Contribuții ale disciplinelor ce studiază mecanismele comportamentului uman AE

la înțelegerea tranziției către Bioeconomie

CREAREA DE LOCURI DE MUNCĂ ECOLOGICE – COMPONENTĂ DE BAZĂ

PENTRU IMPLEMENTAREA MECANISMELOR BIOECONOMICE
Florin-Alexandru Luca1, Gheorghe Epuran2∗, Claudia-Ioana Ciobanu3
și Adrian V. Horodnic4
1), 3)
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi", Iași, România
2)
Universitatea „Transilvania”, Braşov, România
4)
Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa", Iași, România

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Istoricul articolului

Luca, F.-A., Epuran, G., Ciobanu, C.I. and Horodnic, Primit: 29 septembrie 2018
A.V., 2019. Green Jobs Creation – Main Element in Revizuit: 18 noiembrie 2018
the Implementation of Bioeconomic Mechanisms. Acceptat: 16 decembrie 2018
Amfiteatru Economic, 21(50), pp. 60-74.

DOI: 10.24818/EA/2019/50/60

Rezumat
Crearea de locuri de muncă ecologice reprezintă o componentă de bază pentru
implementarea mecanismelor bioeconomice alături de alți factori, precum creșterea
produsului intern brut (PIB), protecția mediului și securitatea națională. Scopul acestui
articol este realizarea unui profil al societăților dispuse să creeze noi locuri de muncă.
Oiectivele constă în identificarea factorilor care contribuie la crearea locurilor de muncă
ecologice (obiectivul 1) și testarea corelației la nivelul factorilor care sunt asociați cu
crearea de locuri de muncă ecologice (obiectivul 2). Pentru atingerea obiectivelor fomulate,
au fost folosite informații preluate din Eurobarometrul Flash 456 – IMM-uri, eficacitatea
resurselor și piețele ecologice, acestea fiind reprezentative pentru cele 28 de state membre
ale Uniunii Europene, cuprinzând 13.117 interviuri preluate în perioada 11-26 septembrie
2017. Pentru analiza datelor s-au utilizat mai întâi metode descriptive, iar ulterior s-a folosit
regresia logistică pe mai multe nivele. Rezultatele evidențiază o probabilitate mai mare de a
angaja personal cu atribuții ecologice pentru organizațiile cu activitate de producție, care au
peste 50 de angajați, cifră de afaceri de peste 500 milioane de Euro și care înregistrează o
evoluție ascendentă a cifrei de afaceri. Studiul aduce ca element noutate construirea unui
index de utilizare eficientă a resurselor care presupune implementarea unui set de măsuri
ecologice și care se dovedește a fi un instrument important în contextul creării de locuri de
muncă ecologice.

Cuvinte-cheie: locuri de muncă ecologice, creștere economică sustenabilă, bioeconomie,

comportament ecologic.

Clasificare JEL: Q01, O44, C30, Q56, Q57.

∗
Autor de contact, Gheorghe Epuran – epuran.gheorghe@unitbv.ro

Vol. 21 • Nr. 50 • Februarie 2019 61

AE Crearea de locuri de muncă ecologice – componentă de bază
pentru implementarea mecanismelor bioeconomice

Introducere

Preocuparea pentru protecția mediului și implementarea de măsuri împotriva

schimbărilor climatice reprezintă aspecte care solicită din ce în ce mai mult atenția
instituțiilor guvernamentale și cercetătorilor din toată lumea. Astfel, în ultima perioadă au
fost realizate o multitudine de rapoarte și studii academice, care aduc dovezi și argumente
concludente în favoarea importanței menținerii unei creșteri economice sustenabile, care să
aibă la bază principii ecologice și care să urmărescă producerea de resurse biologice,
regenerabile, precum și conversia acestora în bioenergie și produse biotehnologice (Ronzon
et al., 2017; Carus și Dammer, 2018). În acest context, apare o nouă paradigmă de gândire
economică ce poartă denumirea de bioeconomie și care vizează dezvoltarea sustenabilă și
folosirea într-un mod inteligent a tehnologiei (Voineagu, 2006; European Commission,
2012; Ronzon et al., 2017). Studiile referitoare la mecanismele comportamentului uman
evidențiază efectele posibile ale unui nou model economic bazat pe crearea de locuri de
muncă ecologice, creșterea produsului intern brut (PIB), protecția mediului și securitatea
națională (Lehr, Lutz și Edler, 2012; Yi, 2013; Golden și Handfield, 2014; Dinu, 2008).
Majoritatea studiilor și rapoartelor guvernamentale acordă o atenție specială creării de
locuri de muncă ecologice datorită faptului că acestea antrenează creșterea economică
(OECD, 2011; Yi, 2013), dar există și păreri critice care susțin faptul că, în anumite cazuri,
argumentul principal pentru crearea de locuri de muncă ecologice îl reprezintă câștigul
economic și nu protecția mediului (Michaels și Murphy, 2009; Rabe, 2014; Bowen și
Kuralbayeva, 2015). O provocare actuală pentru cercetători este identificarea și înțelegerea
modului în care factorii care sunt asociați cu crearea de locuri de muncă pot fi controlați de
către management sau de către instituțiile guvernamentale în scopul dezvoltării noilor
modele comportamentale. Aceasta reprezintă problema de cercetare abordată în cadrul
lucrării.
Scopul studiului vizează realizarea unui profil al societăților care pot să creeze noi
locuri de muncă ecologice. Pentru îndeplinirea acestuia într-o primă etapă este analizată
literatura de specialitate pentru identificarea factorilor care contribuie la crearea de locuri
de muncă ecologice (Obiectivul numărul 1). Pe baza rezultatelor din partea de recenzie a
literaturii științifice în etapa metodologică sunt enunțate ipotezele de cercetare. Testarea
corelației factorilor care sunt asociați cu crearea de locuri de muncă ecologice (Obiectivul
numărul 2) implică studierea datelor din surse secundare, respeciv Eurobarometrul Flash
456 – IMM-uri, eficacitatea resurselor și piețele ecologice (European Commission, 2018).
Prelucrarea, analiza și interpretarea rezulatelor s-au realizat utilizând metode descriptive și,
ulterior, prin regresia logistică pe mai multe nivele. Articolul se încheie prin evidențierea
rezultatelor obținute.

1. Recenzia literaturii științifice

Dezvoltarea economică sustenabilă și crearea de locuri de muncă ecologice

reprezintă aspecte de actualitate, aflate în centrul atenției cercetătorilor și instituțiilor
guvernamenale. Literatura care analizează cele două subiecte conexe este foarte vastă,
rezultatele studiilor întreprinse fiind deseori contradictorii. Acest aspect se datorează, în
primul rând, faptului că procesul unei dezvoltări economice ecologice, specifice
bioeconomiei, este unul complex și de lungă durată, iar rezultatele nu pot fi previzionate cu
acuratețe (Mawby et al., 2016; Țugulea, 2017). În al doilea rând, studiile economice actuale

62 Amfiteatru Economic
Contribuții ale disciplinelor ce studiază mecanismele comportamentului uman AE
la înțelegerea tranziției către Bioeconomie

(Wei, Patadia și Kammen, 2010; Golden și Handfield, 2014; Sillanpää și Ncibi, 2017) au
reușit să surprindă doar influența anumitor factori (spre exemplu, analiza modificărilor
valorilor PIB) asupra dezvoltării economice prin prisma creării de noi locuri de muncă sau
au examinat doar anumite laturi ale acestui fenomen (spre exemplu, domeniul energiei verzi
în relație cu creșterea economică ecologică).
Chapple et al. (2011, p.5) definește economia ecologică drept „activitatea
economică ce reduce consumul de energie și îmbunătățește calitatea mediului înconjurător”.
Practic, dezvoltarea economică ecologică se concretizează prin implementarea de către
întreprinderi a unor măsuri de eficientizare a resurselor (Cai et al., 2011; Martinez-
Fernandez, Hinojosa și Miranda, 2010). O altă perspectivă, mai amplă, enumeră trei
caracteristici de bază pentru a putea descrie o creștere economică ecologică: activitatea se
va desfășura în sectoare de activitate ce aparțin industriei ecologice, contribuie la crearea de
job-uri și răspunde unor acțiuni strategice inițiate de politicile guvernamentale (Yi, 2013).
Astfel, din analiza acestor definiții se poate observa existența unei legături între cele două
concepte, creșterea economică ecologică susținând crearea de locuri de muncă ecologice.
Din perspectiva organismelor internaționale care inițiază propuneri legislative și
politici economice, crearea de locuri de muncă ecologice reprezintă un beneficiu important
obținut în urma implementării politicilor de creștere economică. International Labour
Organization (ILO) consideră că locurile de muncă ecologice au rolul de a contribui la
protecția și refacerea mediului înconjurător. Acestea trebuie să ofere condiții decente,
sigure respectiv să asigure un salariu adecvat și posibilități de dezvoltare a carierei (ILO,
2015). Îndeplinirea acestor cerințe extinde criteriile de definire a locurilor de muncă
ecologice și contribuie la îndeplinirea unui obiectiv important al politicilor guvernamentale:
eradicarea sărăciei (ILO, 2018). Rapoartele întocmite de UECD (United Nations
Environment Programme) subliniază caracterul ambiguu al definițiilor existente în
literatură, evidențiind faptul că tehnologia evoluează, iar ceea ce era în trecut considerat a fi
ecologic acum nu mai este. Criteriile pe baza cărora un loc de muncă poate fi încadrat ca
fiind ecologic pot fi discutabile în funcție de nivelul de dezvoltare economică și tehnologică
a țării de referință (Yi, 2013; Bowen și Kuralbayeva, 2015; OECD, 2017).
Wandzich și Płaza (2017) surprind evoluția în timp a definițiilor date locurilor de
muncă ecologice. Inițial acestea aveau rolul de a proteja mediul înconjurător natural și erau
asociate cu industria ecologică și bioeconomia. În prezent, există locuri de muncă cu emisii
scăzute de dioxid de carbon („low-carbon job”), locuri de muncă în domeniul eficienței
energetice („energy-efficiency job”), precum și locurile de muncă ecologice aflate de-a
lungul lanțului logistic ce asigură producția de bunuri și servicii ecologice, chiar dacă
munca propriu-zisă presupune contactul cu alte produse sau tehnologii neecologice. Prin
urmare, autorul prezintă locurile de muncă ecologice ca un termen generic, dat unei game
largi de locuri de muncă din diferite sectoare ale bioeconomiei, ce presupun condiții de
muncă și calificări diferite.
Majoritatea studiilor evidențiază o relație pozitivă între creșterea economică
ecologică, sustenabilă și crearea de locuri de muncă (Rabe, 2004; Yi, 2013). Modelele
economice de dezvoltare durabilă evidențiază o relație de interdependență între alocarea
eficientă a resurselor, creșterea economică sustenabilă, protecția mediului și adoptarea
noilor tehnologii ecologice și a inovațiilor (Lehr, Lutz și Edler, 2012). Rezultantele acestui
proces sunt amplu tratate în literatura de specialitate, dar și în cadrul politicilor economice,
datorită faptului că acestea contribuie la înțelegerea mecanismelor comportamentului uman
aflat în căutare de bunăstare socială: creșterea calității vieții, protejarea resurselor naturale

Vol. 21 • Nr. 50 • Februarie 2019 63

AE Crearea de locuri de muncă ecologice – componentă de bază
pentru implementarea mecanismelor bioeconomice

și a biosferei, reducerea poluării, ajută la adaptarea la schimbările climatice etc. (OECD,

2010; PEP, 2012; Pociovalișteanu et al., 2015; ILO, 2016; Dinu, Schileru și Atanase, 2012).
Modelul teoretic propus de Pociovălișteanu et al. (2015) descrie o relație de
interdependență între activitatea de protecție a mediului, creșterea economică ecologică prin
crearea de locuri de muncă și modificarea obiceiurilor de consum și producție și
dezvoltarea sustenabilă. Alte studii, ce vizează industria energetică (Pollin et al., 2008;
Apergis și Payne, 2010; Wei, Patadia și Kammen, 2010; Cetin și Egrican, 2011; Lehr, Lutz
și Edler, 2012), susțin luarea de măsuri de eficientizare a resurselor și implicit obținerea de
creștere economică prin crearea de locuri de muncă ecologice. Aceste cercetări realizează
previziuni ce anticipează potențialul generator de progres, prin sporirea numărului de locuri
de muncă în anumite sectoare din industrie și evidențiază o relație pozitivă între creșterea
economică și crearea de locuri de muncă ecologice.
Există și autori mai sceptici care consideră că inițierea programelor care
stimulează creșterea numărului de locuri de muncă și investițiile făcute în scop ecologic au
doar rolul de a destabiliza actuala industrie și de a mobiliza sume considerabile de bani în
alte direcții în detrimentul implementării programelor actuale de investiții (Cai et al., 2011;
Cock, 2014; Forstater, 2014; Rabe, 2014; Bowen și Kuralbayeva, 2015). Costurile mari
adiacente creării de locuri de muncă ecologice (Bowen și Kuralbayeva, 2015), lipsa datelor
necesare unor previziuni corecte (Deschênes, 2013; Wandzich și Płaza, 2017) sau o
legislație stufoasă ce conține o terminologie vagă, ce poate fi dificil de pus în practică
(Morriss et al., 2009) sunt doar câteva elemente vulnerabile, evidențiate de cercetători, ce
pun la îndoială rolul primordial al locurilor de muncă verzi în dezvoltarea economică.
Pentru identificarea modelelor comportamentale implicate în procesul de producție
ecologică, inițial, se impune întocmirea unui profil al societăților angajatoare de personal
care să ocupe locuri de muncă ecologice (Jijie și Bobâlcă, 2009). Numeroase studii au
analizat relațiile de cauzalitate dintre următorii factori și crearea de locuri de muncă
ecologice: tipul sectorului de activitate (producție sau servicii) (Russo și Fouts, 1997; Wei,
Patadia și Kammen, 2010; Singh și Fers, 2011; Ronzon et al., 2017); cifra de afaceri
(Fierman, 1991; Koch și McGrath, 1995; Pujaria, Wrightb și Peattiec, 2003; Lehr, Lutz și
Edler, 2012); evoluția cifrei de afaceri (Russo și Fouts, 1997; Ronzon et al., 2017). În alte
lucrări, locurile de muncă ecologice sunt asociate cu întreprinderile cu vechime pe piață și
de mari dimensiuni (Martinez-Fernandez, Hinojosa și Miranda, 2010). Alte cercetări
evidențiază o asociere între performanța firmelor ce activează în sectorul de activitate
ecologic și vechimea acestora (Arda, Bayraktar și Tatoglu, 2018). Alte studii indică faptul
că performanța companiilor contribuie la crearea de locuri de muncă ecologice (Pujaria,
Wrightb și Peattiec, 2003; Lehr, Lutz și Edler, 2012).
Cercetările care analizează situația locurilor de muncă existente în sectorul de
activitate ecologic evidențiază faptul că există o probabilitate mai mare pentru companiile
ce activează în domeniul B2B (business-to-business), care comercializează bunuri și
servicii altor firme și nu pentru consumatorul final (B2C: business-to-consumer), de a
angaja personal pentru prestarea de activități ecologice. Argumentele cercetătorilor fac
trimitere la creșterea nivelului de dezvoltare tehnologică, fapt ce impune și crearea de noi
modele economice și implicit o deschidere mai mare pentru noi forme de comercializare a
prestațiilor (Ronzon et al., 2017; Wandzich și Płaza, 2017).
Rapoartele întocmite de organismele internaționale care promovează dezvoltarea
economică sustenabilă și adoptarea principiilor bioeconomice conțin date concrete privind
rezultatele obținute de țările cu un grad mai ridicat de dezvoltare, precum Germania,
Suedia, Norvegia, Franța, Austria. Acestea au dezvoltat deja programe pentru piața muncii

64 Amfiteatru Economic
Contribuții ale disciplinelor ce studiază mecanismele comportamentului uman AE
la înțelegerea tranziției către Bioeconomie

prin care s-au creat locuri de muncă ecologice, fapt ce a generat profitabilitate pentru
societățile angajatoare (Ge și Zhi, 2016; Altenburg și Assmann, 2017; Ronzon et al. 2017;
OECD, 2017). Alte studii susțin faptul că adoptarea noilor tehnologii poate fi mai ușor de
realizat în țările în curs de dezvoltare, care au deja o industrie puternică, mai costisitor de
restructurat și care dispun de forță de muncă specializată, care poate fi, în unele cazuri, mai
greu de recalificat (Bowen și Kuralbayeva, 2015; Wandzich și Płaza, 2017). Există și păreri
care susțin considerarea altor factori pentru a aprecia posibilitatea de creare a noi locuri de
muncă ecologice, în funcție de aparteneța la state aflate în diferite stadii de dezvoltare.
Aceste studii fac referire la tipul industriei (spre exemplu industria energetică ecologică în
statele mai dezvoltate este asociată cu un număr mare de locuri de muncă create) sau la
nivelul de inițiere și implementare a politicilor ecologice guvernamentale (de exemplu un
stat mai puțin dezvoltat dar cu un cadru legislativ adecvat și care acordă facilități fiscale are
șanse sporite de creare de locuri de muncă ecologice) (Pollin et al., 2008; Wei, Patadia și
Kammen, 2010; Cai et al., 2011).

2. Metodologia cercetării

În abordarea metodologică s-a avut în vedere opinia unor autori (Russo și Fouts,
1997), care atrag atenția asupra faptului că alinierea standardelor de producție la cerințele
de protecție a mediului este un proces complex, ce implică, pe lângă factorii mai sus
menționați (creșterea economică ecologică, sectorul de activitate, dimensiunea societății
comerciale, vechimea întreprinderii, cifra de afaceri și evoluția cifrei de afaceri, tipul de
client pentru vânzarea produselor sau a serviciilor și țara) și alte aspecte, care țin de
implementarea unei noi culturi organizaționale și a unui nou sistem de gestionare a
resurselor umane și informaționale.
Problema de cercetare vizează identificarea și înțelegerea de către cercetători a
modului în care factorii care contribuie la crearea de locuri de muncă pot fi controlați de
către management sau de către instituțiile guvernamentale, în scopul dezvoltării noilor
modele comportamentale. În acest context, scopul studiului constă în realizarea unui profil
al societăților care pot să creeze noi locuri de muncă și presupune îndeplinirea următoarelor
obiective:
• Obiectivul numărul 1: identificarea factorilor care contribuie la crearea de locuri de
muncă ecologice;
• Obiectivul numărul 2: testarea corelaței factorilor care sunt asociați cu crearea de
locuri de muncă ecologice.
Analiza studiilor anterioare din partea de recenzie a literaturii științifice a
evidențiat o serie de factori care sunt asociați cu crearea locurilor de muncă ecologice, fapt
ce conduce la îndeplinirea primului obiectiv de cercetare propus. Realizarea celui de-al
doilea obiectiv implică testarea următoarelor ipoteze dezvoltate pe baza studiilor relevante
din domeniu (spre exemplu Fierman, 1991; Koch și McGrath, 1995; Russo și Fouts, 1997;
Pujaria, Wrightb și Peattiec, 2003; Wei, Patadia și Kammen, 2010; Singh și Fers, 2011;
Lehr, Lutz și Edler, 2012; Ge și Zhi, 2016; OECD, 2017):
• Ipoteza 1: Cu cât o societate comercială ia mai multe măsuri de eficientizare a
resurselor, cu atât este mai probabil ca angajații să aibă un loc de muncă ecologic;
• Ipoteza 2: Ocuparea locurilor de muncă ecologice variază în funcție de caracteristicile
firmei (sectorul de activitate, dimensiunea societății comerciale, vechimea societății

Vol. 21 • Nr. 50 • Februarie 2019 65

AE Crearea de locuri de muncă ecologice – componentă de bază
pentru implementarea mecanismelor bioeconomice

comerciale, cifra de afaceri, evoluția cifrei de afaceri). Locurile de muncă ecologice sunt
mai frecvente în: H2a: industrie; H2b: firme cu peste 50 de angajați; H2c: firme cu vechime
pe piață; H2d: societăți cu cifră de afaceri mare; H2e: societăți cu evoluție pozitivă a cifrei
de afaceri.
• Ipoteza 3: Societățile comerciale care vând produse sau servicii altor societăți (B2B)
au o probabilitate mai ridicata de a avea angajați care să aibă locuri de muncă ecologice;
• Ipoteza 4: Societățile comerciale din țările dezvoltate ale UE au o probabilitate mai
ridicată de a avea angajați pe locuri de muncă ecologice comparativ cu țările UE mai puțin
prospere.
Pentru a evalua ipotezele propuse, acest studiu folosește Eurobarometrul Flash 456 –
IMM-uri, eficacitatea resurselor și piețele ecologice (European Commission, 2018), efectuat
între 11 și 26 septembrie 2017. Pe lângă alte țări, sondajul a fost efectuat și în cele 28 de state
membre ale Uniunii Europene (UE 28). În acest studiu, eșantionul selectat include
întreprinderi active care angajează una sau mai multe persoane din UE28. În UE28 s-au
realizat 13.117 interviuri cu managementul societăților investigate. Conform specificațiilor
tehnice ale Eurobarometrului, eșantionul a fost selectat dintr-o bază de date internațională cu
întreprinderi (unde a fost necesar, s-a adăugat un eșantion suplimentar din surse locale) și
acoperă atât IMM-urile, cât și societățile mari (Europeann Commission, 2017). În acest
studiu, având în vedere particularitățile regresiei logistice pe mai multe nivele, variabila
dependentă măsoară dacă societățile au angajați full-time care să lucreze pe posturi ecologice
(cel puțin o parte din timp) și se bazează pe o variabilă binara (dummy) cu valoarea 1, dacă
societatea are angajați pe un loc de muncă ecologic și 0 în caz contrar.
„Locul de muncă ecologic” este acela care „implică în mod direct informaţii,
tehnologii sau materiale care păstrează sau restabilesc calitatea mediului. Acest aspect
necesită competenţe, cunoştinţe, formare profesională sau experiență de specialitate (de
exemplu, verificarea conformării cu legislația de mediu, monitorizarea utilizării eficiente a
resurselor în cadrul unei companii, promovarea și vânzarea produselor și a serviciilor
ecologice)” (European Commission, 2017).
Pentru a analiza H1, ce testează dacă posibilitatea de a avea angajați pe locuri de
muncă ecologice este asociată cu firmele orientate spre utilizarea eficientă a resurselor, este
construit un index al utilizării eficiente a resurselor. Indexul include numărul de măsuri pe
care societățile le iau pentru a fi mai eficiente din punct de vedere al resurselor pe o scară
de la 1 la 4 (unde 1 înseamnă că nu există măsuri implementate și 4 reprezintă
implementarea mai multor măsuri). Lista de măsuri de utilizare eficientă a resurselor a
inclus: a) Economisirea apei; b) Economisirea energiei; c) Utilizarea energiei predominant
din surse regenerabile (de exemplu, inclusiv producția proprie prin panouri solare etc.); d)
Economisirea materialelor; e) Minimizarea deșeurilor; f) Vânzarea resturilor de materiale
către o altă companie; g) Reciclarea, prin refolosirea materialelor sau a deșeurilor în cadrul
companiei ; h) Proiectarea de produse care sunt mai ușor de întreținut, reparat sau reutilizat;
i) Alte măsuri pentru a promova utilizarea eficientă a resurselor. Cu cât valoarea indicelui
este mai mare, cu atât compania este mai eficientă în utilizarea resurselor.
Celelalte variabile independente folosite pentru a analiza acele societăți care sunt
mai susceptibile să aibă angajați într-un loc de muncă ecologic (H2-H4, conform
rezultatelor din studiile anterioare (Fierman, 1991; Koch și McGrath, 1995; Russo și Fouts,
1997; Pujaria, Wrightb și Peattiec, 2003; Wei, Patadia și Kammen, 2010; Singh și Fers,
2011; Lehr, Lutz și Edler, 2012; Ge și Zhi, 2016; OECD, 2017) sunt: sectorul de activitate,
dimensiunea societății comerciale, vechimea societății comerciale, cifra de afaceri și
evoluția cifrei de afaceri, tipul de client pentru vânzarea produselor sau a serviciilor și țara.

66 Amfiteatru Economic
Contribuții ale disciplinelor ce studiază mecanismele comportamentului uman AE
la înțelegerea tranziției către Bioeconomie

Pentru a analiza rezultatele, într-o primă etapă a fost folosită o analiză descriptivă
în funcție de țară și, în a doua etapă, o analiză de regresie logistică pe mai multe nivele
(multilevel logistic regression). S-a optat pentru regresia logistică pe mai multe nivele
datorită naturii ierarhice a datelor, mai exact societăți comerciale (i) grupate pe țări (j). În
cazul de față, având în vedere caracteristicile studiate, analiza se desfășoară pe baza
următorului model (Steele, 2009):
𝜋𝜋𝑖𝑖𝑖𝑖
log( ) = 𝛽𝛽0 + 𝛽𝛽1 𝑋𝑋𝑖𝑖𝑖𝑖 + 𝑢𝑢𝑗𝑗 (1)
1−𝜋𝜋𝑖𝑖𝑖𝑖
unde:
𝜋𝜋𝑖𝑖𝑖𝑖 - probabilitatea de a avea angajați pe un loc de muncă ecologic;
𝛽𝛽0 - intercept-ul total;
𝛽𝛽1 - efectul specific de cluster;
𝑋𝑋𝑖𝑖𝑖𝑖 - vectorul cu variabile explicative;
𝑢𝑢𝑗𝑗 - efectul (aleatoriu) de grup.
Pentru analiza descriptivă, la fel ca în alte studii care au utilizat date similare
(Williams și Horodnic, 2015a; 2015b; 2016; 2017; 2018a; 2018b; Horodnic și Williams,
2018; Horodnic, Mazilu și Oprea, 2018; Horodnic et al., 2018; Luca et al., 2018) și în
conformitate cu specificațiile tehnice ale Eurobarometrului, a fost utilizată schema de
ponderare a eșantionului. Într-o primă etapă, analiza multi-variată utilizează date brute, fără
aplicarea schemei de ponderare. În a doua etapă este utilizată schema de ponderare, precum
și tratarea (completarea) datelor lipsă, pentru a verifica robustețea rezultatelor. De
asemenea, rezultatele sunt utilizate pentru a afișa grafic dacă există diferențe semnificative
între țări, în ceea ce privește probabilitatea de a avea locuri de muncă ecologice. Prelucrarea
datelor prezentate în tabele s-a realizat cu programul STATA, versiunea 14.

3. Rezultate și discuții

În general, 40% dintre societățile din UE28 au cel puțin un angajat cu normă
întreagă care este angajat într-un loc de muncă ecologic cel puțin o parte din timp. Așa cum
se arată în tabelul nr. 1, distribuția locurilor de muncă ecologice este inegală între țări. De
exemplu, locurile de muncă ecologice sunt mai frecvente în Letonia (64% din companii au
cel puțin un angajat cu normă întreagă pe locuri de muncă ecologice cel puțin o parte din
timp), Croația (58%) și Italia (57%) și mai puțin probabil în Malta (7%) și Estonia (15%).
Tabel nr. 1: Locurile de muncă ecologice în EU28, după țară (N = 13.117)
Angajați pe locuri Angajați pe locuri
de muncă ecologice de muncă ecologice
Regiune/
țară Cel puţin Niciunul Nu știu Regiune/ țară Cel puţin Niciunul Nu știu
unul unul
(%) (%) (%) (%) (%) (%)
EU28 40 54 6
Letonia 64 27 9 Olanda 35 59 6
Croaţia 58 34 8 România 35 56 9
Italia 57 42 1 Belgia 32 59 9
Suedia 56 37 7 Danemarca 32 67 1
Slovacia 56 36 8 Franţa 29 68 3
Finlanda 53 43 4 Marea Britanie 26 63 11
Portugalia 50 46 4 Slovenia 26 71 3
Spania 49 45 6 Bulgaria 22 62 16

Vol. 21 • Nr. 50 • Februarie 2019 67

AE Crearea de locuri de muncă ecologice – componentă de bază
pentru implementarea mecanismelor bioeconomice

Angajați pe locuri Angajați pe locuri

de muncă ecologice de muncă ecologice
Regiune/
țară Cel puţin Niciunul Nu știu Regiune/ țară Cel puţin Niciunul Nu știu
unul unul
(%) (%) (%) (%) (%) (%)
Grecia 46 50 4 Republica Cehă 21 69 10
Luxemburg 41 55 4 Ungaria 21 69 10
Austria 40 50 10 Lituania 19 77 4
Germania 38 53 9 Cipru 17 80 3
Polonia 38 53 9 Estonia 15 82 3
Irlanda 36 48 16 Malta 7 93 0
Sursa: Calcule proprii realizate cu programul STATA pe baza setului de date
din Eurobarometrul Flash 456 - Comisia Europeană, 2018

Pentru a analiza ce tip de firmă poate fi, mai probabil, asociat cu locurile de muncă
ecologice, tabelul nr. 2 raportează rezultatele unei analize de regresie logistică pe mai multe
nivele. Modelul 1 din tabelul nr. 2 arată că există o relație pozitivă între locurile de muncă
ecologice și indicele de utilizare eficientă a resurselor. Cu cât valoarea indicelui este mai
mare (cu cât o societate ia mai multe măsuri de eficientizare a resurselor), cu atât este mai
probabil să existe angajați pe un loc de muncă ecologic (confirmând H1).
Modelul 1 din tabelul nr. 2 arată că locurile de muncă ecologice sunt mai frecvente
în anumite categorii de firme. Întreprinderile din sectorul industriei au șanse sporite, în timp
ce, cele din sectorul de servicii au mai puține șanse de a avea angajați care să aibă locuri de
muncă ecologice decât societățile comerciale din sectorul de producție (confirmând H2a).
În mod similar, nu numai că firmele mari (50 de angajați sau peste) au șanse crescute șanse
să aibă angajați pe un loc de muncă ecologic (confirmând H2b), dar și cele cu o cifră de
afaceri peste 50 de milioane de euro (confirmând H2d). Într-adevăr, societățile comerciale
care au înregistrat o reducere a cifrei de afaceri în ultimii doi ani au mai puține șanse să
aibă locuri de muncă ecologice decât societățile care și-au mărit cifra de afaceri în acest
interval (confirmând H2e). Totuși, nu s-a identificat nicio asociere semnificativă din punct
de vedere statistic între existența locurilor de muncă ecologice și anul în care societatea a
fost înființată, respingându-se astfel H2c. În mod similar, conform modelului 1 din tabelul 2,
nu s-a identificat nicio asociere semnificativă între locurile de muncă ecologice și tipul de
client în cazul vânzarii de produse sau servicii (respingând H3). Mai mult, modelul 2 și
modelul 3 din tabelul 2 arată că se obțin aceleași rezultate dacă se rulează regresia folosind
schema de ponderare sau imputarea datelor lipsă.

Tabel nr. 2: Regresii logistice pe mai multe nivele privind probabilitatea de a avea cel
puțin un angajat cu normă întreagă pe un loc de muncă ecologic
Model 1 Model 2 Model 3
Schema de ponderare Date lipsă tratate
utilizata (completate)
Se Exp Se Exp Se Exp
Variabile β β β
(β) (β) (β) (β) (β) (β)
Indice de utilizare 0,556 *** 0,023 1,744 0,556 *** 0,043 1,744 0,559 *** 0,023 1,749
eficienta a resurselor
Sector (CG: Industrie manufacturiera)
Retail -0,110 * 0,059 0,896 -0,110 * 0,061 0,896 -0,115 * 0,059 0,892
Servicii -0,175 *** 0,059 0,839 -0,175 *** 0,051 0,839 -0,166 *** 0,058 0,847
Industrie 0,185 *** 0,066 1,203 0,185 ** 0,074 1,203 0,194 *** 0,065 1,214

68 Amfiteatru Economic
Contribuții ale disciplinelor ce studiază mecanismele comportamentului uman AE
la înțelegerea tranziției către Bioeconomie

Model 1 Model 2 Model 3

Schema de ponderare Date lipsă tratate
utilizata (completate)
Marime firma (CG: 1-9 angajaţi)
10-49 0,071 0,056 1,074 0,071 0,056 1,074 0,068 0,055 1,070
50-249 0,471 *** 0,075 1,602 0,471 *** 0,106 1,602 0,482 *** 0,071 1,619
250 sau peste 0,907 *** 0,111 2,477 0,907 *** 0,137 2,477 0,885 *** 0,107 2,422
Înființarea firmei (CG: înainte de 1 ian. 2010)
1 Ian. 2010–1 Dec. 2012 0,078 0,078 1,082 0,078 0,074 1,082 0,067 0,077 1,069
1 Ian. 2013–1 Ian. 2017 0,053 0,076 1,054 0,053 0,099 1,054 0,040 0,076 1,041
După 1 ian. 2017 0,089 0,254 1,093 0,089 0,266 1,093 0,103 0,257 1,108
Cifra de afaceri în ultimul an (CG: 100.000 € sau mai puţin)
>100,000 la 500,000 € 0,067 0,070 1,069 0,067 0,096 1,069 0,066 0,070 1,068
>500,000 la 2 mil. € 0,052 0,077 1,053 0,052 0,106 1,053 0,057 0,078 1,058
>2 la 10 mil. € 0,036 0,088 1,037 0,036 0,130 1,037 0,024 0,086 1,024
>10 la 50 mil. € 0,096 0,106 1,101 0,096 0,138 1,101 0,100 0,103 1,106
>50 mil. € 0,415 *** 0,142 1,514 0,415 ** 0,196 1,514 0,444 *** 0,140 1,558
Nu este cazu/ DK1 -0,038 0,087 0,963 -0,038 0,117 0,963 -0,052 0,085 0,950
Evoluția cifrei de afaceri în ultimii doi ani (CG: Crestere)
Scadere -0,132 ** 0,061 0,876 -0,132 ** 0,057 0,876 -0,141 ** 0,061 0,869
Rămasă nemodificată -0,059 0,049 0,943 -0,059 0,058 0,943 -0,066 0,050 0,936
Nu este cazu/ DK1 -0,107 0,110 0,899 -0,107 0,137 0,899 -0,126 0,112 0,881
Vânzare de produse sau servicii
Direct către consumatori (CG: Nu)
Da -0,045 0,048 0,956 -0,045 0,066 0,956 -0,050 0,048 0,952
Către alte societăți (CG: Nu)
Da 0,001 0,053 1,000 0,001 0,056 1,000 -0,005 0,052 0,995
Către administrația publică (CG: Nu)
Da 0,086 * 0,049 1,090 0,086 * 0,052 1,090 0,095 * 0,049 1,099
Constantă -1,983 *** 0,176 0,138 -1,983 *** 0,216 0,138 -1,989 *** 0,175 0,137
Observaţii 11,824 11,824 13,117
Număr de grupuri 28 28 28
Wald chi2 987,56 F 130,03 F 46,69
Prob. > chi2 0,0000 Prob. > F 0,0000 Prob. > F 0,0000
Imputări 10
Note: Semnificativ la *** p<0,01, ** p<0,05, * p<0,1; Coeficienții sunt comparați cu categoria de
referință, prezentată între paranteze; 1 = Nu știu.
Sursa: Calcule proprii realizate cu programul STATA pe baza setului de date din Eurobarometrul
Flash 456 ‒ Comisia Europeană, 2018

Pentru a stabili dacă există variații semnificative între țări în ceea ce privește
probabilitatea de a avea locuri de muncă ecologice, după includerea variabilelor de control
din modelul 1, figura nr. 1 arată efectele reziduale ale țărilor din analiză.
O țară a cărei interval de încredere (5% nivel de semnificație) nu se suprapune
liniei la punctul zero, diferă semnificativ de media UE28. Spre exemplu, la capătul inferior,
societățile comerciale din Malta, Estonia și Lituania au o probabilitate semnificativ mai
scăzută de a avea angajați pe un loc de muncă ecologic. La capătul superior, societățile
comerciale din Letonia, Croația, Slovacia, Italia, Suedia și Finlanda au o probabilitate

Vol. 21 • Nr. 50 • Februarie 2019 69

AE Crearea de locuri de muncă ecologice – componentă de bază
pentru implementarea mecanismelor bioeconomice

semnificativ mai mare de a avea angajați pe un loc de muncă ecologic. Prin urmare, figura
1 arată că firmele din țările dezvoltate (spre exemplu Germania, Marea Britanie, Franța) nu
au întotdeauna o probabilitate semnificativ mai mare de a avea angajați care să ocupe locuri
de muncă ecologice comparativ cu firmele din țările mai puțin prospere (respingând H4).

Figura nr. 1: Variații între țări ceea ce priveste locurile de muncă ecologice din EU28:
efecte reziduale la nivel de țară într-un interval de încredere de 95% (N = 11,824)
Sursa: Calcule proprii realizate cu programul STATA pe baza setului de date
din Eurobarometrul Flash 456 – Comisia Europeană, 2018

O sinteză a rezultatelor testării ipotezelor este prezentată în tabelul nr. 3.

Tabel nr. 3: Rezultatele testării ipotezelor

Ipoteză Rezultat
H1. Cu cât o societate comercială ia mai multe măsuri de eficientizare a
resurselor, cu atât este mai probabil ca angajații să aibă un loc de muncă Confirmată
ecologic.
H2. Ocuparea locurilor de muncă ecologice variază în funcție de Parțial
caracteristicile firmei. Confirmată
H3. Societățile comerciale care vând produse sau servicii altor societăți
(B2B) au o probabilitate mai ridicata de a avea angajați care să aibă locuri Neconfirmată
de muncă ecologice.
H4. Societățile comerciale din țările dezvoltate ale UE au o probabilitate
mai ridicată de a avea angajați pe locuri de muncă ecologice comparativ Neconfirmată
cu țările UE mai puțin prospere.

70 Amfiteatru Economic
Contribuții ale disciplinelor ce studiază mecanismele comportamentului uman AE
la înțelegerea tranziției către Bioeconomie

Profilul organizațiilor comerciale ce activează în sectorul ecologic a fost analizat

în cadrul acestui studiu, datorită faptului că variabilele implicate în alcătuirea acestui profil
reprezintă aspecte concrete ce pot fi cuantificate de către managerii firmelor ce adoptă noul
model comportamental bioeconomic atunci cand își dezvoltă strategii de creștere. Astfel,
firmele ce aparțin sectorului de producție, cele mari (peste 50 de angajați), cu cifră de
afaceri mare (peste 50 milioane de Euro) și care înregistrează o evoluție pozitivă a cifrei de
afaceri au o probabilitate mai ridicată de a angaja personal ce desfășoară activități
ecologice. Totodată, sunt confirmate și rezultatele studiilor care asociază sectorul industriei
producătoare de bunuri cu crearea de locuri de muncă ecologice, în detrimentul sectorului
de firme prestatoare de servicii (Russo și Fouts, 1997; Wei, Patadia și Kammen, 2010;
Singh și Fers, 2011; Ronzon et al., 2017). Cu toate că vechimea unei companii pe piață
reprezintă un indicator de profitabiliate, în cadrul acestui studiu nu s-a evidențiat o legătură
directă între aceasta și probabilitatea de creare de locuri de muncă ecologice.
Modelul contemporan de organizare a activităților comerciale a condus la o
separare firească a firmelor: cele care activează în sectorul B2B, ce interacționează cu
persoane juridice (alte firme) și cele care vând produse sau servicii direct consumatorului
(utilizatorului final). Cu toate că anumite studii evidențiază o probabilitate mai mare în
cazul companiilor din sectorul B2B pentru desfășurarea de activități ecologice și implicit de
a angaja personal cu atribuții în acest sector de activitate (Ronzon et al., 2017; Wandzich și
Płaza, 2017), nu a fost confirmată această ipoteză. O posibilă explicație pentru faptul că
firmele care interacționează cu persoane juridice și cele care interacționează cu persoane
fizice se comportă identic atunci cand iau decizii ce privesc activitățile ecologice, inclusiv
cele legate de crearea de noi locuri de muncă, poate fi datorată mediatizării crescute a
politicilor guvernamentale ce încurajează comportamentul ecologic din ultima perioadă sau
înțelegerii importanței practicilor ecologice prin experiență directă sau analiza pieței.
În ceea ce privește apartenența firmei angajatoare, rezultatele indică faptul că
firmele din țările dezvoltate (spre exemplu Germania, Marea Britanie, Franța) nu au
întotdeauna o probabilitate semnificativ mai mare de a avea angajați care să ocupe locuri de
muncă ecologice comparativ cu firmele din țările mai puțin prospere. Acest rezultat
confirmă concluziile studiilor care susțin oportunitatea creării de locuri de muncă ecologice
în țari mai puțin dezvoltate unde nu există deja o infrastructură industrială funcțională
(Bowen și Kuralbayeva, 2015; Wandzich și Płaza, 2017) și a celor care consideră luarea în
calcul și a altor factori, precum tipul industriei sau nivelul de implementare a politicilor
ecologice guvernamentale pentru a aprecia oportunitatea creării de locuri de muncă
ecologice (Pollin et al., 2008; Wei, Patadia și Kammen, 2010; Cai et al., 2011).

Concluzii

Odată cu crearea de noi locuri de muncă are loc și o „ecologizare” a proceselor de

producție și consum, ceea ce generează o creștere a calității vieții și o modificare a
comportamentului de consum al populației. Lucrarea de față analizează implicațiile creării
de locuri de muncă ecologice din cadrul firmelor angajatoare din Uniunea Europeană
(UE28).
Din perspectivă teoretică, analiza întreprinsă în cadrul acestui articol are rolul de a
clarifica unele aspecte divergente din literatura de specialitate ce tratează impactul creării
de locuri de muncă ecologice, în contextul schimbărilor inerente ce au loc în societatea
contemporană aflată în proces de tranziție spre implementarea principiilor de creștere

Vol. 21 • Nr. 50 • Februarie 2019 71

AE Crearea de locuri de muncă ecologice – componentă de bază
pentru implementarea mecanismelor bioeconomice

sustenabilă specifice bioeconomiei. Utilizarea eficientă a resurselor reprezintă principala

recomandare dată de către cercetori, dar și de către instituțiile care inițiază politici publice
ecologice și este cel mai des însoțită de creștere economică și profitabilitate. În cadrul
acestui studiu am analizat probabilitatea de a exista o asociere între locurile de muncă
ecologice și activitatea de utilizare eficientă a resurselor și implicit cu obținerea de progres
economic. Rezultatele obținute sunt similare cu rezultatele obținute în studiile anterioare
(Rabe, 2004; Luca şi Creţescu, 2010; Lehr, Lutz și Edler, 2012; Yi, 2013; Pociovălișteanu
et al., 2015). În plus lucrarea propune și construiește un index de utilizare eficientă a
resurselor ce presupune implementarea unui set de măsuri ecologice. Analiza literaturii de
specialitate evidențiază și o lipsa a unor modalități uniforme de măsurare și prognoză a
efectelor creării de locuri de muncă ecologice. Instrumentul utilizat în această lucrare
cuprinde variabile identificate în studiile anterioare și care sunt validate de către factorii de
decizie din companiile implicate în activități economice din cele 28 de state europene. De
asemenea, utilizarea acestui instrument poate contribui la rezolvarea unui subiect
controversat din literatură: lipsa unor modalități uniforme de măsurare și prognoză a
efectelor creării de locuri de muncă ecologice (Pollin et al., 2008; Bowen și Kuralbayeva,
2015; Altenburg și Assmann, 2017).
În timp ce există păreri care susțin că profitabilitatea și creșterea economică pot fi
obținute printr-un consum nejustificat de resurse naturale iar protecția mediului reprezintă o
cheltuială pentru firme, făcută în detrimentul profitabilității, cercetarea de față confirmă
ceea ce susțin majoritatea studiilor anterioare și anume faptul că utilizarea eficientă a
resurselor și crearea de locuri de muncă ecologice aduc profit companiilor și implicit
conduc la obținerea unei cifre mari de afaceri și o evoluție pozitivă a cifrei de afaceri, și
pentru firmele din țări mai puțin dezvoltate din spațiul european.
Contribuțiile practice vizează evidențierea unor măsuri, acceptate la nivel
european, care pot fi implementate de către companii în scopul protejării mediului
înconjurător. Profilul companiilor care angajează personal cu atribuții ecologice realizat în
cadrul lucrării este unul practic, conținand variabile cuantificabile care pot fi utilizate de
către managerii firmelor din sectorul ecologic. De asemenea, institițiile guvernamentale și
cercetătorii le pot folosi pentru întocmirea rapoartelor de țară și a studiilor care analizează
comportamentul întreprinderilor din spațiul European, angajatoare de personal cu atribuții
ecologice .
Lucrarea tratează un subiect de actualitate, aflat atât în atenția cercetărilor, cât și a
factorilor de decizie care inițiază politici guvernamentale, fapt ce contribuie la creșterea
numărului de studii și rapoarte de specialitate care analizează implicațiile creării de locuri
de muncă ecologice în contextul tranziției spre bioeconomie. Lipsa unui punct de vedere
unitar asupra modalităților de definire și de măsurare a acestui concept constituie o limită
aplicabilă și în cazul acestei lucrări. O altă limită a cercetării este lipsa unor date de tip
longitudinal, care să permită testarea unei relații de tip cauzal; deși lucrarea oferă informații
privind asocierea dintre variabilele studiate, analiza rămâne, totuși, una de tip descriptiv.
Subiectul analizat, crearea de locuri de muncă ecologice reprezintă o componentă
de bază pentru implementarea mecanismelor bioeconomice alături de alți factori precum
creșterea produsului intern brut (PIB), protecția mediului și securitatea națională. În scopul
întregirii tabloului care surprinde implicațiile variabilelor comportamentale asupra
procesului de tranziție spre bioeconomie, în cadrul studiilor viitoare ar putea fi testate
legăturile dintre acești factori și variabilele ce alcătuiesc profilul firmelor ce angajează
personal cu atribuții ecologice, confirmate în cadrul acestui studiu: firme eficiente în
utilizare resurselor, cu activitate de producție, firme mari cu peste 50 de angajați, cu o cifra

72 Amfiteatru Economic
Contribuții ale disciplinelor ce studiază mecanismele comportamentului uman AE
la înțelegerea tranziției către Bioeconomie

de afaceri de peste 500 milioane de Euro, care înregistrează o evoluție pozitivă a cifrei de
afaceri, indiferent de tipul de activitate prestată (B2B sau B2C) sau de țara de proveniență.

Bibliografie
Altenburg, T. and Assmann, C., 2017. Green Industrial Policy. Concept, Policies, Country
Experiences. [pdf] Geneva, Bonn: UN Environment, German Development Institute.
Available at: <http://wedocs.unep.org/bitstream/handle/20.500.11822/22277/Green_
industrial_policy.pdf?isAllowed=y&sequence=1> [Accessed 18 July 2018].
Apergis, N. and Payne, J.E., 2010. Renewable energy consumption and economic growth:
evidence from a panel of OECD countries. Energy Policy, 38(1), pp.656–60.
Arda, O.A., Bayraktar, E. and Tatoglu, E., 2018. How do integrated quality and
environmental management practices affect firm performance? Mediating roles of
quality performance and environmental proactivity. Business Strategy and
Environment, [e-journal], pp.1-15. https://doi.org/10.1002/bse.2190.
Bowen, A. and Kuralbayeva, K., 2015. Looking for green jobs: the impact of green growth
on employment. [pdf] London: Grantham Research Institute on Climate Change and the
Environment & London School of Economics and Political Science. Available at:
<http://www.lse.ac.uk/GranthamInstitute/wp-content/uploads/2015/03/Looking-for-
green-jobs_the-impact-of-green-growth-on-employment.pdf> [Accessed 28 July 2018].
Cai, W., Wang, C., Chen, J. and Wang, S., 2011. Green economy and green jobs: Myth or
reality? The case of China’s power generation sector. Energy, [e-journal] 36(10),
pp.5994–6003. https://doi.org/10.1016/j.energy.2011.08.016.
Carus, M. and Dammer, L., 2018. The Circular Bioeconomy—Concepts, Opportunities,
and Limitations. Industrial Biotechnology, [e-journal] 14(2), pp.83-91. https://doi.org/
10.1089/ind.2018.29121.mca.
Cetin, M. and Egrican, N., 2011. Employment impacts of solare nergy in Turkey. Energy
Policy, 39(11), pp.7184-90.
Chapple, K., Kroll, C., Lester, T.W. and Montero, S., 2011. Innovationin the green
economy: anextension of regionalin novation system model? Economic Development
Quarterly, 25(1), pp.5-25.
Cock, J., 2014. The ‘Green Economy’: A Just and Sustainable Development Path or a
‘Wolf in Sheep’s Clothing’?, Global & Labour Journal, 5(1), pp.21-44.
Deschênes, O., 2013. Green jobs. Policy Paper. Bonn: Institute for the Study of Labor.
Dinu, V., 2008. The ethical dimension of business. Amfiteatru Economic, 10(23) pp.7-8.
Dinu, V., Schileru, I. and Atanase, A., 2012. Attitude of romanian consumers related to
products’ ecological labeliling. Amfiteatru Economic, 14(31) pp.8-24.
European Commission, 2012. Innovating for Sustainable Growth: a Bioeconomy for
Europe (Report). Brussels: European Commission.
European Commission, 2017. Flash Eurobarometer 456. Small and Medium Enterprises,
Resource Efficiency and Green Markets (Report). Brussels: European Commission.
European Commission, 2018. Flash Eurobarometer 456. Small and Medium Enterprises,
Resource Efficiency and Green Markets. TNS Political & Social [producer]. Cologne:
GESIS Data Archive. 10.4232/1.12966.

Vol. 21 • Nr. 50 • Februarie 2019 73

AE Crearea de locuri de muncă ecologice – componentă de bază
pentru implementarea mecanismelor bioeconomice

Fierman, J., 1991. The big muddle in green marketing. Fortune,123, pp.91–101.
Forstater, M., 2014. Green jobs: addressing the critical issues surrounding the environment,
workplace, and employment. International Journal of Environment, Workplace and
Employment, 1(1), pp. 53–61.
Ge, Y. and Zhi, Q., 2016. Literature Review: The Green Economy, Clean Energy Policy
and Employment. Energy Procedia, 88, pp.257–64.
Golden, J.S. and Handfield, R., 2014. The Emergent Industrial Bioeconomy. Industrial
Biotechnology, [e-journal] 10(6), pp.371-375. https://doi.org/10.1089/ind.2014.1539.
Horodnic, A.V. and Williams, C.C., 2018. Informal payments by patients for health services:
prevalence and determinants. Service Industries Journal, 38(11-12), pp.841-55.
Horodnic, A.V., Apetrei, A., Luca, F.A. and Ciobanu, C.I., 2018. Rating healthcare
services: consumer satisfaction vs. health system performance. Service Industries
Journal, 38(13-14), pp.974–94.
Horodnic, A.V., Mazilu, S. and Oprea, L., 2018. Drivers behind widespread informal
payments in the Romanian public health care system: From tolerance to corruption to
socio-economic and spatial patterns. International Journal of Health Planning and
Management, 33(2), pp.597-611.
International Labour Organization (ILO), 2015. Green Jobs. [pdf] Available at:
<http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---dgreports/---
integration/documents/genericdocument/wcms_561751.pdf> [Accessed 18 July 2018].
International Labour Organization (ILO), 2016. Progress Report. [pdf] Available at:
<http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_emp/---
emp_ent/documents/publication/wcms_502730.pdf> [Accessed 18 July 2018].
International Labour Organization (ILO), 2018. What is a Green Job? [online] Available at:
<http://www.ilo.org/global/topics/green-jobs/news/WCMS_220248/lang--
en/index.htm> [Accessed 15 July 2018].
Jijie, T. and Bobâlcă, C., 2009. Beyond Credibility: Scale Development for Measuring a
Candidate’s Profile. Transformations in Business & Economics, 8(3), pp.244-54.
Koch, M.J. and McGrath, R.G., 1995. Improving labor productivity: Human resource
management policies do matter. Strategic Management Journal, 17(5), pp.335–54.
Lehr, U., Lutz, C. and Edler, D., 2012. Green jobs? Economic impacts of renewable energy
in Germany. Energy Policy, [e-journal] 47(1), pp.358–64. https://doi.org/
10.1016/j.enpol.2012.04.076.
Luca, F.A., Ciobanu, C.I., Andrei, A.G. and Horodnic, A.V., 2018. Raising Awareness on
Health Impact of the Chemicals Used in Consumer Products: Empirical Evidence from
East-Central Europe. Sustainability, [e-journal] 10(1), pp.1-15. https://doi.org/
10.3390/su10010209.
Luca, F.A. and Creţescu, I., 2010. Management of the northern-eastern region of Romania
viewed from the perspective of ecotourism development. Environmental Engineering
and Management Journal, 9(1), pp.153-157.
Martinez-Fernandez, C., Hinojosa, C. and Miranda, G., 2010. Green jobs and skills: the
local labour market implications of addressing climate change. [pdf] Available at:
<www.oecd.org/dataoecd/54/43/44683169.pdf?contentId=44683170> [Accessed 25
July 2018].

74 Amfiteatru Economic
Contribuții ale disciplinelor ce studiază mecanismele comportamentului uman AE
la înțelegerea tranziției către Bioeconomie

Mawby, R.I., Tecău, A., Constantin, C.P., Chițu, I.B. and Tescașiu, B. 2016. Addressing
the Security Concerns of Locals and Visitors for the Sustainable Development of
Tourist Destinations. Sustainability, [e-journal] 8(6), pp.1-12. https://doi.org/
10.3390/su8060524.
Michaels, R. and Murphy, R.P., 2009. Green jobs: fact or fiction? Houston: Institute for
Energy Research.
Morriss, A.P., Bogart, W.T., Dorchak, A. and Meiners, R.E., 2009. Green jobs myths.
University of Illinois Law & Economics Research Paper, LE09-001. Champaign, IL:
University of Illinois, Case Western Reserve University. [online] Available at:
<https://scholarship.law.tamu.edu/facscholar/360> [Accessed 18 July 2018].
Pociovălișteanu, A.D., Novo-Corti, I., Aceleanu, M.I., Șerban, A.C. and Grecu, E., 2015.
Employment Policies for a Green Economy at the European Union Level.
Sustainability, [e-journal] 7(7), pp.9231–50. https://doi.org/10.3390/su7079231.
Pollin, R., Garrett-Peltier, H., Heintz, J. and Scharber, H., 2008. Green recovery: a
program to create good jobs and start building a low-carbon economy. Washington:
Political Economy Research Institute, Center for American Progress.
Poverty Environment Partnership (PEP), 2012. Building an inclusive green economy for
all: Opportunities and challenges for overcoming poverty and inequality. Berlin: The
Poverty Environment Partnership (PEP).
Pujaria, D., Wrightb, G. and Peattiec, K., 2003. Green and competitive. Influences on
environmental new product development performance. Journal of Business Research,
[e-journal] 56(8), pp.657-671. https://doi.org/10.1016/S0148-2963(01)00310-1.
Rabe, B.G., 2004. State house and Greenhouse:The Emerging Politics of American
Climate Change Policy. Washington: Brookings Institution.
Ronzon, T., Piotrowski, S., M’Barek, R. and Carus, M., 2017. A systematic approach to
understanding and quantifying the EU’s bioeconomy. Bio-based and Applied
Economics, [e-journal] 6(1), pp.1-17. http://dx.doi.org/10.13128/BAE-20567.
Russo, M.V. and Fouts, P.A., 1997. A Resource-Based Perspective on Corporate
Environmental Performance and Profitability. The Academy of Management Journal,
40(3), pp.534-59..
Sillanpää, M. and Ncibi, C., 2017. A Sustainable Bioeconomy: The Green Industrial
Revolution. Cham: Springer International Publishing AG.
Singh, V. and Fehrs, J., 2011. The work that goes into renewable energy. [pdf] Washington:
Renewable Energy Policy Project. Available at: <http://www.globalurban.org/
The_Work_that_Goes_into_Renewable_Energy.pdf> [Accessed 15 July 2018].
Steele, F., 2009. Multilevel Models for Binary Responses. Bristol: Centre for Multilevel
Modelling, University of Bristol.
The Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD), 2011. Towards
green growth. [pdf] Available at: <https://read.oecd-ilibrary.org/environment/towards-
green-growth_9789264111318-en#page1 > [Accessed 18 July 2018].
The Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD), 2017. Employment
Implications of Green Growth: Linking jobs, growth, and green policies. [pdf] Available
at: <https://www.oecd.org/environment/Employment-Implications-of-Green-Growth-
OECD-Report-G7-Environment-Ministers.pdf> [Accessed 18 July 2018].

Vol. 21 • Nr. 50 • Februarie 2019 75

AE Crearea de locuri de muncă ecologice – componentă de bază
pentru implementarea mecanismelor bioeconomice

Țugulea, O., 2017. City Brand Personality—Relations with Dimensions and Dimensions
Inter-Relations. Sustainability, [e-journal] 9(12), pp.1-22. https://doi.org/10.3390/
su9122243.
Voineagu, V., 2006. Revoluţia bioeconomică, istoria reconcilierii economiei occidentale cu
biologia evolutivă. Centenarul naşterii lui Nicolas Georgescu–Roegen. [pdf] Available
at: <http://www.insse.ro/cms/files/onicescu/Georgescu%20Roengen.pdf> [Accessed 28
July 2018].
Wandzich, D.E. and Płaza, G.A., 2017. New and Emerging Risks Associated With
“Green” Workplaces. Workplace Health & Safety, [e-journal] 65(10), pp.493-500.
https://doi.org/10.1177/2165079916674967.
Wei, M., Patadia, S. and Kammen, D.M., 2010. Putting renewables and energy efficiency to
work: how many jobs can the clean energy industry generate in the US? Energy Policy,
38(2), pp.919-31.
Williams, C.C. and Horodnic, A.V., 2017. Rethinking informal payments by patients in
Europe: An institutional approach. Health Policy, 121(10), pp.1053–62.
Williams, C.C. and Horodnic, A.V., 2018a. Explaining informal payments for health
services in Central and Eastern Europe: An institutional asymmetry perspective. Post-
Communist Economies, 30(4), pp.440–58.
Williams, C.C. and Horodnic, A.V., 2018b. Evaluating the prevalence of informal
payments for health services in Southeast Europe: An institutional approach. Southeast
European and Black Sea Studies, [e-journal] 18(3), pp.345-365. https://doi.org/
10.1080/14683857.2018.1487138.
Williams, C.C. and Horodnic, I.A., 2015a. Explaining and tackling envelope wages in the
Baltic Sea region: An institutional perspective. Baltic Journal of Management, 10(3),
pp.295–312.
Williams, C.C. and Horodnic, I.A., 2015b. Explaining the prevalence of illegitimate wage
practices in Southern Europe: An institutional analysis. South European Society and
Politics, 20(2), pp.203-21.
Williams, C.C. and Horodnic, I.A., 2016. An institutional theory of the informal economy:
Some lessons from the United Kingdom. International Journal of Social Economics,
43(7), pp.722-38.
Yi, H., 2013. Clean energy policies and green jobs: An evaluation of green jobs in U.S.
metropolitan areas. Energy Policy, 56(3), pp.644-52.

76 Amfiteatru Economic