Sunteți pe pagina 1din 17

Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Medicala

Nanotuburi de carbon
Materia: Nanobiomateriale

Student:

Covaci Ana – Gabriela

Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea de Inginerie Medicala

Anul 3, Specializare ESM

Grupa 1436, Seria II


Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Medicala

Cuprins

I. Introducere

II. Istoric

III. Ce sunt nanotuburile de carbon?

IV. Structura

V. Defecte de retea

VI. Proprietati

VII. Metode de obtinere

VIII. Metode de caracterizare

IX. Utilizari

X. Concluzii

XI. Bibliografie
Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Medicala

Introducere

Nanotehnologia este o tehnică modernă care permite fabricarea de dispozitive, de talie


moleculară, capabile să manipuleze materia atom cu atom; este un termen colectiv pentru
dezvoltăriile tehnologice la scară nanometrică

De asemenea, nanotehnologia este știința și ingineria implicată în proiectarea, sinteza,


caracterizarea și aplicarea materialelor si aparatelor a caror unitate de masura este de scara
nanometrica (o miliardime de metru, 10-9 m).

Aceasta a fost considerată ca domeniu multidisciplinar al cercetării științifice despre


diferite tipuri de nanoparticule precum și aplicarea de noi nanomateriale și nanoaparatura în
numeroase domenii de interes uman. Ofera avantaje în industrie, inginerie, medicina,
tehnologia informației și comunicațiilor, electronică, știința mediului ,economii de energie,
economie etc. Este puțin probabila existenta vreunui segment al vieții umane și a unei
activitati în care nanotehnologia nu poate fi aplicată. Este estimat, de asemenea, că
nanotehnologia va afecta psihologia oamenilor, precum și înțelegerea lor asupra lumii in care
trăiesc (fenomene sociale, opinii filosofice și considerații etice).

Nanotehnologia este o tehnologie revoluţionară, care deschide perspective uriaşe, cel


puţin în domeniul creării de noi materiale, iar o bună parte din cercetările nanotehnologice din
toata lumea se concentrează pe nanotuburile de carbon.

Nanotuurile de carbon(CNT) au stabilit mai recent un interes ca enitati noi pentru


diagnosticarea experimentala a bolilor si tratanentul experimental datorita caracterului lor
unic electronic, mechanic, termin, spectroscopic, metalic, semiconductor si al proprietatilor
superconductoare de transport de electroni.

O buna parte din cercetarile nanotehnologice din toata lumea se concentreaza pe


aceste nanotuburi. Cercetatorii incearca sa obtina de la nanomateriale posibilitatea folosirii lor
in sustinerea avansata a vietii, in realizarea unor super-computere si a unor senzori minisculi
pentru substantele chimice.
Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Medicala

Istoric
Descoperirea lor este legată de cea a fulerenelor, forme alotropice ale carbonului,
molecule compuse din carbon în forma unor sfere, elipsoid sau de tuburi. Fiecare dintre ele
poate fi considerat ca un mod de organizare spaţială a grafenelor (planele bazale din grafit).

Fulerenele au fost descoperite în 1985 de Curl, Kroto şi Smalley la Universitatea


Sussex, UK şi Rice University (Houston, Texas) iar denumirea lor provine de la arhitectul
Richard Buckminster Fuller care a construit un dom cu acest tip de geometrie. În 1996 cei trei
chimişti primesc premiul Nobel pentru această descoperire. Această familie era diferită de cea
a grafitului şi diamantului, C60 este o moleculă formată din 60 de atomi de carbon. Totul a
început de fapt când experimentele lui Kroto au fost făcute cu ajutorul unui instrument
realizat de Smalley ce studia clusterii moleculari. Kroto era interesat de tehnica lui Smalley,
aceea a vaporizării laser, pentru a verifica o teorie despre existenţa lanţurilor lungi de carbon
din spaţiul interstelar. Kroto s-a gândit că stelele roşii gigante bogate în carbon produc forme
complexe ale carbonului pe care radioastronomia putea să le detecteze. Acest grup de
cercetare a încercat să identifice structura chimică a acestei noi familii folosind un
spectrometru de masă. Smalley a alăturat mai multe poligoane lipindu-le cu o bandă
izolatoare obţinând structura perfect simetrică a C60. Această nouă molecula de carbon (C60)
a primit numele de “buckyball”. În timp ce grafitul conţine atomi de carbon sub forma plane
grafenice „suprapuse”, “buckyballs” sunt similare unor cuşti sferice ce au legăturile carbon
carbon foarte puternice cu acelaşi tip de hibridizare ca în planele grafenice.

După descoperirea celei de-a treia forme alotropice de carbon – fulerena in 1991
Sumio Iijima a identificat o noua forma structurala a acestui alotrop, fulerena cilindrica,
cunoscuta astazi sub denumirea de nanotuburi de carbon(CNT).

Denumirea de “nanotub” este derivata din structura lor lunga si goala, cu pereti
formati dintr-un strat de carbon de grosimea unui atom, numit grafen. Aceste straturi sunt
indoite la unghiuri specifice numite “chiral” si combinatia de unghiuri si raze decide
proprietatile nanotubului, spre exemplu cand exteriorul nanotubului este un metal sau un
semiconductor.
Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Medicala

Ce sunt nanotuburile de carbon?


Nanotuburile de carbon (fig. 1) sunt structuri microscopice asemănătoare grafitului – o
peliculă de atomi aranjată într-un tipar gen fagure de miere. Vârful unui creion conţine stive
întregi de asemenea pelicule microscopice. Nanotuburile de carbon se formează atunci când
aceste pelicule de carbon sunt înfăşurate sub formă de cilindri. Pentru a avea o imagine
grafică a acestor nanotuburi, am putea releva faptul că ele au un diametru de 50.000 de ori
mai mic decât firul de păr.

CNT-urile sunt foi de grafena laminate într-un cilindru fără cusătură care poate fi
deschis sau închis, având un raport de aspect ridicat cu diametre mici, aproximativ 1nm, și o
lungime de cativa micrometri. Acest cilindru format din molecule de carbon are proprietăți
neobișnuite, care sunt valoroase pentru nanotehnologie, electronică, optică și în alte domenii
ale științei și tehnologiei. În particular datorită conductivității termice și proprietăților
mecanice și electrice deosebite, nanotuburile de carbon au diverse aplicabilități ca aditivi
pentru diverse materiale structurale.

Nanotuburile conţin folii rulate de atomi de carbon dispusi hexagonal. Deşi aceste
tuburi sunt minuscule, legăturile foarte puternice dintre atomii de carbon care le alcătuiesc şi
structura lor specifică, le fac să fie cel mai puternic material cunoscut. Nanotuburile sunt de
120-140 de ori mai puternice decât oţelul şi sunt de circa 6 ori mai uşoare.
Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Medicala

Structura
Există două categorii largi de nanotuburi de carbon , și anume nanotuburi de carbon
unistrat (SWCNTs) și nanotuburi de carbon multistrat (MWCNTs).

Nanotuburi de carbon unistrat (SWCNTs)

SWCNT-urile sunt alcătuite dintr-un singur strat de grafena,


înfășurat într-o structură cilindrică hexagonală închisă, al cărei
diametru variază de la 0,4-3,0nm și lungimea variază de la 20-
1000nm și sunt menținute împreună de forțele van der Waals, ceea
ce le face ușor de rasucit și mai mult flexibile.

Nanotuburile unistrat prezintă trei structuri diferite: zigzag,


scaun, chiral. Modul în care stratul de grafena este învăluit este
reprezentat de o pereche de indici (n,m) numit vectorul chiral.
Numerele întregi n şi m dau numărul vectorilor unitate de-a lungul a
două direcţii în structura cristalului hexagonal al grafinului:

 Daca m=0, nanotuburile sunt numite zigzag.


 Daca m=n, nanotuburile sunt numite „ fotoliu”.
 În rest, acestea sunt numite „chirale”.

Nanotuburi de carbon multistrat (MWCNTs)

MWCNT-urile constau din mai mulți cilindri coaxiali,


fiecare realizat dintr-o singură foaie de grafena care înconjoară un
miez gol. Diametrul exterior al MWCNTs variază de la 2 la 100nm,
în timp ce diametrul interior este în intervalul de 1-3nm, iar
lungimea lor este de la 1 la mai multi μm.

În cazul modelului păpuşii rusesti (Matrioshka), straturi de


grafit sunt aranjate în cilindri concentrici, de exemplu un SWNT de
(0,8) cu un SWNT de (0,10).

Modelul pergament este realizat dintr-un singur strat de


grafena rulat în jurul propriei axe , asemeni unui sul de pergament.
Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Medicala

Defecte de retea
Ca in cazul oricarui material, existenta unor defecte in reteaua cristalelor afecteaza
proprietatile acestuia. In nanotuburi, in retea se pot afla vacante. Daca sunt in numar mare,
acestea pot scadea rezistenta la intindere cu pana la 85%.

Un alt defect poate fi defectul Stone Wales, care creeaza o pereche formata dintr-un
pentagon si un heptagon prin rearanjarea legaturilor. Din cauza structurii extrem de mici a
nanotuburilor, rezistenta la intindere depinde de cel mai slab segment, ca intr-un lant unde
rezistenta celei mai slabe verigi da rezistenta maxima.

Defectele in cristale afecteaza si proprietatile electrice ale nanotuburilor, rezultand o


conductivitate mai mica in regiunea cu defecte a tubului. Este de asemenea posibil ca acea
regiune sa devina semiconductoare iar o singura vacanta monoatomica sa induca proprietati
magnetice. Defectele afecteaza foarte mult si proprietatile termice.

Proprietati
Nanotuburile au caracteristici foarte bune chimice,mecanice, electrice, optice si
termice. Aceste proprietati recomanda nanotuburile pentru o gama variata de utilizari.

Reactivitatea chimica

Reactivitatea chimica a nanotuburilor de carbon este comparabila cu o foaie de


grafena, ce apare ca un rezultat direct al curburii de pe suprafata nanotuburilor. Reactivitatea
nanotuburilor de carbon este relatata direct cu nepotrivirea lui pi-orbital cauzata de cresterea
curburii. Prin urmare, trebuie facuta o distinctie intre peretele lateral si capatul de varf al
nanotubului. Din acelasi motiv, un diametru mai mic al nanotubului rezulta prin cresterea
reactivitatii. Modificarea chimica covalenta chiar si a peretilor laterali sau a capatului de varf
s-a demonstrat a fi posibila. De exemplu, solubilitatea nanotubului de carbon in diferiti
solventi poate fi controlata prin aceasta metoda. Deci,cercetarea directa a modificarilor
chimice pe comportamentul nanotubului este dificila,deoarece mostrele brute a nanotubului
inca nu sunt suficient de pure.

Proprietati mecanice

Nanotuburile de carbon sunt unele dintre cele mai bune materiale descoperite in
privinta rezistentei la intindere si a modulului de elasticitate. Aceasta rezistenta provine din
legaturile covalente de tip sp2 care se afla intre atomii de carbon. In anul 2000, in urma unor
teste, un nanotub de carbon cu mai multi pereti avea o rezistenta la intindere de 63 GPa
(gigapascali). Altfel spus, nanotuburile pot rezista la aplicarea unei mase de 6300 kg pe o
Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Medicala
suprafata de 1mm . Cu toate ca are o densitate scazuta pentru un solid (1,3- 1,4g·cm−3),
2

rezistenta specifica de pana la 48 kN·m·kg−1 este cea mai mare, comparata cu cea a otelului
carbon de 154 kN·m·kg−1.

Nanotubul este foarte flexibil datorita lungimii mari. La o forta mare, nanotuburile
sufera o deformare plastica, adica permanenta.

Activitatea optica

Proprietatile optice ale nanotuburilor de carbon se refera in mod special la absorbtie,


fluorescenta si spectroscopia Raman. Metodele spectroscopice ofera posibilitatea verificarii
intr-un mod si rapid nedistructiv a unor cantitati mari de nanotuburi, determinand calitatea lor.
Studiile teoretice au dezvaluit ca activitatea optica a nanotuburilor dispare daca
nanotuburile devin mai lungi. Prin urmare, este de asteptat ca si alte proprietati fizice sa fie
influentate de acesti parametri.

Stabilitate termica

Toate nanotuburile de carbon sunt foarte bune conducatoare de caldura in lungul axei
cilindrului, conductivitatea termica fiind de 3500 Wm-1 K-1. Stabilitatea termica a
nanotuburilor de carbon s-a estimat la 2800ºC in vid si 750ºC in aer.

Proprietati electrice

Ca orice semiconductor, nanotuburile nu conduc curent electric decat atunci cand


primesc energie. Odata cu primirea acestei energii fie sub forma unei diferente de potential,
fie printr-un fascicul de lumina, electronii din banda de valenta trec in banda de conductie.
Cantitatea de energie necesara pentru "migrarea" electronilor depinde de latimea benzii
interzise. Nu toate nanotuburile de carbon au aceeasi latime a benzii interzise. Pentru o
circumferinta data, exista o multime unica de valori admise pentru valent si stari de conductie.
Nanotuburile cu cele mai mici diametre au foarte putine stari,care sunt foarte distantate ca
energie. Pe masura ce diametrele cresc, din ce in ce mai multe stari sunt permise, iar spatiul
dintre ele se micsoreaza. In acest fel, nanotuburi de diferite dimensiuni pot avea benzi
interzise de la zero, ca ale unui metal, pana la aceea a siliciului, si aproape orice valoare
intermediara. Nanotuburile de carbon sunt bune generatoare de purtatori de sarcina datorita
efectului de tunel. Nanotuburile de carbon pot in principal sa aiba acelasi rol pe care il are
siliconul in circuitele electronice, dar la o scara moleculara, unde siliciul sau alti
semiconductori inceteaza sa mai functioneze. Cu toate ca industria electronica deja utilizeaza
tranzistori cu o marime de sub 200 nanometri (o latime de aproximativ 400 de atomi),
inginerii se confrunta cu diverse obstacole in continuarea acestei miniaturizari. In acest
deceniu, materialele si procesele cu ajutorul carora au fost construite calculatoarele vor atinge
limite fizice. Cu toate acestea, inca se cauta metode pentru a se micsora aceste dispozitive,
deoarece viteza, densitatea si eficienta componentelor microelectronice ar fi mai bune, in timp
ce marimea lor se micsoreaza. Experimentele din ultimii ani au dat cercetatorilor sperante in
Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Medicala
privinta posibilitatii de a realiza conductoare si dispozitive functionale cu dimensiuni de pana
la cateva zeci de nanometri ar putea fi realizate din nanotuburi de carbon.

Transportul unistructural

Datorita dimensiunilor nanometrice, electronii in nanotuburile de carbon se propaga pe


de-a lungul axei tubului. Datorita acestei proprietati, nanotuburile de carbonsunt numite in
articolele stiintifice ca fiind „unidimensionale”.

Toxicitatea

a) Toxicitatea nanomaterialelor in organism

Desi s-a demonstrat ca o serie de nanoparticule sunt toxice, se cunoaste foarte putin
despre mecanism. Literatura stiintifica referitoare la nanotoxicologie cuprinde un numar de
800 publicatii, in general abordand efectele citotoxice ale nanomaterialelor in sisteme de
culture de celule (in vitro).

De exemplu, o serie de lucrari recente trateaza despre acumularea nanoparticulelor


in celule procariote si eucariote precum si despre toxicitatea diferitelor tipuri de
nanoparticule. Celulele plantelor, algelor si fungi au pereti celulari care constituie o bariera
pentru patrunderea nanoparticulelor. Mecanismele care permit nanoparticulelor sa treaca spre
peretii celulei si membranelor sunt foarte putin intelese.

De exemplu, s-a demonstrat recent, ca particule exogene continand zinc si aluminiu,


exercita efecte toxice asupra germinarii si cresterii radacinilor in zonele insamantate cu 6
specii de plante agricole relevante.

Primul forum dedicat toxicitatii si determinarii riscurilor asociate cu utilizarea


nanoparticulelor a avut loc in 2007, la Stockolm, Suedia. Recent, grupuri de cercetare au fost
implicate in cercetari privind interactia nanoparticulelor, cum ar fi nanotuburile de carbon cu
celulele.

Totusi, s-a acordat putina atentie toxicitatii nanoparticulelor pe baza de metale grele
si oxizii acestora. In incercarea de a intelege toxicitatea nanomaterialelor obtinute pe cale
sintetica este necesara considerarea efectelor asupra celulelor si implicit a efectelor sistemice
asupra intregului organism.

Nanoparticulele patrund in organismul uman in primul rand prin inhalare sau prin
contactul cu pielea si in al doilea rand prin injectare sau ingestie, daca nanoparticulele sunt
prezente in medicamente sau mancare.

Unul dintre efectele daunatoare ale nanoparticulelor pentru oameni a fost prezentat
in 1997 de cercetatori britanici care au aratat ca nanoparticulele de dioxid de titan /oxid de
zinc din ecranele solare la formarea radicalilor liberi in celulele pielii si astfel distrug ADN,
Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Medicala
ceea ce ulterior poate conduce la mutatii care ulterior produc modificari ale structurii si
functiei proteinelor. Aceasta poate favoriza dezvoltarea tumorilor si cancerului.

Agentia pentru Protectia Mediului din SUA a descoperit ca nanoparticulele de


dioxid de titan prezente in ecrane solare pot provoca distrugera creierului la soareci.

Grupul profesorului Shunho Jin de la Universitatea California, San Diego, USA, a


demonstrat ca in prezenta nanoparticulelor magnetice, atat timp cat sunt mai mici de 10 nm,
celulele neuronale inceteaza sa raspunda la semnale chimice, si in loc de semnale traductoare,
ele intra in stare latenta. Experimente la nivele de laborator au aratat ca fulerenele pot omori
culturile celulare de ficat, piele si creier.

b) Principalele cauze ale toxicitatii nanoparticulelor

Un important aspect ce este luat in considerare in nanotoxicologie este validarea


biocompatibilitatii nanoparticulelor.

Au fost identificate patru cauze principale ale toxicitatii nanoparticulelor in contact


cu celulele vii:

• din cauza toxicitatii chimice a materiilor prime din care sunt fabricate;

• din cauza dimensiunilor lor mici pot patrunde in membrane celulara si celula;

• din cauza formei( de exemplu: nanotuburile de carbon pot patrunde usor in


membrane celulara);

• modificarile suprafetei pot, de asemenea, afecta agregarea si aglomerarea


nanoparticulelor cu efect asupra toxicitatii si comportarii in mediu.

In conformitate cu estimarile realizate la nivelul anului 2008 numarul de produse de


consum de pe piata care contin nanoparticule sau nanofibre depaseste 800 si continua sa
creasca (Project on Emerging Nanotechnologies, 2008).

In conformitate cu “The Nanotechnology Consumer Products Inventory”-2006, cel


mai comun material mentionat in descrierea produselor a fost carbonul (29 produse care
include fulerene si nanotuburi); argintul a fost al doilea (25 produse) urmat de dioxid de
siliciu(14), dioxid de titan(8), oxid de zinc(8) oxid de ceriu(1). Productia curenta de nano
TiO2 este de 5000 t/a, pentru nanoAg 500 t/a, si pentru nanotuburi de carbon 350 t/a. In
SUA s-a reportat in anul 2005 o productie de dioxid de titan de aproximativ 2 milioane de
tone si trecerea intregii productii de la dioxid de titan bulk la dioxid de titan nano in 2025.

Datorita cresterii productiei de nanoparticule sintetice, expunerea persoanelor


ocupate si publicului la nanoparticule va creste dramatic in egala masura cu eliminarea lor in
mediu.
Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Medicala

Metode de obtinere
Una din problemele de bază care se pun înainte de a trece la exploatarea comercială a unui
material este aceea a fabricatiei. La ora actuală există metode uzuale de a obtine nanotuburile
de carbon si anume: descarcarea in arc electric, vaporizarea(ablatia) cu laser, depunerea
chimica in faza de vapori.

Descarcarea in arc electric

Primele nanotuburi de carbon au fost sintetizate prin metoda descarcarii in arc electric
fara utilizarea catalizatorilor metalici. Aceasta metoda, initial folosita pentru producerea
fulerenelor C60, este cea mai utilizata si probabil cea mai usoara de a produce nanotuburi de
carbon.

Prin urmare, este o metoda care produce un amestec de componente si urmareste


separarea nanotuburilor de compus si de metalele catalizatoare prezente in produsul brut.

Aceasta metoda creeaza nanotuburi prin vaporizarea cu arc a doua vergele de


carbon puse cap la cap, la o distanta de aproximativ 1mm, intr-o incinta cu gaz inert (heliu,
argon), la o presiune joasa (intre 50 si 700 mbar). Recentele investigatii au demonstrat, de
asemenea, ca exista posibilitatea de a crea nanotuburi cu
metoda arcului in azot lichid.

Nanotuburile monostrat rezultate in urma acestei


metode sunt tuburi scurte cu diamentre cuprinse intre 0,6-
1,4 nm, iar nanotuburile multistrat sunt niste tuburi cu
diametre interioare cuprinse intre 1-3 nm si diametre
exterioare in jur de 10 nm.

Avantajele acestei metode constau in faptul ca


nanotuburile monostrat cat si multistrat se pot obtine foarte
usor. Nanotuburile monostrat pot avea mici defecte
structurale, iar cele multistrat pot fi obtinute fara catalizator,
e o metoda ieftina si e posibila obtinerea in aer liber.

Dezavantajele metodei constau in faptul ca tuburile


tind sa fie scurte cu dimensiuni si directii aleatoare si au
uneori nevoie de un proces de purificare destul de costisitor.
Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Medicala

Vaporizarea(ablatia) cu laser

Metoda ablatiei cu laser a fost dezolvtata pentru producerea de fulerene si nanotuburi


de carbon de grupul Smalley. A fost prima data folosit pentru sintetizarea de fulerene si mai
departe aplica pentru a produce nanotuburi de carbon in 1995.

Un laser continuu sau pulsatoriu este folosit pentru a vaporiza o tinta de grafena intr-
un cuport incalzit la 1200 grade Celsius.

Principala diferenta dintre un laser continuu si unul pulsator este ca cel pulsator are
nevoie de o intensitate luminoasa mult mai mare (100kW/cm in comparatie cu 12 kW/cm).

Cuptorul este umplut cu helium sau cu argon pentru a mentine presiunea constanta de
500 Torr. Racirea produselor obtinute prin vaporizare este facuta prin expansiune adiabatica a
mixturii in acea zona. Specii mici de carbon condenseaza rapid ducand la formarea de
macrostructuri de carbon. In acelasi timp, prin atasarea de atomi metalici in clustere de
carbon, ia loc condensarea metalului catalizator astfel prevenind formarea de structuri
instabile. Catalizatorul este prevazut pentru a usura formarea de nanotuburi de carbon.

Formatiile de SWNT presupun existenta a acestor structuri precursoare si se termina


atunci cand particulele de catalizator devin prea mari sau atunci cand conditiile de racire nu
sunt suficiente pentru a permite difuzia carbonului pe suprafata de catalizator.

Avantajul metodei, in
primul rand, e faptul ca
nanotuburile monostrat de
carbon au un bun control al
diametrului si doar cateva
defecte. Prin urmare, produsul
rezultat este complet pur.

Dezavantajul e faptul
ca e o metoda costisitoare,
deoarece necesita lasere
scumpe si are nevoie de putere
de alimentare ridicata. Totusi,
evolutiile recente din domeniul
laserelor de mare putere fac ca
aceasta metoda sa aiba un potential ridicat in viitor.
Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Medicala

Depunerea chimica in faza de vapori

Depunerea chimica in faza de vapori (CVD) este o metoda standard ce a fost folosita
pentru a produce numeroase materiale din carbon, precum si nanotuburi de carbon.

CVD este un proces in care unul sau mai multi precursori volatili sunt transportati prin
intermediul fazei de vapori in camera de reactie unde sunt descompusi pe un substrat incalzit,
depunandu-se astfel stratul subtire.

Etape ale CVD:


 transportul reactivilor in faza gazoasa, de cele mai multe ori intr-un gaz purtator, spre
zona de depunere;
 difuzia sau convectia precursorilor gazosi prin stratul de frontiera (stratul de gaz
fierbinte aflat in imediata vecinatate a substratului);
 adsorbtia precursorilor stratului subtire pe suprafata de crestere.
Avantajele metodei constau in posibilitatea de a obtine nanotuburi pe scara larga, pana la
cantitati industriale, durata mica a procesului si simplitatea sa. Diametrul nanotuburilor
monostrat de carbon este controlabil, iar procesul de recombinare nu este afectat de impuritati,
nanotuburile rezultate fiind complet pure.

Dezavantajul major consta in faptul ca nanotuburile sunt, de obicei, monostrat prin care se
strecoară mici defecte.
Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Medicala

Metode de caracterizare
Nanotuburile de carbon sunt patricule nanometrice de carbon, dar totusi contin o
cantitate mare de impuritati. Caracterizarea CNT-urilor tinteste determinarea cantitatii,
calitatii si proprietatilor acestora.

Caracterizarea nanotunurilor de carbon se poate face prin urmatoarele metode :

 Microscopia de electroni(EM)
 Microscopia prin scanare de electroni (SEM)
 Microscopia prin transmisie de electroni(TEM)
 Difractia de raze X (XRD)
 Analiza termala (TGA/DTG)
 Spectroscopia Raman
 Analiza elementala
 Spectroscopia de absorbtie(UV,Vis si IR), etc.

Utilizari
Nanotuburile de carbon sunt un material minune. De când au fost inventate, îşi găsesc
tot mai multe aplicaţii, care mai de care mai imposibile şi mai neaşteptate. Datorită
proprietăţilor pe care le posedă, nanotuburile de carbon pot fi utilizate în circuitele electrice,
la fabricarea de diode, tranzistoare, porţi logice, ca surse de emisie în câmp cu catod rece
pentru fabricarea FEDurilor (field emision display - afişaje cu ecran plat), pentru stocarea de
energie electrică, pentru ranforsarea materialelor composite, in medicina, pentru implanturi si
ca rute de administrare; in metrologie, pentru senzori de mare sensibilitate; in energetica,
incadrul pilelor de combustie.

Aplicatii medicale

→Nanotuburi de carbon in lupta contra cancerului

Folosirea nanotuburilor din carbon in lupta contra cancerului este experimentata in


laborator inca din 2004. Acesti cilindri microscopici, cu un diametru ce nu depaseste cativa
zeci de nanometre (un nanomentru, prescurtat "nm", corespunde 1/miliard dintr-un metru), au
capacitatea de a patrunde in interiorul celulelor tintite cu scopul de a plasa medicamente.

O echipa internationala de specialisti a reusit, prin aceste tuburi comparabile cu firul


de par, regresul tumorilor maligne la soareci si chiar sa prelungeasca perioada de
supravietuire a animalelor bolnave.
Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Medicala
Totusi, specialistii considera ca este prea devreme pentru a spune daca si cand
aceste nanotuburi din carbon ar putea fi testate si pe om, deoarece sunt inca multe aspecte ce
trebuie lamurite.

Aceste tuburi nu au fost concepute pentru a fi utilizate in medicina. Si totusi iata, ele
sunt folosite, cu oarece riscuri. Astfel, inainte de a fi injectate in organism pe cale sanguina,
fiecare laborator trebuie sa verifice gradul lor de puritate. Iar chimistii trebuie, de asemenea,
sa le adapteze noilor scopuri.

→Nanotuburi de carbon impotriva Eschericia Coli (E.Coli)

Nanotuburile de carbon unistrat (Single-walled carbon nanotubes - SWCNTs) pot


omori bacterii comune patogene precum E.Coli, distrugandu-le peretele celular, afirma
cercetatorii de la American Chemical Society (ACS) in jurnalul Langmuir.

Evidentierea efectului antimicrobian al nanotuburilor naste noi sperante in lupta cu


germenii rezistenti la multiple antibiotice.

S-au incubat celule de E.Coli in prezenta nanotuburilor de carbon timp de o ora.


Microbii au fost omorati atunci cand au intrat in contact cu agregatele de SWCNTs. S-a
presupus faptul ca celulele sunt perforate.

Studiul a scos in evidenta cauza toxicitatii celulare: metalele. Drept urmare, pentru a
evita contaminarea cu metale, tubii au fost sintetizati si purificati in laborator dupa standarde
riguroase.

Elimelech afirma ca rezultatele obtinute sunt comparate cu efectul nanotuburilor de


carbon multistrat despre care se considera ca sunt mai putin toxice decat cele unistrat
(SWCNTs). Se urmareste si efectul SWCNTs asupra diferitelor tulpini bacteriene pentru a
intelege mai bine mecanismul de distructie celulara.

Nanotuburile de carbon se pot folosi la crearea de materiale antimicrobiene si


suprafete special proiectate pentru a imbunatatii igiena iar toxicitatea fiind controlata prin
prevenirea “scurgerii” lor in mediul extern.

→Tulburarile sistemului nervos central(SNC) constau in boli neurodegenerative si tumorile


pe creier. Sunt unele dintre ele mai grele afectiuni de tratat din cauza mediului complex in
care se afla si a restrictionarii de acces. Totusi, nanotehnologia promite sa combata acest
lucru. Datorita formelor sale foarte reduse nanomaterialele pot ajunge in spatii foarte inguste,
inaccesibile in mod obisnuit.

Este de asteptat ca electrozii acoperiti cu nanotubi de carbon sa imbunatateasca starea


curenta a tehnicilor electrofiziologice si sa promoveze dezvoltarea dispozitivelor de interfata
creier-aparat, ambele fiind importante in tratarea bolilor la nivelul sistemului central nervos.
Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Medicala
→Nanotuburile de carbon legate de un anticorp au sa dovedit a fi utile în testele de laborator
pentru a combate cancerul de sân. Nanotuburile conținând anticorpi sunt atrase de proteinele
produse de un anumit tip de celule de cancer mamar.

→Imbunatatesc procesul de vindecare pentru oasele rupte prin introducerea unui schelet de
nanotuburi in zona afectata, facilitand astfel cresterea de material osos nou .

→O aplicație suplimentară a CNT în medicină este de a detecta molecule sau specii. Multe
studii privind reactivitatea electrochimică a nanotuburilor de carbon au arătat că nanotuburile
de carbon pot pune in evidenta biomolecule și sa favorizeze transferul de electroni în proteine

→CNT pot fi, de asemenea, utilizate ca „vasele de sânge” în scopul de a livra medicamente la
țintă (acesta poate fi atasat in lateral sau in spate, sau chiar in interiorul nanotubului). Dupa ce
livrarea medicamentului se face, doza de medicament poate fi redusă,

Concluzii
 Nanotuburile de carbon poate au atras recent atenția lumii dar multe modernizări au
fost făcute de la descoperirea lor. Acestea sunt nanostructuri unice care prezinta
proprietati dezirabile.
 Metodele de producere includ multe abordari care modifica tipul, randamentul si
suprafata structurala a nanotuburilor de carbon, ceea ce duce la schimbarea electrică și
mecanică, a proprietăților și structurii reale a acestora.
 S-a constatat că rezistenţa la compresiune a nanotuburilor de carbon cu pereţi subţiri şi
groşi este cu două ordine de mărire mai mare decât rezistenţa la compresiune a
oricărui alt material cunoscut (Laurie et al 1998).
 În urma evaluării toxicităţii nanotuburilor de carbon, cercetătorii sugerează luarea unor
serioase măsuri de precauţie, deoarece folosirea acestora produce aceleaşi efecte ca şi
în cazul utilizării azbestului.
 Datorită proprietăţilor excelente pe care le prezintă, nanotuburile sunt folosite în
numeroase domenii cum ar fi ingineria mecanica, ingineria electrica si electronica, in
medicina, urmărindu-se în continuare lărgirea sferei de aplicaţii a acestora.
Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Medicala

Bibliografie
 file:///C:/Users/Ana/Downloads/Nanotechnology_in_Dentistry_-
_Current_State_and_Fu.pdf
 http://www.concursurilecomper.ro/rip/2015/ianuarie2015/18-PuneiDanaAnisoara-
Aplicatii_ale_nanotuburilor_de_carbon.pdf
 file:///C:/Users/Ana/Downloads/THE_ROLE_OF_CARBON_NANOTUBES_IN_NA
NOBIOMEDICINES.pdf
 file:///C:/Users/Ana/Downloads/MOJBB-03-00045.pdf
 https://documents.tips/documents/nanotuburi-carbon.html
 https://www.scribd.com/document/121686842/Nanotuburi
 http://www.descopera.ro/stiinta/5189803-nanotehnologia-ingerii-microscopici-ai-
viitorului