, Ludovic a făcut o greșeală
politică, care a avut grave urmări și pe plan economic. Franța ajunsese cea mai puternică

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

țară de pe continent, pe plan economic, dar anul 1685 a fost cel în care regele a revocat
Edictul de la Nantes. Ludovic, prin acest act, a dorit să refacă unitatea religioasa în
Franța, interzicând cultul protestant. Consecințele au fost însă dezastruoase pentru Franța,
deoarece aproximativ 200.000 de hughenoți au părăsit țara, refugiindu-se în Olanda,
Anglia, Brandenburg. Aceștia erau întreprinzători și foarte pricepuți, Franța pierzând o
forță de muncă de înaltă calificare, de care au beneficiat statele mai sus-menționate.
 Înjustiție L. XIV a diminuatinfluențaprofesiei de
magistratînfavoareaadministratorilorregali. Colbert, controlorul-general, aintroduscodul
civil (1667), codul penal (1670), codulmaritim (1672) șicodulcomercial (1673).
 Dorind să impresioneze, să sublinieze faptul ca avea o putere cu caracter divin, și pentru
a demonstra stralucirea autorității sale, L. a introdus la curtea de la Versailles, un
ceremonial fastuos. Amenajarea palatului de la Versailles a durat din 1662 pînă în 1702,
acolo lucrând artiști de renume, care au creat un ansamblu maiestuos. La Versailles,
eticheta stabilită era respectată cu strictete. Totul trebuia să se desfasoare conform
dorintelor lui L., a carui pasiune pentru lux era evidenta. Nobilimea a fost obligată să vină
la Versailles, acolo ea primind bani, slujbe și pământuri și participînd la numeroasele
serbari organizate de monarh. Curtea regală era plina de nobili, toți fiind considerați
servitori ai regelui.
 Dar, domnia lui L. XIV nu a însemnat doar o perioadă de realizari economice si
culturale. Semne de criza economică au început sa se manifeste dupa moartea lui Colbert,
accentuate de imensele cheltuieli necesare numeroaselor războaie declanșate de L. XIV.
 Pe plan extern - în Europa între anii 1659-1713,s-a manifestat hegemonia franceză. A fost
reorganizată armata, regele a declanșat numeroase razboie.Razboaiele însă au secatuit
bugetul. La sfarsitul domniei lui L. XIV, deficitul bugetar era de 2,5 miliarde de livre. În
orice caz, în timpul domniei sale Franţa a câştigat zece noi provincii, un imperiu peste
oceane şi a devenit prima putere pe continent.
 Domnia lui L. XIV a reprezentat și o perioadă de înflorire culturală. Atît stiinta, cît si
artele, si literatura au facut mari progrese.ÎIn "secolul lui Ludovic al XIV-lea", cum a fost
denumită perioada domniei Regelui Soare, au creat scriitori importanti, precum Racine,
Molière, La Fontaine. Ludovic cel Mare, cum i se mai spunea Regelui Soare, a acționat în
vederea impunerii idealului clasic, bazat pe ordine, rigoare, respectarea regulilor, tendința
de a imita arta antică.
 Victoriile sale politice şi dezvoltarea culturală i-au adus Franţei admiraţia întregii Europe
faţă de succesul, puterea şi spiritul sofisticat francez. Obiceiurile, valorile şi modul de
viaţa francez au devenit un model pentru curţile regale europene, iar în această perioadă
franceza se impune ca limbă a elitei.

Napoleon spunea despre Ludovic al XIV-lea că a fost nu doar un mare rege, dar şi singurul rege
al Franţei care să merite titlul de monarh.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Filosoful german Leibniz îl considera pe Ludovic al XVI-lea ca unul din cei mai mari regi din
toate timpurile.

6. Trei caracteristici ale unui monarh autoritar (pe exemplul lui Ludovic al XIV-lea).

 Suveranul, suzerain suprem, aşezat în vârful ierarhiei feudale, este îndreptăţit să ceară
tuturor vasalilor săi fidelitate şi sprijin. Existenţa Curţii permite suveranului să
supravegheze şi să domesticească înalta nobilime. Nu putea fi controlat nici de nobilime,
nici de reprezentanții corpului social sau politic (Adunarea Stărilor Generale).

 Statul se confundă curegele. El este „împărat în regatul său” şi în acelaşi timp este la
originea întregii justiţii, întregii legislaţii şi întregii autorităţi administrative.

 Caracterul sacru al monarhiei. Ungerea papală îi conferee déjà monarhului o dimensiune


religioasă esenţială. Regele este sfânt, autoritatea sa este absolută deoarece este de
origine divină, iar el nu trebuie să dea socoteală nimănui.

7. Harta. Expansiunea teritorială a Regatului Franţei între 1552-1798.

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

Documentul istoric se analizează și se interpretează în baza următorului algoritm:

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

identificarea și explicarea noțiunilor cheie; formularea enunțurilor cu termenii subliniați ce


exprimă adevărul istoric; identificarea a 3-5 evenimente istorice care au tangență sau se
referă la sursă; itemi de răspuns care eficientizează înțelegerea documentelor; personalitatea
istorică care se raportează la evenimentele tratate în documente și hărți color pentru
documentele analizate .

Doc.11. ,„…1. După obiceiul vechi moldovenesc, toată puterea cîrmuirii va fi pe mâna
domnitorului Moldovei...11. Pământurile principatului Moldovei, după vechea hotărnicie
moldovenească, asupra cărora domnul va avea drept de stăpînire sunt cele cuprinse între rîul
Nistru, Cameniţa, Bender, cu tot ţinutul Bugeacului, Dunărea, graniţele Ţării Munteneşti şi ale
Transilvaniei şi marginile Poloniei, după delimitările făcute de acele ţări...
13. În caz decând vas–ar face pace între împărăţia noastră şi sultanul turcesc principatul
Moldovei să nu fie lipsi tniciodată de apărarea şi protecţia Măriei Noastre ţarului...
16.Făgăduim că noi şi urmaşii Măriei Noastre ţarului vom fi datori să păzim cu sfinţenie aceste
articole, să le întărim în chip neclintit şi să le păzim pe vecie.”
Din Tratatul încheiat între D.Cantemir,domn al Ţării Moldovei, şi PetruI, împăratal
Rusiei.

Variante de răspuns pentru documentul 11.

1. Explicația termenilor subliniați.

Sultan - Titlu dat monarhului din Imperiul Otoman și din alte țări musulmane; persoană care
poartă (sau purta) acest titlu.

Protecție- apărare, ocrotire, sprijin.

Protectorat – formă de dependentă politică a unui stat față de altul în virtutea unei convenții
conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat, acesta păstrîndu-și
autonomia internă.

2. Enunțuri careconțin un adevăristoric cu privire la tema la care se referădocumentul.

În perioada martie - aprilie 1693, după moartea tatălui său, Dimitrie Cantemir a fost domn
al Moldovei, dar n-a fost confirmat de sultan și Înalta Poartă, astfel încât s-a întors la
Constantinopol pentru a-și continua studiile la Academia Patriarhiei Ecumenice.

Încheind alianța cu Rusia în 1711, Dimitrie Cantemir a sperat să obțină aceleași prevederi ca în
înțelegerea cu țarul rus din 1656: renunțarea la suzeranitatea sultanului și trecerea țării sub
protecția rusească; suveranitatea și integritatea Moldovei; domnia ereditară a familiei Cantemir.

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 1710 - Dimitrie Cantemir este înscăunat de turci ca domnitor al Moldovei.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

B. 2 aprilie-13 aprilie 1711 - Dimitrie Cantemir a încheiat la Luțk în Rusia, un tratat de


alianță cu Petru cel Mare, în speranța eliberării țării de sub dominația turcă și precizând
integritatea granițelor și faptul că ele vor fi apărate de armata Moldovei.
C. Iulie 1711 - bătălia de la Stănilești. (După ce în primavara anului 1711 trupele ruse
conduse de Petru I, intră în Moldova, dar sunt învinse in bătălia de la Stănilești, Dimitrie
Cantemir a fost nevoit să plece în Rusia, unde și-a continuat activitatea științifică și
culturală.)

4. Statutul Moldovei conform Tatatului de la Luțk, 13 aprilie 1711.

Tratatul de la Luţk a fost încheiat la 13 aprilie 1711 între Petru cel Mare, ţarul Rusiei,
şi Dimitrie Cantemir, domnitorul Moldovei. Acest tratat a fost încheiat în vederea luptei comune
împotriva Imperiului Otoman.Întreg textul Tratatului a fost redactat de Dimitrie Cantemir, iar
Petru cel Mare nu a făcut altceva decât să confirme acest text ce i-a fost trimis de domnul
Moldovei.

 În primul articol se stipula că ţarul ia „sub oblăduire” pe domn şi întreg poporul ţării.
După scuturarea stăpânirii otomane, Moldova va înceta să plătească tribut şi alte dări
Porţii, se restabileau hotarele vechi ale Ţării Moldovei de până la instaurarea dominaţiei
otomane.
 În continuare se arăta că Moldova urma să treacă sub protectoratul Rusiei, care garanta
integritatea teritorială a principatului şi se obliga să nu se amestece în treburile lui
interne.
 În schimbul jurământului de credinţă al domnitorului moldovean, ţarul se angajează să
nu pună domn străin în Moldova, asigurând astfel domnia ereditară a
familieiCantemireştilor. De asemenea, se prevede că toată puterea statului va fi
exercitată de către domnitor, acesta având dreptul de judecată pe tot teritoriul ţării. În caz
de ocupaţie, familia domnitorului va avea drept de azil în Rusia.
 Totodată, se precizează clar că graniţa dintre cele două state este stabilită pe Nistru, iar
integritatea hotarelor Moldovei este asigurată.
 Rusia se angaja să sprijine Moldova împotriva Imperiului Otoman, iar Moldova se va
alătura cu oastea sa Rusiei în lupta împotriva otomanilor. Garnizoanelor ruseşti li se
permitea cantonamentul pe teritoriul Moldovei şi Munteniei numai pe timp de război.
Sankt Petersburg-ul se obliga, de asemenea, să nu se amestece în treburile interne (nu
numai pe plan politic sau legislativ, dar şi cultural-lingvistic). Moşierilor ruşi li se
interzicea să achiziţioneze pământuri şi să-şi strămute aici ţăranii iobagi din regiunile
interne ale Imperiului Rus. Ţările Româneşti rămâneau pe deplin suverane şi în politica
lor externă.

Conform majorităţii analizelor istorice, Tratatul de la Luţk este un model de prudenţă şi abilitate
diplomatică, prin care Dimitrie Cantemir urmărea obţinerea independenţei şi integrităţii
teritoriale a Moldovei, bazându-se pe cea mai mare putere creştină din răsăritul Europei.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

5. Personalitatea istorică la care se referă documentul.

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 - d. 1723) - domn al Moldovei (1693 şi 1710 - 1711),
autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, om politic şi
scriitor român.

Dimitre Cantemir 1673-1723 - a încheiat alianţă cu Rusia (aprilie 1711) şi a participat alături de
ruşi la lupta de la Stăniteşti (iulie 1711), unde aliaţii sunt învinşi şi este nevoit sa plece în Rusia.

 A optat pentru instaurarea domniei ereditare a familiei Cantemir.

 A fost cea mai distinsă personalitate cultural epocii de la medieval la modern.

 Posedând o erudiţie enciclopedică a scris lucrări cu conţinut istoric, geografic artistic,


filosofic, teologic, muzicologic, etc: Divanul sau gîlceava înțeleptului cu lumea ,
Metafizica, Fizica universală a lui Van Helmont , Tratat de muzică turcească , Istoria
ieroglifică , Studiu asupra naturii monarhiilor , Descriptio Moldaviae , Istoria creșterii şi
descreșterii Imperiului Otoman , Viața lui Constantin Cantemir , Evenimentele
Cantacuzinilor şi ale Brîncovenilor , Despre conștiință , Sistema religiei mahomedane (,
Hronicul vechimii româno-moldo-vlahilor .

6. Harta. Compania de la Prut, 1711.

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

Documentul istoric se analizează și se interpretează în baza următorului algoritm:


identificarea și explicarea noțiunilor cheie; formularea enunțurilor cu termenii subliniați ce
exprimă adevărul istoric; identificarea a 3-5 evenimente istorice care au tangență sau se
referă la sursă; itemi de răspuns care eficientizează înțelegerea documentelor; personalitatea

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

istorică care se raportează la evenimentele tratate în documente și hărți color pentru


documentele analizate.
Doc.12,,…Ruptura definitivă dintre coloniile americane şi metropolă s-a produs în
momentul în care Parlamentul londonez a introdus noi taxe şi restricţii comerciale, în ciuda
opoziţiei coloniilor. Decizia fatală a fost luată în 1773, când coloniştilor li se cere să cumpere
ceai numai de la Compania Indiilor Orientale şi să plătească o mică taxă direct asupra
vânzărilor de ceai în America. Aşa s-a ajuns la Partida de ceai de la Boston din 16 decembrie
1773, când un grup de oameni deghizaţi în indieni au aruncat în apele oceanului încărcătura de
ceai de pe trei vase englezeşti.’’
Despre Partida de ceai de la Boston.

Variante de răspuns pentru documentul 12.

1. Explicația termenilor subliniați.

Colonie - teritoriu ocupat și administrat de o națiune străină și care este dependent de aceasta pe
plan politic, economic, cultural etc.

Metropolă –centru al unui imperiu colonial, în raport cu care coloniile sunt dependente,
denumire dată marilor centre urbane din epoca modernă și cea contemporană.

2. Enunțuri careconținadevăristoric cu privire la tema la care se referădocumentul.

Între anii 1607 si 1733, Anglia a înființat 13 colonii pe coasta răsăriteană a Americii de Nord, în
care catre anul 1770 trăiau 2,2 milioane de oameni, majoritatea emigranți din Insulele Britanice.

Revoluția americană sau razboiul de independența a coloniilor engeze


impotrivametropolei, cuprinde o serie de evenimente de natură politică, economică, militară,
organizatorică și legislativă petrecute în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, mai exact
între 1763 și1791, care au culminat cu apariția unui stat independent și suveran în America de
Nord, Statele Unite ale Americii.

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 1763 - Marea Britanie impune taxe coloniilor americane, dorind ca ele să contribuiela
plata cheltuielilor cauzate de războiul de 7 ani, în urma caruia a fost anexată Canada..
B. Decembrie 1773 - “Partida de ceai de la Boston”.
C. Septembrie 1774 – Primul Congres Continental.
D. Mai 1775 – Al doilea Congres Continental.
E. 4 iulie 1776 – Adoptarea Declarației de Independență.

4. Problema la care se referă documentul:

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Relațiile dintre coloniile engleze din America de Nord și metropolă, agravarea acestora către a
doua jum.a sec.al XVIII-lea. Tensionarea relațiilor întră intr-o nouă etapă după “Băutul ceaiului
de la Boston”, eveniment care a servit drept pretext pentru începutul operatiilor militare dintre
metropolă și colonii, fapt ce a marcat începutul războiului de Independență.

5. Cauzele războiului de independența a coloniilor engleze din America de Nord:

 Economice:

- Coloniile nord-americane nu au cunoscut feudalismul, colonizarea s-a făcut dupătransformările


social-economice din societatea engleză, adică în veacurile XVII-XVIII;

- Dezvoltareaeconomică rapidă a celor cele 13 colonii, nordul fiind dominat de industria care
folosea munca salariată și mica proprietate agricolă, în timp ce în coloniile sudiste se
dezvoltaseră sistemul marilor plantații lucrate cu ajutorul sclavilor negri;

- Economia coloniilor nord-americane a început să concureze metropola;

- Anglia a interzis colonizarea la vest de munții Alegani, iar schimburile de mărfuri erau
controlate de metropolă. De aceea, coloniștii făceau contrabandă cu posesiunile franceze și
spaniole din America;

- Londra dorea ca și coloniile să contribuie la plata cheltuielilor cauzate de războiul de șapte ani,
în urma căruia a fost anexată Canada. Guvernul regal a impus mărirea impozitelor în colonii. În
1765, Parlamentul britanic a votat Legea Timbrului, prin care redactarea tuturor actelor trebuia
făcută doar pe hârtie timbrată. Protestul coloniilor a fost prompt. Coloniștii au afirmat însă ca
toate impozitele trebuiau votate de Adunările locale. Ei au amenințat cu boicotarea produselor
engleze.

 Politice:

- Coloniștii aduseseră în America, nu doar dorința de îmbogățire prin forțe proprii precum și
toleranța religioasă, ci și tradiția constituțională engleză care își avea originea în ,,Magna Charta
Libertatum". Astfel, deși recunosteau autoritatea regelui Angliei, coloniștii aveau propriile
instituții de conducere. O adunare aleasă de cetățeni bogați vota legile. Puterea executivă
aparținea unui guvernator numit de regele Angliei;

- Coloniștii sperau sa aibă aceleași drepturi politice ca și englezii din metropolă;

- Coloniile erau conduse de Guvernatori (reprezentanții regelui) și de Adunari Legislative locale,


dar, nu au obținut însă dreptul de a avea reprezentanți în Parlamentul de la Londra. Acesta din
urmă a impus coloniilor măsuri restrictive care urmăreau să îi mențină într-o poziție de
subordonare în raport cu metropola;

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

- Personalități ale vieții politice precum Patrick Henry, Benjamin Franklin sau Thomas
Jefferson și asociațiile de voluntari, numite ,,Fiii libertății", au început să adreseze proteste
regelui Angliei,George al III-lea. Atitudinea acestora nu era determinată de povara financiară, ci
de nevoia respectării unui principiu politic, în sensul că, orice decizie trebuia luată pe baza
consimțământului cetățenilor.

 Sociale:

- Majoritateacoloniștilor englezi emigraseră în America după revoluția engleză de la mijlocul


secolului al XVII-lea, unde instauraseră noi relații sociale corespunzator mentalităților
burgheze ce se afirmau riguros pe pământul roditor al “Lumii Noi”;

- Liberalismul economic și politic în coloniile engleze din America era impiedicat de interesele
burgheziei din metropolă și de cele ale Coroanei britanice care urmareau sa obțină profituri
maxime din coloniile lor, menținându-le prin sistemul legislativ, dependente pe
toate planurile;

- Resursele naturale și industriile aparute au asigurat dezvoltarea economică a coloniilor și


afirmarea tinerei burghezii americane care devenise în prima jumatate a secolului al XVIII-
lea un concurent puternic pentru burghezia engleză.

!!! Dacă la început conflictul metropolă - colonii avea o dimensiune economică, treptat
dimensiunea politică devine dominantă, exprimată de coloniștii care doreau să aibă instituții
organizate de ei înșiși precum și proprii reprezentanți în Parlamentul de la Londra.

6. Personalitatea istorică la care se referă documentul.

George Washington (1732 – 1799) - general şi om de stat american, militant şi factor activ
în obţinerea independenţei faţă de Regatul Unit a coloniilor din America de Nord, primul
preşedinte al Statelor Unite ale Americii.

 A fost liderul militar învingător în razboiul american pentru independență.În 1775 a


fost numit comandant suprem al tuturor forţelor militare ale coloniilor răsculate
împotriva Angliei. A avut un rol decisiv în organizarea armatei americane care a repurtat
victoriile de la Saratoga (1777) şi Yorktown (1781), hotărâtoare pentru obţinerea
independenţei Statelor Unite ale Americii.
 În 1787, Washington a fost preşedintele Convenţiei constituţionale. Deși ideile lui nu
au jucat un rol major în formularea Constituției Americane, sprijinul si prestigiul
numelui sau au contribuit în mare masură la ratificarea acelui document de catre
guvernele statelor implicate, în acel moment exista o considerabilă opozitie față de
noua Constituție și, fără influența lui Washington, nu e deloc sigur ca ar fi
fost adoptată..
 Washington a fost primul președinte al Statelor Unite ale Americii.Ca preşedinte
între 1789 şi 1797, Washington a dus o politică internă conservatoare, iar pe plan extern

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

a fost un adept al izolaţionismului.Cu ocazia discursului său de adio, în 1797, recomanda


Statelor Unite să intervină cât mai puţin posibil în afacerile politice ale lumii şi, mai ales,
să nu se alieze cu nicio naţiune europeană în cazul unui conflict pe vechiul continent.

7. Harta. Coloniile engleze din America de Nord, 1775.

8. Harta. Coloniile engleze din America de Nord, 1763 - 1775.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Documentul istoric se analizează și se interpretează în baza următorului algoritm:


identificarea și explicarea noțiunilor cheie; formularea enunțurilor cu termenii subliniați ce
exprimă adevărul istoric; identificarea a 3-5 evenimente istorice care au tangență sau se
referă la sursă; itemi de răspuns care eficientizează înțelegerea documentelor.

Doc.13,, I.Oamenii se nasc şi rămân liberi şi egali în drepturi(...).


II. Scopul oricărei asociaţii politice este conservarea drepturilor naturale şi imprescriptibile
ale omului; aceste drepturi sunt libertatea, proprietatea şi rezistenţa la opresiune.
III.Naţiunea este sursa esenţială a principiului oricărei suveranităţi; nicio grupare, niciun
individ nu poate exercita vre-o autoritate care să nu emane de la ea (…). Legea este expresia
voinţei generale.
XI. Comunicarea liberă a gândurilor şi a opiniilor lor este unul din drepturile cele mai de preţ
ale omului(…).”
Din Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului.

Variante de răspuns pentru documentul 13.

1. Explicația termenilor subliniați.

Națiune - comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută pe baza unității de
limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se manifestă în particularități
specifice ale culturii naționale și în conștiința originii și a sorții comune.

Drepturi- Totalitatea regulilor și normelor juridice care reglementează relațiile sociale dintr-un
stat.

2. Enunțuri cutermeniisubliniațiceexprimăadevăristoricșireflectătema la care se


referădocumentul.

Revoluția franceză de la 1789 - 1799 a pus capăt Vechiului Regim, națiunea unitara a înlocuit
stările sociale, iar francezii nu se mai împarțeau în privelegiați si supusi, ci devin cu toții
cetațeni.

Declarația Drepturilor Omului ssi ale Cetateanului cuprinde un preambul și 17 articole, care
combină dispozițiile privind drepturile a trei categorii de persoane: „drepturile oamenilor”
(francezi, străini sau inamici) , „drepturi ale cetățenilor” (cetățeni francezi), care reamintesc și
întăresc libertățile civile și „drepturi ale societății” (națiunea franceză), care sunt componente
constituționale.

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

A. mai 1789 - criza regimului absolutist francez l-a obligat pe Ludovic al XVI-lea (1774-
1793) să accepte convocarea Adunării Stărilor Generale, pentru prima dată după
1614.
B. iunie1789 – constituirea Adunării Naționale.
C. Iulie 1789 – Adunarea Națională se proclamă Adunare Națională Constituantă.
D. 14 iulie 1789 – ocuparea Bastiliei.
E. 26 august 1789 – este adoptată Declarația Drepturilor Omului si Cetațeanului, carta
fundamentală, prin care au fost puse atît în Franta, cît și in lume, bazele democrației
moderne.

4. Necesitatea adoptării Declarației Drepturilor Omului și Cetățeanului.

Criza regimului absolutist l-a obligat pe regele Ludovic al XVI-lea sa accepte convocarea
Adunării Statelor Generale, care nu mai fuseseră convocate dela 1614. In luna iunie 1789
reprezentanții stării a treia, care reprezentau 96% din populația Franței s-au constitiut in
Adunarea Națională, care deja în iulie s-a proclamat drept Adunarea Națională Constituantă. În
noaptea de 4 august 1789 Adunarea Constituantă votează desființarea privilegiilor feudale, fapt
care a pus capăt din punct de vedere social Vechiului Regim.

Noua organizare social–politică necesita și un document programatic, care la constituit


Declarația Drepturilor Omului si Cetațeanului, adoptată de Adunare la 26 august 1789.

5.Caracterul Declarație Derepturilor Omului și Cetățeanului . Importanța istorică.

La 26 august 1789 Adunarea Constituanta a publicat Declarația Drepturilor Omului și


Cetățeanuli.Declarația cuprinde un preambul și 17 articole, care combină dispozițiile privind
drepturile a trei categorii de persoane: „drepturile oamenilor” (francezi, străini sau inamici) -
articolele 1, 2, 3, 4, 7, 9 și 10, „drepturi ale cetățenilor” (cetățeni francezi), care reamintesc și
întăresc libertățile civile - articolele 6 și 14 și „drepturi ale societății” (națiunea franceză), care
sunt componente constituționale - articolele 13, 15 și 16.

 Izvorul Declarației se regăseste in ideile iluminiștilor francezi si englezi, precum și în


"Declarația de independență" a coloniilor engleze din America de Nord.

 Ea proclama libertatea, proprietatea individului si rezistența împotriva asupririi, ca


drepturi naturale și de neatins ale omului, legea trebuia sa fie una pentru toți, toți
cetațenii fiind egali in fața legii. Declarația proclama libertatea opiniilor și gîndirii.

 Idealurile revoluționare sunt rezumate în formularea "Libertate, Egalitate,


Fraternitate".

 Cu toate că existau unele limitări în ceea ce priveste libertatea presei, libertatea credinței,
Declarația a avut un caracter profund revolutionar .

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

 Declaratia a pus bazele democrației moderne , atît la nivel național ,cît și internațional.

 Ulterior aproape toate democrațiile eurpene au recunoscut ca model Declaraţia


Drepturilor Omului şi Cetăţeanului şi începutul sistemului parlamentar din 1789.

 Declaratia a inspirat un mare numar de texte similare, a stat la baza Declarației


Universale a Drepturilor Omului adoptată în 1948 de către ONU.

7.Harta. Revoluția franceză de la 1789.

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Documentul istoric se analizează și se interpretează în baza următorului algoritm:


identificarea și explicarea noțiunilor cheie; formularea enunțurilor cu termenii subliniați ce
exprimă adevărul istoric; identificarea a 3-5 evenimente istorice care au tangență sau se
referă la sursă; itemi de răspuns care eficientizează înțelegerea documentelor.

Doc. 14.,, Art.16. 1. Să se acorde...tuturor locuitorilor acestor principate amnistierea


totală(...).
3. Să fie înapoiate mănăstirilor şi diferitor personae pământurile şi stăpânirile, care acum sunt
numite raiale(...).
4. Să nu se ceară de la ei nici o contribuţie sau plată pentru întreaga perioadă de război (...) şi
pentru doi ani de acum înainte(...).
6. Să li se permit domnitorilor acestor două principate să aibă fiecare din partea sa un
împuternicit pentru chestiunile creştinilor de rit grecesc(...) şi vor fi trataţi cu bunăvoinţă de
Sublima Poartă. (...).’’
Din Tratatul de la Kuciuk- Kainargi, 1774.

Variante de răspuns pentru documentul 14.

1. Explicația termenilor subliniați.

Contribuție - Sumă de bani pe care un stat învins este obligat s-o plătească unui stat învingător în
temeiul unui tratat de pace, depășind pagubele cauzate de război.

Sublima Poartă (sau Înalta Poartă, Poarta Otomană) - Termenul este folosit pentru desemnarea
guvernului Imperiului Otoman, în special în context diplomatic.

2. Enunțuri cutermeniisubliniațiceexprimăadevăristoricșireflectătema la care se


referădocumentul.

Ca rezultat al înfrîngerilor suferite de armatele turcești în anul 1774, Poarta Otomană a fost
nevoită sa semneze pacea de la Kuciuk-Kainargi, care reprezenta unul din cele mai importante
tratate turco-rusesti pentru ca marcau inceputul dezmembrarii iremediabilea Imperului Otoman.

Conform prevederilor Tratatului de la Kucik-kainargi locuitorii Principatelor Române erau


scutiți de plata contribuției de razboi și de alte plăti pe o perioadă de doi ani.

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 1768 - începerea razboiul ruso-turc , ocuparea de către oștirile rusești a principatelor


române, înlătrurarea de la putere a domnitorilor Constantin Mavrocordat și Gheorghe
Ghica.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

B. 21 iulie 1774 – semnarea tratatului de pace de la Kucuk-Kainargi; Ruşii nu s-au putut


bucura de izbândele lor, căci sub ameninţare de război cu Imperiul Austriac, care nu putea
să vadă principatele româneşti în componenţa Imperiului Rus, ei fuseseră siliţi să încheie
pace, renunţînd la cuceririle făcute.
C. 1775 – Austria obține o compensație teritorială din trupul Moldovei, partea de nord,
numită ulterior Bucovina.

4. Tratatul de la Kuciuk-Kainargi.

A fost semnat la 21 iulie, 1774, de Imperiul Rus (reprezentat de feldmareșalul Piotr Rumianțev)
și Imperiul Otoman după înfrângerea acestuia din urmă în războiul din 1768-1774.Tratatul era o
lovitură extrem de umilitoare primită de odinioară puternicul Imperiu Otoman.

 Otomanii au cedat teritoriul regiunii Yedisan dintre râurile Nipru și Bugul de Sud. Acest
teritoriu includea portul Hersonși oferea Rusiei pentru prima oară ieșire la Marea
Neagră.
 Otomanii au pierdut și Hanatul Crimeei, căruia au fost forțați să îi recunoască
independența. Hanatul, deși oficial independent, era în realitate sub controlul Rusiei,
care l-a și anexat în 1783.
 Tratatul a acordat Rusiei și alte beneficii. A eliminat restricțiile privind accesul Rusiei
la Marea Azov (Tratatul de la Belgrad din 1739 dădea Rusiei teritoriu la Marea de Azov,
dar îi interzicea fortificarea zonei sau dezvoltarea unei flote.)
 Prin Tratatul de paceMoldova şi Muntenia, rămân subsuzeranitate turcească, însă Ruşilor
li se recunoaşte dreptul de control şi de apărare aRomânilor contra abuzurilor turceşti.
 Acesta a fost începutul protectoratului rusesc în principatele române. Prin consulii de la
Iaşi şi Bucureşti, Imperiul Rus exercită un control şi au un amestec continuu în toate
afacerile ţărilor române.
 Cu toată dorinţa Imperiului Rus de a cuceri ambele Principate Dunărene, scopul ţinut nu
aputut fi realizat, din cauza că la 1772 în loc de aceste două ţări, capătă o bucată din
Polonia.
 Imperiul Austriac însă, folosindu-se de împrejurările favorabile pentru el, ocupă atunci
teritorii din nordul Moldovei, care le vor numi ulterior Bucovina şi le anexează ca
provincie a Imperiului Austriac la 1775.
 În aşa mod două Imperii vecine micşorează o naţiune creştină, care în curgerea secolelor
aproape singură ţinuse piept lumii musulmane în mersul ei crescând spre inima Europei.

5. Consecințele Tratatului de pace de la Kuciuk-Kainargi pentru Principatele Române.

Tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi, pe lânga consemnarea câstigurilor teritoriale si


economice ale Rusiei, în detrimentul Turciei, prin unele din prevederile sale avea
douăimportanteconsecințe pentru români:

 în primul rând, marca începutul protectoratului rus asupra PrincipatelorRomâne,


aceasta în baza stipulațiilor din textul sau, vizând: dreptul Rusiei de a interveni în

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

favoarea creștinilor din Imperiul Otoman, dreptul Rusiei de a înființa consulate în


Imperiul Otoman (consulii urmând a-si exercita dreptul de intervenție în favoarea
creștinilor, în conformitate cu art.XVI); în sfârșit, recunoasterea de către Poartă a
dreptului supușilor rusi de a se bucura de aceleasi privilegii ca supușii celorlalte puteri
din Imperiul Otoman.

 în al doilea rând, tratatul stipulează obligația Porții de a promulga un hatiserif garantând


vechile drepturi (privilegii) ale Principatelor Române, ceea ce marca un început al
edificarii statutului politic international al Principatelor Române sub raportul
prescrierii într-un act politic, cu valoare internațională, a acestor drepturi, precum si a
obligaâiilor sale față de puterea suzerană.

6. Harta. Principatul Moldovei,1812-1856.

7. Harta. Bucovina în componența a Austro Ungariei, 1774-1918.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

Documentul istoric se analizează și se interpretează în baza următorului algoritm:


identificarea și explicarea noțiunilor cheie; formularea enunțurilor cu termenii subliniați ce

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

exprimă adevărul istoric; identificarea a 3-5 evenimente istorice care au tangență sau se
referă la sursă; itemi de răspuns care eficientizează înțelegerea documentelor.

Doc.15,,…Însecolul al XIX-lea, Regatul Unit devenea Imperiul Britanic, iar Regina Victoria îşi
adăuga în titlurile regale şi onoarea de„ Împărăteasă”. Rolul suveranei în conducerea statului era
pregnant, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern. Iar preocupările acesteia dea-şi consolida
constant statutul au propulsat-o pe Victoria ca o„ figură centrală” în Europa. Este cazul situaţiei
din Europa secolului al XIX-lea, când, prin intermediul alianţelor matrimoniale, exista câte un
reprezentant al Casei britanice în majoritatea Caselor domnitoare de pe continent. Fiii şi fiicele
Reginei Victoria şi ai Prinţului Albert erau pioni de referinţă, direct sau indirect, în circuitul
diplomatic European”.

Ion Bulei, Gabriel Badea-Păun, Monarhi europeni.Marile modele ( 1948-1914).

Variante de răspuns pentru documentul 15.

1. Explicația termenilor subliniați.

Imperiu Britanic - este numele atribuit Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și
fostelor dominioane, colonii, și altor teritorii aflate sub stăpânirea Coroanei Britanice de la
sfârșitul secolului al XVI-lea până la mijlocul secolului al XX-lea. Apogeul Imperiului Britanic a
fost atins la începutul secolului al XX-lea, cuprinzând peste 20% din suprafața uscată a Terrei și
mai mult de 400 milioane de locuitori, fiind cel mai mare imperiu din istorie.

Alianță matrimonială – uniune legalizata dintre un bărbat și o femeie, căsnicie, căsatorie.

2. Enunțuri cu termenii subliniați ce exprimă adevăr istoric și reflectă tema la care se


referă documentul.

Domnia reginei Victoria (1837-1901) a fost o perioadă de schimbări industriale, culturale,


politice, științifice și militare în cadrul Regatului Unit, și a fost marcată de o mare expansiune a
Imperiului Britanic.

Prima aliantă matrimoniala a copiilor reginei Victoria, este casatoria in 1858 a prințesei Victoria
(fiica mai mare) cu prințul moștenitor al Prusiei Frederic, mai tirziu Frederic al III-lea al
Germaniei si rege al Prusiei (1831-1888).

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 1837-1901 – domnia reginei Victoria.


B. 1mai 1876 - Pe lingă titlul de regină al Regatului Unit al M. Britanii si Irlandei, Victoria
primește și pe cel de Împarateasa Indiilor (Parlamentul i-a oferit acest titlu la 1 mai 1876,
titlul a fost proclamat la Delhi Durbar la 1 ianuarie 1877).

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

C. 1843 – Regina Victoria a fost primul monarh britanic sau englez care a vizitat un monarh
francez (1843) de la întâlnirea dintre Henric al VIII-lea al Angliei și Francisc Ial
Franței din 1520.

4. Personalitatea istorică la care se referă documentul.

Regina Victoria sau Victoria Alexandrina (n. 24 mai 1819- d.22 ianuarie 1901) - a
fost regina Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei din 1837 până în 1901, împărăteasă
a Indiilor, din 1877 până în 1901, și stăpână a celor 28 de colonii britanice.

 A avut cea mai lungă domnie din istoria Marii Britanii - 63 de ani și 7 luni.
 Domnia Reginei Victoria a fost o perioadă de schimbări industriale, politice, științifice și
militare în cadrul Regatului Unit.
 A fost marcată de o mare expansiune a Imperiului Britanic, care devine una din cele mai
mari puteri ale Europei.
 Aavut un interes deosebit în îmbunățirea relațiilor dintre Franțași Marea Britanie. În
1843 și 1845, ea și Albert au rămas cu regele Ludovic-Filip I, la Château d'Eu în
Normandia; ea a fost primul monarh britanic sau englez care a vizitat un monarhfrancez
de la întâlnirea dintre Henric al VIII-lea al Angliei și Francisc I al Franței din 1520. Când
Ludovic-Filip a făcut o călătorie de reciprocitate, în 1844, el a devenit primul rege
francez care a vizitat un suveran britanic.
 Pe plan internațional , și-a cistigat influiența nu atît prin importanta pe care a cîstigat-o
Anglia , cit mai ales prin legăturile de familie, prin aliantele matrimoniale pe care le avea
cu majoritatea familiilor regale din Europa. S-a căsătorit în 1840 cu vărul ei
primar, Prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha. Cei nouă copii ai lor și cei 26 din cei 34
de nepoți care au atins vârsta maturității, s-au căsătorit în interiorul altor case regale sau
familii nobile de-a lungul continentului, ea câștingându-și astfel renumele de "bunica
Europei”.Printre nepoții ei putem menționa pe; Wilhelm al II-lea al Germaniei și Sofia,
regină a Grecii, regele George al V-lea ( M.Britanie) și Maud, regină a Norvegiei,
Alexandra, Împărăteasă a Rusiei, Maria, regină a României, Victoria Eugenie, regină a
Spaniei s.a.
 A fost foarte autoritară - pentru alegerea noului prim-ministru - după lordul Melbourne -
nu face uz de prerogativele sale. Își asumă rolul de moderator și dreptul de a decide în
caz că majoritatea nu este clară. Servește de arbitru intru obținerea consensului, în cazul
mizelor importante.
 Ea a fost ultimul monarh britanic din Casa de Hanovra. După decesul ei, coroana
britanică a trecut Casei de Saxa-Coburg și Gotha (numele britanic al Casei de Wettin)
reprezentată de fiul ei cel mare, Eduard al VII-lea, și nepotului ei, George al V-lea.
Ultimul, sub presiunea opiniei publice, a schimbat numele Casei (care suna prea
germanic în timpul Primului Război Modial) în Casa de Windsor (1917). Această Casă a
fost reprezentată de strănepoții reginei Victoria, Eduard al VIII-lea și George al VI-lea și
de stră-strănepoata ei, actuala regină, Elisabeta a II-a.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

 Lunga domnie a reginei Victoria este numita si “Era victoriană”-era, care rămâne
înscrisă cu majuscule în istoria Marii Britanii, epocă înfloritoare atât din punct de vedere
economic, cât și cultural.

5. Harta Imperiului Britanic, 1897.

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

Doc.16„ Deşi mult ştirbită, autonomia Ţărilor Române sa păstrat şi în epoca fanariotă. Oastea
Ţărilor Române, restrânsă ca număr şi în unele perioade practice desfiinţată-redusă la garda
domnească şi la mici unităţi, care să asigure ordinea internă, n-a intrat în structurile militare ale
Imperiului otoman. Cele două ţări şi-au păstrat organizarea lor internă.
Academician Ştefan Ştefănescu, Istoria românilor în sec. al XVIII- lea.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Variante de răspuns pentru documentul 16.

1. Explicația termenilor subliniați.

Epoca fanariotă - perioadă din istoria românilor cuprinsă între anii 1711 și 1821.

Fanariot ~ți - 1) Nobil grec, originar din cartierul Fanar din Constantinopol. 2) Dregător sau
domn descendent din această pătură.

2. Enunțuri cu termenii subliniați ce exprimă adevăr istoric și reflect tema la care se referă
documentul.

Epoca fanariotă(1711/1716- 1821) reprezintă o perioadă controversată în istoria românească,


fiind considerată la o prima vedere un regres în evolutia societații românesti, data fiind
subordonarea mai accentuată a Țărilor Române fata de Poarta otomană, însoțită de stirbirea gravă
a autonomiei de care acestea se bucuraseră pâna atunci

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 1711 – instaurarea regimului fanariot in Țara Moldovei.


B. 1716 - instaurarea regimului fanariot în Țara Romănească.
C. 1730 - Alegera domnilor de către boieri, devenită treptat mai formală, a fost defenitiv
abolită , așa încît domnii erau numiți direct de sultan și calificați ca fiind înalți dregători
ai Porții Otomane
D. 1740-1749 – reformele lui Constantin Mavrocordat.
E. 1821 – revoluția lui Tudor Vladimirescu pune capăt regimului fanariot.

4. Regimul fanariot în Țările Romăne. Caracteristicile principale.

Schimbarea raportului de forţe în spaţiul Dunării mijlocii şi de jos a determinatPoarta otomană,


care a cunoscut la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celuiurmător înfrângeri şi pierderi
teritoriale, să instituie în Țările Române regimul fanariot.

Regimul fanariot:

 a fost inaugurat în anul 1711, prin domnia lui Nicolae Mavrocordat în Moldova, iar în
anul 1716, prin numirea aceluiaşi domnitor în Ţara Românească.
 A durat în ambele ţări până la 1821.
 Domnitorii proveneau adeseori din familii greceşti originare din cartierul Fanar al
Constinopolului (Istanbul).

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Caracteristicileprincipale ale acestuiregim politic au fost:

 I. Accentuarea stării de dependenţă a ţărilor române în plan politic şi economicfaţă de


Poarta otomană, concretizată prin:
-limitarea drepturilor statului de autonomie, adică interzicerea legăturilor directecu ţările
străine, ceea ce a dus la o izolarea diplomatică a ţărilor româneşti;
-domnii erau numiţi direct de Poarta otomană, din clientela politică a
Fanaruluiconstantinopolitan, fără consultarea clerului şi a boierimii autohtone;
- grecizareadomniei, Sfatuluidomnesc, Bisericii, culturii, învăţământului;
-sporirea obligaţiilor şi cererilor Porţii, care a dus la înăsprirea fiscalităţii, iar deaici la
creşterea protestelor sociale etc.;
.-reducerea puterii combative a oastei de ţară;

 II. Transformarea ţărilor române în teatru de război între marile puteri :


Imperiulhabsburgic, Rusia şi Imperiul otoman.

 III. Agravarea stării conflictuale dintre Poarta otomană, pe de o parte, şi


Imperiulhabsburgic şi Rusia pe de alta, la Dunărea de Jos, a dus la creşterea
importanţei politice şi startegice a ţărilor române în viziunea acestor puteri. Efectul a fost
căPoarta otomană a numit domni din rândul celor mai importanţi oameni politici,care au
îndeplinit funcţii de mare dragoman al Porţii sau al Flotilei, dregătoriintimi sau miniştri
de Externe sau mari viziri sau kapudani (amirali), iniţiaţi în politica
externă. Între aceştia s-au remarcat Nicolae şi Constantin Mavrocordat, Grigore al II-lea
şi al III-lea Ghica, Alexandru Ipsilanti; Scarlat Callimachişi Nicolae Caragea

 IV. O altă caracteristică a regimului fanariot a fost strămutarea la intervale scurte de timp
a domnilor fanarioţi dintr-o ţară în alta. Timp de 110 ani sunt înregistraţi 37-38
deschimbări de domni. Acest obicei a dus la :
- agravarea fiscalității;
- dezvoltarea unitară a instituțiilor, un pas pregătitor pentru unificarea politică a celor
două țări;
- creștera elementului grec în conducerea statului.

5. Perodizarea.

Regimul fanariot cunoaşte două perioade:

Prima - până la 1774, caracterizată:

 politic -prin fidelitatea aproape necontestată a domnilor fanarioţifaţă de Poartă;


 cultural - prin răspândirea limbii şi culturii greceşti prin care seurmărea o „grecizare” a
societăţii româneşti în secolul al XVIII-lea.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

A doua– 1774-1821, caracterizată:

 prin modernizarea și laicizarea culturii românești, ca urmare a influenței iluminismului


se factură franceză.

6. Două caracteristici ale păstrării autonomiei Țărilor Române.

 Ambele țări și-au păstrat organizarea internă;


 A fost păstrată armata, care deși redusă la număr (se reducea la garda domnească și mici
unități), n-a intrat în structurile militare ale Imperiului Otoman.

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

Doc.17„ Schimbările care se produceau în regimul proprietăţii, ca şi în sistemul de


organizare statală şi administrativă au determinat creşterea preocupării pentru întocmirea şi
editarea unor coduri de legi: Pravilniceasca condică din 1780 şi Legiuirea Caragea (1818) în
Ţara Românească, Sobornicescul hrisov din 1785 al lui Alexandru C. Mavrocordat şi
CodulCalimachi (1816-1817) în Moldova au însemnat paşi importanţi pe cale modernizării
legiuirilor, a tendinţei de separare a justiţiei de administraţie”.
Academician Ştefan Ştefănescu, Istoria românilor în sec. al XVIII- lea.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Variante de răspuns pentru documentul 17.

1. Explicația termenilor subliniați.

Legiuirea Caragea - este primul cod de legi al Tării Românești fiind promulgat în anul 1818 pe
vremea domneiei domnitorului fanariot Ioan Gheorghe Caragea (1812-1818). Prin acesta se
stabileau noi taxe feudale pentru țărani, iar femeile erau excluse din viața politică.

Codul Calimachi - a fost un cod civil al Moldovei, alcătuit la inițiativa domnitorului Scarlat
Callimachi (Calimach), care l-a promulgat în 1817. Acest cod mai este denumit și Codica Țivilă
a Moldovei. La promulgare, codul era scris în limba greacă.Aplicarea lui a devenit mai
consecventă abia după 1833, când s-a definitivat, prin traducere, redactarea în limba română a
codului.

2. Enunțuri cu termenii subliniați ce exprimă adevăr istoric și reflect tema la care se referă
documentul.

Ioan Gheorghe Caragea, mare dragoman al Porții Otomane, domn al Țării Românești (1812-
1818)
a dus o politică fiscală excesivă și a reglementat renta feudală în defavoareațărănimii prin „Legi
uirea Caragea” (1818).

Păstrând trăsături feudale, Codul Calimachi(1817) conținea și norme de drept burghez, ceea ce
reflecta începuturile descompunerii orânduirii feudale și ale formării în Moldova a relațiilor
bazate pe proprietatea privată și pe capital.

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 1812-1818 - Ioan Gheorghe Caragea, mare dragoman al PorțiiOtomane este


domn al Țării Românești.
B. 1780 – intră în vigoarePravilniceasca condicã, întocmitã în Țara Românească la porunca
lui Alex. Ipsilanti, în anul 1775(a intrat în vigoare peste 5 ani datoritã opozitiei turcilor).
C. 1865 – intră in vigoarecodul civil român.(Codurile de legiadoptate la sf.sec XVIII –
înc.sec. XIX, au fostaplicateîn Moldova
șiȚaraRomâneascășidupăterminareaepociifanariote, pînă la intrarea in vigoare a codului
civil roman).

4. Evenimentele la care se referă sursa.

Secolul fanariot (1711-1821) a influențat toate sectoarele vieții sociale – administrația, justiția,
fiscalitatea, relațiile agrare, biserica și cultura, care au suportat ample restructurări, fapt ce a
condus la instaurarea unei orînduiri statale noi și la modernizarea structurilor sociale și
economice ale statului. Reformele începute în prima jumătate a sec .al XVIII-lea, mai ales în

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

perioada domniilor lui Constantin Mavrocordat, continuă și în a doua jumătate a secolului , și la


începutul secolului următor. Astfel, Pravilniceasca condică (1780) a lui Alexandru Ipsilanti și
Legiuirea Caragea (1818) în Țara Românească, Sobornicescul hrisov din 1785 al lui Alexandru
C. Mavrocordat și Codul Calimachi (1816-1817) în Moldova sînt doar cîteva momente juridice
ale timpului.

5. ImportanțaCodurilor de legiînconextulepociiîncare au fost elaborate șiadoptate.

 Importanța acestor coduri juridice este extraordinară, avînd în vedere atît aplicabilitatea
lor, cît și numeroasele asemănări pe care le prezentau. La aceasta au contribuit, în mare
măsură, și obiceiul pe care îl avea Poarta de a schimba domnii din Țara Românească în
Moldova, fiind create , astfel instituții asemănătoare si reguli asemănătoare in cele două
Principate.

 Odată cu elaborarea lor,apar reguli noi, manifestate în ceea ce privește:


- proprietatea, care capătă acum un caracter contractual, degajîndu-se de caracterul
legal de pînă atunci;
- persoanele juridice, numite tovărăşii înPravilniceasca Condică şi în Legiuirea
Caragea, sau persoane moraliceşti, în CodulCalimah;
- obligaţiile, ale căror izvoare sunt legea, tocmeala (contractul) şi vătămarea adusă
cuiva (delictul, după actualul Cod Civil).

 Fiind un rezultat al epociiîncare au fost elaborate, aceste acte juridice confirmă


substituirea dreptului consuetudinar (al obiceiului pămîntului) prin dreptul scris,
reglamentează relațiile sociale, etc., acțiuni strict necesare procesului de dezvoltare ,
contribuind în mod direct la progresul, modernizarea societății românești.

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

Doc.18,,...Orice francez se va bucura de drepturi civile; străinul se va bucura de aceleași


drepturi civile (...). Nimeni nu își poate înstrăina libertatea personală; nu există căsătorie
atuncicînd nu există consimțămînt (...). Fiecare este răspunzător de prejudiciul pe care l-a
provocat (...). proprietatea este dreptul de a beneficia și de a dispune de lucruri în mod absolut;
nimeni nu poate fi constrîns să-și cedeze proprietatea (...). Copilul, de orice vîrstă, datorează
cinste și respect tatălui și mamei sale(...).”

Napoleon. Codul Civil.

Variante de răspuns pentru documentul 18.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

1. Explicația termenilor subliniați.

Drepturi civile – drepturi de care se bucură o persoană fizică sau juridică, reglamentate și
recunoscute ca atare.

Drept civil – acea ramură de drept ce reglamentează relațiile social-patrimoniale și


nepatrimoniale între persoane fizice și se aflăpe pozitii de egalitate juridică, chiar si atunci cind
una din parți este statul.

2. Enunțuri cu termenii subliniați ce exprimă adevăr istoric și reflect tema la care se referă
documentul.

Codul Civil a lui Napoleon (adoptat in 1804),a fost un pas înainte în întroducera noilor principii
de organizare a vieții sociale, acordînd drepturi civile atît pentru francezi, cît și pentru străini.

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 10 noiembrie 1799 - Napoleon Bonaparte dizolvă cu ajutorul grenadierilr Consiliul celor


cinci sute, astfel Directoratul fiind inlocuit cu o noua formă de guvernamint: Consulatul.
B. 12 august 1800 - Convins de necesitatea reglamentării juridice a raporturilor sociale,
Napoleon numește o comisie care urma sa redacteze noul Cod, care urma sa devină
temelia noului stat de tip burghez.
C. Martie 1804 – a fost adoptat Codul Civil,care este considerat, cea mai mare realizare a
Consulatului și personal a lui Napoleon.

4. Importanța adoptării Codului Civil a lui Napoleon.

 A fost cea mai importantă realizare a Consulatului;


 A instituționalizat sistematic noile principii de organizare a vieții sociale;
 A consacrat proprietatea, libertatea individuală, egalitatea cetațenilor în fața legii ;
 A stabilit egalitatea moștenitorilor direcți la succesiune;
 A stabilit laicitatea statului;
 Codul Civil a legalizat noile instituții și relații sociale, a căror acțiune timp de un deceniu
au transformat societatea franceză într-o societete burgeză;
 A rămas în vigoare și după 1815, fiind mai tîrziu adoptat fără modificări esențiale în 35
de state;

Napoleon scria despre Codul Civil - “Gloria mea constă nu în faptul că am cîștigat 40 de bătălii,
ceea ce nimic nu-l v-a putea șterge, ceea ce v-a trăi veșnic este Codul meu civil...”

5.Importanța acordată relațiilor părinți-copii în Codul lui Napoleon

 Codul acorda o atenție și o importanță deosebită organizării familiei, urmînd să facă din
familie celula de bază a socității.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

 Codul acorda capului familiei puteri și prerogative foarte întinse asupra persoanelor care
o alcătuiau (copii, soție).
 Copilul de orice vîrstă datora cinste și respect tatălui și mamei sale.
 Puterea absolută a soțului asupra soției se numea „putere maritală” sau „autoritate
paternă”.
 „Autoritatea paternă” a fost abolită in Franța în 1970 – fiind înlocuită cu autoritatea
parintească.
 Vîrsta majoratului era considerată 21 de ani.
5. Personalitatea istorică la care se referă documentul.
Napoleon Bonaparte- Împărat al francezilor intre 1804-1815, cel mai mare lider din istoria
Franței.

 Militar de excepție, a obținut succes militare remarcabile.


- Napoleon este recunoscut ca unul din cei mai mari generali ai lumii;
- A dominat Europa centrală printr-o serie de războae și victorii militare, luptînd cu cele
mai mari state europene și repurtînd victorii răsunătoare;
- Acțiunile sale au influențat puternic politica franceză și europeană la începutul sec.19;
 A rămas în istorie și datorită creării codului napoleonian, care a pus fundațiile
legislației administrative și judiciare în majoritatea țărilor Europei de Vest.
- În Franța administrația a fost reorganizată, sistemul de justiție a fost simplificat și toate
școlile au fost puse sub control centralizat. Legea Franceză a fost standardizată sub
forma Codului Napoleonian sau codul civil și încă alte sașe coduri. Acestea garantau
drepturile de libertate cîștigate în Revoluție, incluzînd egalitatea în fața legii și libertatea
religiei.
 - Persoanalitatea lui Napoleon se caracterizează prin două calități – intelegența și
puterea de muncă, esențiale pentru conducerea unui stat, care se complectau cu o voință
formidabilă pentru care imposibilul nu exista;
- Napoleon Bonaparte a fost un om exraordinar care, dupa ce a fulgerat ca un meteor
epoca sa, a căzut și s-a stins pe stîncile Sf. Elena.

6. Harta. Influiența codului napoleonian.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

Doc.19„…Dacă Imperiul lui Napoleon a desfiinţat unele cuceriri ale revoluţiei, el a


conservat esenţa revoluţiei. În domeniul politic, economic şi,mai ales, social, Imperiul

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

napoleonean a menţinut moştenirea revoluţionară şi a împiedicat reîntoarcerea laVechiul


Regim. Războaiele duse în timpul Republicii au fost văzute ca eliberatoare. Ele au propagate
ideile revoluţionare şi dreptul popoarelor de a dispune de ele însele. Dar, armatele
revoluţionare, cît şi cele imperial au fost întîmpinate peste tot cu ostilitate. Napoleon a
modificat harta Europei, redesenînd-o parte din frontiere. În ciuda eşecului său militar, opera
lui Napoleon îşi va pune amprenta mult timp asupra ţărilor, pe care le-a cucerit.”
Jean-Michel Lambrin, Histoire.
Variante de răspuns pentru documentul 19.

1. Explicația termenilor subliniați.

Imperiu - 1) Stat condus de un împărat; împărăție. 2) Teritoriu cuprinzând un stat dominant


împreună cu teritoriile cucerite și dominate de el. 3)Teritoriu cuprinzând un stat dominant (marea
metropolă) și posesiunile lui coloniale.

2. Enunțuri cutermeniisubliniațiceexprimăadevăristoricșireflectătema la care se


referădocumentul.

Importanța istoricăa Primului Imperiu Francez (1804-1814, cît și perioada celor 100 de zile din
1815) constă în faptul că a consolidat in practică principiile Revoluției Franceze și le-a răspindit
în întreaga Europă.

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 2 decembrie 1804 - Napoleone Bonaparte s-a proclamat Împarat al Franței , fiind


incoronat la Catedrala Notre Dame din Paris. Începe Primul Imperiu Francez.
B. 1799-1815 – războaiele napoleoniene.
C. 1811 - Imperiul Napoleonian atinge apogeul, cind direct sau indirect, prin state vasale, el
controla jumatate de Europă.
D. 1812 – invazia franceză în Rusia.
E. 1815 - profitînd de nemulțămirile francezilor de noul rege, Ludovic al XVIII-lea,
Napoleon debarcă în Franța, redevenind împarat, dar este invins de englezi si prusaci în
bătalia de la Vaterloo, in Belgia si exilat pe insula Sf. Elena.

4. Războaiele napoleoniene.

Războaiele lui Napoleon - reprezintă o serie de războaie globale purtate în timpul domniei lui
Napoleon Bonaparte înFranța (1799 - 1815). Nu există un consens printre istorici privind
momentul în care s-au încheiat razboaiele revoluționare franceze si au început războaiele
napoleoniene. Un astfel de moment poate fi considerat data de 18 Brumar (7 noiembrie) 1799,
când Napoleon a preluat puterea. O alta dată posibilă poate fi considerată aceea a izbucnirii
războiului cu Regatul Unit al Marii Britanii șiIrlandei, din 1803.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Dupa 1804 Napoleon a dus un lug sir de războaie cu Anglia si cu monarhiile absolutiste
(Rusia,Austria,Prusia) cauzate printre altele de:

- rivalitatea dintre burghezia franceză și cea engleză pentru suprematie economica;

- dorința monarhilor europeni de-a opri accesiunea lui Napoleon;

- ambiția lui Napoleon de a stapani intreaga lume.

Cu o armată mare,Napoleon a reușit sa obtină multe victorii asupra Austriei in 1805,prin bătalia
de la Austrerlitz și asupra Prusiei in 1806.Singura putere continentală care îi stătea in cale era
Rusia.Cu aceasta a încheiat un acord in 1807, prin care Europa era împarțită între împaratul
Franței și țarul Rusiei,Alexandru I. In anul 1812 Napoleon face o încercare dezastruasă de a
invada Rusia, în care este invins. Astfel a început căderea lui.. În Bătalia de la Leipzig din 1813,
Napoleon este înfrant de către cele cinci națiuni. Napoleon este obligat sa abdice si este exilat in
insula Elba, in anul 1814.Însă un an mai tarziu, el revine la tron, dar după 100 de zile, el este
înfrânt de o armată anglo-prusiană la Waterloo în 1815. Abdică și este exilat din nou, de data
aceasta pe insula Sf.Elena. El moare acolo în anul 1821, la varsta de 51 de ani, de cancer sau
otrăvit cu arsenic.

5. Urmările războielor napoleoniene.

Au reprezentat o continuare a războaielor declanșate de Revoluția franceză din 1789.

 Au dus la profunde schimbări în Europa;


 Deși Napoleon a obținut o serie de victorii, dupa înrângere - Franța nu mai deținea rolul
conducător pe continent, acest rol fiind preluat de Marea Britanie;
 Au răspindit în întreaga Europă principiile Revoluției Franceze. În cele mai multe țări
europene–adoptarea ideilor Revoluției Franceze au rămas ca moștenire generațiilor
viitoare;
 Monarhilor europeni le-a fost foarte greu să restaureze starea de lucruri prerevoluționară
(monarhiile absolute) și aufost obligați să păstreze anumite reforme făcute în perioada
domniei napoleoniene;
 Moștenirea instituțiilor napoleoniene a ramas vie pină in zilele noastre, in multe țări
sistemul legal purtînd amprenta Codului lui Napoleon;
 Franța a devenitdupărevoluție un model politic .Prin ocuparea unei mari parți a
continentuluieuropean s-au impus în practică numeroase idei iluministe, precum
egalitatea cetațenilor în fața legei, desființarea privilegiilor feudale si altele. Europa a
aderat la principiile de egalitate, libertate, fraternitate, dar popoarele ei au trăit curînd
dezamagirea ocupației napoleoniene;
 Ca raspuns la dominația franceză – a apărut o mișcare nouă: naționalismul.Aceasta v-
amodela cursul istoriei Europei postnapoleoniene;
 Din această perioadădatează începutul unor națiuni și state și sfîșitul altora.Harta
eurpeană afost redesenată în secolul ce a urmat epocii napoleoniene;

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

 Dominația bonapartistă a Europei a pus bazele statelor naționale ca Germania si Italia,


prin începerea procesului de consolidare a oraselor-state, regatelor si principatelor.
Începind cu 1809 au loc mișcări patriotice într-un șir de state germane, Prusia
pregatindu-și renașterea în jurul ideilor de unitate natională. La rindul lor italienii au
dorit și ei după modelul francez , să devină o natiune unită și independentă;
 Ideile Revoluției Franceze au impulsionat și procesul de afirmare a națiunii române.
Constituirea societaților iacobine au dus la afirmarea scolii ardelene și mai tirziu la
revoluția lui Tudor Vladimirescu;
 Napoleon menționa cu mai multe ocazii despre dorinta formării unui stat unic european.
În această perioadăaapărut conceptul nou al spatiului european comun;
 Au revoluționat armatele europene, precum si tehnicile si sistemele militare si au avut
loc la o scara nemaiîntâlnită până în acel moment, în special datorită aplicarii sistemului
mobilizarii generale;
 Înfringerea lui Napoleon a dus la reinstaurarea dinastiei Burbonilor în Franța;

Cei 20 de ani de campanii militare duse de Napoleon Bonaparte au costat viețile a peste doua
milioane de soldați. Iar despre civilii morți ca urmare a molimelor, foametei si a ororilor
războiului, nu se cunosc cifre.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

6. Harta. Europa napoleoniană.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

7. Harta. Imperiul Francez,

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

Doc.20„…Articolul IV. Hotarul dintre cele două state să fie rîul Prut (...). Dar fiindcă
Înalta Împărăţie a cedat statului Rusiei teritoriul situate în stînga Prutului, cu cetăţile existente
şi cu oraşele şi cu toţi locuitorii lor, tocmai de aceea mijlocul rîului Prut să fie hotar între cele
două state(...).
Articolul V. Împărăţia Rusiei să înapoieze şi să predea Înaltei Împărăţii Otomane
pămîntul Moldovei de pe partea dreaptă a rîului Prut, de care s-a amintit mai înainte,
precum şi Ţara Românească şi Oltenia aşa cum se află în prezent(...).”
Din Tratatul de pace ruso-turc încheiat la 16/28mai1812, la Bucureşti.

Variante de răspuns pentru documentul 20.

1. Explicația termenilor subliniați.

Tratat de pace - este un acord între două sau mai multe entități aflate în conflict, (de obicei țări
sau guverne), care pune capăt în mod oficial stării de război dintre cele două părți.

Tratatul de pace diferă dearmistițiu, care este un acord pentru oprirea ostilităților, de capitulare,
în care o armată este de acord să depună armele, sau o încetare a focului, în care părțile cad de
acord să înceteze luptele temporar sau pe termen nelimitat.

2. Enunțuri cu termenii subliniați ce exprimă adevăr istoric și reflect tema la care se referă
documentul.

Prin articolele 4 și 5, ale tratatului de pace semnat la 16/28 mai 1812 la București, Imperiul
Otoman ceda Imperiului Rus un teritoriu de 45.630 km², cu 482.630 de locuitori, 5 cetăți, 17
orașe și 695 de sate, (conform cu recensământul ordonat de autoritățile țariste în 1817),
autoritățile țariste denumind în 1813 noua regiune ocupată în "Bessarabia".

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 1806-1812 – războiul ruso- turc.


B. Iulie 1807 - pacea de la Tilzit din iulie 1807, conform căreea Principatele sînt întroduse
în sfera de influență a Rusiei, care devenea astfel protectoarea lor
C. octombrie1811 - tratativele ruso-otomane de la Giurgiu, care aveau drept obiectiv
principal determinarea hotarului dintre Rusia și Imperiul Otoman în Europa, rusii cerînd
ca hotarul să fie stabilit între Moldova și Țara Românească, care ar fi avut ca rezultat
încorporarea întregii Moldove la Imperiul Rus.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

D. mai 1812– ca urmare atratatului de pace semnat la 16/28 mai la București, Imperiul Rus
anexează teritoriul dintre Nistru și Prut , numit mai tîrziu Basarabia.

4. Consecințele Tratatului pentru populația dintre Prut și Nistru.

 Asimilarea populaţiei autohtone a Basarabiei: În urma anexării Basarabiei,


autorităţile ţariste au procedat la acţiuni de asimilare a populaţiei. Rusia a impus regimul
de ocupaţie – o administraţie formată din străini – şi a trecut treptat la asimilarea
populaţiei autohtone. În 1830 Rusia a închis frontiera pe Prut . “Limba română [numită
„moldovenească”], care după 1812 era facultativă în şcolile basarabene, a fost suprimată
definitiv la 1873”. Conform unor estimări, înainte de unirea Basarabiei cu România în
provincie erau 1082 şcoli primare ruseşti şi nici o şcoală primară românească. Asimilarea
(rusificarea) a continuat şi în perioada sovietică.
 Colonizarea Basarabiei: În urma anexării s-a efectuat o colonizare a noii provincii: în
partea din nord şi centru cu ucraineni (care au format sate întregi), dar mai ales în sud –
în Bugeac. Astfel, în primii ani după anexare, Basarabia a fost colonizată cu 48 de sate
de bulgari (după Ion Şişcanu: 30) aduşi de peste Dunăre (inclusiv găgăuzi), „cu 27 de
sate cu populaţie germană în Bugeac [o colonie germană a existat şi în orăşelul Râşcani
din judeţul Bălţi, notă A.L.], cu 16 sate de evrei, cu 11 sate ruseşti şi căzăceşti, cu 2 sate
de ţigani şi cu 1 sat de elveţieni, în total 124 de sate, ceea ce echivala cu o jumătate din
numărul târgurilor şi satelor mari ale Basarabiei” [28]. Se ştie că în Bugeac există şi un
sat albanez – comuna Caracurt, plasa Bolgrad, jud. Ismail. Către 1848 în Basarabia erau
peste 1760 de sate, orăşele şi târguri . Colonizările oraşelor au continuat şi în perioada
sovietică, în timpul industrializării RSSM.
 Răşluirea Basarabiei: Datorită colonizării din sudul Basarabiei, după reanexarea
Basarabiei din 28 iunie 1940, autorităţile sovietive de ocupaţie au impus o graniţă
ucraineano-moldovenească în interiorul Basababiei, sub pretextul respectării criteriului
etnic, adică a fost stabilită o graniţă în Basarabia între localităţile populate de moldoveni
şi localităţile coloniştilor basarabeni din sudul Basarabiei. Graniţa respectivă este în
vigoare şi astăzi.
 Represiunea din 1940 şi de după războiul al doilea mondial: O consecinţă a anexării
Basarabiei în 1812 a fost represiunea efectuată de autorităţile sovietice în 1940 şi după
războiul al doilea mondial: execuţii şi deportări în masă, foamete organizată,
colectivizare forţată, industrializare forţată şi colonizări etc.. Dacă nu ar fi existat
anexarea din 1812, regimul stalinist nu ar fi avut vreun temei să ceară Basarabia în mod
ultimativ, în iunie 1940, de la statul român.
 Oprirea procesului de dezvoltare a conştiinţei naţionale a populaţiei autohtone a
Basarabiei şi schimbarea mentalităţii:În urma anexării Basarabiei, a fost oprit procesul
de dezvoltare a conştiinţei naţionale a basarabenilor autohtoni. În prezent, populaţia din
Moldova de Vest (din cadrul României) şi din nordul Bucovinei (raioanele Herţa,
Storojineţ şi Adâncata din regiunea Cernăuţi) se identifică din punct de vedere etnic ca
români, în timp ce o bună parte a populaţiei Republicii Moldova şi din raioanele Noua

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Suliţă, Reni ş.a. (Basarabia) se identifică drept moldoveni. În timp ce în cadrul statului
român şi în Imperiul Austro-Ungar procesul de dezvoltare a conştiiţei naţionale a
populaţiei autohtone de pe teritoriul vechiului Principat al Moldovei s-a dezvoltat în mod
firesc, în Basarabia acest proces a fost întrerupt. În provincia ţaristă nu a existat o
intelectualitate numeroasă şi influentă, care să contribuie la dezvoltarea conştiiţei
naţionale a maselor largi ale populaţiei (personalităţi notorii basarabene au fost nevoite
să se refugieze în dreapta Prutului: B.P. Hasdeu, Constantin Stere ş.a.). Anexarea la 1812
a Basarabiei are drept consecinţă faptul că până şi în prezent în cadrul unui popor există
o divizare: peroane aparţinând aceleiaşi culturi, având aceleaşi tradiţii, vorbind acelaşi
grai (moldovenesc) al limbii române se identifică diferit (români şi moldoveni), existând
chiar disensiuni între cele două mari grupuri în Republica Moldova şi în regiunea
Cernăuţi.
 Pretenţiile din prezent ale autorităţilor Feredaţiei Ruse conform cărora Basarabia
este „pământ rusesc”: Datorită anexării Basarabiei în 1812, până în prezent autorităţile
Rusiei consideră teritoriul în cauză drept rusesc.

5. Hrta. Europa în anul 1812.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

6. Harta. Expansiunea rusă în jurul Mării Negre, 1700-1812.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

6. Harta. Gubernia Basarabia, 1883.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

Doc.21,,…Călăuzindu-se după principiul că supunerea locuitorilor acestui ţinut cere, cu o


deosebită prudenţă, de a avea o atitudine corectă şi cumpătată, bazată pe legile şi obiceiurile
moldoveneşti privitoare la impozite. Hartingh, sprea-şi atinge scopurile, include în comitetul
pentru stabilirea impozitelor pe cei mai onorabili boieri din Basarabia.
La acest apel însă s–a răspuns astfel: Mitropolitul Gavril–nicidecum nu mă pot hotărî să
particip; C. Paladi– pleacă la Iaşi cu treburile moşiei; D. Răşcanu– bolnav,(..). În această
situaţie delicată eschivarea sub diverse motive era mai curînd o atitudine. Ba chiar aş zice un
protest tacit, o neîmpăcare cu trista realitate.”
,,Atitudinea boierilor basarabeni faţă de impozitarea locuitorilor”1815, F.Vighel

Variante de răspuns pentru documentul 21.

1. Explicația termenilor subliniați.

Obiceiuri moldovenești – deprindere consacrată; mod de a se purta, de a se îmbraca , rînduială,


uz, datinile, tradițiile etc.comune unui popor sau unei comunitati omenești (în document se are în
vedere populația Basarabiei)

Protest tacit – protest care nu este exprimat formal, dar care este subînțeles.

2. Enunțuri cu termenii subliniați ce exprimă adevăr istoric și reflect tema la care se referă
documentul.

,,Regulamentul administrării provizorii a Basarabiei” adoptat la 2 august 1812, acorda ținutului


o oarecare autonomie, prevedea utilizarea limbii române și respectarea vechilor legi și obiceiuri
moldovenești, precum și păsrarea vechii împărțiri administrative.

Politica promovată de general-maiorul I. Harting în Basarabia a pvocat un protest tacit din partea
unora, cît si un protest activ, exprimat prin o serie de plîngeri a boierimii în instanțele superioare,
tulburări țărănești, cît și prin fuga masivă a populației românești în dreapta Prutului.

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 1812 - în funcție de guvernator al ținutului este numit un reprezentant al boierimii


locale , Scarlat Sturdza, boier moldovean refugiat de mai multă vreme în Rusia.
B. 2 februarie 1813 - în scopul asigurării unei guvernări mai eficiente a fost creat guvernul
provizoriu al Basarabiei alcătuit din 12 pesoane, dintre care 7 fiind numite din rîndul
boierilor moldoveni,iar 5 – din rîndul funționarilor ruși stabiliți în Basarabia, astfel
punînduse începutul limitării “autonomiei” provinciale.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

C. iunie 1813 - din motiv de boală a fost destituit pînă la însănătoșire, primul și ultimul
guvernator autohton. În locul lui este numit generalului-maior. I.Harting, care deținea
funcția de guvernator militar al regiunii.
D. aprilie 1816 - Harting este distituit din funcția de guvernator al Basarabiei.

4. Politica țarismului rus în Basarabia.

Din momentul anexării şi pe parcursul deceniilor secolului al XIX-lea ţarismul a


urmărit două scopuri principale în politica sa în Basarabia.Un scop presupunea integrarea
cît mai rapidă a provinciei în structurile social-politice ale imperiului , lichidarea
specificului naţional local şi rusificarea populaţiei autohtone.Cel de-al doilea scop ţinea
de interesele geopolitice şi strategice ale Ţarismului î n Sud-Estul Europei.El presupunea
cultivarea unei imagini atractive a modelului rusesc de bună guvernare în ochii poparelor
balcanice. Aceste două scopuri se aflau în permanentă contradicţie. În primele două decenii
după anexare s-a acordat preferinţă celui de-al doilea scop, nefiind neglijat nici primul,
care va deveni dominant începînd cu sfîrşitul anilor 20 ai secolului al XIX-lea.

În viaţa politică în scopul excluderii unor eventuale tensionări a situaţiei în provincia anexată,
la 23 iulie 1812 a fost semnată de către amiralul P.Ciceagov , comandantul armatei Dunărene din
Principatele Române, o lege specială , numită ,,Regulamentul administrării provizorii a
Basarabiei” prin care a fost introdusă o nouă autonomie administrativă. Locuitorilor le se
permitea să se folosească de legislaţia locală, adică de cea a statului
Ţara Moldovei. Guvernatorulcivil alBasarabiei, era declarat şeful administrării locale.

Guvernul era subordonat direct comandantului suprem al Armatei Dunărene (Amiralul


P.Ciceagov). Limba română îşi păstra dreptul de a fi utlizată în organele administrative , juridice,
în oficierea serviciului divin şi în şcoală. Aceleaşi drepturi au fost acordate şi limbii ruse.

Pentru a da senzaţia unei perpetuări a vechilor stări de lucru şi pentru a asigura o tranzaţie lentă
de la un regim la altul, amiralul P. Ciceagov a numit la 23 iulie 1812, ca noul guvernator civil
al Basarabiei pe un boier român Scaralat Sturdza, refugiat de multă vreme în Rusia.

În decursul primului an de ocupaţie ţinutul a fost administrat conform vechilor


obiceiuri şi legi ale Modovei.Abia la 2 februarie 1813 este instituit guvernul provizoriu al
Basarabiei, alcătuit din două departamente. Boierii moldoveni deţineau majoritatea funcţiilor în
guvern (în proprţie de 7:12). Celelalte fuctii le deţineau foştii funcţionari ruşi care au activat în
Principatele Române în perioada 1807-1812.

La 7 iunie 1813 Scarlat Sturdza este eliberat pe motiv de boală din funcţie de guvernator
al Basarabiei şi înlocuit de generalul I.Hartingh. Acesta , ignorînd stipulaţiile
Regulamentului referitoare la conservarea legislaţiei şi obiceiurilor locale, accelerează
procesul de transformare a Basarabiei într-o obişnuită gubernie rusească. Are loc

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

substituirea funcţionarilor moldoveni cu funcţonari ruşi, legislaţia locală tot mai fregvent
este ignorată.

Boierii moldoveni alarmaţi de aceste abuzuri, prin intermediul mitropolitu lui G.Bănulescu-
Bodoni, expediază împăratului Alexandru I, Consiliului de miniştri şi Consiliului de stat o suită
de plîngeri, chiar şi numirea unui guvernator din rîndul boierilor autohtoni.

Dezacordul şi totodată protestul faţă de răsluirea Moldovei de răsărit şi faţă de politica


rusificatoare şi-a gasit expresie şi strămutările masive ale populaţiei din Basarabia în dreapta
Prutului.

Amplificarea migraţiei alarma autorităţile ruseşti. Acest fenomen dăuna imaginea ţarismului
în faţa popoarelor balcanice. Pentru a opri procesul a fost fortificat hotarul pe Prut . Cu toate
acestea , exodul n-a fost curmat.

Datorită izbucnirii acestor conflicte , Petersburgul a însărcinat în 1815 pe un funcţionar


alministerului de externe cu studierea obiceiurilor şi legilor moldoveneşti. La începutul anului
1816, pentru a calma populaţia , s-a luat măsura înlocuirii generalului Harting din funcţia de
guvernator. Prin ukazul de la 1 aprilie, Alexandru I promitea aşezarea cîrmuirii noii provincii pe
temeiul vechilor ,,ei obiceiuri şi drepturi ”. Locuitorii au fost scutiţi de orice obligaţii financiare
faţă de stat, pe termen de 3 ani.

Prin rescriptul de la 1 aprilie 1816, adresat mitropolitului Gavriil, Alexandru I intenţiona să


spulbere irascibilitatea boierilor basarabeni şi să contribuie la stoparea migraţiei. Ţarul se obliga
să ofere acestei regiuni o cîrmuire politică ,,potrivită cu nărăvurile, obiceiurile şi legiuirile ei”.
La 29 aprilie 1818 , cu ocazia vizitei lui Alexanru I la Chişinău, este promulgată legea numită ,
,Aşezămîntul pentru înfiinţarea regiunii Basarabia” .Conform lui , în fruntea provinciei
funcţiona un guvernator civil împreună cu un Consiliu Suprem (Înaltul Sfat) care era organul
administrativ , legislativ suprem şi judiciar compus din 11 membri , dintre care 5 erau numiţi, 6-
aleşi pe un termen de 3 ani din rîndul boierilor băştinaşi. În timpul votării aceştia aveau
preponderenţă numerică.Limba română alături de cea rusă este recunoscută oficială în instituţiile
publice din Basarabia. Acest act legislativ a avut o anumită importanţă pentru ţinutul dintre Prut
şi Nistru, deoarece îi conserva , pentru o anumită peroadă, o relativă autonomie.

5. Scopurile urmărite de Harting prin atitudinea sa față de legile și obiceiurile


moldovenești:

 1)Accelerarea procesului de tranzație la sistemul rus de administratie.

 2)Transformarea Basarabiei într-o obișnuită gubernie rusească, prin:

- înlocuirea funcționarilor moldoveni cu ruși;

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

- limitarea substanțială a aplicării vechiului drept moldovenesc, sub pretext că această


provincie nu dispunea de legi proprii.

Generalul Harting, întrunind atât autoritatea militară, cât şi cea civilă a provinciei, îşi permitea
să ceară la 10 decembrie 1813 Ministerului justiţiei să i se admită să-i judece pe funcţionarii
moldoveni, „din cauza lipsei totale de legi în Moldova, în afară de dreptul celui mai tare.” El
cerea ca aceşti funcţionari să fie judecaţi conform legilor ruseşti.

„Ei (românii) ascund situaţia exactă şi împrejurările locale şi stăruie ca ruşii să aibă mai puţine
funcţii şi dimpotrivă moldoveni să fie mai mulţi.”

El cerea chiar ca „Basarabia să fie transformată într-o gubernie de tip rusesc general,
păstrându-se doar unele particularităti”.

!!! Despre politica promovată de Harting in Basarabia:

Ţarul spunea despre Harting adresându-se noului guvernator: „Odată cu schimbarea primului
guvernator (Sturdza), lucru ce devenise necesar în anul 1813, în ocârmuirea acestei provincii au
apărut toate viciile: pe de o parte ea a fost lăsată pe mâna oamenilor nepricepuţi, iar pe de altă
parte pe seama funcţionarilor incorecţi...”

Analiza și interpretarea documentelor istorice

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

prevăzute de programa de BAC-2013

Doc.22,„ După prăbuşirea Imperiului napoleonian, reconfigurarea hărţii europene a fost


decisă în cadrul Congresului de la Vienaunde, între 1noiembrie1814 şi 9 iunie1815, s-au
reunite reprezentanţii puterilor învingătoare (Austria, Rusia, Prusia şi Marea Britanie ) alături
de alti 217 plenipotenţiari* mandataţi de entităţile suverane europene,de la Principatele
italiene şi Oraşele Libere Germane pînă la Ordinul Cavalerilor Teutoni şi cel suveran al
cavalerilor de la Malta. Principele Klemens L.W.von Meternich, Ministrul Afacerilor Externe
al guvernului austriac, cel care avea să joace un rol de prim plan în negocierile privind
stabilirea unui nou echilibru internaţional, a fost amfitrionul tuturor acestor oaspeţi.(…)
Congresul de la Viena(…)”a svîrşit prin a reconfigure sistemul internaţional european, noua
realitate geopolitică şi teritorială, fiind sintetizată în cele 121 de articole ale Actului final de
laViena (9iunie 1815).
Diplomaţie şi istorie politică, 1814-1878- Congresul de la Viena şi noul echilibru
European.

Variante de răspuns pentru documentul 22.

1. Explicația termenilor subliniați.

Ordinul Cavalerilor Teutoni - este un ordin religios german catolic format la sfârșitul secolului al
XII-lea la Acra, în Palestina.

În Evul Mediu, ordinul era unul religios-militar cruciat. După ce forțele creștine implicate în
cruciade au fost învinse, ordinul a fost nevoit să se retragă și s-a mutat, în 1211, în Țara Bârsei,
Transilvania, pentru a ajuta regatul Ungaria la apărarea graniței estice de incursiunile cumane și
să întărească poziția bisericii catolice într-o zonă în care majoritatea populației era ortodoxă.
După expulzarea lor din Țara Bârsei, în 1226 ordinul începe campania de creștinare a prușilor, pe
teritoriul cărora înființeaza un stat. Ordinul teutonic a fost desființat în 1809 de Napoleon
Bonaparte. Ulterior și-a reluat activitatea, continuând să existe sub conducerea Habsburgilor. În
prezent Ordinul teutonic desfășoară activități nemilitare caritative în Europa Centrală.

Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta (numit și Ordinul Cavalerilor Ioaniți) - este unul dintre
cele mai vechi ordine nobile catolice existente, având ca scop slujirea credinței și ajutorarea
aproapelui.

Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta, a cărui denumire completă este Suveranul Ordin
Militar și Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rhodos și de Maltaa fost înființat în
jurulanului 1050, la Ierusalim, cu scopul de a administra un spital pentru pelerinii din Țara
Sfântă. În 1113, Papa Pascal al II-lea a recunoscut Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta ca
ordin religios. Ulterior, Ordinul a devenit militar pentru a-i apăra pe bolnavi, pelerini și teritoriile
creștine din Țara Sfântă. Ca recunoaștere a realizărilor sale Ordinul se bucură de dreptul de
suveranitate și întreține relații diplomatice cu peste 90 de țări.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

2. Enunțuri cu termenii subliniați ce exprimă adevăr istoric și reflect tema la care se referă
documentul.

În anul 1809 Napoleon Bonaparte desființează Ordinul Cavalerilor Teutoni, care îsi v-a relua
activitatea după Congresul de la Viena, continuînd să existe sub conducerea Habsburgilor.

Printre participanții la Congresul de la Viena (septembrie 1814 – iunie 1815) s-au aflat și
reprezentanții Ordinului Suveran al Cavalerilor din Malta.

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 1804-1811 –războaele napoleoniene a fost schimbată harta politico-teritotială a Europei,


Franța devenind un mare Imperiu European.
B. 1813 – bătălia de la Leipzig, unde Napoleon suferă înfrînger in fața coaliției ausrtro-
ruso-prusaco-suedeze.
C. 1814 - Napoleon a fost obligat sa abdice de la tron.
D. 1815 - Profitînd de nemulțămirile din Franța față de noul rege, Napoleon revine la tron
pentru “ o sută de zile”, dar este învins la Waterloo (18 iunie ), apoi exilat pe îndepartata
insulă Sf. Elena.

4. Importanța Congresului de la Viena.

Preocupările majore au fost:

 realizarea unui echilibru al relațiilor de forțe între state, fără a ține seama de
particularitățile lingvistice, religioase, de tradiții ale teritoriilor pe care și le împărțeau;

 favorizarea autorității tradiționale, adică forțele feudale, conservatoare și clericale

Importanța:

 Cuvintele cheie ale Congresului au fost „restaurație“ și „legitimism“. Restaurația consta


în readucerea pe tron a dinastiilor care fuseseră îndepărtate în urma unor revoluții sau a
altor evenimente cu rezonanță, iar legitimismul era o teorie monarhică ce considera drept
principiu fundamental al statului dreptul la tron al dinastiilor legitime și puterea absolută
a acestora.
 Congresul de la Viena a deschis o nouă eră în istoria „Continentului“ prin care s-a pus
capăt ultimei încercări a Franței de a-și impune hegemonia asupra Europei.
 Congresul de la Viena a instituit o nouă ordine în care Europa era sub controlul unui
ansamblu de patru puteri: Austria, Prusia, Rusia și Anglia. Pentru a păstra vechile
regimuri dinastice, neluând în seamă dorințele și aspirațiile națiunilor care doreau să-și
creeze state proprii, naționale, monarhii Prusiei, Austriei și Rusiei creau, în 1815, Sfânta
Alianță, un pact de asistență mutuală între monarhii absoluți europeni îndreptată

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

împotriva frământărilor revoluționare, și care, până în 1823, a permis împiedicarea


tuturor mișcărilor liberale sau naționale europene.
 Din punct de vedere al securității europene, Congresul de la Viena, din 1814-1815,
reprezintă o noutate absolută, constituindu-se într-o primă încercare a unui organism
politic de securitate. Fără a încheia un tratat formal, prin instituția Congresului, marile
puteri europene au ajuns la un consens, în sensul de a-și respecta reciproc interesele,
fiecare în interiorul propriilor granițe și în zonele adiacente de interes, adică a sferelor de
influență în accepțiunea modernă a sintagmei. Consensul marilor puteri, respectiv, Marea
Britanie, Rusia, Austria și Prusia, avea să fie consemnat de istorie ca fiind „Concertul
european“, având rolul de a asigura menținerea echilibrului de forțe în Europa și, pe
acest fond, asigurarea stabilității și păcii. Independent de criticile pe care unii istorici le
aduc Congresului de la Viena, ideile de creare a unui organism internațional pentru
rezolvarea conflictelor au fost reluate cu un secol mai târziu, întâi prin crearea Ligii
Națiunilor, apoi a Organizației Națiunilor Unite.
 Hotărârile Congresului de la Viena au reprezentat ultima răbufnire a feudalității în
Europa. Luptele ulterioare care au avut loc în statele acestui continent s-au dat între
vechiul regim aristocratic și noul regim democratic. Aceste lupte au impus principiul
egalității în locul privilegiilor și vechilor ierarhii, iar dogmatismul clerical și regal a fost
înlocuit cu libertatea de gândire și de exprimare, în timp ce imobilismului economic i-a
luat locul libera concurență.

5. Deciziile luate în cadrul Congresului de la Viena:

- Franța își vede teritoriul redus la frontierele sale din 1789; în plus, avea obligația de război și de
a primi trupele străine care să staționeze pe teritoriul ei;

- Regatul Unit al Țărilor de Jos reunește Provinciile Unite și Țările de Jos Austriece și trebuie să
constituie o barieră utilă împotriva deșteptării dorințelor franceze de expansiune;

- Regatul Prusiei câștigă, la vest, Westfalia și Renania, iar în est, Pomerania, și devine unul
dintre membrii cei mai importanți ai Confederației Germane;

- Austriei i se restituie teritoriile pierdute, Tirolul, Salzburgul până la Bavaria și primește


provinciile ilirice, Lombardia și Veneția; poziția sa se consolidează prin venirea pe tronul
Toscanei a arhiducelui Ferdinand, iar în ducatul de Parma, a Mariei Luiza, a doua soție a lui
Napoleon I;

- Rusia obține 2/3 din Polonia, inclusiv Varșovia, constituite într-un un regat autonom al
Poloniei, țarul Rusiei obținând și titlul de rege al Poloniei; Rusia mai obține Finlanda și i se
recunoștea anexarea Basarabiei, răpită din trupul Moldovei prin pacea ruso-turcă de la București
(16 mai 1812);

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

- Regatul Unit a redobândit coroana Hanovrei, și-a menținut dominația asupra Coloniei Capului
Bunei Speranțe, Maltei, Ceylonului, Insulelor Ionice și insulei Hellgoland; în plus, i se
recunoaște suveranitatea asupra Gibraltarului

- In Spania și Regatul celor Două Sicilii se produce restaurația Bourbon-ilor;

- Statele germane (38) vor fi reunite în Confederația Germană, condusă de o dietă federativă
prezidată de Austria;

- Suedia primește Norvegia.

- Elveției i se recunosc independența și neutralitatea perpetuă.

6. Harta. Europa după Congresul de la Viena.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

Doc.23.„…Art.V. principatele Moldovei şi Valahiei, punîndu-se, în urma unei capitulaţii*


sub suzeranitatea Sublimei Porţi şi Rusia garantîndu-le prosperitatea, este de la sine înţeles, că
ele îşi vor păstra toate privilegiile şi imunităţile carele-au fost acordate, fie prin capitulaţiile
lor,fie prin tratatele încheiate între cele două imperii(…). În consecinţă ele se vor bucura de
libera exercitatea culturiilor, de o siguranţă perfectă, de o administraţie naţională independent
şi de o deplină libertatea comerţului: clauzele adiţionale stipulaţiilor de mai înainte,
considerate necesare pentru a asigura acestor două provincii posibilitatea de a se bucura de
drepturile lor, sunt consemnate în actul separate anexat, care este şi va fi socotit ca făcînd parte
integrantă din prezentul tratat.”
Tratatul de la Adrianopol, 1829.

Variante de răspuns pentru documentul 23.

1. Explicația termenilor subliniați.

Suzeranitate – Dreptul unui stat asupra altui stat, care are guvern propriu, dar nu are autonomie
completă.

Capitulație - Convenţie prin care un stat stabilea un regim de privilegii pentru cetăţenii străini
aflaţi pe teritoriul său.

2. Enunțuri cutermeniisubliniațiceexprimăadevăristoricșireflectătema la care se


referădocumentul.

Tratatul de la Adrianopol semnat la finele Războiului Ruso-Turc din 1828-1829, a fost tratatul
prin care marile puteri au „smuls” Moldova şi Valahia de sub suzeranitatea otomană, avînd
propriile interese economice în regiune.

În urma unor crâncene, sângeroase războaie, Țările Române și-au păstrat individualitatea statală,
având un statut recunoscut de Poartă, dar prin capitulatiile lor s-au aflat într-un “prizonierat”
politic și economic față de Imperiul Otoman, care s-a menținut până în 1829, anul semnării Păcii
de la Adrianopol, dintre ruși și turci.

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 1828-1829 - Războiul ruso-turc , care a izbucnit ca urmare a suspendării Convenției de la


Akkerman și închidrea strâmtorilor Bosfor și Dardanele de către Poarta Otomană după
distrugerea flotei sale în Bătălia de la Navarino.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

B. 1828-1834 – ocupația militară rusă a Țărilor Române.


C. 1829-1834 - Contele Pavel Kiseliov,este numit de țarul Nicolae I, în calitate de
președinte al Divanurilor unite.
D. Iulie 1831 și ianuarie 1832 – intrarea în vigoare a Regulamentelor Organice, în Țara
Românească , și , respectiv în Moldova.
E. aprilie1834 – Rusia și Imperiul Otoman numesc primii domni regulamentari: Mihai
Sturdza în Moldova și Alexandru Ghica în Țara Românească.

4. Prevederile tratatului cu privire la ţările române.

Tratatul avea anexat "Actul osăbit pentru prinţipaturile Moldova şi Valahia" care prevedea:

 raialeleturceşti din stângaDunăriisuntrestituiteŢăriiRomâneşti;

 autonomia administrativă;

 domnipământenialeşipeviaţă;

 libertateacomerţuluipentrutoateprodusele;

 dreptul de navigaţiepeDunăre cu vase propriiromâneştişiliberafolosire a


porturilorromâneşti;

 scutirea de obligaţia de aprovizionare a Porţii;

 limitareadreptului de intervenţie a ImperiuluiOtomanîn Principate;

 menţinereaocupaţieiruseştipână la platadespăgubirilor de război de cătreturci;

 interdicţiapentrumusulmani de a stăpânipământuriîn Principate.

5. Consecințele tratatului de la Adrinopol pentru pincipatele românești

Tratatul de la Adrianopol încheiat de către Rusia şi Turcia, în anul 1829, a însemnat un


eveniment important pentru politica şi posibilităţile economice ale Principatelor Române.

 Documentul stipula continuarea rămânerii Principatelor sub suzeranitate turcească,


concomitent cu plasarea lor sub protectoratul Rusiei, care a voit să slăbească, în favoarea
sa, influenţa Turciei în Ţările Române;

 Tratatul prevedea autonomia administrativă a Moldovei şi Valahiei (titlul V al acestui


tratat), inclusiv retrocedarea celei din urmă a cetăţilor turceşti de la Turnu Măgurele,
Giurgiu şi Brăila;

 Prevederile economice ale tratatului pentru Principatele Româneşti au constituit un


puternic imbold pentru agricultură şi comerţ, scutindu-le de obligaţia de a aproviziona
Constantinopolul şi recunoscîndu-le libertatea comerţului cu toate ţările. Înlăturarea

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

monopoluluiotoman asupra comerţului Principatelor dunărene a deschis calea


pentru pătrunderea lor în marele circuit economic european. Prevederile tratatului cu
privire la ţările române urmăreau tocmai asigurarea condiţiilor prielnice comerţului liber
şi dezvoltării capitaliste în principate;

 Poarta a fost de asemenea de acord cu redactarea unor noi regulamente administrative


referitoare la Principate, sub supravegherea Rusiei, şi a acceptat ocupaţia rusească din
Principate, pînă la plata unor mari despăgubiri de război;

 Prin tratat s-a consolidat astfel poziţia Rusiei în Principate, dar, totodată, s-au făcut paşi
importanţi pentru împlinirea idealurilor boierilor reformatori, de scuturare a dominaţiei
otomane;

 Acum rămîneau valabile doar o parte a elementelor de suzeranitate otomană - tributul


anual şi dreptul sultanului de a confirma alegerea domnilor;

 Ocupaţia e, care a continuat pîna la achtarea contibuților de război, a adus


schimbăriradicale cu privire la viaţa politică din Principate. O importanţă deosebită
aavut-o introducerea unei legi fundamentale, numită Regulamentul Organic, pentru
fiecare dintre ele, ce oferea cadrul guvernării ordonate şi eficiente. În baza lui au fost
instituite domnia constituţională, controlul Adunării Obşteşti asupra autorităţii centrale a
principelui, precum şi separarea deplină a puterilor în stat.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Analiza și interpretarea documentelor istorice

„(…)Viziunea ortodoxă americană, aşa cum a fost ea elaborată de guvernul american(…),


constă în idea că războiul rece era replica esenţială şi curajoasă a oamenilor liberi împotriva
agresiunii comuniste.Unii s-au întors mult înaintea celuide-al Doilea Război Mondial pentru
a detecta sursele expansionismului rusesc. Geopoliticii descopereau urmele„războiului rece”
în ambiţiile strategice ale Rusiei imperial ce duceau în secolul al XIX-lea la războiuldin
Crimeea,în penetraţia rusă în Balcani şi Orientul Mijlociu şi în presiunile asupra Marii
Britanii cu privire la „portiţa de salvare”din India(… Observatori atenţi(…)concluzionează
că imperialismul classic rus şi panslavismul au fost puse cap la cap după 1917 la
mesianismul Leninist şi au confruntat Vestulla sfîrşitul celui de-al Doilea Război Mondial cu
tendiţa inexorabilă către dominaţie.
(…)Teza revizionistă este diferită. În forma ei extremă, ea se reflect în faptul că, după
moartea lui Franklin Roosevelt şi sfîrşitul celui de–al Doilea Război Mondial, Statele Unite au
abandonat în mod deliberat politica de colaborare în timpul războiului şi, însufleţite de deţinerea
bombei atomice, au abandonat o tactic de agresiune pe cont propriu cu scopul de a elimina
influenţa rusă din Europa de Est şi de a stabili state capitaliste democratice pe fiecare latură
externă a Uniunii Sovietice. În viziunea revizioniştilor, această politică radical şi nouă a
americanilor, sau mai degrabă această reluare de către Truman a unei politici anticomuniste
inumane, i-a lăsat Moscovei doar alternative de a lua măsuri în apărarea propriilor ei graniţe.
Rezultatul a fost„războiul rece(…).”
A. Winkler. Trecutul apropiat. Eseuri şi documente despre America de după cel de-
al Doilea Război Mondial.

Sarcini:

1. Explicați termenii subliniați.


2. Formulați cu fiecare cîte un enunț, care să conțină un adevăr istoric cu privire la
tema la care se referă documentul.
3. Numește și datează cinci evenimente care au tangență cu informațiile din document
sau la care se referă documentul, plasîndu-le pe axa cronologică
4. Identifică originile războiului rece în viziunea ortodoxă americană.
5. Compară teza revizionistă cu viziunea ortodoxă americană în ceea ce privește
originea războiului și numește vinovatul confruntării.
6. Numiți caracteristicile războiului rece: în domeniul politic, economic,militar.
7. Indică pa hartă prin hașurare diferită teritoriile a două state unul membru al
NATO și al doilea – membru al OTV. Aplică inscripțiile: numele statelor, capitalele,
blocurile militare din care fac parte și completează legenda.
8. Demonstrează relația de cauzalitate dintre ,,noua mentalitate,, politică și sfîrșitul
războiului rece.

Analiza sursei istorice

1.Termeni

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Război rece – stare de încordare, neîncredere și ostilitate, care a caracterizat vreme de peste
patru decenii relațiile dintre Est și Vest, dintre lumea comunistă și lumea occidentală
democratică; stare de încordare arelațiilor internaționale, caracterizată de o confruntare politică,
diplomatică, psihologică, etc., de goana înarmărilor.

Agresiune – atac armat al unui stat sau a unei coaliții de state împotriva altui stat/state, încălcînd
integritatea teritorială sau independența politică și economică a atacaților..

Expansionism – politică agresivă de extindere teritorială sau a sferelor de influență ale unui stat.

2.Enunțuri

Războiul Rece (1946-1991) a fost o perioadă de tensiuni și confruntări politice și ideologice, o


stare de tensiune întreținută care a apărut după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și a
durat până la căderea regimurilor comuniste din Europa și destrămarea URSS.

O figură semnificativă în timpul Războiului Rece, a fost secretarul de stat al lui Eisenhower,
John Foster Dulles(1953-1959), inițiatorul unei politici noi, politica New Look, o strategie
de izolare, care punea un accent mai mare pe armele nucleare împotriva dușmanilor SUA, și
care a enunțat, de asemenea, doctrina "represaliilor masive", amenințând cu o severă reacție
americană la orice agresiune sovietică.

Originea razboiului rece trebuie cautată în îngrijorarea de care au fost cuprinse marile puteri
occidentale (S.U.A., Anglia, Franta, Germania Occidentala), față de cursul politicii din țările
unde s-au instaurat dictaturi totalitare, ca expresie a extinderii expansionismului sovietic după
terminarea celui de-al Doilea Război Mondial.

3. Cinci evenimente

A. 1946 – 1991 – perioada războiului rece.


B. Martie 1946 – W.Churchil, în prezența Președintelui SUA, H. Truman, rostește
cuvîntarea de la Fulton, în care s-a pronunțat pentru crearea unei uniuni militare anglo-
americane, în vederea stăvilirii comunismului din Răsărit. Mulți cercetători consideră
acest fapt ca începutul războiului rece.
C. 1949 – formarea NATO.
D. Mai 1955 – formarea Tratatului de la Varșovia.
E. Octombrie 1962 – Criza din Marea Caraibelor, considerată apogeul războiului rece.
.

4. Originile războiului rece în viziunea ortodoxă americană:

Conform viziunei ortodoxe americane, așa cum a fost elaborată ea de guvernul


american,originile războiului rece constau în replica esențială și curajoasă a oamenilor liberi
împotriva agresiunii comuniste, împotriva expansionizmului rusesc după cel de-al Doilea Război

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Mondial, dar care are rădăcini încă în ambițiile strategice ale Rusiei imperiale din sec . al XIX-
lea.

5. De comparat teza revizionistă cu viziunea ortodoxă americană în ceea ce privește


originea războiului rece și numește cine este vinovatul confruntării.

Conform viziunei ortodoxe americane,originea razboiului rece consta in lupta împotriva


agresiunii comuniste după cel de-al Doilea Război Mondial, și vinovata de această confruntare
era considerată Uniunea Sovietică.

Conform tezei revizioniste originile războiului rece constau în politica de agresiune promovată
de SUA, insuflețită de deținerea armei atomice, cu scopul de a elimina influența rusă din Europa
de Est. Politica radicală americană, reluată de Trumen, politica anticomunistă i-a lasat Moscovei
doar alternativa de a lua măsuri de apărare...Vinovată de confruntare era considerată SUA.

6. Trei caracterisici ale războiului rece:

1) La nivel politico-militar a fost o confruntare între North Atlantic Treaty


Organization (NATO, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord) și Pactul de la Varșovia.

2)La nivel economic a fost o confruntare între capitalism și comunism.

3)Pe plan ideologico-politic, a fost o confruntare între democrațiile liberale occidentale (așa-
numita „lume liberă”, „societatea deschisă”) și regimurile comuniste totalitare (așa-numita
„societatea închisă”).

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

Doc.24. ,,(...)Eroismul poporului parizian a răsturnat un govern retrogradat şi oligarchic (...).


Sîngele poporului a curs ca şi în iulie 1830, de data aceasta, însă, acest popor nobil nu va fi
înşelat. A dobîndit un govern naţional şi popular care aprobă drepturile şi voinţa de progress ale
acestui popor mare şi nobil(...). Guvernul provizoriu vrea republica în funcţie de aprobarea
poporului şi va consulta poporul fără întîrziere. Doreşte unitatea naţiunii, care de acum înainte
va cuprinde toate clasele şi toţi cetăţenii; doreşte autoguvernarea na ţiunii(...). El are ca principiu
libertatea, egalitatea şi fraternitatea, iar ca deviză poporul.”

Din Proclamaţiunea guvernului provizoriu francez,24 februarie 1848.

Variante de răspuns pentru documentul 24.

1. Explicația termenilor subliniați.

Guvern- Organ de stat care exercită puterea executivă; organ central al administrației de stat;
cabinet, consiliu de miniștri, format din șeful guvernului, miniștri și/sau secretari de stat.

Națiune – Comunitate stabilă de oameni, istoriceşte constituită ca stat, apărută pe baza unităţii de
limbă, de teritoriu, de viaţă economică şi de factură psihică, care se manifestă în particularităţi
specifice ale culturii naţionale şi în conştiinţa originii şi a sorţii comune.

2. Enunțuri cu termenii subliniați ce exprimă adevăr istoric și reflect tema la care se referă
documentul.

Guvernul republican ce a luat naștere ca rezultat alRevoluției de la 1848 a supraviețuit până la


lovitura de stat a lui Louis-Napoléon Bonaparte în 1852.

Revoluția Franceză de la 1848, cu toate ca a avut un preponderent accent social, punea totuși
accentul pe unitatea națiunii franceze, care trebuia să cuprindă toate clasele si cetațenii.

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. Februarie 1848 - Revoluția franceză începe cu puternice manifestații de stradă la Paris,


care sunt reprimate brutal, ca rezultat regele Ludovic-Filip a fos obligat sa abdice și afost
proclamată Republica (Repulica a II-a, 25 februarie).
B. martie 1848 - a fost aleasa Adunarea Constituanta, care a elaborat o Constituție
democratică în care se preciza ca puterea executivă era exercitată de Președinte, iar cea
legislativa – de Adunarea Națională.
C. Februarie 1848 – s-a format Guvernul Provizoriu, al carui componență a exprimat
solidarietatea națională revoluționară, și care a instituit pe plan politic votul universal

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

pentru barbați, precum și libertatea deplină a presei si întrunirilor, iar pe plan social , a
decis inființarea Atelierilor Naționale.
D. Decembrie 1848 – Ludovic Bonaparte este ales președinte.
E. 2 decembrie 1852–Ludocvic Bonaparte se proclamă ca împărat sub numele de Napoleon
al III-lea.

4. Consecințele revoluțiilor de la 1848 din Europa

Revoluțiile de la 1848 au fost o revoltă naționalistă a burgheziei europene desfășurată în anii


1848 - 1849, îndreptată împotriva ordinii încă supranaționale stabilite de Congresul de la Viena
(1814 - 1815).

Deoarece Franța era un stat național unitar, revoluția de aici a avut un preponderent caracter
social, pe cind in celelalte țari a luat diferite forme, dupa necesitațile locale. Astfel că principiul
libertaților cetațenesti cerute de catre revoluționarii francezi a evoluat si s-a transformat in
libertați naționale pentru popoarele supuse, iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de
unitate națională.

Consecințe:

 Au dat semnalul deșteptării naționalismului european, fiind cunoscute de aceea și sub


denumirea de "primăvara popoarelor";

 Au dus la procesul de afirmare a națiunilor si al conștiinței naționale, a intesificat lupta


de eliberare natională a popoarelor subjugate;

 Au fixat pe termen lung obiectivul creării statelor naționale în Europa, obiectiv


definitivat cu ajutor american ( conform programului în 14 puncte al lui Wilson), abia
după Primul Război Mondial;

 Cu toate ca au fost înfrante , revoluțiile de la 1848 au stat la baza tuturor infaptuirilor


istoriei moderne;

 Revoluțiile de la 1848 au format o nouă generație de oameni politici care s-au afirmat in
perioadele următoare.

5. Opinii cu referință la principiile formulate de parizieni.

Incă la 26 august 1879 ,adoptînd Declarația Drepturilor Omului si ale Cetațeanului, idealurile
revoluționare erau rezumate in formularea “Libertate, Egalitate, Fraternitate”.

Monitorul Universal anunța la 27 februarie 1848 că Guvernul Provizoriu a decis să inscrie sub
drapelul revoluționar cuvintele “Republica Franceza,Libertate, Egalitate, Fraternitate”.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Rene Sedilot in lucrarea sa “Costul revolutiei franceze, adevaruri si legende” scria- “Ciudat
deznodamînt, Revoluția realizată chipurile in numele egalitații i-a imbogațit si mai mult pe cei
bogați si i-a saracit si mai mult pe cei saraci”.

Au trecut mai bine de 200 de ani și modelul instaurat in Franța, apoi raspîndit în intreaga lume
nu a reușit să aducă omenirii nici libertatea, nici egalitatea si nici fraternitatea, ci revoluții
singeroase, crime cumplite, masacre si razboae, sărăcie pentru marea majoritate, putere și bani
centralizate doar in mîinile cîtorva. Aristocrația, omorită, ca era considerată sursa tuturor relelor
a fost inlocuită cu o nouă clasă socială – burghezia – ahtiată dupa putere, onoruri și bani,
alcatuită în principal din comercianți, negustori si bancheri, adică nu a schimbat nimic.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

Doc. 25„…Pe scurt poporul român recapitulând decretează: 1. Independenţa sa administrativă şi


legislativă. 2. Egalitatea drepturilor politice. 3. Contribuţie generală. 4. Adunarea general
compusă de reprezentanţi ai tuturor stărilor societăţii. 5. Domn responsabil, ales pe cinciani şi
căutat în toate stările societăţii(...). 8. Libertatea absolută a tiparului(...). 13. Emanciparea
clăcaşilor ce se fac proprietary prin despăgubire (...). 14. Dezrobirea ţiganilor prin despăgubire
(...).16. Instrucţie egală şi întreagă pentru tot românul de amândouă sexele. 22. Convocarea (...)
unei Adunări generale (...) care va fi datoare a face Constituţia ţării.”
Proclamaţia de la Islaz, iunie 1848.

Variante de răspuns pentru documentul 25.

1. Explicația termenilor subliniați.

Domn – titlu purtat de suveranii Țării Românești și a Moldovei; voievod.

Constituție - Lege fundamentală a unui stat, investită cu o forță juridică superioară celorlalte
legi, care cuprinde principiile esențiale ale organizării lui, stabilește drepturile și datoriile
principale ale cetațenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme și locale etc.,
reflectând astfel stadiul de dezvoltare socială, economică și politică la un moment dat a statului
respectiv.

2. Enunțuri cu termenii subliniați ce exprimă adevăr istoric și reflect tema la care se referă
documentul.

Proclamațiunea de la Islaz prevedea, că în fruntea statului rămânea un domn, ales pe cinci ani de
către toate clasele sociale, iar Adunarea legislativă nu mai era formată doar din boieri, ci din
reprezentanţi ai tuturor păturilor societăţii.

Revoluția dinȚara Românească începe la 9 iunie 1948 La Izlaz, prin adoptatarea programului
revolutionar("Proclamatia de la Izlaz"), care timp de trei luni a reprezentatconstituția tãrii.

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 9 iunie 1848 - la Islaz se formează primul guvern revolutionar(IonHeliade-Rădulescu,


Ștefan Golescu, Cristian Tell, Nicolae Pleșoianu, Radu Șapcă) și a fost proclamat
programul revolutiei întitulat Proclamațiunea.
B. 11 iunie 1848 - revoluția obține victorie la București, unde sub presiunea maselor,
domnitorul Gheorghe Bibescu aprobă programul revoluționar.
C. 11 iunie 1848 - a fost modificată componența Guvernului provizoriu, prin alegerea în
fruntea lui a mitropolirului Neofit.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

D. 21 iulie 1848 – este instituită comisia pentru proprietate, care avea drept scop rezolvarea
problemei agrare.

4. Cauzele revoluției române de la 1848.

 Naţionale:
- asuprirea străină în cele trei ţări româneşti;
- existenţa regimului politic bazat pe Regulamentele Organice în Ţara Românească şi
Moldova:
- apariţia pericolului anexării Transilvaniei la Ungaria, în urma izbucnirii revoluţiei
maghiare şi al refuzului maghiarilor de a recunoaşte drepturile naţionale ale
românilor;

 Economice:
- necesitatea unei reforme agrare pentru rezolvarea problemei ţărăneşti şi
împroprietărirea ţăranilor;

 Sociale:
- existenţa privilegiilor feudale;
- absenţa drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti;

5. Obiectivele revoluției române:


 Naţionale:
- eliberarea Ţărilor Române de sub dominaţia străină: unirea (în prima etapă Moldova
şi Ţara Românească, în a doua etapă unirea cu Transilvania);

 Sociale:
- eliberareaţăranilor din dependenţăşiîmproprietărireaacestora cu pământ;

 Liberale:
- drepturişilibertăţicetăţeneşti (libertateapersoanei, libertateapresei, egalitateînfaţalegii,
desfiinţareapedepselorcorporale).

6. Proclamațiunea de la Islaz.

Proclamaţia de la Islaz, dată pe Câmpia Libertăţii, la data de 9 iunie 1848, a fost programul
constituţional întocmit de Comitetul revoluţionar din Muntenia în timpul Revoluţiei de la 1848
din Ţara Românească. Proclamaţia cuprinde douăzecişidouă de articole, redactate eliptic, în
prealabil explică celor cărora le era adresat documentul sensul declaraţiilor, iar apoi expune
întregul program de emancipare şi reforme. În cele 22 de articole se remarca:

 se renunţa la Regulamentul Organic, punându-se bazele unei noi ordini constituţionale,


declarându-se egalitatea politică a cetăţenilor, supunerea tuturor la contribuţie;
 independența administrativă și legislativă,

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

 separația puterilor,
 egalitatea drepturilor politice,
 alegereaunuidomnresponsabilpetermen de cinciani,
 reducerealisteicivile a domnitorului,
 emanciparea clăcașilor,
 emanciparea israeliților șidrepturipoliticepentrucompatrioții de altăcredință,
 dezrobirea țiganilor,
 instrucțiune egală,
 înființarea unor așezăminte penitenciare,
 crearea gărzii naționale.

7.Importanța activității revoluționare a românilor la 1848.

 A fost un rezultat firesc al procesului de dezvoltare a societății românești, fiind o parte


componentă a revolutiei europene;

 Obiectivele trasate în programele revoluționare au determinat dezvoltarea societății în


deceniile viitoare;

 Experența revoluționară a conștietezat poporul că rezolvarea problemelor sociale este


imposibilă fără obținerea libertății și in dependenței nationale;

 Înfrîngerea revoluției a amînat pentru un deceniu posibilitatea romănilor de a forma un


stat national.

8. Harta. Revoluția română de la 1848.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Doc.26. ,,Art. XXII. Principatele Muntenia şi Moldova vor continua să se bucure, sub
suzeranitatea Porţii şi garanţia puterilor contractante, de privilegiile şi de imunităţile pe care le
au(...). Art. XXIV. Majestatea sa sultanul promite să convoace imediat, în fiecare dintre cele
două provincii,un divan ad-hoc, alcătuit în aşa fel încît să constituie reprezentarea cea mai exactă
a intereselor tuturor claselor societăţii. Aceste divanuri vor fi chemate să exprime dorinţele
populaţiilor referitoare la organizarea definitivă a principatelor.”Tratatul de la Paris, 1856.

Variante de răspuns pentru documentul 26.

1. Explicația termenilor subliniați.

Suzeranitate – Dreptul unui stat asupra altui stat, care are guvern propriu, dar nu are autonomie
completă.

Divan - . (În Imperiul Otoman) Consiliu cu atribuții politice, administrative și juridice, alcătuit
din cei mai înalți demnitari; (în țările românești) sfat domnesc. Divan ad-hoc - Adunare, ședință
a divanului. Divan ad hoc (orĭ special) - adunările naționale constituite în București și Iași la
1857 ca să arate Europei dorințele poporului.

2. Enunțuri cu termenii subliniați ce exprimă adevăr istoric și reflect tema la care se referă
documentul.

Prin tratatul de pace de la Paris (1856), Principatele au rămas sub suzeranitate otomană,
beneficiind de regimul garanției colective ale celor șapte puteri semnatare, ce interzicea uneia
dintre ele să intervină, fără consimțămîntul celorlalte, în problemele interne ale Principatelor.

Din cauza că Marile Puteri nu au avut o poziție unică în problema Uniri Principatelor la
Congresul de pace de la Paris (1856), în cele din urmă s-a decis, ca Principatele să-şi decidă
singure soarta în cadrul unor divanuri ad-hoc.

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 1853-1856 - razboiul Crimeei.


B. 1856 - la deschiderea ședințelor Congresului de pace de la Paris, ministrul de externe al
Franței, contele Alexandre Walewschi, apropus unirea Principatelor sub un pricipe
străin, propunerea fiind suținută de Sardinia, Prusia și Rusia.
C. 18/30 martie1856 – semnarea tratatului de pace de la Paris.
D. Iulie 1857 – alegerile pentru Adunările ad-hoc (Moldova și Țara Românească).
E. 1858 – Convenția de la Paris, care a fînd formulat statutul internațional și principiile de
organizare internă a principatelor.(noul stat urma să se numească Principatele Unite ale
Moldovei și Valahiei, avînd fiecare domnitor, adunare, guvern și capitală deosebite).

4. Importanța tratatului de la Paris pentru români.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Principale măsuri care au vizat Principatele și importanța lor:

 Desfiinţarea protectoratului rusesc şi înlocuirea lui cu o garanţie colectivă a Marilor


Puteri. !!! Prin acest fapt s-a reuşit eliminarea influenţei ruseşti şi asigurarea că trupele
ţariste nu vor mai putea străbate teritoriul Principatelor fără acordul puterilor garante.
Astfel, era se stopată posibila înaintare a Rusiei în Balcani.

 Cedarea sud-estului Basarabiei Principatului Moldovei.Basarabia rămânea, în


continuare, în stăpânirea Imperiului Rus, dar partea sa sudică (Cahul, Bolgrad și
Ismal, și, implicit, controlul asupra gurilorDunării) era retrocedată Moldovei. !!!
Această măsură a îndepărtat Rusia de gurile Dunării.

 Libera circulaţie pe Dunăre sub atenta supraveghere a Comisiei Europene a


Dunării. !!! Scoaterea Dunării de sub influenţa rusească era o prioritate strategică
pentru puterile din centrul Europei.

 Suzeranitatea otomană era menţinută. !!!! Fiind sub suzeranitate otomană,


Principatele nu puteau avea propria politică externă, fapt ceea ce constituia o garanţie în
plus că cele două teritorii nu vor cădea sub sfera de influenţă rusească.

 Armata naţională. !!! Măsura dădea Principatelor posibilitatea de a-şi asigura ordinea
internă.

 În ceea ce priveşte Unirea Principatelor, opiniile Marilor Puteri au fost împărţite în


funcţie de interesele lor strategice de politică externă. S-a hotărît ca Principatele să-şi
decidă singure soarta în cadrul unor divanuri ad-hoc.

 Prin Congresul de la Paris Marile Puteri au reuşit să stopeze expansiunea Rusiei, să


amâne destabilizarea echilibrului european şi să menţină status quo-ul. De această
situaţie pe plan internaţional au profitat Principatele care, în cele din urmă, în
anul 1859, îşi vor îndeplini idealul unificării.

5. Principatele Române 1856-1859.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Analizași interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Doc.27,, Germania urmăreşte cu atenţie nu liberalismul Prusiei, ci puterea sa;


Bavaria,Wurtemberg şi Baden n-au decât să arate înclinaţii în sens liberal, pentru acest lucru
nimeni nu le va atribui rolul Prusiei; Prusia trebuie să-şi întărească puterea şi să o ţină pregătită
pentru acel moment favorabil pe care de mai multe ori l-a pierdut ;problemele mari ale epocii nu
se mai decid prin cuvîntări şi hotărâri majoritare-aceasta a fost marea greşeală din anii 1848-
1849-ci prin fier şi sânge.”

Otto von Bismarck- despre unificarea Germaniei.

Variante de răspuns pentru documentul 27.

1. Explicația termenilor subliniați.

Liberalism - Doctrină politică și economică apărută în epoca de ascensiune a burgheziei


industriale, când aceasta lupta împotriva aristocrației feudale pentru cucerirea puterii, care tindea
să lărgească dreptul de vot și să admită în anumite limite libertăți democratice.

2. Enunțuri cu termenii subliniați ce exprimă adevăr istoric și reflect tema la care se referă
documentul.

Liberalismul european a oferit o baza intelectuală pentru unificare prin contestarea modelelor
dinastice și absolutiste de organizarea socială si politică; manifestarea sa in regiunile germane a
pus accent pe importanța tradițiilor, educației și a unității lingvistice a popoarelor dintr-o zonă
geografică.

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 1871-1890 – Otto von Bismarck deține funcția de cancelar al Imperiului german.


B. 1848-1849 -Eșecul tentativei de unificare pașnica a statelor germane, care l-a determinat
pe cancelarul prusac Otto von Bismarck sa recurga la calea “prin fier și sînge”.
C. 1866 – înfringerea Austriei, desființarea vechei Confederații Germane și la înlocuirea ei
cu așa-numita Confederație Germană de Nord, din care Austria nu mai facea parte, iar
Prusia detinea supremația .
D. 1870-1871 - razboiul franco-prusian.
E. 18 ianuarie 1871 - are loc proclamarea Imperiului Federal German ( în Sala Oglinzilor
din Palatul de la Verssailles), fapt ce insemna de facto unificarea Germaniei.

4. Modul în care trebuia făcută unificarea Germaniei, în opinia lui Otto von Bismark..

In timpul lui Bismarck, Prusia devine unul dintre cele mai puternice state germane. La 1862 – in
descursul sau rostit in fața Comisiei pentru buget a Camerei Deputaților Prusiei devine

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

celebrăexpresia “fier si sînge”. La scurt timp după ce devine Ministru-Președinte el menționa:


“Marile chestiuni ale timpului nu se vor rezolva cu discursuri și decizii ale majoritații – dar prin
fier și sînge”.

Cuvintele lui au fost citate și interpretate greșit ca fiindo dovada a dorinței de sînge și putere a
germanilor. Accentul pus pe fier și sînge nuînsemna doar forța militară fară rival al armatei
prusace, dar și alte două aspecte importante:

- abilitatea statelor germane de aproduce fierși multe alte materii prime pentru război(se avea in
vedere reorganizarea tehnică a armatei, asigurarea ei cu materii prime in caz de război),

- disponibilitatea de a le folosi, cind și dacă ar fi nevoie.

În ciuda conservatorismului sau, Bismarck a fost primul care a recunoscut inevitabilitatea unei
înfruntari cu Austria, dacă se dorea sa fie asigurată hegemonia Prusiei in Germania. In opt ani,
prin trei războaie și o diplomație foarte abilă, a obținut unificarea Germaniei. Pentru metodele
sale autoritare și hotărîrea de nezdruncinat de care a dat dovada in urmărirea obiectivului de a
face din Germania o mare putere stăpănitoare in Europa, a fost numit „Cancelarul de fier”.

Și-a asigurat mai întîi neutralitatea binevoitoare a Rusiei și a Frantei. Armata prusacă a învins
apoi Danemarca (1864) și Austria (1866), ultimul război avînd drept scop distrugerea, o data
pentru totdeauna, a oricarei influențe a austriecilor asupra Germaniei. Cu toate acestea, Bismarck
le-a oferit austriecilor conditii de pace extrem de generoase, nedorindu-și un inamic inverșunat la
granița de sud. A pretins Austriei o sumă simbolică drept despagubire de razboi, a cedat Italiei
Veneția și a acceptat dezmembrarea Confederației Germane. Cu toate ca regele a cerut
dezmembrarea Austriei, Bismarck s-a opus. Știa ca o Austrie invinsă nu trebuie umilită, caci
umilința acesteia n-ar fi facut altceva decît sa întrețina spiritul de revanșăși sa facă instabilă noua
ordine din moment ce nu ar fi fost acceptată de partea adversă. Aceste succese i-au asigurat
sprijinul liberalilor conservatori și ai naționaliștilor germani.

Un realism politic crud - Razboiul franco-prusac (1870-1871), provocat cu abilitate de


Bismarck, a dat ocazia unei adevarate încercari „naționale” la care chiar și statele germane din
sud, care pană atunci gravitaseră in sfera de influentă a Austriei, au fost constrînse sa adere.
Dupa înfrangerea Frantei, s-a ajuns la triumfala proclamatie a celui de-al Doilea Reich german,
Bismarck devenind cancelar. Unificarea Germaniei s-a realizat „prin foc și sabie”, cum a spus
insuși Bismarck, recurgînd la cel mai crud realism politic si separînd principiul național de cel
liberal.

5. Cauzele neacceptării de catre Prusia si de catre cancelarul ei a liberalismului si a


hotăririlor majoritare in procesul de unificare a Germaniei:

 Eșecul revoluțiilor de la 1848-1849 – care n-au putut infaptui unificarea.


 Eșecul liberalilor in Parlamentul de la Francfurt, care a condus la un compromis al
burgheziei cu conservatorii (1848).

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

 Cu toate ca ei au oferit titlul de Împarat regelui Prusiei, Wilhem, acesta s-a temut de
reacția altor principi germani, a Austriei și Rusiei și a refuzat coroana. Public el declara
ca nu poate accepta o coroană fară consimțamîntul statelor, referindu-se la principi. In
realitate el se temea de o intervenție militară aAustriei, Rusiei si a celorlalti principi, nu-i
placea acceptarea unei coroane de la un parlament ales de popor, cum el singur spunea
nu putea accepta o „coroană de lut”
 Liberalii n-au reușit unificarea, dar au reușit să elaboreze o constituție și să înfaptuiască
mai multe reforme sociale.
 Cu tote ca nu era de acord cu liberalismul de la 1848referitor la unire, unele idei și
programe ale lor au fost încorporate mai tirziu in programele sociale ale lui Bismarck;
asigurarea socială, programele educaționale, diverse legi electorale.

6. Ideile prin care s-a realizat unificarea Germaniei și Italiei.

 Către mijlocul secolului al XIX-lea ideea crearii unor state naționle-italian si german-
devine una dominantă.
 În Italia, ca de astfel și in Germania, mișcarea națională s-a manifestat la inceput pe plan
cultural, iar ulterior pe cel politic.
 Forțele motrice italiene au pledat pentru eliberarea,unificarea si democratizarea Italiei, în
forma unei federații de republici.In Germania, insa forțele patriotice erau tot mai mult
dispuse sa renunțe la ideea unei republici si sa accepte un compromis cu regimurile
monarhice in lupta pentru unificarea țării. La această etapă miscarea natională italiană,
mai putin cea germană,mizau pe o actiune colectivă a maselor in lupta pentru realizarea
unitatii naționale.
 În timpul revoluției din 1848-1849 democrații italieni si liberalii germani au inceput sa
recurgă la metoda revolutionară,dar atit in Italia cit si in Germania,numeroasele revolutii
au avut un caracter local,sporadic si s-au terminat cu înfringerea forțelor revoluționare.
Eșecul acestor revoluții i-a determinat pe liderii celor două mișcari , mai ales pe cei
germani, să colaboreze cu autoritățile de stat ale Sardiniei, și respectiv,a Prusiei in lupta
pentru unitate natională.
 Dacă Unificarea Germaniei s-a facut doar prin intermediul Statului,prin metode
politice,impuse prin forta armelor de monarhia prusiană, unificarea Italiei a fost realizata
in rezultatul conjugării eforturilor Statului si cele ale maselor populare.
 Prima etapă (1859) a unificarii Italiei s-a realizat prin concursul aproape exclusiv
(militar si diplomatic) al statului pirmontez,apoi cealălaltă etapă (1860) a fost una în care
masele populare au avut un rol covărșitor. Un șir de mișcari plebiscitare in statele
italiene din partea centrală a Peninsulei Apenine au contribuit la alipirea Regatului
Sardiniei la aceste teritorii.
 Bismarck miza doar pe rolul decisiv al Prusiei, iar C.Cavour a făcut tot posibilul să-și
asigure și sprijinul diplomatic ,dar mai ales militar al unei mari puteri europene-Franta
lui Napoleon al III-lea,dîndu-și seama ca era imposibil să-și impună Europei, dar mai
ales Austriei,unitatea italiană fară sprijinul acesteia.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

 Spre deosebire de Italia unde toată populația era catolică,in statele germane existau doua
confesii oficiale: protestantă luterană si catolică (in statele din sudul Germaniei).Acest
fapt a constituit un serios impediment in realizarea unității germane.
 Atît constiuirea Imperiului German, cît și unificarea Italiei s-a produs in detrimentul
Imperiului Habsburgic.

7. Personalitatea istorică la care se referă documentul.

Otto von Bismarck - a fost prim-ministru al Prusieiintre 1862 şi 1890. În 1867, el a


devenitcancelar al Confederaţiei Germane de Nord. El a proiectatImperiul German în 1871,
devenindprimulsăucancelar al Imperiuluişidominândafacerileacestuiapână la demitereasaîn 1890.
Diplomaţialui, numită Realpolitik, şimodulautoritarîn care conduceastatul i-au adusporecla de
"Cancelarul de Fier".

 Fiindun „Junker” (mare latifundiar aristocrat), aveaprofundeconvingericonservatoare,


monarhisteşiaristocratice. Principalulsăuobiectiv politic a fostridicareaPrusiei la
rangulceluimaiputernic stat al Confederaţiei Germane. Profitând de
iscusinţasaîndiplomaţie, Bismarck a purtatdouărăzboaiepentru a-şiatingescopul. Mai
mult, a reuşitsăimpunăPrusiaca mare putereeuropeanădupăînvingereaFranţeiînrăzboiul
Franco-Prusac din 1870, aceastaîncetând a maideţinesupremaţiacontinentală.
 A fostun om de stat moderatşiechilibrat, care a unificatstatele germane într-un singur
stat-naţiune. El a folositbalanţaputeriiîndiplomaţiepentru a menţine Europa paşnicăînanii
1870 şianii 1880.
 El a creat o nouănaţiune cu o politicăsocialăprogresistă, unrezultat care a mersdincolo de
obiectivele sale iniţialeîncalitate de practicant al politicii de forţaînPrusia.

8. Harta. Imperiul German 1871-1918.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Doc.28.,,…Luînd in vedere că dorinţa cea mai mare (...), aceea care împlinită va face fericirea
generaţiilor viitoare, este Unirea Principatelor intr-un singur stat, o unire firească (...), pentru
că în Moldova şi în Valahia suntem acelaşi popor,omogen ,identic ca nici un altul, pentru că
avem acelaşi început,acelaşi nume,aceeaşi limbă, aceeaşi religie,aceeaşi istorie, aceeaşi
civilizaţiune, aceleaşi instituţii, aceleaşi legi şi obiceiuri (...). Adunarea ad-hoc a Moldovei(...)
declară că cele mai mari şi mai generale şi mai naţionale dorinţe ale ţării sunt:
I. Respectarea drepturilor Principatelor şi în deosebi autonomiei lor(...).
II. Unirea Principatelor intr-un singur stat sub numele de Romania.
III. Prinţ străin cu moştenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare a
Europei.”
Rezoluţia Adunării ad-hoc a Moldovei, 1857.

Variante de răspuns pentru documentul 28.

1. Explicația termenilor subliniați.

Popor - Comunitate de oameni care locuiesc pe același teritoriu, vorbesc aceeași limbă și au
aceleași tradiții culturale. Națiune, neam, norod.

Adunare ad-hoc - adunări convocate în 1857 în Țara Românească și înMoldova, care trebuiau să
se pronunțe asupra organizării politice și sociale a țărilor române.

2. Enunțuri cu termenii subliniați ce exprimă adevăr istoric și reflect tema la care se referă
documentul.

Deoarece la Congresul de pace de la Paris (1856) nu s-a ajuns la un numitor comun iîn problema
Unirii Principatelor, s-a ajuns la concluzia consultării poporului celor două principate prin
,propunîndu-se în acest scop organizarea unor Adunări Ad-hoc.

Rezolutiile celor două Adunări Ad-hoc, anexate la raportul comisiei europene, au fost înaintate
Conferinței Marilor Puteri întrunită la Paris în mai 1858.

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. Iulie 1857 - alegerile pentru Adunările ad-hoc, care s-au desfăşurat, în condiţii diferite în
cele două ţări:In Ţara Românească,fostul domn, caimacamul Alexandru Ghica, a adoptat
o poziţie de înţelegere faţă de partida unionistă, pe cînd In Moldova insa,caimacamul N.
Vogoride, agent al Turciei şi al Austriei, a recurs la la un adevărat regim de teroare si
intimidare, pentru a zădărnici Unirea.
B. Octombrie 1857 - Intr-o atmosferă de mare avânt patriotic, Adunările ad-hoc au adoptat
rezoluţii asemănătoare, în care cereau cu hotărâre Unirea Principatelor într-un singur stat
cu numele de România,respectarea drepturilor,a autonomiei şi a neutralităţii acestui stat şi
o Adunare Obştească care să reprezinte “toate interesele naţiei”.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

C. 7 august 1858 – semnarea Convenției de la Paris, care fără alua in calcul dorințele
românilor,prevedea ca cele două ţări să se numească Principatele Unite ale Moldovei şi
Ţării Româneşti, fiecare cu câte un domnitor, guvern şi o Adunare Legiuitoare proprie si
înfiinţarea unei Curţi de Casaţie comune pentru ambele Principate,cu sediul la Focşani.

4. Problema la care se referă documentul.

Congresul de pace de la Paris (13/25 februarie - 18/30 martie 1856) care pune capăt războiului
Crimeii, pe lângă alte clauze referitoare la Principatele Române, prevedea convocarea
de adunări (divanuri) ad-hoc care să se pronunțe asupra organizării viitoare a celor două țări
potrivit dorinței românilor. În urma alegerilor sunt convocate, în 1857, adunările ad-hoc având
caracter consultativ, alcătuite din reprezentanți ai bisericii, marii
boierimi, burgheziei, țărănimii clăcașe, cu scopul de a face propuneri referitoare la
realizarea unirii Principatelor Române.

În 7 și 9 octombrie 1857(la Iași și București), sunt elaborate Rezoluțiile prin care se cerea:

 respectarea drepturilor Principatelor și îndeosebi a autonomiei lor în cuprinderea


vechilor lor capitulații încheiate cu Înalta Poartă în anii 1393, 1460, 1511 și 1634;

 unirea Principatelor într-un stat sub numele de România;

 prinț străin cu moștenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare dintre


cele europene și ai cărui moștenitori să fie crescuți în religia țării;

 neutralitatea pământului Principatelor;

 puterea legiuitoare încredințată Adunării Obștești, în care să fie reprezentate toate


interesele nației.

Toate acestea - sub garanția colectivă a puterilor care au subscris tratatul de la Paris.

5. Scopul principal al populației din Moldova și Valahia care, fiind realizat “va face
fericirea generațiilor viitoare”:

 UNIREA Principatelor într-un singur stat.

6. Argumentele aduse de Adunările Ad-hoc pentru a justifica necesitatea unirii:

Moldova și Valahia are:

 același popor,omogen, identic;


 același nume;același început;
 aceeași limbă, religie, istorie, civilizațiune;
 aceleași instituții, legi și obiceiuri.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

7. Harta. Principatele Române, 1856-1859.

8. Harta. Unirea Principatelor, 1859.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Analiza și interpretarea documentelor istorice


prevăzute de programa de BAC-2013

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

Doc. 29. „(…)Războiul din Crimeea a produs în Rusia o impresie enormă. Eşecul suferit pe
cîmpul de luptă se prezenta totodată şi ca o dovadă a stării economice şi social–politice a statului
rusesc (...). Ura europeană faţă de Rusia a început să fie explicată de ruşi prin politica externă şi
internă greşită a guvernelor ruse (...). Critica acestei situaţii bazată pe o nouă apreciere a
valorilor sociale şi politice, duce la o răspîndire general a spiritului de reforme.” Al.Boldur
despre necesitatea reformelor.

Variante de răspuns pentru documentul 29.

1. Explicația termenilor subliniați.

Politica internă si externă – ansamblul acțiunilor politice interne si externe ale organelor puterii
și conducerii de stat.

Politică externă - politica guvernului unui stat suveran sau autonom privind relațiile și tratatele
internaționale.

Politică internă - politica guvernului unui stat suveran sau autonom privind gestionarea afacerilor
domestice. Include politicile sociale, economice ș.a.

Reformă – transformare politică, economică, socială, culturală, cu caracter limitat sau de


structură, a unei stări de lucruri, pentru a obține o ameliorare sau un progres, schimbare în sânul
socității (care nu modifică structura generală a acestei societăți).

2. Enunțuri cu termenii subliniați ce exprimă adevăr istoric și reflect tema la care se referă
documentul.

Politica internă și externă a tarismului rus, întemeiată pe supravegerea polițienească și


represiunea armată a opzitiei, a fost compromisă de înfrîngerea în Războiul Crimeei (1853-
1856), război care a scos în evidentă criza sistemului feudal-absolutist.

După înfrîngerea Rusiei În Războiul Crimeei, noul țar, Aleksandrual II-lea (1855-1881), pentru a
evita o izbucnire revoluționară, adecis să preia ințiativa reformelor.

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă


documentul.

A. 1853-1856 – războiul Crimeei.


B. 1855 -1881 – anii de domnie a țarului rus Alexandru al II-lea.
C. 1859 - armata imperială a reluat expansiunea în Asia Centrală, expansiune care începuse
pe vremea țarului NicolaeI.
D. 1867 - rușii cucerisec suficient teritoriu , pentru a forma guberniaTurkestan, cu capitala
la Tașkent

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

E. martie1861 – publicarea decretului referitor la lichidarea șerbiei.

4. Problema la care se referă documentul.

Situația Rusiei de până la și după Războiul Crimeei (1853-1856).Razboiul care s-a terminat
cu înfrîngerea Rusiei a scos în evidență criza sistemului feudal-absolutist. Regimul autocratic al
lui Nicolae I,întemeiat pe supravegherea polițienească si represiunea armată a opoziției, a fost
compromis de înfrîngerea puterilor occidentale. Rusia apărea ca o țară înapoiată, imposibilă să se
impună în competitia cu statele vest-europene.În aceste conditii se v-a desfășura o mișcare
reformatoare de masă, care viza schimbarea sistemului social-politic.

5. În ce mod Războiul Crimeei a influențat politica externă și internă a Imperiului Țarist:

Politica externa

Înfrângerea armatelor țariste și slăbirea puterii Rusiei au fost adevăratul rezultat al războiului din
Crimeea.. Deși puterea Rusiei nu a fost distrusă, influența ei în Europa s-a diminuat – temporar.

După înfrângerea suferită în Războiul Crimeii, Rusia a căutat să promoveze o politică externă
prudentă și bine calculată până când pasiunile naționaliste și crizele balcaniceaproape că au
cauzat un război catastrofal la sfârșitul celui de al optulea deceniu al secolului al XIX-lea.

Tratatul de la Paris, semnat la încheierea războiului Crimeii, a dus la demilitarizarea Mării


Negre și i-a luat Rusiei controlul asupra gurilor Dunării, retrocedând Moldovei trei județe din
sudul Basarabiei. Tratatul le-a dat puterilor vest-europene puteri oficiale în ceea ce privește
protecția creștinilor trăitori în Imperiul Otoman, îndepărtând Rusia de acest rol, obținut de
Imperiul Țarist după semnarea în 1774a Tratatului de la Kuciuk-Kainargi.

Principala realizare din primii ani ai domniei lui Alexandru al II-lea a fost modificarea
prevederilor Tratatului de la Paris, în sensul obținerii dreptului de reconstituire a flotei militare a
Mării Negre. Oamenii de stat ruși considerau Regatul Unit și Austria (devenită
după 1867 Austro-Ungaria) ca principalii inamici ai aspirațiilor ruse, astfel încât relațiile externe
s-au concentrat pe stabilirea unor relații bune cu Franța, Prusia și Statele Unite. Prusia (Imperiul
German după 1871) au devenit principalele puteri finanțatoare ale Rusiei, înlocuind Regatul Unit
în această privință.

După Războiul Crimeii, Imperiul Rus a reluat politica expansionismului extern. Trupele ruse și-
au intensificat eforturile pentru controlul regiunilor caucaziene, unde populațiile musulmane
– cecenii, circazieniiși cele din Daghestan – au continuat să se revolte, în ciuda numeroaselor
campanii militare ruse. După 1859 , armata imperială a reluat expansiunea în Asia Centrală,
expansiune care începuse pe vremea țarului NicolaeI. În 1866, rușii au anexat o parte a
Hanatului Kokand și Tașketul. În 1867 rușii cucerisere suficient teritoriu pentru a
forma guberniaTurkestan, cu capitala la Tașkent. Hanatul Buhoro (Buhara) a pierdut zona
orașului Samarkand în 1868. Pentru a nu intra în conflict cu britanicii, care aveau interese de

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

prim rang în India, Rusia au lăsat formal independente teritoriile Hanatului Buhara aflate imediat
la granițel cu Afganistanul și Persia..

Rusia a stabilit relații diplomatice cu Japonia, a obținut concesiuni în China după înfrângerea
acestei din urmă în al doilea război al opiului (1856-1860). China a cedat Rusiei importante
drepturi comerciale și regiunile adiacente râurilor Amur și Ussuri.

Ca o parte a scopurilor politicii externe în Europa a regimului, Rusia a acordat un sprijin limitat
diplomației antiaustrice a Franței. Alianța slabă franco-rusă s-a răcit în momentul în care Franța a
sprijinit răscoala poloneză împotriva stăpânirii rusești din 1863.

După acest moment, Rusia s-a apropiat mai mult de Prusia, aprobând unificarea statelor germane
în schimbul revizuirii prevederilor Tratatului de la Paris și a remilitarizării Mării Negre. Aceste
străduințe diplomatice și-au găsit încununarea la conferința de la Londradin 1871, după
înfrângerea suferită de Franța în războiul franco-prusac.

După 1871, Germania unită a devenit cea mai mare putere continentală. În 1873, Germania a
însăilat o alianță slabă – Liga celor trei împărați – alături de Rusia și Austro-Ungaria, pentru a
împiedica aceste state să se alieze cu Franța. Însă interesele austro-ungare și ruse s-au ciocnit
până la urmă în Balcani, care fierbeau de naționalismul națiunilor slave și de sentimentele
antiotomane.

În deceniul al optulea al secolului al XIX-lea, naționalismul rus a devenit un factor important în


sprijinirea luptelor creștinilor balcanici pentru eliberare de sub jugul otoman și
transformarea Bulgariei și Serbiei în protectorate de facto ale Imperiului Rus.

-În politica internă, noul țar Aleksandru al II-lea (1855-1881),pentru a evita o izbucnire
revoluționară, a decis să preia inițiativa reformelor, temporizînd astfel schimbările, asigurind
stabilitatea monarhiei și interesele nobilimii.

6. Necesitatea reformelor în Rusia prin prisma atitudinii statelor europene fată de imperiu
și a situației interne.

Alexandru al II-lea a urcat pe tron la moartea tatălui său în 1855. Primul său an de domnie a fost
dedicat urmărilor războiului din Crimeea, a eșecului negocierilor de pace de
la Sevastopol conduse de consilierul său de încredere prințul Alexandru Gorchakov. Țarul se
gândea că Rusia era epuizată și umilită de război.

 Comportarea jalnică a armatei ruse în razboiul Crimeei, a făcut guvernul rus conștient de
marea rămânere în urmă a imperiului.
 Din dorința de a impulsiona creșterea economică, în primul rând industrială, și prin
această de a întări imperiul din punct de vedere militar și politic, au fost puse în aplicare
o serie de reforme economice

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

 Ca parte a acestor schimbări era considerată și abolire iobăgiei.Imperiul Rus era o țară
agrară, în care țăranii reprezentau majoritatea copleșitoare a populației, peste 80% dintre
locuitori. Existau până în 1861 două categorii de țărani: cei trăitori pe moșiile statului și
cei de pe moșiile particulare. Numai cei din urmă erau iobagi. Iobagii aveau obligații
către stat, dar și către stăpânul pământului, care avea puteri discreționare asupra vieților
lor. La mijlocul secolului al XIX-lea, mai puțin de o jumate dintre țăranii ruși erau
iobagi.
 Țarul Alexandru al II-lea, era un conservator care totuși își dădea seama că singura
șansă de dezvoltare a imperiului era introducerea reformelor în toate domeniile.
Alexandru al II-lea a inițiat importante reforme în învățământ, administrația publică,
sistemul juridic și în armată.

7. Harta. Războiul Crimeei, 1853-1856.

8. Harta. Expansiunea Imperiului Rus.

115
,,Bacalaureat. Istorie. Clasa a-XII-a” Prof. Zidaru Ionuţ

115