Sunteți pe pagina 1din 1

Noi state naţionale şi multinaţionale

– schiţa lecţiei (clasa a VII-a)


Naţiunea reprezintă o comunitate formată pe baza unor elemente economice (existent
unei pieţe commune); lingvistice (o limbă comună, deşi există şi naţiuni care vorbesc
mai multe limbi, precum cea elveţiană); legislative (legi aplicate pe întreg teritoriu al
ţării), culturale (cultură şi trecut istoric proprii, sistem de învăţământ unic).

Dezvoltarea conştiinţelor naţionale, în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, a dus la


intensificarea luptei pentru formarea de state naţionale proprii, independente. Aceasta
s-a desfăşurat sub diferite forme: războiul de independenţă (S.U.A.); luptă pentru
eliberarea de sub dominaţia imperiilor multinaţionale (grecii, sârbii, alte popoare sud-est
europene); luptă a popoarelor de sub dominaţia colonială (în America Latină, Asia,
Africa), luptă pentru unificarea politică naţională (Italia, Germania, România).

Unificarea Moldovei şi a Ţării Româneşti s-a realizat în 1859, prin dubla alegere a lui
Alexandru Ioan Cuza ca domnitor. Statul a fost unificat deplin în 1862, proclamându-şi
independenţa faţă de Imperiul Otoman în 1877. Prin tratatele de pace din 1878, aceasta
a fost recunoscută pe plan internaţional, iar Dobrogea şi Delta Dunării au revenit
României.

Studiu de caz. Italia, Germania şi Statele Unite ale Americii

Unificarea politică a Italiei, desfăşurată în etape, s-a realizat în jurul Regatului


Piemontului şi a Sardiniei: acesta a eliberat Lombardia de sub stăpânirea Austriei, cu
ajutorul Franţei (1859); Modena, Regatul Neapolelui, Parma şi Toscana s-au unit cu
Piemontul în 1860; Victor Emanuel al II-lea a fost proclamat rege al Italiei în 1861;
Veneţia a fost eliberată de sub stăpânirea austriacă, revenind statului italian în 1866;
Roma, eliberată, a devenit capitala Italiei. În procesul de unificare a Italiei s-au remarcat
regele Victor Emanuel al II-lea, Camillo Cavour şi Giuseppe Garibaldi.

Germania s-a unificat tot în etape, în jurul Prusiei. În 1864, Prusia a înfrânt Danemarca
şi a alipit ducatul Schleswig. Victorioasă în războiul cu Austria, în 1866, Prusia a fost
Conferaţia Germană de Nord, pe care o domina şi din care Austria era exclusă. Prin
victoria asupra Franţei, în războiul din 1870-1871, au fost anexate Alsacia şi Lorena, iar
Wilhelm I a fost încoronat împărat al Imperiului German. În procesul de unificare, un rol
însemnat l-a avut cancelarul prusac Otto von Bismarck.