UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

FACULTATEA: BIOLOGIE ȘI CHIMIE

SPECIALITATEA: CHIMIE

LUCRUL INDIVIDUAL

LA RECICLAREA DEȘEURILOR

TEMA: RECICLAREA DEȘEURILOR VINICOLE

A elaborat: Crudu Alina

gr.304, sp. chimie
A coordonat: Alina Trofim,
Dr. în biologie, lector universitar

Chișinău, 2018
Cuprins
 1. Caracteristica generală a vinului..........................................................................................3
2. Produse secundare de bază de la vinificaţie........................................................................3
3. Valorificarea tescovinei.......................................................................................................6
 Condiții optime la extracția tescovinei............................................................................7
 Utilizările tescovinei........................................................................................................7
 Schema tehnologică de valorificare a tescovinei.............................................................7
4. Obținerea uleiului................................................................................................................8
5. Obținerea rachiului din tescovină........................................................................................8
6. Valorificarea drojdiei de vin................................................................................................9
 Schema tehnologică de valorificare a drojdiei de vin....................................................10
7. Valorificarea- Albastru de Prusia.......................................................................................12
8. Deșeurile- ca îngrășământ.................................................................................................13
9. Obţinerea oţetului..............................................................................................................14
10. Obținerea esterului enantic................................................................................................14
11. Obținerea alcoolului brut...................................................................................................14
12. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE......................................................................................16

Caracteristica generală a vinului

Vinul reprezintă o băutură alcoolică obținută printr-o fermentare parțială sau completă
a mustului din struguri proaspeți. Acesta are o tărie de minimum 8,5% vol.alcool. Vinul are un
2
rol important în ceea ce privește economia țării, privind volumul și diversitatea produselor
obținute. În urma obținerii produsului finit, și anume vinul, rezultă anumite deșeuri și produse
secundare. Sunt foarte importante măsurile ecologice de protecție a factorilor de mediu, mai ales
eficiența economică obținută prin intermediul valorificării subproduselor. În țara noastră din cele
cca 1milion de tone de struguri care se vinifică, pe lângă vin, se obțin 12000 tone de tescovină
fără ciorchini și 40000 hectolitri de drojdie. Din o tonă de struguri, printr-o valorificare rațională
a subproduselor rezultate de la vinificația primară, în afară de vin se obțin: 1,2 kg de acid tartric,
180 kg de tescovină și 4,5 kg de drojdie. Prin prelucrarea tescovinei și a drojdiei rezultă 8,8 litri
de alcool absolut, adică 22 litri de rachiu de drojdie de 40% vol [5].

Produse secundare de bază de la vinificaţie

 tescovina, care rezultă de la presarea strugurilor în cazul preparării vinurilor albe şi roze
şi a produselor fără alcool şi de la presarea boştinei fermentate, în cazul preparării vinurilor
roşii;
 ciorchinii, care obişnuit se separă înainte de presare. Separaţi cu ocazia desciorchinării
strugurilor, ei sunt de obicei umectaţi de must şi conţin cantităţi mici de zaharuri (1–1,5%).
Acidul tartric se găseşte în celulele ciorchinelui în cantităţi neînsemnate (cca 0,1%). În ciorchinii
proaspeţi şi lemnificaţi se găseşte enotanin între 1,27–3,17% şi în cei în stare erbacee până la
5%; substanţe tanante până la 6%.
 drojdiile, care se depun pe fundul vaselor şi rezervoarelor după fermentarea vinului;
 depunerile de la cleirea vinurilor, care se formează cu ocazia limpezirii vinurilor prin
cleire.
 depunerile care se formează după alcoolizarea mustului şi a vinului;
 tirighia (piatra de vin) care se depune pe pereţii şi fundul vaselor în timpul fermentării
mustului şi păstrării vinurilor, în cantităţi cuprinse între 5 – 20 kg la fiecare 100 decalitri de vin.
La 100 kg tirighie revin: 45 – 80 kg tartrat acid de K şi 2 – 5 kg tartrat de Ca.
 depunerile de la prepararea mustului, care se formează cu ocazia limpezirii şi păstrării
lui, a pasteurizării şi tratării cu frig;
 depunerile care se formează cu ocazia concentrării mustului în aparate cu vid şi a
bekmes-ului (must concentrat);
 borhotul, care rezultă de la distilarea vinului pentru coniac.
 acidul tartric şi tartraţii cu o largă întrebuinţare în numeroase ramuri industriale:
chimică, radiotehnică, farmaceutică, textilă, alimentară, poligrafică şi altele.

3
  alcoolul etilic obţinut pe calea distilării tescovinei şi a drojdiilor de vin, după rectificare
este folosit pentru alcoolizarea vinurilor. În străinătate este foarte mult răspândită fabricarea
rachiului de tescovină.
 uleiul şi taninul se obţin din seminţele de struguri. Uleiul obţinut înainte de distilarea
tescovinei poate fi utilizat în alimentaţie, iar şroturile sunt folosite pentru extragerea taninului şi
ca hrană pentru animale. Din punct de vedere chimic, taninurile sunt esteri ai acidului galic ori ai
altor acizi fenolici cu glucide. Conținutul fructelor în taninuri scade odată cu maturarea fructelor.
Cu cât fructele sunt mai crude cu atât conțin taninuri în cantități mai mari și invers. [6]
 Strugurii proaspeți sunt fructele viței de vie, folosite ca atare ori ca materie primă în
vinificație, recoltate la maturitatea tehnologică, sau de consum ori într-un anumit stadiu de
supramaturare, care după zdrobire sau presare cu mijloace obișnuite pot intra spontan în
fermentație alcoolică.
 Mustul de struguri este produsul lichid obținut, prin scurgere liberă sau prin procedee
fizice, din struguri proaspeți. Se admite ca mustul să aibă un conținut în alcool dobândit de cel
mult 1% în volume.
 Mustul de struguri concentrat este produsul necaramelizat, obținut prin deshidratarea
parțială a mustului proaspăt sau tăiat, efectuată printr-o metodă autorizată, alta decât cea de
încalzire pe foc direct. El se obține din struguri de vin cu o concentrație în zahăr de cel puțin 145
g/l, are un conținut în zaharuri indicat printr-un indice refractometric determinat la 20ºC de
minimum 50,9% și poate avea un conținut în alcool dobândit de maximum 1% în volume.
 Mustul de struguri parțial fermentat este produsul provenit prin fermentarea mustului
de struguri, având o tărie alcoolică dobândită mai mare de 1% în volume, dar mai mică de trei
cincimi din tăria sa alcoolică totală. Totodată, în cazul producerii unor vinuri de calitate cu
denumire de origine, musturile a căror tărie alcoolică dobândită este mai mică de trei cincimi din
tăria lor alcoolică totală, dar nu mai puțin de 5,5% în volume, nu sunt considerate musturi partial
fermentate
 Sucul de struguri este produsul lichid nefermentat, dar fermentabil, obtinut prin
aplicarea de tratamente autorizate, din must de struguri sau prin reconstituire, din must de
struguri concentrat ori din suc de struguri concentrat.
 Sucul de struguri concentrat este produsul necaramelizat, obtinut prin deshidratarea
partiala a sucului de struguri prin folosirea unei metode autorizate, alta decât cea de încalzire pe
foc direct, astfel ca indicele refractometric determinat la temperatura de 20ºC sa nu fie mai mic
de 50,9%. Se admite ca sucul de struguri concentrat sa aiba un continut în alcool dobândit de cel
mult 1% în volume.

4
 Sucul de struguri se fabrică din struguri proaspeţi, must sau suc semifabricat. Sucul
poate fi limpezit sau nelimpezit, concentrat sau suc de marcă. Sucul de marcă se fabrică din
struguri din soiul: Aligote, Muscat, Risling etc. cu valoarea substanţei uscate mai mare de 16,2%.
Sucul de calitate superioară se fabrică dintr-un soi sau mai multe soiuri de struguri cu masa
substanţei uscate mai mare de 14,2%. Soiurile hibride de struguri nu se utilizează la fabricarea
sucurilor. Strugurii recoltaţi se transportă în lădiţe, containere în strat până la 200 mm sau în
transport specializat tip "Lodocika" la întreprinderile primare, unde se prelucrează în must.
Mustul obţinut la fabricile de conserve este transportat cu autotransport asamblat cu rezervoare
de inox, unde este supus tratării preventive după schema: recepţie-descărcare-filtrare grosieră-
încălzire şi răcire bruscă(şoc termic)-centrifugare-conservare prin metoda aseptică, păstrare la
temperaturi joase sau prelucrarea industrială.

Sucul semifabricat conservat aseptic din rezervoarele de păstrare se acumulează în

rezervoare intermediare, apoi se îndreaptă la linia de prelucrare. Sucul de struguri se fabrică după
tehnologia clasică sau tehnologia rapidă. Sucul de struguri conţine 1800-1900 mg/l tartraţi de
kaliu, calciu, care în timpul păstrării îndelungate la temperatura de 20°C formează soluţie
suprasaturată, tartraţii sedimentează în formă de cristale.

Tartraţii sunt foarte folositori în alimentaţie la tratarea bolilor de inimă, reglarea

digestiei în organismul uman. În tehnologia de fabricare a sucului de struguri se înlătură acea
cantitate de tartraţi, care la temperaturi mai mari de 10°C nu formează soluţii suprasaturate,
tartraţii nu sedimentează.

Cantitatea optimală de tartraţi care asigură stabilitatea sucului este de 800-900 mg/l.
Reieşind din această concepţie, tehnologiile elaborate şi aplicate în practica de producţie asigură
sedimentarea şi înlăturarea numai surplusului de tartraţi. Termenul de păstrare a strugurilor din
momentul recoltării până la începutul prelucrării nu trebuie să depăşească 12 ore, iar mustul de la
extragere până la prelucrarea industrială nu trebuie sa depăşească 4 ore. Strugurii se supun
tratării la întreprinderile de prelucrare după schema tehnologică.

Tehnologia vinului reprezintă un proces destul de costisitor, deoarece se folosește doar 70%
din materia primă, 30% fiind pierderile numite deșeuri.

Valorificarea tescovinei

Tescovina reprezintă subprodusul rezultat de la presarea strugurilor şi a mustuielii dulci

sau fermentate, în compoziţie se găsesc: ciorchinii, pieliţele, seminţele şi resturile de must sau
5
vin neextrase la presare! Datorită componenților valoroşi: glucide, alcool etilic, săruri tartrice şi
ulei de seminţe, tescovina poate fi valorificată obţinîndu-se furaje proteice, acid tartric, alcool
etilic, ulei alimentar, ulei tehnic, tanin, coloranți în cazul vinului roșu.

În funcție de tehnologia folosită, tescovina poate fi dulce (proaspătă, nefermentată),

rezultată direct de la presarea strugurilor proaspeți și tescovină fermentată, rezultată de la
presarea boștinei fermentate sau a tescovinei fermentate în timpul păstrării. După culoare
deosebim două feluri de tescovină: albă și roșie.

Din tescovina soiurilor de struguri roșii se extrag substanțe colorante și se prepară un

enocolorant alimentar, utilizat în patiserie și la prepararea băuturilor fără alcool, unde utilizarea
coloranților naturali este mai indicată decât folosirea acelor sintetici. După extragerea alcoolului
și separarea semințelor , tescovina poate fi întrebuințată la prepararea făinii furajere pentru hrana
vitelor sau la fabricarea îngrășămintelor. Pe hidrolizatele de tescovină se pot cultiva drojdii
alimentare.

În cea mai mare parte la noi în țară, tescovina este valorificată pentru recuperarea
alcoolului etilic, iar într-o mică proporție, pentru obținerea tartraților și a uleiurilor.Pentru
obținerea unor randamente mari de substanțe valoroase (alcool, acid tartric, ulei, tanin,
enocolorant, făină furajeră), este necesar ca tescovina proaspătă și fermentată să fie prelucrată în
sezonul de vinificație [10].

Condiții optime la extracția tescovinei

- Prelucrarea imediată a tescovinei după operația de presare a boștinei.

- Afânarea tescovinei, astfel ca particulele să prezinte dimensiunile de 3-7 mm
- Proces de extracție în condițiile: apa de extracție trebuie acidulată cu H2SO4 la pH de
circa 3 și încălzită la temperatura de 75-800 C, durata procesului de extracție 40-
50 minute, în excrator temperatura se va menține la circa 600 C.

Utilizările tescovinei
 ca furaj complementar în hrana bovinelor şi ovinelor;
 ca îngrăşământ organic;
 obţinerea tartraţilor (tartratul de sodiu este utilizat ca laxativ, tartraţii se
utilizează ca substanţe de sechestrare şi stabilizare în preparatele din
carne).

Schema tehnologică de valorificare a tescovinei

Tescovina
6
Cântărire
 Mărunțire

Spălare
Presare

Tescovina presată
Soluție bogată în
glucide
Sâmbure
Pielițe Fermentare
Presare la rece Extracție
Turte Măcinare Distilare
Ulei alimentar
Ulei tehnic Rachiu de
Făină furajeră
Furaj proteic tescovină

Obținerea uleiului

Semințele în mod obișnuit sunt separate, însă calitatea și cantitatea uleiului și a taninului
se reduc simțitor. Pentru obținerea uleiului și a taninului de calitate se recomandă următoarele
procedee:

- Uscarea semințelor să se efectueze din tescovina dulce, proaspătă.

- Umiditatea pe toată durata conservării să fie de 11-12%
- Condiții sterile pentru inhibarea dezvoltării bacteriilor acide și a mucegaiurilor
conduce la degradarea substanțelor extractibile.
Uleiul din sâmburi de struguri este un ulei transparent galben-verzui cu un gust neutru,
ușor dulceag și aproape inodor. Componentele sale principale sunt: acizi grași nesaturați,
polifenoli, fitosteroli, cupru, zinc, vitamina E, acid linoleic, procianidina. Procianidina este un
factor anti-îmbătrânire de 20 ori mai eficient decât vitamina C și respectiv de 50 ori decât
vitamina E. Este indicat și în ameliorarea circulației cardiovasculare, este un bun
imunostimulent excellent în reducerea colesterolului în limite normale. Fiind bogat în vitamina
E, are efect de hidratare.
Uleiul se poate extrage din semințe prin presare sau cu ajutorul dizolvanților. Înainte de
presare semințele uscate se macină și se supun presării la prese hidraulice. Uleiul obținut are o
culoare galben deschisă. La prelucrarea semințelor prin metode de presare cu prese hidraulice
sau mecanice randamentul în ulei este de circa 11% și poate fi mărit până la 14-15% dacă se
utilizează extracția cu solvenți. Dintre solvenții utilizați la extracția uleiurilor, benzina de
7
extracție în amestec cu 40% acetonă s-a dovedit cel mai bun solvent pentru uleiul de semințe de
struguri.
Obținerea rachiului din tescovină

Băutura alcoolică obținută prin distilarea tescovinei după fermentare poartă numele de
rachiul de tescovină. Pentru obținerea rachiului de tescovină se folosesc instalații discontinue
încălzite cu foc direct (tescovină imersată) sau indirect (tescovină neimersată), sau încălzite cu
abur direct sau indirect [7].
Ecuația generală a procesului de obținere a C2H5OH prin procesul de fermentație este:

C6H12O6 2CH3-CH2-OH+2CO2

Obținerea rachiului din tescovină cuprinde următoarele etape:

 Recepția materiei prime
 Spălare
 Presare la presă continuă
 Filtrarea și fermentarea plămezii
 Distilarea vaporilor alcoolici

La procedeele moderne de prelucrare a tescovinei intervin următoarele operaţii:

 extracţia zaharurilor (alcoolului) şi a tartraţilor;

 precipitarea tartraţilor sub formă de tartrat de calciu;
 separarea şi uscarea tartratului de calciu;
 fermentarea soluţiei cu zaharuri, în cazul tescovinei dulci;
 recuperarea alcoolului;
 uscarea tescovinei utilizate;
 separarea seminţelor şi a pieliţelor.

Valorificarea drojdiei de vin

Actualmente, la fabricile de vin şi secţiile de producere a divinului şi alcoolului din

Republica Moldova se acumulează, ca deşeuri, circa 20-25 mii tone de drojdii de vin, nu mai
puţin de 50 mii metri cubi de vinasă şi 45-50 mii metri cubi de borhot de cereale şi melasă .
[1].Volumul total al deşeurilor din industria vinicolă este impunător şi mereu în creştere.
Reziduul mineral al acestor deşeuri alcătuieşte 2,0-2,7 g/l, ceea ce le caracterizează ca
lichide cu mineralizare mare, indicele raportului de absorbţie a sodiului (SAR) fiind mai mare de
6,0 (norma este de până la 5,0), iar coeficientul Stebler – 9-16 (norma este 18 şi mai mult). Cu
potenţial de salinizare mai mare se caracterizează borhoturile, coeficientul Stebler fiind de 6-7.
Deci, e mare pericolul de contaminare salină şi alcalină a solurilor la încorporarea abuzivă şi
deversarea lor necontrolată.
Deşeurile respective conţin şi elemente primare foarte necesare pentru nutriţia plantelor
agricole şi fertilitatea solului, care se cer recuperate în permanenţă. În 100 m3 de drojdii de vin se

8
conţin circa 210 kg azot, 100 kg fosfor şi 750 kg potasiu. Mai puţin concentrate în elemente
nutritive, dar nu mai puţin valoroase,sunt borhoturile şi vinasa.Aceste deşeuri nu se utilizează
nici într-un fel, nu există regulamente de lichidare. Deşeurile menţionate îşi au originea în
agricultură, deci toate elementele ce se conţin în ele au fost luate din sol. Echitabil faţă de sol ar
fi ca ele să se returneze solului prin fertilizare.
Cantităţile deşeurilor luate în studiu alcătuiesc circa 100 mii t/an. În ele se conţin circa 28
mii t substanţă organică, 180 t azot total, 82 t fosfor total şi 257 t potasiu total. Acumulându-se
continuu şi deversându-se fără vreo normă, aceste deşeuri provoacă un impact poluant asupra
mediului, dar mai cu seamă asupra solului şi apelor de suprafaţă [2]. În acest context se impune
soluţionarea problemei deşeurilor în cauză prin valorificarea lor în agricultură în calitate de
fertilizanţi. Drojdiile de vin reprezintă un deşeu din industria vinului care se formează în
rezultatul fermentării cu levuri a sucului din struguri. Ca regulă, din volumul de suc supus
fermentării se formează circa 10-15% de drojdii de vin, care se află în stare semisolidă, cu
conţinutul de substanţă uscată 12-13%. Actualmente, la fabricile de vin, în dependenţă de utilajul
existent, din drojdii se extrage alcoolul etilic prin distilare.Totodată, drojdiile pot fi deshidratate
pe prese-filtru. Cu sau fără deshidratare, drojdiile sunt evacuate sau deversate ca deşeu. Sunt
destul de interesante cercetările efectuate privind posibilitatea de a le utiliza ca adausuri nutritive
în hrana animalelor [3].
Prin drojdie de vin se înțelege totalitatea substanțelor care formează depozitul tulbure și
gros de pe fundul vasului, fie după decantarea mustului, fie după fermentarea lui și tragerea
vinului limpede de deasupra. Are înfătișarea unui terci mai mult sau mai puțin gros de culoare
roșie murdară la vinurile roșii și de culoare albă-gălbuie până la galbenă cafenie la vinurile albe.
În mod obișnuit, drojdia se separă de must prin limpezirea acestuia în căzi, iar pentru vin
în vasele de depozitare (budane) prin tragerea mustului sau vinului limpede în alte căzi sau vase.
Această operație poartă denumirea de pritoc și se face de mai multe ori la anumite intervale de
timp. Depunerile de drojdii de vin reprezintă 5 – 8% din volumul vinului (când se utilizează
prese discontinue) sau 12 – 15% (când se utilizează prese continue).
După fermentare, drojdiile şi depunerile ce se formează în urma alcoolizării mustului în
fierbere, sunt separate de vinuri cu ocazia primului pritoc împreună cu resturile de pieliţe şi alte
substanţe în suspensie. În cursul procesului de limpezire a vinurilor în timpul iernii au loc
depuneri de substanţe, după care vinul devine limpede. După limpezire are loc al doilea pritoc,
iar depunerile se amestecă cu drojdiile, care sunt prelucrate apoi după aceeaşi tehnologie [2].

Drojdiile conţin în medie 75% apă şi 25% substanţă uscată formată din:

 - substanţe minerale: 5 – 10%;

 - glucide (hidraţi de C): 25 – 50%;

9
 - azot: 4,8 – 12%;
 - proteine: 30 – 75%;
 - grăsimi: 2 – 5%.

Schema tehnologică de valorificare a drojdiei de vin

Drojdii de vin
Filtrare

Spălare
Fermentare

Distilare

Borhot de drojdie
Presare

Tartrat de calciu
Uscare

Vin de drojdii
Acid tartric
Furaj proteic Rachiu de drojdie
Vinasa-obținerea ei

Vinasa se formează ca deşeu în rezultatul distilării vinurilor pentru a obţine distilat de

vin. Însă prelucrarea şi condiţionarea ecologică a lichidului rămas după distilare nu prevede
soluţii tehnologice de valorificare sau de neutralizare conform cerinţelor de protecţie a mediului
ambiant.
Vinasa rezultată după distilarea alcoolului se utilizează rareori în volume mici pentru
obţinerea compuşilor acidului tartric. Cea mai mare parte este evacuată în sistemul de canalizare,
împiedicând desfăşurarea proceselor biologice aerobe folosite curent la staţiile de epurare a
apelor uzate şi totodată aducând prejudicii importante mediului[3].
10
 Au fost studiate compoziţia şi proprietăţile acestui deşeu din punct de vedere al influenţei
lui asupra proprietăţilor agrochimice şi agroameliorative ale solului. S-au determinat indicii ce ar
avea o contribuţie semnificativă la modificarea stării de calitate a solului, la valorificarea vinasei
ca o sursă de fertilizare a solului şi de micşorare a impactului negativ asupra calităţii apelor
naturale, în cazul deversării directe în apele de suprafaţă. Din acest punct de vedere, vinasa se
caracterizează printr-un mediu foarte acid, pH-ul variază de la 3,0 până la 3,8 unităţi, cu valoare
medie de 3,4 unităţi [4].
Vinasa poate fi încorporată în sol numai pentru a valorifica elementele nutritive ce le
conţine, fără a influenţa negativ proprietăţile ameliorative ale solului.

Valorificarea tirighiei

Tirighia sau piatra de vin este constituită din cristale de tartrat acid de potasiu (circa
80%), cristale de tartrat de calciu (circa 5%) şi impurităţi (drojdii, bacterii, substanţe colorante şi
tanante). Ea se formează pe peretele interior al vaselor, fiind mai abundentă pe suprafeţele cu
asperităţi (butoaie şi cisterne de beton).
Îndepărtarea tirighiei trebuie făcută anual sau cel mult la doi ani, deoarece depozitul
constituie un focar de infecţie cu bacterii şi mucegaiuri.
Desprinderea tirighiei se face mecanic (ciocăniri şi răzuire, când stratul este mai gros),
prin dizolvare cu abur sau apă fierbinte sau pe cale chimică (soluţie fierbinte de sodă sau acizi
minerali).
Tirighia poate fi utilizată ca atare la prepararea acidului tartric, iar soluţiile utilizate
pentru extracţie chimică se neutralizează cu clorură de calciu şi lapte de var, obţinându-se tartrat
de calciu. Acidul tartric se utilizează pe scară largă în industria alimentară (conserve vegetale,
produse zaharoase, panificaţie, băuturi răcoritoare, vinificaţie), farmacie, medicină şi în industria
chimică.
Valorificarea- Albastru de Prusia

Principalul compus în valorificarea deșeurilor vinicole este Albastru de Prusia

Fe4[Fe(CN)6]3 -hexacionoferatul de fier trivalent. Valorificarea începe cu neutralizarea deșeurilor
care au cantități sporite de hexacianoferat de Cu și Fe. Acești compuși au efect negativ asupra
vegetației și animalelor. Studiile confirmă că din biocenozele poluate dispar o mare parte de alge,
plante și bacterii care de fapt sunt factorii autoepurării. Hexacianoferatul provoacă unele mutații
în interiorul organismului din acest motiv este nevoie de valorificat.
Valorificarea deșeurilor vinicole se efectuează pe două căi:

11
 1. Calea biologică prin adăugarea diferitor tulpini de microorganisme, crearea compostului
din fracția organică.
2. Calea chimică de neutralizare a deșeurilor toxice.Procesul de neutralizare constă în
excluderea din amestec de deșeu a compușilor complecși pe a Fe și a ionilor de Ca. În
linii generale deșeurile vinicole au până la 30% hexacianoferat de Fe sau Ca care sunt
solubile în apă și în cantități sporite extrem de nocivi.
Caracteristica generală a deșeurilor vinicole constă în faptul că aceste reziduuri
organoleptic au o colorație roșu-violetă sau albastră cu miros de CH3COOH, iar la evaporare
creează substanțe solide de culoare întunecată. Cantitatea acestor substanțe anual constituie până
la 7000t iar în componența chimică intră: Fe2[Fe(CN)6], Ca2[Fe(CN)6], Fe4[Fe(CN)6]3.
Toxicitatea deșeurilor se clasifică în categoria a I de la cantitatea de 9 mg/kg.
Cantitativ și calitativ sedimentele Albastru de Prusia prezintă un potențial
energetic cu capacitatea calorică înaltă. Deșeurile date sunt sunt supuse incinerării cu eliminarea
cianurilor. Acest deșeu nu reprezintă sursă economică pentru Republica Moldova și nici sursă de
materie primă.
Albastru de Prusia din punct de vedere chimic totuși prezintă un compus din care
este posibil de a extrage pigmenți ficși. Neutralizarea chimică a deșeurilor de hexacianoferat de
Fe și Cu este dictate de toxicitatea înaltă. Fe4[Fe(CN)6]3 se neutralizează prin următoarele etape:
1. Diluarea deșeului până la 5%.
2. Adăugarea în soluția obținută a Ca(OH)2 ceea ce conduce la crearea compusului complex
lichid a hexacianoferat de Ca în conformitate cu reacția:

Fe4[Fe(CN)6]3 + 6Ca(OH)2 = 4Fe(OH)3 +3Ca2[Fe(CN)6]

Hexacianoferatul de Ca este total solubil în apă și se separă de fracția solidă prin

decantare. Faza solidă de regulă conține a Ca(OH)2, Fe(OH)3, bentonide și rămășiții de drojdii.
Faza solidă se filtrează se spală cu apă și se deshidratează. Neutralizarea rezidurilor de Ca(OH)2
se efectuează prin adăugarea HCl până la schimbarea pH de la 3-5. Precipitarea ferocianurilor
din faza lichidă se efectuează prin adăugarea FeCl3 în conformitate cu ecuația de mai jos:

4FeCl3 +3Ca2[Fe(CN)6] = Fe4[Fe(CN)6]3 +6CaCl2

Sedimentul creat se filtrează și prezintă colorant pentru industria textilă.

12
 Deșeurile- ca îngrășământ

Deşeurile încorporate în sol ca îngrăşământ au contribuit la îmbunătăţirea fertilităţii

cernoziomului levigat şi la creşterea productivităţii culturilor agricole. Fertilizarea cu deşeuri de
la producerea băuturilor alcoolice a dus la majorarea semnificativă a conţinutului de materie
organică (0,15-0,39%), a fosforului mobil (2,0-6,4 ppm) şi potasiului schimbabil(60-150 ppm).
Aplicarea drojdiilor de vin a asigurat un spor mediu anual al producţiei de struguri (Sauvignon)
de 1,2–2,2 t/ha. Sporul de recoltă la încorporarea vinasei a fost în medie de 0,9–1,0 t/ha struguri.
Borhotul de cereale aplicat a contribuit la obţinerea unor sporuri medii de producţie vegetală de
993 -1292 kg/ha unităţi cereale sau 45 – 58 % faţă de martorul nefertilizat.

Încorporarea anuală pe durata a 5 ani a drojdiilor de vin în doză de 13 t/ha şi a vinasei în

doză de 300 m3 /ha, în cazul viţa-de-vie au format o recoltă totală de 11,4 – 11,1 t/ha, asigurând
un spor specific de struguri de 37,0 kg/m3 (în cazul vinasei) şi de 877 kg/t (în cazul drojdiilor).
Borhotul de cereale aplicat a contribuit la obţinerea unui spor specific de recoltă în medie de 30,5
kg/m3 .

Sub acţiunea deşeurilor aplicate s-au îmbunătăţit şi indicii calitativi ai recoltelor. Prin
urmare, deşeurile acide de la producerea vinului şi a băuturilor alcoolice pot fi lichidate
avantajos prin intermediul solurilor cernoziomice, cu respectarea unor doze agronomic
argumentate şi prin supravegherea permanentă a dinamicii fertilităţii solului.

Obţinerea oţetului

Responsabilă pentru oţetirea vinului este o bacterie care apare la suprafaţa vinului ca fiind
o peliculă fină, de culoare albicioasă si uniformă. Oțetirea vinului este influențată de parametri
nerespectați și de depozitarea neadecvată a vinului.

Industria oţetului este reprezentată de o gamă foarte foarte largă de produse unde se
obţine oţet din vinuri albe si roşii, din bere şi malţ, din cidru, din fructe (mere şi pere, banane,
mango, citrice, nuci de cocos), iar în Asia din oţetul alcoolul de orez. După calităţile gustative,
primul loc cele mai importante sunt oţeturi sunt cele din vin şi cele din malţ.

C2H5OH + O2 → CH3COOH + H2O

Obținerea esterului enantic

Extragerea esterului enantic se poate realiza prin antrenare cu vapori sau prin reţinerea lui
13
pe cărbune activ, solubilizare în eter sulfuric şi apoi distilare pe baie de apă la 45-50˚C. Esterul
enantic reprezintă produsul secundar al fermentaţiei alcoolice.

Acesta se găseşte în mici cantităţi în tescovină şi depozitele de drojdii. Tescovina fiind

mult mai săracă în ester enantic vom obţine 0,4 kg din aproximativ o tonă de drojdii.

CH3COOH + CH3CH2OH---> CH3COOCH2CH3 +H2O

Obținerea alcoolului brut

Precipitatele de drojdii care conţin peste 2% zaharuri, după diluarea cu apă sunt
fermentate. Drojdiile diluate sunt pompate în aparate de distilare, fie cu pompe piston, fie cu
pompe centrifuge. Pentru distilare se pot folosi aparate de diferite sisteme: instalaţii cu acţiune
continuă pentru distilarea borhotului şi rectificarea alcoolului obţinut.

Alcoolul brut din produsele secundare de vinificaţie trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii:

 aspect exterior: limpede, incolor;

 gust şi miros: fără gust şi miros de substanţe străine;
 concentraţia în alcool etilic (% vol.): nu mai mic de 94 – 95;
 concentraţia în alcool metilic calculată în alcool anhidru: sub 0,2%.
Alcoolul rectificat se obţine din alcool brut în instalaţiile de rectificare cu acţiune
discontinuă şi continuă. Alcoolul de vin rectificat trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

 aspect: limpede, incolor, fără particule străine;

 gust şi miros: fără gust şi miros de substanţe străine;
 concentraţia în alcool etilic (% vol.): nu mai puţin de 95,8;
 proba de puritate cu H2SO4: corespunzătoare;
 proba de oxidare în minute la 20°C: nu mai puţin de 10;
 aldehide calculate în aldehidă acetică la 1 l alcool anhidru: sub 10 mg;
 ulei de fuzel calculat la amestec 3:1 de alcool izoamilic şi izobutilic la 1 l alcool anhidru:
sub 30 mg;
 alcool metilic: sub 0,1.

14
 Concluzie

Industria vinicolă în prelucrarea resurselor secundare ale vinificației capătă o importanță

tot mai mare, deoarece această problemă ține și de lupta împotriva poluării mediului
înconjurător. Tratarea deșeurilor vinicole este bine venită atât pentru sfera industrială, cât și
ecologică, deoarece din cantitatea totală a strugurilor prelucrați se obține doar 65-69% vin, restul
revenind deșeurilor vinicole. Gestionarea corectă a multor deșeuri ar permite nu numai
protejarea mediului înconjurător, totodată ar putea duce la obținerea unui venit economic și
rezolvarea parțială a problemei sociale – crearea locurilor de muncă suplimentare. Prelucrarea
rațională a produselor vinicole secundare oferă posibilitatea obținerii unor produse cu valoare
apreciabilă pentru o serie de industrii (alcool etilic, acid tartric, polifenoli, ulei din semințe,
colorant alimentar, aminoacizi, furfurol etc). Deasemenea, deşeurile vinicole încorporate în sol
ca îngrăşământ contribuie la îmbunătăţirea fertilităţii cernoziomului şi la creşterea productivităţii
culturilor agricole. Prin urmare, valorificarea deșeurilor vinicole este necesară și foarte utilă.

15
 REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. ANUARUL STATISTIC AL REPUBLICII MOLDOVA(2014). Chişinău:Statistica, p.

350-355. ISBN 978- 9975-78-932-5.
2. CHISELIŢA, O. (2010). Caracteristici fiziologo-biochimice ale unor drojdii vinicole şi
procedee de obţinere a bioproduselor valoroase: autoref. tz. doct. în şt. biologice.
Chişinău. 18 .
3. DUCA, Gh. (2011). Produse vinicole secundare. Chişinău: Ştiinţa. 352 p. ISBN 978-
9975-67-794-3.
4. ICPA(1987). Metodologia elaborării studiilor pedologice. Vol.III – Indicatorii
pedologici. Bucureşti, p. 104.

5. Pomohaci Nicolai, Țuica si rachiurile naturale, Editura Ceres, București, 2002.

6. Stănciulescu Gheorghe, Fabricarea băuturilor alcoolice naturale, Editura Tehnică,
București, 1970.
7. NIKOLIĆ, V.,PETRUŞCĂ, C.M. (2006). Tehnologia ecologică integrată de fabricare a
spirtului din cereale cu valorificarea borhotului în biogaz şi fertilizant.

8. https://ru.scribd.com/doc/130218801/Valorificarea-de%C5%9Feurilor-din-vinifica%C5%A3ie
9. https://ru.scribd.com/document/130218553/Valorificarea-de%C5%9Feurilor-din-vinifica
%C5%A3ie
10. https://ru.scribd.com/document/254611424/Procedee-de-Valorificare-a-Tescovinei

16