Sunteți pe pagina 1din 3

Obezitatea

Obezitatea este o afecţiune cronică ce se caracterizează prin creşterea greutăţii corporale pe


seama ţesutului adipos.

• Tabloul clinic al obezităţii primare:


Aspectul clinic al obezului este determinat de gradul excesului ponderal şi de topografia
adipozităţii.

Simptomatologia clinică este dictată de complicaţiile clinice ale obezităţii(complicatii


cardiovasculare,respiratorii)

Aspectul morfologic al copiilor obezi:

 din perioada de sugar şi până în pubertate, obezitatea e de obicei uniformă (difuză).


 la începutul pubertăţii, obezitatea e de obicei tronculară, pentru ca pe parcursul
acestei perioade a copilăriei să se contureze morfotipurile de tip adult, cu
particularităţi legate de sex.
în adolescenţă, obezitatea are aspectul întâlnit la adult

1. Obiective:
 creşterea cheltuielilor energetice;
 tonifierea musculaturii insuficiente;
 reducerea musculaturii retractate;
 creşterea mobilităţii toracice şi diafragmatice;
 corectarea poziţiilor vicioase (picior plat, genu valgum, coxa vara, hiperlordoza lombară, cifoza
dorsală, +/- scolioza) – conform metodologiei specifice, detaliată în capitolele anterioare și
adaptată fiecărui caz în parte, respectând principiile și obiectivele caracteristice;
 reeducare respiratorie;
 antrenament la efort;
 antrenarea ADL.
 creşterea tranzitului= crenoterapie cu ape minerale:Calimanesti,Borsec
Activitatea fizică:

 Activitatea fizică reprezintă principala modalitate de a consuma energie;


 În plus, facilitează controlul glicemic şi al dislipidemiilor şi creşte tonusul fizic şi psihic;
 Se recomandă iniţierea treptată a exerciţiilor fizice, începând cu mersul pe jos, înotul, mesul
pe blicicletă, jocuri dinamice.
Diabetul zaharat

- DZ tip 1 se remarcă prin distrucţia aproape completă a celulelor  pancreatice încă de


la debutul simptomatologiei clinice.
Manifestari clinice :

-polidipsie(sete acerba)

-in formele tardiv diagnosticate copilul ajunge să "tremure" după apă.

 Poliurie(urinare frecventa)

 ± Polifagia(consum exagerat de alimente)

 Scădere în greutate (10 % din greutatea corporală în timp scurt).

Treptat se asociază :

- astenie fizică şi psihică intensă;

- anxietate până la stare depresivă;

- crampe în membrele inferioare datorită pierderii mari de: apă, electroliţi, azot prin
consumul proteinelor musculare proprii.

Dacă nu se consultă medicul, simptomatologia devine polimorfă :

* facies palid încercănat;

* greţuri, vărsături, dureri abdominale mimând adesea un abdomen acut;

* respiraţie caracteristică: tahipnee - polipneee profundă, cu halenă acetonemică (miros de


"mere putrede")

* stare de torpoare până la comă;

Aceste simptome clinice se semnalează în medie cu 14 - 30 de zile înainte de diagnosticarea


bolii.

Intervalul scurs între declanşarea bolii şi diagnosticarea bolii, este însă greu de precizat, de
aceea la copil, orice viroză, boală infecţioasă febrilă trenantă, însoţită de astenie fizică şi psihică
marcată, de sete şi poliurie, impune examene de laborator care pot diagnostica un DZ în perioada de
debut precoce!!!

Exercitiile fizice reprezinta al treilea element obligatoriu in schema de terapie a DZ,dupa


insulinoterapie si alimentatie.
Dintre beneficiile exerciţiului fizic la copilul şi tânărul cu DZ mai importante sunt:

  glicemiei în timpul şi după exerciţiu prin ameliorarea sensibilităţii la insulină;


  concentraţiei bazale şi postprandiale de insulină;
 ameliorarea profilului lipidic ( colesterolului, TG, LDLc,  HDLc);
  TA în formele de HTA uşoară sau medie;
  consumul de energie utilă pentru scăderea în greutate la supraponderali;
  masei musculare, a forţei şi a flexibilităţii;
 efecte cardiovasculare;
 ameliorarea senzaţiei de bine şi confort;
 creşterea toleranţei la glucoză;
 creşterea producţiei de insulină;
 profilaxia macroangiopatiei;
 activarea unui factor cu efect hipoglicemiant, altul decât insulina, ce ia naştere
în timpul contracţiei musculare şi nu depinde de activitatea insulinei.
La copilul dezechilibrat metabolic, efortul fizic va accentua hiperglicemia şi cetoza (când
acestea există).

Copilul va fi încurajat să facă exerciții fizice sau să aibă activități recreative de cel puțin o oră
pe zi.
Părinții se vor implica și îl vor antrena într-o activiate fizică cu ritm alert de minum 15 minute.
Obiectivele terapiei prin mișcare la un copil cu DZ insulinodependent sunt:

- creșterea toleranței la efort;


- relaxare generală intrinsecă și/sau extrinsecă;
- corectarea posturii și aliniamentului corpului, acolo unde există deviații axiale secundare
statusului clinico-funcțional al pacientului (conform metodologiei specifice, detaliată în
capitolele anterioare și adaptată fiecărui caz în parte, respectând principiile și obiectivele
caracteristice);
- tonifierea musculaturii insuficiente;
- reducerea musculaturii retractate;
- creşterea mobilităţii toracice şi diafragmatice;
- reeducare respiratorie;
- antrenament la efort;
- antrenarea ADL.