SISTEMATICA

VEGETALĂ
 Încrengătura Pinophyta
(Gymnospermatofita)
- cuprinde plante lemnoase (arbori, arbuşti, subarbuşti, liane)
dezvoltate din pteridofitele străvechi
- rădăcina ramificată monopodial prezintă uneori micorize
- tulpina lemnoasă ramificată monopodial, rar simpodial
(Ginkgo)
- cilindrul central alcătuit din fascicule conducătoare, cu vase
lemnoase reprezentate de traheide. Canalele rezinifere
variază ca număr (2-12)
- frunzele au de regulă suprafaţa redusă (aciculare,
solziforme), mai rar întregi cu suprafaţă mare (Ginkgo)
- anatomic frunzele prezintă adaptări pentru un regim xeric
(celule epidermice cu pereţii îngroşaţi, cutinizaţi, celule
hipodermice)
-
- structurile reproducătoare (echivalentul florilor de la
angiosperme) grupate în conuri sunt unisexuate
- floarea masculă este alcătuită din microsporofile, lipsite de
înveliş floral. Microsporofilele poartă saci polenici în număr
variabil, în care prin diviziuni reducţionale se formează
microsporii uninucleaţi. Aceştia devin granule de polen
biaripate, formarea sacilor aeriferi fiind o adaptare la
polenizarea anemofilă.
- florile feminine sunt reprezentate de macrosporofile (solzi
carpelari) cu număr variabil de ovule. Florile feminine sunt
grupate în inflorescenţe numite conuri.
- polenizarea este anemofilă (prin vânt)
- polenul ajuns la ovul germinează dând naştere la doi
anterozoizi dintre care unul fecundează oosfera→zigotul.
- ovulul se transformă în sămânţă (prima dată la pinofite)
- sămânţa este neînchisă în fruct la gimnosperme
(gr.gymnos=nud, dezgolit, sperma=sămânţă)
- sămânţa uneori este uscată, alteori are un înveliş cărnos
(Taxus)
 Încrengătura Pinophyta

Clasificare
- în prezent trăiesc peste 800 specii de gimnosperme,
majoritatea în zona temperată
Clasa Cycadatae
Ordinul Cycadales
Fam. Cycadaceae
- arbori asemănători palmierilor
- tulpina nearticulată este un stip
- speciile de Cycas conţin cicasină, un compus toxic care
afectează grav sistemul nervos.
Cycas revoluta
 Încrengătura Pinophyta
Clasa Ginkgoatae
- arbori dioici, cu tulpina ramificată simpodial
- frunzele late au nervaţiune ramificată dichotomic, adesea
bilobate, caduce
- nu au canale rezinifere
- fecundaţia are loc după ce ovulele au căzut pe sol (unicat în
lumea plantelor)
- seminţele (galbule) sunt mari, au o parte externă cărnoasă
şi o parte internă scleroasă (dură), au culoare galben
argintie şi miros respingător
Ordinul Ginkgoales
Familia Ginkgoaceae
Ginkgo biloba - arborele pagodelor, piersicul de argint,
gingo
- este o ”fosilă vie” originară din China
- frunzele conţin principii cu proprietăţi vasodilatatoare
(biflavone - ginkgetol), îmbunătăţind circulaţia periferică
 Încrengătura Pinophyta
Clasa Pinatae (Coniferopsida)
- cuprinde plante lemnoase cu tulpina ramificată monopodial
- frunzele mici, întregi, uninerve, aciculare sau solziforme,
trăiesc 2-15 ani (plante sempervirescente) cu excepţia unor
specii (ex. Larix, Taxodium) care au frunze caduce
- florile sunt unisexuate, fără înveliş floral, grupate în
inflorescenţe în formă de con (denumirea de conifere)
- plantele sunt monoice sau dioice (Taxus)
- majoritatea pinatelor au canale rezinifere care conţin răşină
(denumirea de răşinoase)
- clasa are aproximativ 600 de specii grupate în nouă familii
 Încrengătura Pinophyta
Familia Pinaceae
- cea mai bogată familie de gimnosperme
- include arbori şi arbuşti răşinoşi, cu frunze aciculare
sempervirescente
- floarea masculă este formată din stamine dispuse spiralat
pe un ax comun;conurile sunt mici cu consistenţă ierboasă
- floarea femelă, având la bază câte o bractee, este formată
din carpele solzoase purtând fiecare două ovule; conurile
femele sunt mari cu consistenţă lemnoasă
- în flora spontană a României cresc spontan şapte din cele
220 specii de pinacee
 Încrengătura Pinophyta - Fam. Pinaceae
Pinus sylvestris (pinus=numele arborelui la romani, lat.
silvestris=de pădure) - pin, pin de pădure
- arbore înalt de 30 m, cu habitus conic în tinereţe, apoi
neregulat
- ritidomul roşiatic se exfoliază în foiţe
- acele verzi-albăstrui, uşor răsucite, grupate câte două în
teacă, au 3-7cm
- conurile feminine conice, brune-cenuşii, pendente, ajung la
maturitate în al doilea an (bracteele sterile se lignifică, se
îngroaşă la vârf, formând o apofiză caracteristică genului )
- din pin se obţine oleo-rezină cu proprietăţi antiseptice din
care se extrag Terebinthia communis (terebentină),
Aetheroleum Terebinthinae (uleiul de terebentină) şi
Colophonium (sacâz)
- mugurii vegetativi de primăvară (Turiones Pini, Gemmae) se
folosesc la tratarea bronşitelor
 Încrengătura Pinophyta - Fam. Pinaceae
Pinus mugo (sin. Pinus montana) - pin de munte, jneapăn
- arbust de 2-3m, cu tulpina ramificată de la bază şi parţial
plagiotropă, cu vărfurile ascendente
- acele câte două 3-7cm, încovoiate, verzi închis
- conurile mici, aproape sferice, solitare sau grupate
- formează tufişuri întinse în etajul subalpin al Carpaţilor
- prin distilare cu vapori de apă a ramurilor tinere se obţine
uleiul volatil - Aetheroleum Pini pumilionis –
- are acţiune antiseptică asupra aparatului respirator
- se foloseşte în infecţiile căilor urinare, ca diuretic
- extern se foloseşte ca antireumatic
- alte specii de pini:
Pinus nigra - pinul negru, pinul bănăţean (2 ace, 15cm.)
Pinus cembra - zâmbrul (5 ace în teacă, în căldările glaciare)
seminţele comestibile (coconari), monument al naturii
 Încrengătura Pinophyta - Fam. Pinaceae

Abies alba - brad alb, brad nemeş

- arbore de 20-30m cu ritidomul neted, cenuşiu
- tulpina monopodială, la bătrâneţe vârful are aspect de “cuib
de barză”, ramurile orizontale, dispuse în verticile
- frunzele aplatizate, aşezate pe două rânduri (dispunere
pectinată) sunt verde închis cu luciu pe faţa superioară, cu
două dungi longitudinale albe de stomate pe faţa inferioară
- conurile erecte, mari, îşi pierd solzii de pe ax odată cu
seminţele
- specie industrială
- oleo-rezina numită terebentină de Alsacia are proprietăţi
antiseptice, folosită în reumatism, afecţiuni ale sistemului
nervos
- din scoarţă Abieti cortex se extrage tanin
 Încrengătura Pinophyta - Fam. Pinaceae
Picea abies (sin. Picea excelsa) - molid, brad roşu
- arbore de 30-40m cu ritidomul brun-roşcat
- coroana piramidală cu vârful ascuţit şi la bătrâneţe
- rădăcina trasantă
- frunze aciculare, rombice în secţiune, ascuţite, verzi,
dispuse spiralat
- conurile femele cilindrice, roşiatice şi erecte în fază tânără,
la maturitate devin brune-deschis şi pendente (atârnă)
- formează păduri pure (molidişuri) sau în amestec cu fagul
sau bradul
- specie industrială (cherestea, mobilă, instrumente muzicale)
- ramurile tinere se folosesc pentru obţinerea uleiului volatil
care are două componente una volatilă - uleiul de
terebentină - şi una nevolatilă - rezinele (sacâzul)
 Încrengătura Pinophyta - Fam. Pinaceae
Larix decidua (sin. Larix europaea) (larix=numele arborelui la
romani, lat. decido=a cădea) - lariţă, larice, zadă
- arbore înalt până la 50m cu o coroană piramidală
- ritidomul brun-roşcat cu crăpături
- înrădăcinare profundă
- frunzele aciculare, moi, grupate căte 30-40 în teacă sunt
caduce (singurul conifer de la noi care pierde frunzele
iarna)
- conurile sunt mici, ovoide, în stadiu tânăr roşii-purpurii
- arbore ocrotit, întâlnit sporadic în pădurile de conifere
- oleo-rezina obţinută (Terebinthina laricis) se foloseşte în
afecţiuni pulmonere şi urinare
-
 Încrengătura Pinophyta - Fam. Taxaceae
Familia Taxaceae
Taxus baccata (taxus=numele latin al plantei,
lat.bacca=bacă, boabă) - tisă
- arbore (arbust) de până la 15m, cu habitus piramidal rotunjit
- frunzele liniare, moi, verde-închis pe faţa superioară, verde-
gălbui pe faţa inferioară, sunt dispuse pectinat
- plantă dioică
- seminţele au un înveliş roşu, cărnos, lipsit de toxicitate,
numit aril
- toată planta este foarte toxică (conţine alcaloidul taxină şi
glicozidul taxacatină, toxicitatea variind cu anotimpul - mai
ridicată iarna)
- lemn de culoare roşie utilizat în sculpturi
- specie rară, ocrotită (monument al naturii)
 Încrengătura Pinophyta - Fam. Cupressaceae
Familia Cupressaceae
- arbori şi arbuşti cu frunze solzoase sau aciculare
Juniperus communis (juniperus=numele ienupărului la
romani, lat. Communis=comun) – ienupăr, cetină
- arbust de 2-5m
- frunzele subulate (formă de spin) dispuse câte trei în verticil
- conul mascul mic, amentiform
- conul femel sferic, cu solzi cărnoşi formând o
pseudobacărotundă verde iniţial apoi neagră-albăstruie
- fructele false - Juniperi fructus - au ulei volatil şi se folosesc
au proprietăţi diuretice şi antiseptice urinare
- boabele de Juniperus communis ssp. nana se folosesc
drept condiment, ca stimulent al digestiei (ienibahar)
 Încrengătura Pinophyta
Clasa Gnetatae
- sunt gimnosperme arbustive, nerăşinoase
- lemnul este alcătuit din traheide (specific Clasei Pinatae) şi
din trahee
- frunzele sunt opuse, reduse la teci concrescute
- pentru prima dată structurile reproducătoare sunt
înconjurate de un perigon redus

Familia Ephedraceae
- subarbusti dioici cu tulpini articulate, virgate,
fotosintetizante
- perigonul florilor feminine format din 2-8 perechi de
bractee care la maturitate devin cărnoase
- floarea masculă cu un perigon redus bilobat
 Încrengătura Pinophyta
- familia are un singur gen cu 30 de specii, la noi o specie

Ephedra distachya - cârcel

- plantă arenicolă (dune litorale),rară (Dobrogea, Transilvania)
- este un semiarbust înalt de până la un metru cu tulpina
bogat ramificată şi cu vârful ramurilor adesea răsucit ca un
cârcel
- frunzele sunt reduse la solzi
- florile unisexuate, planta fiind dioică
- florile femele sunt înconjurate de 2-4 perechi de hlamide
care simulează un ovar primitiv
- la maturitate formează o pseudobacă roşie dulce-acrişoară,
comestibilă, cu două seminţe
- partea aeriană (Ephedra herba) conţine efedrină, un alcaloid
utilizat ca expectorant, în rinite alergice, în astm bronşic.
IV. Regnul Plantae
Încrengătura Magnoliophyta (Anthophyta,
Angiospermae) (gr.aggeion=urnă mică,
sperma=sămânţă, phyton=plantă)

- plante lemnoase (arbori, arbuşti) şi plante erbacee

- după durata de viaţă sunt anuale, bianuale, perene
- cormul este complet (organe vegetative şi de reproducere)
- rădăcina poate fi rămuroasă, pivotantă, fasciculată
- tulpina ramificată monopodial sau simpodial (niciodată
dicotomic)
- unele tulpini sunt subterane (bulbi, rizomi, tuberculi)
- cilindrul central de tip - eustel (dicotiledonate)
- atactostel (monocotiledonate)
- cambiul şi felogenul determină creşteri în grosime
 Regnul Plantae
- frunzele - simple sau compuse
- peţiolate sau sesile
- dispuse altern, opus sau verticilat
- marginile limbului întregi, cu incizii mici sau mari
- nervaţiunea penată, palmată, arcuată, paralelă
- organele de reproducere în flori - bisexuate (hermafrodite)
- unisexuate, mai rar
- florile - au înveliş de protecţie - periant (caliciu şi corolă)
- cele fără înveliş se numesc achlamidee (nude)
- androceul din stamine libere sau în mănunchiuri
- gineceul manocarpelar sau policarpelar
- carpelele înconjoară complet ovulele
- fecundaţia este dublă (oosfera - zigot; nucleul secundar -
endosperm secundar)
- după fecundare şi maturaţie peretele ovarului se
transformă în fruct iar ovululele în seminţe închise în fruct
 Regnul Plantae
Clasificare, reprezentanţi
- Sistemele de clasificare
- cele vechi se bazează pe caracteristici morfo-anatomice
şi biochimice
- cele moderne ţin de taxonomia moleculară
- angiospermele însumează 249300 specii cu 13114 genuri
- cormoflora României ~ 3500 de specii şi ~ 850 hibrizi
- Angiospermele cuprind două clase:

Clasa Magnoliatae (Magnoliopsida, Dicotyledonatae)

Clasa Liliatae (Liliopsida, Monocotyledonatae)
 Clasa Magnoliatae (Magnoliopsida,
Dicotyledonatae)
- rădăcina - cea principală din radicula embrionului
- pivotantă, rămuroasă, uneori adventivă
- tulpina - lemnoasă sau ierboasă
- ramificată divers
- cilindrul central de tip eustel
- frunzele - variate ca formă
- nervaţiunea palmată sau penată, rar reticulată
- florile - de regulă diplochlamidee (rar mono- / achlamidee)
- pentamere, tetramere, dimere (tip 5,4,2)
- ciclice, la grupele primitive hemiciclice, spirociclice
- embrionul cu două cotiledoane (principala caracteristică)
 Subclasa Magnoliidae (Polycarpia)
- grupează cele mai primitive dicotiledonate
- florile - polimere, spirociclice, actinomorfe, diplochlamidee
- dialisepale, dialipetale
- androceul polimer, gineceul polimer apocarp
- biochimic - prezenţă benzil-izochinolină
- prezenţă alcaloizi aporfinici şi alţii
Ordinul Magnoliales
Familia Magnoliaceae
- plante lemnoase cu flori cu structură primitivă
- arbori exotici cultivaţi în parcuri
Magnolia kobus
Magnolia stellata
Magnolia x soulangeana
 Subclasa Magnoliidae (Polycarpia)
Liriodendron tulipifera - arborele de lalea
 Subclasa Magnoliidae (Polycarpia)
llicium anisatum - anason stelat, badiane, anason franţuzesc
- arbust originar din China şi Japonia
- fructele ”Anisi stellati fructus”, folicule dispuse circular ,
conţin anetol, proprietăţi stomahice, antispastice,
carminative, galactagoge
 Subclasa Magnoliidae (Polycarpia)
Ordinul Laurales
Familia Lauraceae
- plante lemnoase tropicale subtropicale(arbori, arbuşti, liane)
- frunze persistente bogate în uleiuri volatile
Laurus nobilis - dafinul, arbore din zona Mediteranei
- plantă aromatică, ornamentală, medicinală
- tratare infecţii, reumatism, alcoolism, anorexie, calmare
dureri (untul de dafin - din fructe)
 Subclasa Magnoliidae (Polycarpia)
Cinnamomum camphora (syn. Camphora officinarum) -
arborele de camfor
- toate ţesuturile parenchimatice conţin celule care secretă
ulei volatil cu conţinut mare de camfor
- utilizare camfor - extern antiseptic, revulsiv
- intern analeptic cardiac şi respirator
 Subclasa Magnoliidae (Polycarpia)
Cinnamomum zeylandicum (syn. Laurus cinnamomum) –
arbore de scorţişoară de Sri Lanka
Cinnamomum aromaticum (syn. Laurus cassia) arbore de
scorţişoară de China
- se recoltează scoarţa (Cinnamomi zeylandici cortex şi
Cinnamomi cassiae cortex)
- conţin ulei volatil cu aldehidă cinamică 65-90%
- peroprietăţi antiseptice, antihelmintice, stimulare
peristaltism intestinal
 Subclasa Magnoliidae (Polycarpia)
Ordinul Piperales
- plante erbacee şi lemnoase din zonele tropicale
Familia Piperaceae
Piper nigrum - piper negru
- liană asiatică cultivată pentru fructe (condimente)
Piper cubeba (syn. Cubeba officinarum) - liană dioică, 6m
Cubeba fructus, bacă brună,
- aromată, gust amar
- proprietăţi - antiseptice căi urinare
- diuretic
 Subclasa Magnoliidae (Polycarpia)
Ordinul Aristolochiales
- plante ierboase, flori pe tipul 3
Familia Aristolochiaceae
Aristolochia clematitis - mărul lupului, cucurbeţică
- plantă erbacee, vivace
- flori galbene zigomorfe, hermafrodite, la axila frunzelor
- creşte la marginea semănăturilor, prin vii
- Aristolochiae rhizoma conţine acizi aristolohici, alcaloizi,
flavonozide
- utilizare - în afecţiuni ginecologice (sterilitate, dismenoree)
- în doze mici stimulează rezistenţa organismului
Subclasa Magnoliidae (Polycarpia)
 Subclasa Magnoliidae (Polycarpia)
Asarum europaeum - pochivnic, piperul lupului
- în păduri de foioase, umede, umbroase
- Radix et Rhizoma asari
- conţine ulei eteric vomitiv, antiartritic
 Subclasa Magnoliidae (Polycarpia)
Ordinul Nymphaeales
- plante acvatice, cu flori polimere, hemiciclice
Nymphaea alba - nufărul alb
- din flori se prepară un sirop calmant
- proprietăţi emoliente, astringente, antidiareice
Nuphar lutea - nufărul galben
- rizomii au efect astringent
N. lotus var. thermalis - dreţe, nufărul termal
 Subclasa Magnoliidae (Polycarpia)
Ordinul Ranunculales
- plante erbacee
- flori spirociclice, androceu polimer, gineceu apocarp
- flori actinomorfe şi zigomorfe
Familia Ranunculaceae
- familie heterogenă (3-4-5 subfamilii)
- rădăcinile primare sunt înlocuite cu rădăcini adventive
- uneori prezintă bulbi, rizomi, tuberculi
- frunzele intregi sau divizate sunt dispuse altern
- speciile primitive au receptaculul bombat, conic, cu
elementele dispuse în spirală
- prin evoluţie învelişul floral se ciclizează, carpelele şi
staminele se reduc numeric
- gineceul polimer, apocarp, ovarul superior
- fructele folicule, nucule, bace, de obicei multiple
- conţin alcaloizi (aconitină, hidrastină ...), glicozide
cardiotonice
-
a.) Subfamilia Helleboroideae
Helleborus purpurascens - spânzul
- rizom brun, scurt şi gros, cu rădăcini adventive
- frunze mari palmat-sectate (pedate)
- periant sepaloid cu 5 sepale verzui şi 8-10 cornete
nectarifere
- fruct polifoliculă
- plantă perenă de la marginea pădurilor de foioase
- în scop terapeutic se foloseşte rizomul Hellebori rhizoma
- toxicitate - saponine (helleborina), glicozide (hellebrida)
- principiile active stau la baza medicamentului Boicil cu
acţiune antireumatică, analgezică (dr. V. Boici - Timişoara)
- drogul are acţiune purgativă, vomitivă, iritantă
- în medicina veterinară - tratare boli infecţioase prin
introducere intradermică la animale de fragmente de
rădăcini
H. odorus ; H. dumetorum
Aconitum - gen cu 20 de specii în flora României (omagul)
Aconitum napellus - denumire generică pentru speciile de
omag cu flori albastre-violet, include speciile:
Aconitum tauricum, A. callibotrion, A. firmum
- plante vivace, de 1-1,5m, din etajele montan → subalpin
- subteran prezintă doi rizomi tuberculiformi
- tulpina erectă de până la 1m
- frunzele palmat sectate
- florile albastre, zigomorfe, cu tepala superioară în formă de
coif, grupate în raceme
- se recoltează tuberculii în momentul înfloririi Aconiti tuber
- toxicitate ridicată datorată alcaloizilor diterpenici (aconitină)
- cel mai toxic alcaloid (doza letală pentru om 1mg)
- are acţiune antitusivă, analgezică în nevralgii de trigemen
- în doze mici stimulent respirator, decongestiv
- se prepară sub formă de tincturi şi sirop antitusiv(Tusomag)
 Consolida regalis (Delphinium consolida) - nemţişorul
- specie anuală comună prin semănături
- floarea albastră cu tepala posterioară transformată în pinten
- florile Calcatripae flos conţin alcaloizi, antociani (delfinidină)
- utilizate în combaterea tusei, astmei
- în medicina populară utilizat ca analgezic, hipotensiv
- extractul apos din părţile aeriene are proprietăţi insecticide
 Caltha palustris (C. laeta) - calcea calului
- plantă higrofilă ( pajişti umede, bălţi, lângă cursuri de apă)
- tulpină fistuloasă, frunze reniforme dinţate pe margine
- plantă toxică mai ales în perioada înfloririi
Trollius europaeus - bulbuci (specie protejată)
 Nigella sativa - negrilică, chimen negru
- seminţele Nigellae semen au gust iute, utilizate la
condimentarea brânzeturilor
b.) Subfamilia Anemonoideae
Anemone nemorosa - floarea Paştelui albă
- plantă toxică - anemonină
A. ranunculoides - floarea Paştelui galbenă
Pulsatilla montana - dediţei
Hepatica transsilvanica - crucea voinicului
c.) Subfamilia Ranunculoideae
Ranunculus ficaria - sălăţică, untişor, grâuşor
Adonis vernalis - ruscuţa de primăvară
- plantă ierboasă, perenă, 10-30 cm înălţime
- pe coaste însorite
- rizom vertical, cu numeroase rădăcini adventive
- frunze dec 2-3 ori penat partite în lobi filiformi
- flori mari, 5 sepale, 10-12 petale galbene, numeroase
stamine
- fructul o poliachenă
- părţile aeriene înflorite şi fructificate Adonidis herba
- conţine glicozide cardiotonice (adonitoxina)
- se obţin tincturi cu rol sedativ, diuretic, în insuficienţa
cardiacă
Familia Paeoniaceae (specii foste în fam. Ranunculaceae)
Paeonia officinalis - bujorul
- florile roşii conţin tanin, un glicozid specific - peonină
- rădăcina utilizată ca astringent, antispasmodic
- seminţele Paeoniae semen , acţiune emetică, antiepileptică,
carminativă
Paeonia tenuifolia - bujorul de stepă (specie ocrotită)
P. peregrina - bujorul românesc (specie endemică)
Familia Berberidaceae
- plante lemnoase sub formă de tufe, rar ierboase
Berberis vulgaris - dracilă
- arbust spinos din etajul campestru până în submontan
- flori galbene grupate în raceme simple
- baza filamentelor staminale conţine papile senzitive (la
atingere antera este proiectată pe stigmat) - adaptare la
polenizarea entomofilă
- fructul bacă, gust acrişor, astringent (sirop, dulceaţă)
- scoarţa tulpinii, galbenă la interior, cu gust amar, este
bogată în alcaloizi (4-6% berberină, oxiacantină)
- Berberidis cortex are acţiune antimicrobiană, coleretică şi
colagogă (în afecţiuni hepato-biliare)
Ordinul Papaverales
- plante erbacee şi lemnoase
- flori actinomorfe sau zigomorfe, solitare sau în
inflorescenţe cimoase
- gineceul este sincarp, superior
- fructul o capsulă poricidă sau valvicidă

Familia Papaveraceae
- plante ierboase cu laticifere articulate
- conţin latex incolor, alb sau portocaliu bogat în alcaloizi
izochinolinici
- floarea dimeră, K2, C2+2, Aoo-4, G (oo-2)
 Papaver somniferum - macul de grădină
- plantă mediteraneană, erbacee, anuală
- frunze mari, glauce
- flori mari, solitare, actinomorfe, 2 sepale verzi, caduce
- petale alb-violacee, cu pete violet-închis la bază
- fructul o capsulă blobuloasă, poricidă
- seminţe mici, reniforme, de culoare cenuşiu-albăstruie
- din Papaveris immaturi fructus - capsule recoltate înainte
de maturitate - se recoltează latexul alb vâscos
- latexul solidificat numit opium sau laudanum, de culoare
brună este bogat în alcaloizi (25 ), 10-25%:
- morfina, analgezic, euforic, creează dependenţă
- papaverina, antispastic
- codeina, antitusiv
- cultivat în Iran, India, Turcia pentru obţinere de opiu
- în Europa cultivat pentru seminţe
Chelidonium majus - rostopască, iarbă de negi
- plantă erbacee, vivace, cu rizom
- flori hermafrodite, actinomorfe,
- fructul silicvă (capsulă silicviformă), dehiscent prin două
valve
- are laticifere articulate, cu latex galben-portocaliu
- plantă ruderală, în locuri umede, umbrite
- Chelidonii herba, recoltat în timpul înfloririi, conţine 0,5-2%
alcaloizi (chelidonină, cheleritrină)
- acţiune antispastică, coleretică, colagogă
- datorită propr. citostatice, utilizat în cauterizarea chimică a
negilor (latexul prospăt conţine enzime proteolitice)
 Subclasa Hamamelidae (Amentiferae)
- plante predominant lemnoase, rar erbacee
- flori: - anemofile, mici, de obicei lipsite de înveliş floral
- unisexuate, cele bărbăteşti grupate în amenţi
- d.p.d.v. biochimic sunt bogate în substanţe tanante,
antociani, acizi galic şi elagic
Ordinul Urticales
- arbori, arbusti, plante erbacee, acoperite cu peri aspri
- frunze stipelate, simple, rar palmat-compuse
- flori mici, unisexuate sau hermafrodite, în inflorescenţe
cimoase
- fructe adesea multiple
Familia Ulmaceae
Ulmus sp. - ulmul
- arbori cu frunze aspru- pubescente, asimetrice
- fructul samară

Familia Moraceae
- plante lemnoase cu latex bogat în cauciuc
Morus nigra - dud negru, agud
Morus alba - dud alb
- frunzele simple, întregi, prezintă heterofilie
- fruct compus - soroză
- frunzele sunt hrana viermilor de mătase (sericicultură)
- M. nigra - scoarţa are proprietăţi purgative
- M. alba - fructul este purgativ şi emolient
- frunzele - acţiune febrifugă, balsamică şi diuretică
- ambele specii au frunzele cu proprietăţi
hipoglicemiante (Mori folium - tratament diabet)
Ficus elastica - ficus, cultivat în scop ornamental
- conţine latex bogat în cauciuc
Ficus carica - smochin
- arbuşti dioici
- fructul (sicona) - conţine pectină, invertină, enzime, vit. C
- are acţiune emolientă
Familia Urticaceae
- plante ierboase, cu peri urticanţi, lipsite de latex
Urtica dioica - urzica vie, urzica mare
- plantă perenă, tulpina patrunghiulară
- frunze opuse, ovate, baza cordată, serate pe margini
- flori unisexuate, mici, verzi (plantă dioică)
- plantă nitrofilă, cosmopolită
- frunzele tinere (Urticae folium):
- au proprietăţi antianemice, hemostatice, cicatrizante
- sursă de clorofilă (pentru paste de dinţi, ape de gură)
- sursă de provitamina A (conţine carotenoide)
- frunzele bătrâne sunt iritante stomacale, intestinale, renale
(conţin albumine toxice)
- rădăcina şi seminţele sunt citate ca vermifuge
Familia Cannabaceae (Cannabinaceae)
- plante erbacee, cu glande secretorii
- frunze simple, lobate (hameiul) sau palmat compuse
(cânepa)
- flori unisexuate, pe plante diferite (dioice)
Cannabis sativa - cânepa - plantă anuală
- în regiunile temperate se cultivă planta masculă (cânepa de
vară) pentru fibrele celulozice
- în regiunile tropicale se cultivă var. indica, planta cu flori
femele (cânepa de toamnă), bogată în oleorezină
- Cannabis indicae herba (marihuana) - produs vegetal
obţinut din vărfurile tulpinilor plantelor femele de la var.
indica bogat în oleorezină (haşiş)
- drogul activ (THC - tetrahidrocanabinol) are proprietăţi
sedative, bacteriostatice, diuretice, hipnotice, stupefiante
- seminţele bogate în ulei gras, albumine, vit. K - folosite în
farmacie pentru emulsii, săpunuri
Humulus lupulus - hameiul
- plantă erbacee, vivace, volubilă, dioică
- creşte spontan pe marginea apelor, în păduri de luncă
- florile femele dispuse în amenţi globuloşi axilari, cu aspect
de con, sunt grupate câte două la baza unei bractee
membranoase
- după fecundaţie amentul se transformă într-un con fals,
format din bracteole galben-verzui cu o achenă la bază,
acoperite cu peri glandulari cu gust amar şi miros aromat
- fructificaţia (Strobuli lupuli), este folosită pentru
aromatizarea berii, are acţiune sedativă, hipnotică
- perişorii glandulari conţin oleo-rezină cu constituenţi
fluoroglucinolici amari (humulonă, lupulonă)
 Ordinul Juglandales
Familia Juglandaceae
Juglans regia - nucul
- arbore monoic, originar din Asia, la noi subspontan
- frunzele imparipenat - compuse, cu 3-4 perechi de foliole
- florile bărbăteşti în amenţi care apar înaintea frunzelor
- florile femele 2-3 la extremităţile ramurilor
- fructele drupe dehiscente cu o sămânţă cu două
cotiledoane 4 - lobate, adânc brăzdate
- lemnul tare şi fin - în industria mobilei
- seminţele bogate în ulei - în alimentaţie, cosmetică, lacuri
- foliolele tinere (Juglandis folium) - conţin derivaţi
naftochinonici (juglonă) şi taninuri au acţiune astringentă,
antiinflamatoare, antiseptică, antifungică
- pericarpul verde al fructelor are proprietăţi tinctoriale
(colorează lemnul, lâna, părul)
- juglona are efect alelopatic asupra altor plante
(gr.allelos=reciproc, pathos=suferinţă)
 Ordinul Fagales
- plante lemnoase, frunze simple, stipelate, dispuse altern
- florile unisexuate, uneori lipsite de periant
- polenizarea este anemofilă
- alcătuiesc păduri de foioase în regiunile temperate

Familia Fagaceae
- fructele sunt nucule înconjurate parţial sau total de o cupă
(din proliferarea receptaculului, periantului şi bracteelor)
Fagus sylvatica - fagul
- domină etajul nemoral (fr.némoral / lat.nemus=pădure)
- fructul - complet închis în cupă se numeşt jir
- conţine grăsimi care răncezesc repede
- lemnul - întrebuinţat pentru construcţii, pentru foc
- prin distilare se obţin acid acetic, gudroane
 Quercus robur sin. Q. pedunculata - stejarul
(quercus=numele stejarilor la latini, lat. robur=lemn tare)
- arbore monoic, înalt până la 50 de m
- ritidom brun-negricios, adânc brăzdat
- frunze penat lobate, cu lobii inegali, aproape sesile
- fructul (ghinda), 2-5 pe un peduncul lung
- scoarţa recoltată de pe ramuri tinere (Quercus cortex) este:
- bogată în taninuri
- cu proprietăţi antiseptice, antihemoragice
- folosită la tăbăcirea pieilor
- la specia Q. lusitanica var. infectoria - din Asia Mică -
galele (formaţiuni patologice de pe frunze, rezultate în urma
înţepăturii unor viespi - Cynips gallae tinctoriae) sunt şi
mai bogate în tanin (antiseptic, hemostatic, antidiareic)
- acidul tanic administrat intern este hepatotoxic
- în farmacie produsul vegetal este numit Gallae halepensis
(nuci de Alep, gogoşi de ristic)
- etajele campestru (silvostepa) şi colinar sunt dominate de :
Quercus cerris - cerul
Quercus pedunculiflora - stejarul brumăriu
Quercus pubescens - stejarul pufos
Quercus frainetto - gârniţa
Quercus petraea - gorunul
- la toate speciile scoarţa este bogată în tanin
Quercus suber - stejarul de plută din reg. Mediteraneană
- ţesutul suberos (gros de peste 5 cm) este folosit pentru
dopuri, ca material izolator termic

Castanea sativa - castanul bun, specie mediteraneană

- la noi spontan la Baia Mare şi în subcarpaţii Olteniei
- fructele coapte sau prăjite sunt comestibile
- frunzele, (Casteneae folium) bogate în tanin, combat tusea
convulsivă
 Familia Betulaceae
- arbori monoici cu rădăcini care formează micorize
- frunze simple stipelate, dinţate pe margini
- flori unisexuate grupate în amenţi
Betula pendula (B. verrucosa) - mesteacănul
- coaja tulpinii netedă, alburie
- ramurile subţiri sunt pendule
- lujerii anuali au pe suprafaţa lor verucozităţi
- frunze romboidale cu marginea serată
- scoarţa utilizată în bolile de plămâni, abcese, răni
- sucul recoltat primăvara este folosit la tratarea
bolilor de rinichi şi ale vezicii urinare
- din lemn se extrage ulei cu proprietăţi antiseptice,
antireumatice, combaterea durerilor menstruale
- frunzele au proprietăţi diuretice, antireumatice
 Alnus glutinosa - arin negru, anin negru
- Arbore frecvent în lunci şi zăvoaie
- scoarţa brun-negricioasă
- frunza obovată, lipicioase în tinereţe (lat.glutinosus=lipicios)
- inflorescenţele femele (strobil) con cu solzii lemnoşi
- coaja şi conurile:
- folosite pentru vopsit în culoarea neagră
- sub formă de decoct au acţiune antidiareică (au tanin)
- scoarţa şi frunzele au acţiune diaforetică (sudorific), febrifugă

Alnus incana - arinul alb

- specie din etajul montan
- scoarţa cenuşiu-alburie
- frunze acuminate la vârf

Carpinus betulus - carpenul

 Corylus avellana - alunul
- arbust până la 5 m
- frunzele obovate, mari, cu marginea dublu-dinţată
- amenţii apar primăvara timpuriu, înaintea frunzelor
- fructul achenă (nucă), cu cupa bracteolară campanulată,
până la mijloc franjurată
- seminţele bogate în lipide (50%) nu au endosperm
- frunzele (Coryli folium), au proprietăţi antiulceroase,
antiinflamatoare, febrifuge, cicatrizante
- din fructe (comestibile) se extrage uleiul de alune utilizat în
combaterea ascarizilor şi a litiazelor

Corylus colurna - alunul turcesc

- este prezent doar în Banat şi Oltenia
- lemnul tare
- fructele mai mari, mai gustoase
Subclasa Caryophyllidae
- plante ierboase, rar lemnoase
- biochimic speciile din subclasă produc betalaine (pigmenţi
specifici ordinului Caryophyllales, care înlocuiesc
antocianii)

Ordinul Caryophyllales
Fam. Caryophyllaceae
- specii ierboase, cu tulpini îngroşate la noduri
- frunze opuse, simple, întregi, nestipelate
- flori hermafrodite, actinomorfe, pentamere, grupate în
inflorescenţe cimoase
- fructul o capsulă
 Saponaria officinalis - săpunariţă, odogaci
- plantă vivace, cu rizom dezvoltat şi stoloni
- frunze opuse, lanceolate, cu 3-5 nervuri arcuate
- florile grupate în cime terminale (dicaziu)
- se utilizează rizomul, rădăcinile şi stolonii sub numele de
Saponariae rubrae radix
- conţine saponozide triterpenice cu acţiune expectorantă
antireumatic, tonic şi cu proprietăţi tensioactive
 Agrostemma githago - neghina
- plantă segetală prin culturile de grâu
- seminţele conţin saponine şi măcinate cu boabele de grâu
conferă toxicitate făinii
Dianthus sp. - garoafa
- specii spontane şi cultivate pentru frumuseţea florilor
Herniaria glabra - feciorică
- părţile supraterane (Herniariae herba), conţin saponozide
triterpenice, cu acţiune diuretică şi antispastică pe
musculatura netedă a vezicii urinare
 Stellaria halostea - rocoină, iarbă moale
- plantă perenă, cu înflorire de primăvară, din etajele
campestru şi colinar
- flori lung pedunculate cu petale albe despicate
- utilizată ca depurativ şi antihemoroidal
 Familia Chenopodiaceae
- cuprinde plante ierboase, ruderale, de terenuri aride şi
halofile
- adaptări pentru secetă şi halofilie:
- frunze cărnoase (suculente) sau reduse
- peri tectori morţi care protejează frunzele
- celule bogate în săruri minerale (Na+, K+)care creează o
presiune osmotică superioară solului
- plante alimentare:
Beta vulgaris - sfecla
Beta vulgaris var. conditiva (var. rubra) - sfecla roşie
Beta vulgaris var. altissima (var. saccharifera) - sfecla de
zahăr
Spinacia oleracea - spanacul
- conţine proteine, clorofilă, vitamine (A, B1, B2, C)
- antianemic
Atriplex hortensis - loboda de grădină
- există forme de culoare verde şi roşie
- au acţiune diuretică şi antihepatică, în afecţiuni pulmonare
- seminţele au proprietăţi purgative şi vomitive
- dintre speciile halofile:
Salicornia europaea (S. herbacea) - iarba de sărătură
 Familia Cactaceae
- plante cu tulpini suculente, frunze transformate în spini
- flori cu periant, gineceu, androceu polimere
- peste 1400 de specii răspândite în America Centrală-Mexic
Selenicereus grandiflorum - regina nopţii
- conţine glicozide
- utilizat în boli de inimă (angină pectorală, insuficienţă
cardiacă) şi infecţii ale tractului urinar
Lophophora williamsii - peyote
- specia conţine circa 30 de alcaloizi între care mescalina
(3,4,5 trimetoxifeniletilamina) este un alcaloid psihedelic
natural
Ordinul Polygonales
Familia Polygonaceae
- speciile pot fi recunoscute după prezenţa ohreei (teacă
membranoasă care provine din concreşterea stipelelor)
- florile mici, trimere, hermafrodite, actinomorfe, sunt reunite
în raceme, spice, cime
- fructul este o achenă trigonală
- seminţele sunt bogate în amidon
Poligonum aviculare - troscot
- plantă erbacee, cosmopolită, cu tulpină târâtoare
(plagiotrope) cu numeroase noduri proeminente
- conţine tanin, rutină, avicularină
- părţile aeriene (Polygoni avicularis herba) au acţiune
diuretică, hipotensivă, antihemoragică
- utilizată în dizenterie, ulcer gastric, vindecarea rănilor
Rheum rhabarbarum - revent, rabarbăr
- cultivat pentru peţiol - preparate culinare
Rheum officinale - revent chinezesc
- plantă erbacee, vivace, originară din Asia
- rădăcinile şi rizomii (Rhei rhizoma) conţin antracenozide,
oxalat de calciu, tanin
- are acţiune laxativ-purgativă, tonică, colagogă
Fagopyrum esculentum - hrişca
- fructele nucule, conţin o sămânţă bogată în amidon
- prin măcinare se obţine o făină care înlocuieşte mălaiul
- făina este utilizată pentru cataplasme
Rumex acetosa - măcrişul
Rumex acetosella - măcriş mărunt
- tulpina suculentă, frunzele tulpinale au baza sagitată
- inflorescenţă laxă, cu flori mici, cu marginea perigonului
roşcată
- tulpina şi frunzele conţin oxalaţi, acizi, glucosizi flavonici
- utilizări: uşor laxativ, tonic stomahic, antiscorbutic
Ordinul Theales
Familia Theaceae
- specii tropicale de arbori şi arbuşti sempervirescenţi
Camellia sinensis (syn. Thea sinensis) - arborele de ceai
- originea este China, India
- frunzele tinere, 2-3 bucăţi (Thea folium) conţin alcaloizi
purinici (cafeină, teofilină, teobromină), ulei eteric, tanin,
vitamina C
- ceaiul verde obţinut prin oprirea procesului natural de
fermentaţie are proprietăţi antioxidante, diuretic, stimulator
cerebral, factor de protecţie anticancer, stimulator al
arderilor grăsimilor
 Familia Hypericaceae (Fam. Guttiferae)
- plante erbacee sau lemnoase cu frunze opuse
- flori pe tipul 5, hermafrodite, actinomorfe, solitare sau în
cime
- aparatul secretor format din pungi şi canale secretoare
Hypericum perforatum - pojarniţă, sunătoare
- plantă erbacee, vivace, prin pajişti
- frunzele conţin pungi secretoare care privite prin
transparenţă par perforate (puncte translucide)
- vârfurile înflorite (Hyperici herba) conţin ulei volatil,
glucosizi flavonici, tanin, derivaţi antracenici (hipericină)
- hipericina (substanţă colorantă roşie) produce
fotodermatoze la animalele de culoare deschisă care
consumă planta
- extern: - antiseptic, cicatrizant, antihemoragic
- intern: - afecţiuni gastrice şi hepatice (coleretic-colagog,
combatere colite, astringent)
 Ordinul Malvales
Familia Tiliaceae
- specii lemnoase, frunze întregi cu stipele caduce
- florile hermafrodite, pe tipul 5, numeroase stamine unite
prin baza filamentelor
- florile grupate în cime, au axul principal concrescut cu o
bractee mare, membranoasă
- doar speciile din genul Tilia cresc în zone temperate
Tilia cordata - teiul pucios (în etajul colinar, submontan)
- frunze glabre cu peri roşu-bruni la întretăierile nervurilor
Tilia tomentosa - teiul argintiu (etajele campestru-colinar în
S şi E ţării)
- frunzele tomentoase nu prezintă peri la întretăierea
nervurilor
Tilia platyphyllos - teiul cu frunza mare (etaje camp-colinar)
- frunzele pubescente pe faţa inferioară, cu peri albi la
întretăierea nervurilor principală şi secundare
- se utilizează florile cu sau fără bractee de la T. cordata şi T.
platyphyllos (Tiliae flores cum bracteis şi Tiliae flores sine
bracteis)
- produsul conţine mucilagii, ulei volatil, saponine,
- se folosesc sub formă de infuzii şi decocturi apoase
- au acţiune emolientă, calmantă, expectorantă,
antispasmodică, diaforetică (sudorifică)
 Familia Sterculiaceae
- arbori, arbuşti, liane tropicale cu flori zigomorfe
Theobroma bicolor (syn. T. Cacao) - arborele de cacao
(gr.theos=zeu, broma=hrană)
- originar din America de Sud şi Centrală
- prezintă fenomenul de cauliflorie (florile dispuse pe tulpină
şi ramurile bătrâne)
- fructele bace mari (10-25cm), cărnoase, cu 5 lojii, fiecare
lojă are seminţe de mărimea unei migdale
- seminţele (Cacao semen) conţin lipide (40-50%), proteine,
amidon, alcaloizi purinici (teobromină, cofeină, teină)
- prin presarea seminţelor proaspete se obţine untul de
cacao (Oleum cacao) - excipient pentru supozitoare, farduri
- pulberea de cacao: - alimentaţie (ciocolata), stimulează SNC
- antidiareic, dieta convalescenţilor
- ciocolata amăruie (70%) reduce afecţiunile cardiace
Cola acuminata (syn. Sterculia acuminata)
Cola vera
- arbori tropicali (10-20m) din Africa meridională
- seminţele cu cotiledoane mari, bogate în ulei gras, proteine,
alcaloizi purinici (cofeină, teobromină)
- se folosesc cotiledoanele (Colae semen, Colae nuces)
pentru acţiunea stimulentă asupra SNC şi diuretică
 Familia Malvaceae
- flori pe tipul 5 cu petale concrescute la bază cu tubul
staminal
- androceul polimer formează o coloană în jurul stilului
Malva sylvestris - nalbă
- plantă erbacee, 40-50cm, vivace
- subteran prezintă rizom bros cu rădăcină pivotantă
- floarea mare, violacee, cu nervuri roşii
- gineceul nu se maturizează concomitent cu androceul, iar
polenizarea este încrucişată
Malva neglecta - caşul popii
- florile roz albe
- se recoltează florile şi frunzele (Malvae folium et flores)
- conţine mucilagii, antocianozide (malvina)
- se folosesc ca emolient
Althaea officinalis - nalbă mare
- plantă vivace, înaltă de 1m, comună în luncile râurilor
- frunze alterne, triunghiulare, cu 3-5 lobi, catifelate
- frunzele (Althaeae folium) şi rădăcinile (Althaeae radix) se
folosesc în scop medicinal
- au proprietăţi emoliente, antiinflamatoare,
imunomodulatoare
Althaea rosea - nalbă de grădină, nalbă roşie
- florile (Malvae arboreae flores), recoltate în perioada de
veştejire conţin antocianozide şi mucilagii
- au acţiune antiinflamatoare, capilaroprotectoare
 Gossypium herbaceum - bumbacul
- plantă anuală originară India Orientală
- fructul o capsulă globuloasă care se deschide prin 3-5 valve
- seminţele au numeroşi peri tectori lungi, celulozici, moi, albi
- perii (Gossypium depuratum), reprezintă bumbacul (vata)
Gossypium hirsutum
- scoarţa rădăcinii are proprietăţi emenagoge şi hemostatice
şi poate înlocui cornul de secară
- gosipolul micşorează viabilitatea spermatozoizilor
(anticoncepţional masculin)
Ordinul Violales (Parietales)
Familia Violaceae
- cuprinde ierburi perene şi arbuşti
- frunzele sunt simple, întregi sau dinţate, cu stipele
- florile zigomorfe au petala anterioară pintenată, cu apendici
necteriferi
- fructele sunt capsule loculicide cu deschidere în trei valve
Viola odorata - toporaşi, tămâioare, viorele
- plantă mică, vivace, cu stoloni
- frunzele cordate, lung peţiolate, stipelate
- floarea hermafrodită, zigomorfă, corola violetă sau albă
- are înflorire prevernală şi este comună prin poieni
- conţine ulei eteric, saponine, glucosizi flavonici
- partea aeriană are efect sudorific, diuretic
- rizomul şi seminţele sunt emetice şi purgative
- florile sunt utilizate în cosmetică (parfumul de viorele)
Viola tricolor - trei fraţi pătaţi, pansea sălbatică
- plantă erbacee, de 10-20cm, frunze oval-lanceolate
- florile au 5 petale: - 4 superioare (2 violete şi 2 albe-gălbui)
- o petală inferioară galbenă
- uneori toate petalele pot avea aceeaşi culoare (galben sau
violet)
- are o lungă istorie de utilizare în medicina naturistă
- părţile aeriene (Violae tricoloris herba) au proprietăţi:
- expectorante - bronşită, tuse convulsivă
- diuretice - cistită, reumatism
- planta este utilizată deasemenea în boli de piele, eczeme
 Familia Passifloraceae
- cuprinde plante erbacee şi lemnoase tropicale (America)
- prezintă laticifere

Passiflora coerulea - floarea pasiunii

- plantă agăţătoare ornamentală, cu frunze pentalobate
- fructul (bacă) este comestibil

Passiflora incarnata - ceasornic, floarea patimilor

- plantă agăţătoare, erbacee
- frunzele trilobate, lung-peţiolate, stipelate, dispuse altern
- floarea mare, actinomorfă, cu 5 petale albe, coronula roşie,
5 stamine cu antere mari, central gineceu tricarpelat
- partea aeriană (Passiflorae herba) conţine alcaloizi indolici
- are efect sedativ, antispastic, analgezic, hipotensiv
- utilizată în insomnii, tahicardie, nevralgii, stări anxioase,
astm, zona zoster, tratament Parkinson, isterie
 Familia Caricaceae (Papayaceae)
- specii lemnoase tropicale, poligame sau dioice
- frunzele palmat-lobate, fructele bace
Papaya carica (sin. Carica papaya)
- arbore (8-10m), originar din insulele Antile şi Moluce
- cultivat frecvent în regiunile tropicale
- florile albe, actinomorfe, pentamere, dispuse în cime
- fructul o bacă în formă de pepene galben, verde la exterior,
portocaliu intens la interior
- fructele sunt bogate în enzime, vitamine (A,B,C,E), minerale
- fructele imature conţin laticifere cu papaină - enzimă
proteolitică, care transformă proteinele în peptone
- papaina acţionează asupra mucoaselor tractului gastro-
intestinal
- se foloseşte în dispepsii, hipoaciditate, ca vermifug
 Ordinul Cucurbitales
- plante erbacee cu tulpini agăţătoare sau repente cu cârcei
- frunzele palmat-lobate dispuse altern, cu peri aspri
- flori actinomorfe, unisexuate, gamopetale, pe tipul 5
- fruct baciform (peponidă sau melonidă)

Familia Cucurbitaceae
- singura familie din ordin (caracterele sunt aceleaşi)
Cucurbita pepo - bostanul
- plantă anuală, tulpina târâtoare acoperită cu peri aspri
- flori unisexuate (plantă monoică), mari, galbene
- fructul o peponidă cu numeroase seminţe
- cotiledoanele sunt bogate în lipide
- seminţele (Cucurbita semen) conţin glicozide sterolice
(cucurbitacine), fitosterine, lecitine
- au proprietăţi antihelmintice, antitumorale
- utilizate în tratamentul hipertrofiei de prostată
Bryonia alba - mutătoare, cucurbeaţă
- plante vivace, agăţătoare, cu cârcei simpli opuşi frunzelor
- frunzele palmat-lobate cu 3-5 lobi
- florile alb-gălbui, unisexuate (plantă monoică),
- fructele bace negre
- plantă ruderală, frecvent întâlnită

Bryonia dioica
- plantă dioică, fructele sunt roşii la maturitate

- rădăcinile tuberizate (Bryoniae radix) de la ambele specii

sunt toxice şi conţin triterpene, alcaloizi, derivaţi fenolici
- intern au acţiune purgativă drastică şi antineoplazică
- extern au acţiune antiinflamatoare, antireumatică
 Luffa cylindrica - lufă, burete vegetal
- specie anuală, cultivată în regiunile tropicale
- frunzele palmat-lobate (3-7 lobi)
- fructul este o peponidă lungă (50 cm), cilindrică, cu
mezocarpul fibros, reticulat
- fructele proaspete, bogate în mucilagii au acţiune emolientă
- mezocarpul fibros (Luffae fructus) obţinut după
îndepărtarea pulpei cărnoase şi a seminţelor este utilizat
ca burete de baie
 Ecballium elaterium - plesnitoare
- plantă anuală, arenicolă, prezentă pe litoralul Mării Negre
- fructul cărnos prezintă dehiscenţă explozivă (melonidă
ruptilă)
- sucul concentrat al fructului (Elaterium), conţine elaterine
- are acţiune purgativă şi antineoplazică
Ordinul Salicales
Familia Salicaceae
- specii lemnoase (arbori, arbuşti)
- frunzele simple, alterne, stipelate
- florile unisexuate grupate în amenţi
- florile bărbăteşti sunt reduse, lipsite de periant, 2 stamine
- florile femeieşti sunt alcătuite din două carpele concrescute
- fructul este o capsulă cu numeroase seminţe învelite în peri
lungi, fini
- salicaceele conţin heterozide fenolice (salicină, populină)
- familia cuprinde doar două genuri - Salix şi Populus
Salix caprea - salcie căprească
- arbore dioic din pădurile umede în etajele colinar şi montan
- frunzele eliptice, cu vârful recurbat, stipelate
- florile grupate în amenţi (mâţişori) apar înaintea frunzelor
 Salix alba - răchita albă
- arbore cu tulpina neregulată, cu lujeri subţiri şi flexibili
- scoarţa tânără netedă, apoi ritidom gros, cenuşiu-brun
- frunzele lanceolate, mărunt serate, albe-argintii pe dos

Salix fragilis - răchita

- caractere asemănătoare cu S. alba, lujerii se rup cu
uşurinţă la ramificaţii
Salix purpurea - răchită roşie
- lujerii sunt roşii-purpurii

- scoarţa (Salicis cortex) de la toate speciile conţine salicină,

heterozide, taninuri
- are proprietăţi antireumatice, antiinflamatoare, febrifuge
- derivaţii salicilaţi naturali au servit ca model pentru sinteza
aspirinei
Populus nigra - plopul negru
- arbore dioic, înalt (20-30m), creşte în locuri umede
- tulpina ramificată, negricioasă
- frunzele triunghiulare, serate, ascuţite la vârf, alterne
- florile au la bază bractee, sunt grupate în amenţi
Populus alba - plopul alb
Populus tremula - plop tremurător

- mugurii foliari nedesfăcuţi (Populi gemmae, Populi

turiones) conţin oleo-rezină, heterozide fenolice (salicină,
populină)
- se recoltează primăvara
- au acţiune antiseptică, diuretică, antipiretică
Ordinul Capparales
- plante erbacee, arbori, arbuşti, liane
- flori bisexuate actinomorfe sau zigomorfe
- produc uleiuri de muştar (izotiocianaţi)
- lipsesc tananţii, alcaloizii şi compuşii iridoidici

Familia Brassicaceae (Cruciferae)

- plante erbacee, anuale sau bianuale, acoperite cu peri
- rădăcinile sunt pivotante
- frunzele sunt alterne
- florile grupate în raceme sunt actinomorfe rar zigomorfe
- au formula florală: K2+2C4A2+4G(2 _ )
- fructul este silicvă sau siliculă (criteriu de clasificare)
- a) specii cu fruct de tip silicvă dehiscentă:
Alliaria petiolata (A. officinalis) - usturoiţa
Brassica oleracea - varza cu varietăţile ei este alimentară şi
furajeră
Brassica rapa - rapiţa
- se extrage uleiul de rapiţă cu utilizare industrială
Brassica nigra (sin Sinapis nigra) - muştarul negru
- originară din regiunea mediteraneană, mult cultivată
- florile cu 4 petale galbene cruciforme
- seminţele (Sinapis nigrae semen) conţin sinigrozidă care
prin hidroliză enzimatică în prezenţa fermentului
mirosinază pune în libertate aglicol, izotiocianatul de alil
- uleiul de muştar are acţiune iritantă şi rubefiantă
- se foloseşte pentru băi, cataplasme cu făină de muştar
Cheiranthus cheiri - micşunele
- cultivată frecvent ca plantă decorativă
- seminţele conţin glucosizi cardiotonici (cheirantina şi
cheirolina), tanin, ulei eteric,
- are proprietăţi cardiotonice, purgative, emenagoge
- b) specii cu fruct de tip siliculă dehiscentă
Armoracia rusticana - hreanul
- rădăcina groasă şi cărnoasă cu gust şi miros iute aromat
- conţine ulei de muştar, vitamina C
- are proprietăţi antiscorbutice, diuretice, expectorante,
rubefiante, depurative
Capsella bursa-pastoris - traista-ciobanului
- plantă erbecee, comună
- frunzele: - cele bazilare penat-partite dispuse în rozetă
- cele caulinare sunt mici şi sagitate
- florile dispuse în raceme lungi, cu corola albă
- fructul o siliculă triunghiulară obcordată
- părţile aeriene înflorite şi parţial fructificate (Bursae-
pastoris herba) au proprietăţi antihemoragice,
antimalarice
Ordinul Ericales
- sunt arbuşti şi subarbuşti care formează adesea micorize
- frunzele sunt întregi, nestipelate
- florile sunt actinomorfe, gamopetale şi gamosepale
- biochimic: - nu au alcaloizi
- conţin substanţe tanante, compuşi iridoizici,
heterozide fenolice

Familia Ericaceae
- arbuşti mici
- frunze persistente sau căzătoare, alterne, simple, întregi
- florile grupate în raceme sau solitare
- fructul este capsulă, bacă sau drupă
- majoritatea speciilor sunt acidofile din flora montană
Arctostaphyllos uva-ursi (Arbutus uva-ursi) - strugurii ursului
- arbust mic (50 cm), rar în flora României (specie ocrotită)
- pe locuri stâncoase din etajele montan superior - alpin
- fructul o bacă roşie cu gust neplăcut
- frunzele (Uvae-ursi folium) conţin arbutozidă şi au acţiune
antiseptică asupra căilor urinare
Vaccinium myrtillus - afinul
- subarbust de 20-40cm, formează asociaţii (afinete) în etajele
montane-subalpine
- florile roz, actinomorfe, cu corolă gamopetală urceolată
- fructele sunt bace negre-albăstrui, au tanin, antocian, vit.C
- frunzele şi fructele (Myrtilli folium et fructus) sunt folosite în
scop medicinal
- frunzele au efect hipoglicemiant (au neomirtilină)
- fructele au proprietăţi antiseptice, antidiareice

Vaccinium vitis-idaea - merişor, coacăz de munte

- frunzele sunt coriace, cu marginea uşor îndoită spre
marginea inferioară
- corola campanulată albă sau rozee
- fructul este o bacă roşie
- frunzele (Vitis idaeae folium) conţin arbutozidă şi sunt
antiseptice urinare
Rhododendron kotschyi - bujor de munte, smirdar, trandafir
de munte (gr. rhodon=trandafir, dendron=arbore)
- subarbust cu lujerii şi faţa inferioară a frunzelor ruginii
- frunze pieloase, eliptice, persistente
- florile uşor zigomorfe se folosesc pentru dulceaţă
- planta este ocrotită
- conţine andromedotoxină, toxică pentru SNC
Ordinul Primulales
Familia Primulaceae
- plante ierboase, anuale sau perene
- frunzele opuse sau alterne, adesea dispuse bazal
- florile: - sunt solitare sau în inflorescenţe (umbelă, racem)
- hermafrodite, pentamere, sinsepale, sinpetale
- fructul este o capsulă
- conţin saponine triterpenoide şi nu au compuşi iridoizici
Primula veris ( P. officinalis) - ciuboţica cucului
(lat. primus=primul, veris=primăvară)
- plantă ierboasă, vivace, la marginea pădurilor etajului
colinar
- rizom oblic, cu rădăcini adventive
- tulpina, scap, se termină cu o inflorescenţă umbeliformă
- florile (Primulae flores) şi organele subterane (Primulae
rhizoma cum radicibus) conţin saponozide triterpenice
- are proprietăţi expectorante
Ordinul Rosales
- cuprinde specii erbacee şi lemnoase
- frunzele sunt stipelate
- florile sunt hermafrodite, rar unisexuate, actinomorfe,
ciclice
- androceul polimer până la minim 10 stamine
- carpelele numeroase până la una

Familia Rosaceae
- plante erbacee, arbori, arbuşti
- ramurile pot fi transformate în spini
- frunzele dispuse altern, stipelate, uneori imparipenat-
compuse
- florile actinomorfe, hermafrodite, cu 5 petale libere
- carpelele libere formează fructe multiple (poliachene,
polidrupe, polifolicule)
- carpelele unite formează drupe sau poame
Alchemilla vulgaris - creţişoara
- plantă erbacee, vivace, de pe păşunile montane
- frunzele reniform-rotunde, ondulate, lobate, fin-dinţate
- florile galben-verzui, apetale
- părţile superioare înflorite (Alchemillae herba) conţin
taninuri galice
- se foloseşte ca antidiareic, în infecţiile vaginale, în diabet
Rubus idaeus - zmeurul
- arbust cu ramuri glauce, cu spini roşiatici
- frunzele imparipenat-compuse, albicioase pe faţa inferioară
- florile cu petale albe au sepalele răsfrânte
- pseudofructele din drupeole roşii, acrişoare, parfumate,
care se desprind la coacere de pe receptacul, comestibile
- frunzele (Rubi idaei folium) conţin taninuri, flavonozide,
cit.C, au acţiune antidiareică
- fructele şi frunzele se mai folosesc în răceli, boli de ochi,
hemoragii
Potentilla anserina - coada racului, iarba gâştii
- plantă repentă, stoloniferă, cu frunze imparipenat-compuse
- florile galbene, solitare
- în scop medicinal se folosesc părţile aeriane (Anserinae
herba) cu acţiune antidiareică (conţin taninuri)
Fragaria vesca - frag de pădure
- plantă erbacee, perenă, cu stoloni
- frunzele trifoliate, florile albe pe tipul 5
- pseudofructul este o polinuculă cu receptacul cărnos
- fructele au efect în combaterea litiazei renale şi vezicale
- frunzele şi rădăcina au acţiune diuretică şi antigonoreică
Rosa canina - măceş, trandafir sălbatic
- arbust, 2-3m, ramuri spinoase, frunze penat-compuse
- flori cu sepale mari, cu petale emarginate, rozee
- pseudofruct elipsoidal (achene pubescente închise în
receptaculul devenit cărnos - măceaşă
- fructul (Cynosbati fructus), polivitamină naturală, vit. A, C,
flavonoide (antociani, flavone)
- are proprietăţi antiscorbutice, antidiareice, în litiaze renale
şi vezicale
Crataegus monogyna - păducelul (gr. cratos=putere, agein=a
purta, mono=unu, gyne=femeie, gineceu)
- arbust înalt, până la 8m, cu tulpini spinoase
- frunzele ovate, penat lobate
- flori albe dispuse în corimb
- fructe cărnos, roşu, cu un sâmbure
- florile, frunzele şi fructele (Crataegi flores, folium et fructus)
au principii active derivaţi flavonici, catehine, acizi
triterpenici, amine
- au acţiune sedativă asupra SNC, coronarodilatatoare,
antihipertensivă, cardiotonică
Prunus spinosa - porumbar
- arbust spinos frecvent pe coline însorite
- fructe negre-albăstrui, brumate, astringente, cu vit.C
- florile au acţiune depurativă, antidiareică
- rădăcina are acţiune antiasmatică, antidiareică
Ordinul Fabales (Leguminosales)
- cuprinde plante ierboase şi lemnoase, cu frunze compuse,
stipelate, dispuse altern
- florile sunt hermafrodite, de obicei zigomorfe, dispuse în
raceme sau capitule
- au rădăcini cu nodozităţi cu bacterii fixatoare de azot
Familia Fabaceae (Papilionaceae)
- florile zigomorfe prezintă o petală superioară (vexil sau
stindard), două petale laterale (alae sau aripi), două petale
inferioare unite (carena sau luntrea)
- androceul format din 10 stamine parţial unite prin
filamentele lor în jurul pistilului
- fructul este o păstaie (legumă)
- dpdv chimic conţin flavonozide, saponozide, mucilagii,
gume
 Melilotus officinalis - sulfină
- plantă ierboasă bianuală de până la 1m
- frunze trifoliate cu foliole ovale
- flori galbene grupate în inflorescenţe spiciforme, axilare
- produsul recoltat este reprezentat de vârfurile înflorite
(Meliloti herba)
- datorită conţinutului în cumarine este folosit în afecţiuni
gastrice
 Phaseolus vulgaris – fasole
- plantă anuală, volubilă, cultivată ca plantă alimentară
- pericarpul reprezentat de tecile uscate după îndepărtarea
seminţelor (Phaseoli fructus sine seminibus) se foloseşte
pentru acţiunea diuretică şi uşor hipoglicemiantă
- alte plante din Familia Fabaceae:
Arachis hypogea - arahide, alune de pământ - plantă
originară din Brazilia, cultivată pentru seminţele bogate în
uleiuri. Păstaia ajunge la maturitate în pământ.
Robinia pseudacacia - salcâm
- arbore originar din America de Nord. Frunzele imparipenat
compuse, flori albe, parfumate, grupate în raceme. Meliferă,
ornamentală, florile au acţiune sedativă şi antispastică.
Laburnum anagyroides - salcâm galben
- arbust ornamental cu frunze trifoliate
- seminţele sunt toxice (conţin un alcaloid citizină) au
proprietăţi purgative şi emetice
- alcaloidul stimulează centrii respiratori
Sophora japonica - salcâm japonez
- cultivat ca plantă ornamentală
- are păstăile indehiscente, strangulate
la nivelul fiecărei seminţe
- mugurii florali (Flores Sophorae) sunt
folosiţi pentru scăderea fragilităţii capilare,
a presiunii arteriale, marire a diurezei

Trifolium pratense - trifoi roşu

- are proprietăţi expectorante, diuretice,
tratează guta, arsurile, folosit pe
ulceraţii sub formă de cataplasme
Ordinul Araliales (Umbellales)
- plante care conţin uleiuri eterice, alcaloizi
Familia Apiaceae (Umbelliferae)
- specii anuale, bianuale, perene
- rădăcini pivotante, frunze alterne, penat sau palmat sectate
cu teacă bine dezvoltată
- florile dispuse în umbele simple sau compuse, cu bractee
formând involucrul şi involucel
- florile bisexuate, actinomorfe, pentamere
- fructul este o dicariopsă
Eryngium planum - scai vânăt
- plantă vivace, de până la 50 cm
- frunzele şi bracteele coriace şi spinoase pe margini
- mai ales în timpul înfloririi planta are culoare cenuşiu
albastră
- florile sunt grupate în umbele globuloase
- se recoltează vârfurile florale (Eryngii plani herba), care
conţin saponozide cu acţiune expectorantă, depurativă
- aceleaşi efecte le are şi Eryngium campestre - scaiul
dracului, cu flori albe
Carum carvi - chimen
- plantă bianuală, cultivată pentru fructele sale
- flori albe sau rozee grupate în umbele
- fructele (Carvi fructus) contin ulei volatil şi au proprietăţi
stomahice, galactagoge, carminative
Conium maculatum (gr.conos=ameţitor, lat.maculatus=pătat)
- cucută
- plantă ierboasă, bianuală, cu rădăcina pivotantă
- tulpina verde-albăstruie, adesea brun-roşiatică (maculată),
înaltă de până la 2,5m
- frunze 2-4penat sectae
- înflorirea are loc în iunie-iulie
- plantă nitrofilă, toxică (fructele conţin alcaloizi piperidinici),
produce paralizia progresivă a muşchilor respiratori şi
moartea prin asfixie
 Angelica archangelica (gr.angelos=înger, de la credinţa că
planta a fost adusă de un înger pe Pământ) - angelică
- plantă vivace de până la 2m
- tulpina este fistuloasă, verde-violacee, frunzele alterne,
mari, de două ori penat divizate, cu teaca (vagina) foarte
umflată
- florile mici, albe-verzi, grupate în umbele mari
- se întâlneşte pe marginea pâraielor de munte
- plantă aromatică, medicinală, la noi ocrotită de lege
- rădăcina (Angelicae radix), conţine ulei volatil cu
furanocumarine, are proprietăţi antispastice, diuretice,
stomahice
 Pimpinella anisum - anason, anis
- plantă originară din Orient, cultivată
- toată planta este pubescentă
- fructele (Anisi fructus) conţin ulei volatil bogat în anetol, cu
proprietăţi stomahice, carminative, galactagoge
 Subclasa Asteridae
- plante cu flori simpetale tetraciclice
Ordinul Solanales
- plante ierboase sau lemnoase
- flori bisexuate, actinomorfe, pentamere, simpetale
- fructul de obicei este o bacă sau capsulă
Familia Solanaceae
- plante cu frunze nestipelate, simple, întregi sau sectate
- flori solitare sau grupate în cime, bisexuate, actinomorfe,
pentamere
- caliciul gamosepal, corola gamopetală
- conţin alcaloizi toxici
Atropa belladonna (gr.a=fără, tropein=întoarcere, zeiţa
Atropos care tăia firul vieţii, aluzie la toxicitatea plantei,
belladonna=femeie frumoasă) - mătrăgună
- plantă perenă de până la 2m, frunze ovate sau eliptice
inegale (anizofilie)
- flori solitare sau câte două, nutante, cu corolă campanulată,
brun roşcate
- fructul o bacă negricioasă, lucioasă, cu caliciul persistent şi
uşor acrescent
- din frunze şi rădăcină (Belladonnae folium et radix) se
extrag alcaloizi (atropina) cu proprietăţi parasimpatolitice
(stimulează SN, antidot în intoxicaţiile cu morfină,
antiasmatic, accelerator al respiraţiei şi al ritmului cardiac,
dilatator al pupilei)
 Hyosciamus niger - măselariţă
- plantă bianuală cu miros neplăcut, acoperită de peri
lipicioşi
- flori sesile axilare, de culoare galben murdar, la gât violet
- plantă ruderală, toxică şi medicinală
- frunzele (Hyoscyami folium) conţin alcaloizi tropanici
(hiosciamină, scopolamină)
Datura stramonium - ciumăfaie
- plantă anuală, glabră, cu frunze ovate, cu marginea inegal
dinţată,
- flori solitare, cu corola albă, gamopetală infundibuliformă,
de 6-10cm
- fruct capsulă ţepoasă cu seminţe brun-negricioase
- plantă nitrofilă prezentă în locuri ruderale
- din frunze (Stramonii folium) se extrage hiosciamina sau se
realizează ţigări antiastmatice
Capsicum annuum - ardei
- plantă anuală originară din America tropicală (Mexic)
- fructul este o bacă goală la interior, roşie şi lucioasă
- în medicină se folosesc fructele de la varietatea iute
(Capsici fructus) care conţin alcaloizi (capsicina,
capsaicina), acid ascorbic, βcaroten
- produsul are efect rubefiant şi revulsiv
 Ordinul Lamiales
- plante ierboase sau lemnoase, frunze simple, nestipelate,
alterne sau opuse

Familia Lamiaceae (Labiatae)

- tulpinile sunt adesea 4-muchiate
- florile bisexuate, zigomorfe, pentamere, cu corolă bilabiată
tubuloasă
- între androceu şi gineceu se găsesc glande nectarifere
- produc uleiuri eterice, plăcut mirositoare
- sunt folosite ca plante medicinale, cosmetice, alimentare,
aromatice
 Lavandula angustifolia - levănţica
- arbust mic cu tulpina ramificată, cu frunze liniare opuse
- florile mici, albastre, grupate în spice terminale
- din bobocii florali proaspeţi (Lavandulae flores) se obţine
prin antrenare cu vapori de apă uleiul volatil (Aetheroleum
Lavandulae)
- florile uscate au proprietăţi vermifuge şi insecticide
Salvia officinalis – jaleş
- subarbust (30-60cm), originar din sudul Europei
- frunzele sunt oval-lanceolate, cu marginea fin crenată, cu
nervaţiune reticulată
- frunzele (Salviae folium), conţin ulei volatil şi principii
amare
- au acţiune antisudorifică, hipoglicemiantă, coleretică
Mentha piperita - ismă de grădină, mentă
- nu produce seminţe, se înmulţeşte doar vegetativ prin
stoloni
- este un hibrid între Mentha aquatica şi Mentha viridis
- din frunzele proaspete (Menthae folium) se obţine uleiul
volatil (Aetheroleum Menzhae) cu conţinut ridicat de
mentol şi acetat de mentil
- se foloseşte ca antispastic, aromatizant, în inhalaţii
- frunzele proaspete au proprietăţi stomahice, coleretic-
colagoge, antiseptice
Thymus serpyllum - cimbrişor
- plantă perenă, cu tulpină repentă, lemnoasă la bază
- creşte pe terenuri aride, calcaroase
- frunzele sunt mici, opuse, eliptice
- flori grupate în spice capituliforme, violacee sau alb-roz
- se recoltează partea înflorită (Serpylli herba) care conţine
uleiuri volatile în perii glandulari, bogat în timol cu
proprietăţi antiseptice şi cicatrizante
Leonurus cardiaca - talpa gâştei
- plantă erbacee, vivace, pubescentă şi ramificată
- frunze opuse, peţiolate, cele inferioare cordate la bază, cu
margine crenat-serată
- se foloseşte în scop medicinal partea aeriană înflorită
(Leonuri herba), care conţine principii active (alcaloizi,
heterozide cardiotonice)
- se utilizează în tulburări vegetative, funcţionale ale cordului
 Familia Boraginaceae
- plante erbacee, păroase, cu inflorescenţă scorpioidă de tip
cimă unipară

Synphytum officinale (gr.sym=împreună, phyton=plantă,

planta se punea împreună cu alte plante la fracturi;
officinale=medicinal) - tătâneasă
- plantă perenă cu rizom ramificat, negru
- tulpină muchiată aspru păroasă
- frunze eliptice, păroase
- medicinal se folosesc rădăcinile şi rizomul (Symphyti radix)
care conţin alantoină şi mucilagii pentru tratamentul
ulcerului gastric
Pulmonaria officinalis (lat.pulmo=plămîn, după frunzele
maculate) - mierea ursului, plumânărică
- plantă perenă, cu frunze maculate (pătate cu alb sau verde
deschis)
- florile cu corolă în formă de pâlnie, roşii-violacee, mai târziu
albastre (se modifică pH-ul vacuolar), apar primăvara
devreme
- frecvent în păduri de foioase din etajul colinar
- se recoltează frunzele (Pulmonariae folium) bogate în
alantoină, mucilagii, saponozide
- au acţiune diuretică, sudorifică, emolientă
Ordinul Asterales
- cuprinde o singură familie
Familia Asteraceae (Compositae)
- cuprinde plante ierboase, rar lemnoase, cu frunze simple,
întregi sau divizate, dispuse altern
- florile pentamere, bisexuate şi unisexuate într-o
inflorescenţă condensată numită calatidiu sau antodiu
- inflorescenţa este protejată la exterior de bracteee care
formează involucrul
- florile pot fi actinomorfe (tubuloase) sau zigomorfe
(ligulată, bilabiate)
- fructul este o achenă cu sau fără papus cu rol în diseminare
- unele asteracee au laticifere
- sintetizează ca substanţă de rezervă inulina
- este o familie foarte bogată în specii
Cichorium inthybus - cicoare
- plantă erbacee, vivace, prin locuri aride, neculitvate
- capitulele florale au flori hermafrodite ligulate
- fructul este o achenă cu papus solzos
- rădăcina se foloseşte ca surogat de cafea
- părţile subterană şi supraterană (Cichorii herba şi Cichorii
radix) conţin principii amare cu proprietăţi stomahice şi
colagoge. Rădăcina are şi acţiune hipotensivă şi
antiaritmică
Matricaria chamomilla (lat.mater=mamă, planta se utilizează
în boli genitale ale femeilor; gr.chamaimelon=măr pitic,
aluzie la dimensiumile plantei şi la mirosul asemănător
celui de măr) - muşeţel
- frunze 2-3 penat sectate, glabre
- florile tubuloase centrale galbene, cele marginale, radiare,
albe, calatidiul gol în interior
Achillea millefolium,( achilea, după numele eroului grec
Achilles, lat.millefolium=mii de frunze, aluzie la
numeroasele segmente ale frunzei) - coada şoricelului
- plantă perenă, frunze alungit lanceolate, 2-3 penat sectate,
păroase
- calatidii grupate în corimb
- se folosesc vârfurile înflorite (Millefolii herba) , care conţin
ulei volatil, principii amare şi un complex proteo-glucidic
- are acţiune antiinflamatoare, cicatrizant, stomahică,
antifungică şi antimicrobiană
Calendula officinalis - gălbenea, filimică
- plantă anuală, cultivată ca plantă medicinală sau de
ornament
- capitule mari, portocalii, cu flori ligulate pe margine şi
tubuloase în centru
- se folosesc florile (Calendulae flores) pentru proprietăţile
antiinflmatoare, cicatrizante, antispastice
 Clasa Liliatae (Liliopsida,
Monocotyledonatae)
- Rădăcina principală dispare de timpuriu şi este înlocuită de
rădăcini adventive dispuse în mănunchi - rădăcină
fasciculată
- Tulpina este de obicei ierboasă cu excepţia palmierilor
(tulpină numită stip - înaltă, nearticulată, în vârf cu un
buchet de frunze mari), a unor arbuşti şi a unor liane.
Ramificarea tulpinii este monopodială. Anatomic tulpina
are un cilindru central de tip atactostel (fascicule libero-
lemnose, dispuse neordonat, intr-un parenchim medular).
Lipseşte creşterea secundară în grosime.
- Frunzele, de regulă fără peţiol, sunt lăţite la bază, cu teaca
dezvoltată. Unii consideră că limbul propriu-zis lipseşte
acesta fiind de fapt un peţiol aplatizat. Nervaţiunea este
paralelă sau arcuată.
- Florile sunt trimere, rar tetramere, niciodată pentamere.
Perigonul poate fi petaloid sau sepaloid, cu tepale libere
sau unita pe margine. Floarea este pentaciclică sau
tetraciclică (androceul cu şase stamine dispuse în două
sau un singur verticil). Gineceul are două sau trei carpele
sudate. Florile sunt solitare sau grupate în inflorescenţe.
- Fructul poate fi de tip bacă, cariopsă, achenă, capsulă.
- Embrionul are un singur cotiledon.
- Monocotiledonatele sunt în general plante toxice, conţin
frecvent alcaloizi, heterozide, saponozide, antracenozide.
- Clasa cuprinde aproximativ 70000 de specii grupate în 18
ordine şi 53 de familii, reprezentând 28% dintre
angiosperme
 Ordinul Alismatales
- gineceul are carpelele libere
- cuprinde specii acvatice şi palustre, submerse parţial sau
total. În acest sens prezintă adaptări (lipsa stomatelor,
prezenţa ţesutului aerifer, reducerea ţesutului mecanic).

Familia Alisma(ta)ceae

Alisma plantago-aquatica -
limbariţa sau pătlagina de apă
Sagittaria sagittifolia - săgeata apei
- plantă monoică, în ape stagnante, prezintă trimorfism foliar
Familia Butomaceae
- familie cu o singură specie
Butomus umbellatus - roşăţea, crin de baltă
- plantă perenă, palustră, cu frunze liniare
- rizomul cărnos este comestibil
Ordinul Liliales
- cuprinde monocotiledonate tipice
- plantele sunt ierboase, rar lemnoase, cu tulpini subterane
(bulbi, rizomi)
- frunzele sunt simple, întregi, alterne
- florile sunt actinomorfe, hermafrodite, trimere, cu perigon
petaloid

Familia Liliaceae
- specii perene, ierboase rar lemnoase
- frunze simple, uneori reduse la solzi (Ruscus, Asparagus)
- flori actinomorfe, solitare sau în inflorescenţe racemoase
sau cimoase. Perigon trimer, rar tetramer (Paris)
- Unele clasificări împart familia în subfamilii (Lilioideae,
Colchicoideae, Asparagoideae, Dracoenoideae), altele au
reîncadrat speciile în familii noi (Alliaceae, Asparagaceae,
Colchicaceae, Convallariaceae, Hyacinthaceae, Ruscaceae
etc.). Pentru că speciile au caractere asemănătoare le vom
studia în cadrul familiei Liliaceae, conform vechii
clasificări.
Colchicum autumnale - brânduşa de toamnă
(colchicum din Colchis, provincie din E Mării Negre, lat.
autumnus=toamnă)
- subteran prezintă bulb mare acoperit cu catafile brune
- frunzele câte 3-4 apar primăvara, sunt lungi de 40 cm
- florile apar toamna după uscarea frunzelor
- fructul, o capsulă, rămâne în sol pe timpul iernii şi ajunge la
maturitate în primăvara următoare când iese la suprafaţă
- în scop medicinal se folosesc bulbii şi seminţele (Colchici
bulbus et semen) care conţin alcaloizi toxici (colchicina).
Aceasta are proprietatea de a bloca fusul de diviziune,
împiedicând diviziunea nucleului în metafază, având astfel
acţiune antineoplazică. Prin eliminarea acidului uric din
articulaţii a fost folosită în tratarea gutei şi artritelor.
Fiind netoxică pentru plante este folosită pentru obţinerea
poliploizilor (plante cu o vigoare ridicată)
Veratrum album - şteregoaie, ştirigoaie
- plantă cu rizom cărnos şi cu tulpini de până la 1,7m
- flori grupate în panicule compuse, albe-verzui, cu miros
neplăcut
- frecventă în pajiştile din etajele montan şi subalpin
- organele subterane (Veratri rhizoma cum radicibus) extrem
de toxice, conţin alcaloizi cu nucleu sterolic. Se folosesc
pentru acţiunea hipotensivă, hipnotică, antipiretică.
- se foloseşte şi ca insecticid în medicina veterinară
Convallaria majalis - lăcrămioara
- plantă erbacee, spontană în pădurile umede
- subteran prezintă rizom orizontal, pe care se formează
tulpinile aeriene cu două frunze bazilare eliptice cu
nervaţiune arcuată
- flori albe, urceolate, parfumate, grupate într-un racem
unilateral
- fructul o bacă roşie
- partea aeriană (Convallariae herba) conţine heterozide
cardiotonice
Polygonatum odoratum - pecetea lui Solomon
- subteran prezintă rizomi groşi, cu cicatrici circulare ale
tulpinilor anuale (ca o pecete)
- frunzele dispuse altern în axila cărora sunt florile albe-
verzui
- rizomul (Radix Sigilii Solomonis) conţine taninuri, glucozizi
- are acţiune antireumatică, astringentă
- fructele au efect purgativ
şi emetic
- plantă toxică
Aloe vera - aloe
- plantă originară din Africa de Nord
- tulpina înaltă de 30-60cm, cu frunze cărnoase, verzi palid
- în scop terapeutic se foloseşte produsul Aloe, care este
sucul solidificat extras din frunze
- are proprietăţi analgezice, în cosmetică, reîntinerire, folosit
în diabet, hepatită ... (planta miracol)
- alte specii din familia Liliaceae:
Lilium martagon - crin de pădure, plantă ocrotită
Asparagus officinalis - sparanghel, plantă alimentară
Paris quadrifolia - buruiană de dalac, plantă toxică
Ruscus aculeatus - ghimpe, subarbust dioic cu cladodii
verzi, persistente, spinoase şi frunze solzoase
Familia Iridaceae
- specii ierbacee cu rizom sau cu bulbo-tuber

Iris germanica - stânjenel

- rizom orizontal noduros, dezvoltat aproape de suprafaţa
solului
- frunzele ensiforme (formă de sabie), pliate pe nervura
mediană la bază, imbricate
- florile mari, hermafrodite, cu şase tepale dispuse pe două
verticile, cele externe răsfrânte, cu o linie de peri pe
nervura mediană, cele interne recurbate spre interior
- se foloseşte rizomul (Iridis rhizoma) care conţine ulei volatil
- are proprietăţi antispastice, expectorante, diuretice
Crocus sativus - şofran
- plantă ierboasă, mică, cu bulb acoperit cu scvame brune
- florile au perigon violaceu
- stil filiform, terminat cu trei stigmate portocalii care ies
deasupra perigonului
- se recoltează stigmatele (Stigmata croci) în perioada de
înflorire (toamna)
- un kg se obţine din circa 200000 de flori
- are acţiune emenagogă, antispastică, sedativă
- este folosit ca şi condiment şi colorant alimentar având o
mare putere de colorare în galben-portocaliu
Ordinul Poales
- cuprinde o singură familie Poaceae (Gramineae)
- este una din cele mai bogate familii - 9500 specii
- rădăcina este fasciculată
- speciile perene au rizom ramificat
- tulpina ierboasă, cilindrică, este de tip pai (culm), cu noduri
proeminente şi internoduri fistuloase, rar pline
- de la nodurile bazale se formează lăstari de înfrăţire
- frunzele alterne, sesile, liniare, cu nervuri paralele
- teaca cilindrică este despicată, bine dezvoltată, înconjoară
tulpina pe o porţiune mare
- între teacă şi limb se găseşte ligula membranoasă sau
redusă la peri tectori
- florile sunt mici, bisexuate (rar unisexuate), trimere
- perigonul sepaloid este redus la două bractee numite
lodicule sau glumelule
- florile sunt grupate în spiculeţe de 1-40 flori, cu două
bractee numite glume. Fiecare floare este la rândul ei
protejată de de două bractee numite glumele sau palee.
Glumela inferioară - lema - poartă adesea un apendice
filiform numit aristă. Glumele şi paleele formează pleava
cerealelor
- androceul are de obicei 3 stamine (rar 6)
- gineceul tricarpelar sincarp are două stigmate păroase
- spiculeţele sunt grupate în spice compuse (spiculeţe
sesile), panicule (spiculeţe pedunculate)
- fructul este o cariopsă cu o sămânţă la care embrionul este
situat în vecinătatea endospermului amilaceu (bogat în
amidon)
Zea mays - porumb, păpuşoi
- prezintă dimorfism radicular (răd. adventive proptitoare)
- tulpina (coceanul) de circa 2m este cilindrică, groasă, cu
măduvă prezintă un şanţ longitudinal
- frunzele alterne, lungi, late, aspre, tăioase pe margini
- plantă monoică, cu inflorescenţa masculă un panicul situat
în vârful tulpinii şi inflorescenţa femelă de tip spadice
dispusă axilar, acoperită cu 4-9 bractee mari numite pănuşi
- fructul este compus (ştiuletele) format din cariopse situate
în cavităţi (alveole)
- plantă din America de Sud, mult cultivată
- în farmacie se folosesc amidonul (Anylum maydis) şi stilul
cu stigmatele (Maydis stigmata) cu acţiune diuretică
datorată sărurilor de potasiu, flavonozidelor, saponozidelor
Anthoxantum odoratum - viţelar, iarbă mirositoare
- plantă ierboasă, de 50 cm, cu frunze liniare pubescente, cu
inforescenţa spic
- se folosesc inflorescenţele (Graminis flores)
- conţine cumarine şi se foloseşte pentru acţiune sedativă
(băi)
 Elymus repens (Agropyron repens) - pirul comun
- plantă perenă, comună în locuri cultivate sau nacultivate
- prezintă rizom orizontal care se recoltează (Graminis
rhizoma) pentru conţinutul în triticină, inulină, săruri de
potasiu, vitamine din complexul B
- se utilizează ca diuretic şi depurativ, are acţiune
antimicrobiană şi antifungică
- alte specii din familia Poaceae
- plante cultivate:
Triticum aestivum - grâu
Hordeum vulgare - orz
Secale cereale - secară
Avena sativa - ovăz
Oryza sativa - orez
Panicum miliaceum - mei
Saccharum officinarum - trestia de zahăr

- plante din flora spontană:

Poa pratensis (gr. poa=iarbă, lat. pratensis=de câmp) - firuţă
Festuca pratensis (lat. festuca=pai, fir de iarbă) - păiuş
Lolium perenne - iarba de gazon
Phragmites australis - trestie, stuf
Ordinul Cyperales
- reprezentat doar prin Familia Cyperaceae
- plante ierboase cu tulpina trimuchiată sau cilindrică, cu
măduvă, cu noduri numai la bază
- frunze liniare cu teaca închisă (nedespicată)
- flori hermafrodite (Cyperus, Scirpus - pipirig, Eriophorum -
bumbăcăriţă) sau unisexuate (Carex - rogoz), reunite în
spice
Carex arenaria - rogoz
- se recoltează rizomul (Caricis rhizoma) folosit pentru
proprietăţile diuretice şi depurative
Scirpus sylvaticus - pipirigul mare, zlacul