Sunteți pe pagina 1din 10

INTRODUCERE

Urmărirea ciclului afacerilor este indispensabilă pentru toţi participanţii în economia de


piaţă.
Pentru politicieni, agenţii guvernamentale, bancheri, pentru cei cu afaceri proprii,
consumatori şi sindicate este crucial să cunoască evoluţia economiei şi dezvoltarea în viitorul
apropiat.
Toţi aceşti doresc să cunoască cât mai exact şi rapid posibil evoluţia ciclului afacerilor pentru
a trage concluzii bine fondate.
Aspectul cheie al acestui context îl reprezintă punctele de inflexiune, adică momentul când
un boom se transformă într-o recesiune şi invers.
Utilizatorii doresc să fie anunţaţi din timp de orice semn de schimbare în progresul
economiei.
Statisticile europene pe termen scurt s-au bazat pe o Directivă a Consiliului Europei. Baza
legală a sistemului european al statisticilor cantitative pe termen scurt este deci revizuită periodic
datorită efortului combinat al Eurostat-ului şi al oficiilor statistice naţionale.
Discuţia asupra bazei legale a început în anul 1992, iar în 1997 Comisia a aprobat o
propunere de sistem de indicatori care a fost supusă Consiliului European.
În paralel cu discuţiile, despre bază legală pentru statisticile pe termen scurt, metodele de
culegere a datelor, calcularea indicatorilor, metodele de estimare, politicile privind publicaţiile, etc,
sunt intensiv verificate de statisticienii europeni pentru a decide asupra regulilor şi recomandărilor
care vor îmbunătăţi calitatea şi comparabilitatea statisticilor europene pe termen scurt.
În ultimii ani, multe întâlniri şi seminarii ale grupurilor operative au fost ţinute pentru a avea
un dialog direct între oficiile statistice naţionale şi Eurostat referitoare la metodologie.

Capitolul nr. 1
EVOLUŢII CONJUNCTURALE ÎN ECONOMIE
În scopul aprecierii conjuncturii sau a evoluţiei pe termen scurt, pentru a descrie cât mai
echilibrat şi coerent ciclul afacerilor, se poate apela şi la alte instrumente de investigare a pieţelor
teritoriale, regiunilor şi economiilor, precum şi de apreciere a situaţiei macroeconomice.
Se regăsesc aici:
 indicele libertăţii economice, elaborat anual de Fundaţia Heritage din SUA (ILE),
clasamentul mediului de afaceri întocmit de Economist Intelligence Unit,
clasamentul elaborat de Forumul Economic Mondial cu privire la potenţialul de
creştere economică şi competitivitatea mondială a ţărilor, indicele de percepere a
corupţiei (PCI) de către mediul de afaceri dintr-o ţară, elaborat de Fundaţia
Transparency International, barometrul de încredere al investitorilor sau cel al
oamenilor de afaceri, conceput de Şcoala de afaceri de la Universitatea din
Michigan etc. Aceste instrument sunt bine calibrate şi constituie repere internaţionale
de analiză, aşa cum se poate constata din descrierea succintă a indicelui ILE.
 Indicele libertăţii economice (ILE- în engleză Index of Economic Freedom este
calculat anual pentru a caracteriza gradul de demonopolizare sau retragere a statului
din economiile notate pe o scală de la 1 (implicare redusă) la 5 (control total), pe
baza unui set de zece aprecieri ale unor experţi americani, pornind de la
caracteristicile observate în fiecare ţară, privind politica comercială, barierele
fiscale, intervenţia guvernului, politica monetară, investiţii străine, sistem bancar,
salarii şi preţuri, drepturi de proprietate, reglementări şi piaţa neagră).
Cicluri economice se suprapun şi se întrepătrund cu cele politice sau electorale: ciclurile
economice lungi (Kondratiev), ciclurile economice medii de 8 până la 10 ani (Juglar), ciclurile
medii investiţionale de 15 până la 25 ani (Simon Kuznets), ciclurile economice scurte (40 luni
Kitchin, 30 de luni Hanau), ciclurile electorale (circa 50 de luni sau 4 ani) etc.
Ciclurile lungi se desfăşoară sub forma unor unde lungi cu o durată de 40-60 ani. Ciclicitatea
este rezultată din necesitatea înlocuirii unui anumite tehnologii de producţie, cu alta mai
perfecţionată. În fiecare ciclu lung de tip Kondratief se disting două faze, una ascendentă şi alta
descendentă sau, mai rar, staţionară, fiecare cu o durată cuprinsă între 20 şi 30 ani.
Ciclurile medii de tip Juglar (după numele profesorului lui Joseph Schumpeter) beneficiază
de o durată între 8-12 ani, uneori chiar mai puţin cuprinzând patru faze a căror denumire este foarte
diversă, dar se utilizează standard sinusoida clasică: declin, recesiune, relansare, expansiune.
Ciclurile scurte sau minore (Kitchin) cuprind doar două faze, expansiunea şi declinul
economic, cu durate cuprinse circa 40 de luni şi se încadrează în ciclul mediu Juglar (două
hipocicluri într-unul mediu). Durata unui ciclu depinde de evoluţia ofertei şi a preţului la produse şi
se desfăşoară pe parcursul a doi-trei ani, atât cât durează în medie şi ciclul producţiei zootehnice.
Cea mai simplă prezentare statistică conjuncturală a economiei într-o manieră sintetică este
aceea a „careului magic” al strategiei economice şi cuprinde rata creşterii economice, rata inflaţiei,
rata şomajului şi soldul balanţei comerciale. Dacă acestui minisistem de indicatori i se adaugă
raportul între veniturile maxime şi cele minime se obţine „pentagonul magic”1.
Cele mai simple soluţii de prezentare statistică conjuncturală a economiei într-o manieră
ceva mai extinsă sunt considerate a fi următoarele:
• decalogul strategic şi tactic al competitivităţii”, unde tabloul „pentagonului magic” se poate
extinde semnificativ completând imaginea economiei cu aspecte caracteristice privind
formarea brută de capital fix, dinamica investiţiilor străine, participarea la circuitul intern şi
internaţional al capitalului (prin îndatorarea internă şi externă) şi evoluţia deficitului
bugetului general consolidat ca procent din PIB.
• „dodecagonul conjunctural” al unei economii naţionale, care adaugă la „decalogul strategic
şi tactic al competitivităţii” alţi doi indicatori esenţiali, respectiv ratingul riscului de ţară (ca
primă evaluare independentă şi anterioară oricărui alt minisistem de indicatori conjuncturali)
şi un indicator esenţial de ierarhizare a economiei.
La nivelul Uniunii Europene prin mecanismul statisticii oficiale comunitare (EUROSTAT) se
oferă o soluţie de identificare a evoluţiei economiilor europene pornind de la un domeniu puţin mai
larg de indicatori economici. Toate seriile cronologice ale acestor indicatori reuniţi ca Business
Cycle Clock (BCC) au fost recalculate pentru a dezvălui numai componenta lor ciclică.
Business Cycle Clock (BCC) este un sistem de informaţii statistice financiar contabile care
cuprinde un număr de 12 indicatori2:
a) PIB (GDP volume);
b) consum final (Private final consumption);
c) preţuri industriale (Industrial producer prices);
d) investiţii (Investments);
1
Săvoiu, G., Grigorescu, R. – Statistică financiară – elemente de statistică macro şi microfinanciară, Editura
Independenţa Economică, Piteşti, 2003, pag. 131.
2
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/BCC/xdis_en.html, accesat decembrie 2013.
e) exporturi (Exports);
f) importuri (Imports);
g, h) ocupare a forţei de muncă (Unemployment, volume and %);
i) producţie industrială (Industrial production, Comenzi noi produse);
j) construcţii (Production in construction);
k) comerţ (Retail trade deflated turnover) şi
l) indice al sentimentului economic (Economic Sentiment Indicator).
Cele patru faze ale dezvoltării ciclice conform Business Cycle Clock (BCC) sunt prezentate
astfel:

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/BCC/xdis_en.html

Capitolul nr. 2
SISTEMUL DE INDICATORI CONJUNCTURALI

Sistemul de indicatori pe termen scurt sau conjuncturali este structurat astfel :


 indicatori-„ţintă” (sau obiectiv), ca de exemplu rata şomajului, rata inflaţiei;
 indicatori de „pilotaj”, ca de exemplu soldul balanţei comerciale ;
 indicatori „instrumentali”, ca de exemplu deficitul bugetului consolidat.
Prezenţa unui sistem de indicatori conjuncturali sau pe termen scurt permite o mai bună
identificare a apariţiei tendinţei, subînţeleasă ca variaţie lentă într-o perioadă îndelungată (ani) a
unui fenomen economic, precizarea ciclicităţii, respectiv a duratei şi timpului de oscilaţie
qvasiperiodică (ascensiune – recesiune sau contracţie – expansiune) în activităţile economice,
fixarea variaţiilor sezoniere ca urmare a unor evenimente climatice, instituţionale, tradiţionale şi
nu în ultimul rând, recunoaşterea cu uşurinţă a fluctuaţiilor neregulate cauzate de evenimente rare,
imprevizibile (greve, inundaţii, cutremure etc.)3
Stabilitatea preţurilor este măsurată prin intermediul a trei indicatori statistici distincţi:
indicele preţurilor de consum (IPC), în calitate de instrument de evaluare de ansamblu a creşterii
preţurilor mărfurilor cumpărate şi a tarifelor serviciilor utilizate de către populaţie, indicele
„implicit” al preţurilor produsului intern brut („deflatorul PIB” –ului) care exprimă modificarea
medie a preţurilor bunurilor şi tarifelor serviciilor întregii producţii a economiei naţionale şi indicele

3
Isac-Maniu, Al., Voineagu, V., Mitruţ, C., Săvoiu, G. – Statistica afacerilor, Editura Independenţa Economică, Piteşti,
2002, pag. 103.
preţurilor produselor industriale (IPPI), instrument de măsurare a evoluţiei de ansamblu a preţurilor
produselor industriale fabricate şi livrate de producători interni.
Promptitudinea IPC – ului în raport cu aceea a „deflatorului PIB” – ului şi sfera sa de
cuprindere mai bună comparativ cu aceea a IPPI –ului, îl transformă în indicatorul principal de
măsurare a stabilităţii preţurilor. IPC este calculat prin formula indicelui de preţ de tip Laspeyres, ca
o medie aritmetică ponderată:

IPC = 
I P ( po qo ) ( po qo )
în care sunt coeficienţii de ponderare
 ( po qo )  ( po qo )
Indicele preţurilor de consum este baza de calcul a inflaţiei, rata inflaţiei exprimându-se ca
ritm al indicelui preţurilor de consum (în procente): R = IPC x 100 – 100
Analiza conjuncturală sau pe termen scurt a stabilităţii preţurilor dispune de resurse
generoase. Calculul decadal al indicelui preţurilor de consum permite evaluări ale inflaţiei în chiar
cursul lunii, indicatorul manifestând disponibilităţi speciale.
Abordarea lunară beneficiază de existenţa unei serii de tip „istoric” (în sensul schumpeterian
al seriei cronologice), numărul termenilor acesteia depăşind cu mult o sută. Pentru a asigura o
comparabilitate statistică temporală a sistemului de indicatori conjuncturali se poate apela la o
evoluţie trimestrială4.
Ocuparea forţei de muncă este relevată de nivelul şomajului şi îşi găseşte expresia
sintetizatoare în rata şomajului. Se cunosc trei procedee de calcul complet diferite ale ratei
şomajului. Primul este acela al raportării şomerilor înregistraţi de către instituţiile specializate la
populaţia activă. Cel de-al doilea este acela al raportării şomerilor definiţi conform Biroului
Internaţional al Muncii ca persoane care nu au de lucru, dar caută un loc de muncă şi sunt dispuse să
înceapă lucrul imediat (respectiv în 2 săptămâni), la populaţia activă. Ultimul procedeu constă în
calculul şomerilor înregistraţi în populaţia cu vârstă cuprinsă între 18 şi 62 de ani (ca pondere).
Primul procedeu este considerat ca având cea mai bună relevanţă naţională, cel de-al doilea ca
permiţând cea mai bună comparabilitate internaţională şi cel de-al treilea ca posedând cea mai
extinsă disponibilitate teritorială (locală).
Rata şomajului înregistrat se calculează prin raportarea şomerilor înregistraţi fie la populaţia
activă (PA), fie la cumulul populaţiei ocupate şi al şomerilor (PO + S).
S sau RS  S x100
RS  x100
PA PO  S
Disponibilitatea anuală a populaţiei ocupate la 1 ianuarie cât şi a şomerilor înregistraţi la
aceeaşi dată, permit obţinerea relativ tardivă a populaţiei active ca indicator de stoc, valabil practic
un întreg an de calcul. Întârzierea poate atinge 8 până la 10 luni, ceea ce conferă un caracter
provizoriu şi rectificabil anual ratei şomajului, ca urmare a dificultăţilor practice de realizare a
„Balanţei forţei de muncă”5.
Echitatea socială vizează modalitate de repartizare a veniturilor între subiectele economice
şi membrii societăţii. Indicatorul conjunctural sau pe termen scurt de evaluare a echităţii sociale în
compensarea prin venituri este constituit de „raportul dintre veniturile personale cele mai mari sau
înalte şi veniturile personale cele mai mici sau scăzute” întregit şi de evoluţiile câştigului salarial
mediu net real şi minim net real.
Indicele de coeziune (echitate) socială (IES) este un raport între valoarea maximă şi cea
minimă a câştigului salarial (brut sau net):
4
Săvoiu, G., Grigorescu, R., op. cit., pag. 134.
5
Isac-Maniu, Al., Voineagu, V., Mitruţ, C., Săvoiu, G., op. cit., pag. 105-106.
CS MAXIM
I ES  x100
CS MINIM
O valoare excesivă la numărătorul sau numitorul indicelui „denaturează” coeziunea socială.
În lipsa valorii câştigului salarial lunar maxim şi minim realizat, indicatorul de coeziune
(echitate) socială în repartiţia veniturilor poate fi evaluat relativ şi ca tendinţă din media maximă la
nivel de activitate raportată la media minimă la nivel de activitate. Disponibilităţile de date sunt
lunare, dar pentru comparabilitate indicatorul conjunctural sau pe termen scurt este calculat
trimestrial, respectiv în ultima lună a trimestrului. Media maximă publicată este a industriei
tutunului sau a activităţilor financiare, bancare şi de asigurări, iar cea minimă a industriei pielăriei şi
încălţămintei sau a lemnului6.
Echilibrul extern al economiei naţionale este rezultatul analizei contului curent al balanţei de
plăţi externe. Fiecare sold este o dovadă a creşterii sau descreşterii performanţelor unei economii. În
cazul economiei naţionale, soldul balanţei comerciale (Δ), deţinând ponderea majoritară în soldul
contului curent:
Δ = X – M, unde X = volumul exportului şi M = volumul importului
În orizontul conjunctural, tabloul macroeconomic al pentagonului magic se poate extinde
semnificativ, completând imaginea economiei cu aspectele caracteristice ale formării brute de capital
fix, dinamicii investiţiilor străine, prin participarea la circuitul internaţional al capitalului, îndatorării
interne şi externe şi evoluţiei deficitului bugetului general consolidat ca procent din PIB.
Formarea brută de capital fix (FBCF) reprezintă valoarea bunurilor durabile achiziţionate de
unităţile producătoare rezidente cu scopul de a fi utilizate timp de cel puţin un an în procesul de
producţie, precum şi valoarea serviciilor încorporate în bunurile de capital fix (conform
metodologiei SCN). Ratele anuale de creştere sau scădere a FBCF calculate pe baza datelor în
preţuri comparabile relevă procesele de redresare sau recesiune economică cu efecte inerţiale
semnificative în PIB – ul perioadelor viitoare7:
RFBCF  I q FBCF x100  100
Investiţiile străine în economie sunt ecoul semnalelor transmise de economia respectivă în
exterior, un standing perceput favorabil în exterior, un climat competiţional sau un sistem de
facilităţi atractiv. Dinamica ascendentă a acestui indicator conjunctural traduce o atracţie economică
în creştere.
Îndatorarea internă şi externă prin nivelul datoriei publice şi a celei externe dar mai ales prin
nivelul cumulat al acestora raportat la PIB şi prin anuitatea sau serviciul anual al datoriei oferă
indicatori utili unui sistem informaţional pe termen scurt mai detaliat.
Deficitul bugetului general consolidat ca procent din PIB este expresia sintetică
conjuncturală a unuia dintre criteriile economice esenţiale invocate la Maastricht, alături de
stabilitatea preţurilor.
În cazul economiilor cu un grad mai ridicat de competitivitate se înlocuieşte indicatorul
investiţii străine cu investiţii totale cu accent pe cele autohtone.
Rezultatul acestui „decatlon” conjunctural sau pe termen scurt, în cazul unei economii aflate
în competiţie, este un „decalog” de programe utile şi înţelegerea climatului intern sau extern al ţării
partenerului de afaceri.

6
Săvoiu, G., Grigorescu, R., op. cit., pag. 137.
7
Isac-Maniu, Al., Voineagu, V., Mitruţ, C., Săvoiu, G., op. cit., pag. 109.
Sistemul de indicatori conjuncturali ai Băncii Mondiale utilizează sursele de date conferite
de statisticile Băncii Mondiale, Institutului Mondial pentru Resurse şi alte organizaţii internaţionale
(ONU, FMI etc.). Sistemul conţine un sumar al indicatorilor dezvoltării socio-economice, urmat de
indicatorii a trei domenii: resurse umane; condiţii de mediu; performanţe economice.
În setul indicatorilor de bază sunt cuprinşi8: populaţia, suprafaţa, produsul intern brut pe
locuitor, speranţa de viaţă la naştere şi procentul neştiutorilor de carte adulţi.
 Populaţia şi datele detaliate despre forţa de muncă oferă un profil al principalelor tendinţe
demografice dintr-o ţară. Banca Mondială defineşte populaţia unei ţări prin situaţia de
„facto”, adică prin „numărul total al rezidenţilor în ţara respectivă, indiferent de cetăţenie sau
de statut legal” (exceptând refugiaţii, care nu sunt stabiliţi definitiv în ţara care le-a acordat
azil).
 Suprafaţa este furnizată de FAO şi cuprinde suprafaţa totală, unde alături de uscat sunt
cuprinse şi apele interioare.
 Produsul intern brut pe locuitor este calculat cu ajutorul metodei „Atlasului Băncii
Mondiale”.
Factorul de conversie al „Atlasului” pentru oricare an este media cursului de schimb a unei
ţări (sau a unui factor de conversie alternativ) pentru anul respectiv şi cursul său de schimb pentru
doi ani precedenţi. Anterior se operează corecţii datorită diferenţelor dintre rata inflaţiei în ţara
respectivă şi rata inflaţiei în principalul grup de ţări dezvoltate. Această medie pe trei ani atenueazã
fluctuaţiile anuale ale preţurilor şi cursurilor de schimb ale fiecărei ţări. Factorul de conversie al
metodei se aplică PNB-ului ţării respective. PNB-ul rezultat în dolari SUA se împarte la cifra
reprezentând populaţia la jumătatea anului, pentru ultimul din cei trei ani pentru a afla PNB/locuitor.
 Speranţa de viaţă la naştere (frecvent numită durata medie a vieţii) indică numărul de ani
pe care se presupune că îi va trăi un nou- născut în condiţii de menţinere neschimbată pe tot
parcursul vieţii a indicilor de mortalitate.
 Proporţia analfabetismului adult este definită ca ponderea din populaţia în vârstă de peste
15 ani şi care nu poate citi şi scrie o propoziţie simplă, scurtă, cu subiect din viaţa curentă, pe
care să o şi înţeleagă.
Un alt subsistem de indicatori macroeconomici cuprinde9: deficitul/excedentul curent al
guvernului (veniturile curente ale bugetului diminuate cu cheltuielile curente), ratele nominale ale
dobânzilor bancare (rata dobânzii la depozit plătită de băncile comerciale sau similare pentru
depozitele la vedere, la termen sau de economii şi rata de împrumut percepută de bănci pentru
împrumuturi acordate clienţilor preferaţi) media anuală a inflaţiei (estimată cu IPC sau provizoriu
cu „deflatorul PIB”-lui), echilibrul de cont curent anterior transferurilor oficiale (suma
exporturilor nete de bunuri, servicii şi transferuri private), rezervele internaţionale brute (respectiv
de aur monetar, drepturi speciale de tragere – DST – uri), poziţia ce rezultă din punct de vedere al
rezervelor şi valoarea netă actuală a datoriei externe totale (valoarea ajustată a plăţii serviciului
întregii datorii pe durata acestuia, în preţuri curente) explică de manieră conjuncturală evoluţia
economiei naţionale.
Indicatorii economici externi preluaţi în principal din bazele de date UNCTAD şi FMI
completează imaginea generală macroeconomică prin: termenii de schimb (instrumente de măsură
a variaţiei relative a preţurilor de export faţă de aceea a preţurilor de import), indicele de
concentrare a exporturilor (prin metoda Hirschman sau Herfindahl) şi fluxurile totale nete de
resurse, provenite în special din datoria pe termen lung, alături de fluxurile nete de capital privat.

8
Săvoiu, G., Grigorescu, R., op. cit., pag. 145-146.
9
Isac-Maniu, Al., Voineagu, V., Mitruţ, C., Săvoiu, G., op. cit., pag. 117-118.
Indicatori ai resurselor umane cuprind: rata medie anuală de creştere a populaţiei (r) estimată
de un model parabolic sau de un model exponenţial folosind ca metodă de estimare metoda celor
mai mici pătrate sau alt procedeu statistic, pe baza unor serii de date statistice.
 Distribuţia veniturilor şi a cheltuielilor de consum caracterizează împrăştierea faţă de
starea ipotetică de egalitate a distribuţiei venitului sau cheltuielilor de consum la nivel
naţional. Pentru măsurarea inegalităţii sociale se pot utiliza indicele Gini 10, curba Lorentz sau
alţi indicatori structurali.
 Alţi indicatori socio-economici: accesul la îngrijirea sănătăţii, la apă potabilă, canalizare,
predominanţa malnutriţiei ca măsură procentuală a copiilor cu carenţe în substanţe nutritive
care le afectează sănătatea şi potenţialul genetic de creştere, predominarea contracepţiei, rata
fertilităţii totale, rata mortalităţii materne şi ratele de şcolarizare pot contribui la completarea
sistemului indicatorilor.
 Nivelul calităţii mediului înconjurător este sintetizat de indicatori privind aerul (emisiile
de bioxid de carbon), folosirea terenurilor, despăduririle, zonele naţionale protejate,
asigurarea cu apă, oraşele şi aglomerările urbane şi consumul de energie. Datele provin din
surse FAO şi ale Institutului Mondial pentru Resurse.
 În sinteză se efectuează o evaluare finală printr-un subsistem de indicatori ai performanţelor
economice ce cuprinde indicatori ai SCN privind creşterea şi structura economiei (PIB,
consum public, consum privat, formarea brută de capital fix, economii interne brute,
exporturi) privind bugetul guvernamental şi deficitul/excedentul general, balanţa de plăţi,
datoria externă. Informaţiile sunt extrase din bazele de date ale FMI şi ale Băncii Mondiale.
Sistemul de indicatori statistici conjuncturali selectivi ai dezvoltării mondiale conceput de
Banca Mondială surprinde schimbările importante nu numai în economia globului ci mai ales în
modul de apreciere şi măsurare a dezvoltării. Imaginile oferite de indicatorii „pentagonului magic”,
de sistemul de indicatori conjuncturali sau pe termen scurt ai EUROSTAT-ului şi de sistemul de
indicatori conjuncturali selectivi ai Băncii Mondiale dau substanţă orizontului economic al ţării
partenerului de afaceri, devenind astfel utile în managementul firmelor româneşti.

Capitolul nr. 3
SISTEMUL DE INDICATORI PE TERMEN SCURT

Schimbările majore survenite în Uniunea Europeană, respectiv moneda Euro, banca centrală
comună şi numărul în creştere permanentă al statelor membre au condus la revizuirea
reglementărilor legale ale sistemului de indicatori conjuncturali sau pe termen scurt.
Armonizarea noţiunilor, normelor, clasificărilor, nomenclatoarelor, tehnicilor de culegere,
instrumentelor de calcul şi în final a sistemelor naţionale de indicatori ale statelor membre ale UE
este o condiţie necesară pentru comparabilitatea statisticilor conjuncturale dar şi pe termen scurt.

10
Indicele Gini, deşi cel mai utilizat coeficient de măsurare a inegalităţii, nu diferenţiază foarte sensibil. Astfel, pentru
cazul a două state în care curbele Lorenz după distribuirea venitului se întretaie, deşi distribuţiile de venit sunt diferite se
pot obţine valori egale ale indicelui Gini.
Manualul metodologic al statisticii pe termen scurt11 al instituţiei de specialitate a Uniunii
Europene, respectiv EUROSTAT, evidenţiază trei cerinţe ale actualului sistem de indicatori
conjuncturali sau pe termen scurt:
• cunoaşterea exactă a evenimentelor economice pe termen scurt privind ciclul afacerilor în
toate activităţile (cu precădere industriale şi de servicii)
• ponderea în creştere a informaţiilor regionale însoţită de o detaliere a indicatorilor la nivelul
regiunilor majore ale unei ţări cu o frecvenţă lunară sau cel puţin trimestrială
• satisfacerea necesităţilor utilizatorilor de date privind ciclul afacerilor pe diferite pieţe şi
pentru diferite dimensiuni ale agentului economic (clase de mărime) asigurând un nivel de detaliere
rezonabil, un număr optim de indicatori, claritate şi comparabilitate sporită.
Cerinţele expuse ale sistemului de indicatori pe termen scurt al EUROSTAT-ului sunt
rezultate firesc din obiectul acestuia, respectiv „evaluarea, analizarea şi prognozarea” detaliată a cât
mai multor metode posibile pentru activităţile desfăşurate în economiile statelor membre.
Proiectul minimal şi funcţional al acestui sistem conţine în esenţă un set de indicatori
conjuncturali sau pe termen scurt care prezintă minimum 10 elemente12:
 evaluarea de tip cantitativ a activităţii definită prin producţie;
 anticiparea activităţii sintetizată prin comenzi şi contracte;
 factorul esenţial al fluctuaţiilor conjuncturale, respectiv investiţiile;
 anticiparea tendinţelor în domeniul fluctuaţiilor (abordate prin investiţii) aproximând
profitabilitatea prin excedentul brut de exploatare;
 aproximarea profitabilităţii se realizează faptic prin evidenţierea a doi indicatori: cifra de
afaceri şi compensaţia pentru salariaţi;
 ajustarea pe diferite pieţe cu scopul asigurării comparabilităţii valorice prin indicele de preţ
(indicele preţurilor produselor industriale, indicele preţurilor de consum, indicele valorii unitare);
 detalierea statistică necesară privind utilizări şi destinaţii prin stocuri şi fonduri fixe;
 evaluarea de tip cantitativ a resurselor de muncă prin numărul forţei de muncă şi rata
şomajului;
 utilizarea intensivă a forţei de muncă prin productivitate;
 expresia cantitativă a legăturii cu restul lumii dată de cererea externă prin exporturi şi de
competiţia din afară prin importuri
De regulă se evidenţiază modificări faţă de perioade corespunzătoare din anul precedent sau
chiar faţă de perioade anterioare sau mai simplu rate de modificare, după formula generală: R (%) =
I x 100-100, unde „I” este indicele exprimat printr-un coeficient şi constituit special pentru astfel de
situaţii.
Se remarcă trei aspecte generale importante 13: orizontul de timp al indicatorului, forma
indicatorului şi tipul de valoare totalizatoare finală.
• Orizontul de timp impune compararea cu perioada cea mai apropiată, respectiv ultima lună,
ultimul trimestru sau perioada corespunzătoare a anului precedent şi avantajează în cazul
fenomenelor cu sezonalitate sporită, dar devin înşelătoare dacă situaţia economică, respectiv ciclul
afacerilor este apropiat de un moment hotărâtor, „un punct de inflexiune”.
• Forma indicatorului este un indice statistic care reliefează ciclul tendinţei în încercarea de a
elimina fluctuaţiile. Acest lucru este cel mai bine exemplificat prin seriile de indici statistici
cronologici (accesibili pe un număr mare de ani).

11
Manualul privind metodologia statisticii pe termen scurt, INSSE, Bucureşti, 2000
12
Săvoiu, G., - Statistică pentru afaceri, Editura Universitară, Bucureşti, 2011, pag. 219.
13
Isac-Maniu, Al., Voineagu, V., Mitruţ, C., Săvoiu, G., op. cit., pag. 113.
• Tipul de valoare totalizatoare finală este media lunară sau mobilă formată din mai multe
luni. Deşi o medie nu prezintă practic niciodată exact ultima evoluţie are totuşi un mare avantaj fiind
mai puţin sensibilă sau „volatilă” la factori extremi sau distorsiuni mari.
Conform metodologiei EUROSTAT, „Producţia” este definită fie ca activitate „în sine” de
prelucrare, de transformare a bunurilor, fie ca rezultat al activităţii de prelucrare, de transformare a
bunurilor. Producţia devine astfel „valoare adăugată” la costul factorilor, iar indicele producţiei
caracterizează evoluţia valorii adăugate.
Evaluarea dinamicii producţiei se realizează practic prin indicele său de volum, calculat cu
formula indicelui lunar standard Laspeyres (în varianta sa de tip indice Geary):
n m

 pio qit   p *jo q *jt


i 1 j 1
I qt /0  n m
x100
p i 1
io qio   p q
j 1
*
jo
*
jo

unde: P = preţul, q = cantitatea, i = produse utilizate ca intrări, p* = preţul materialului, q* =


cantitatea materială, j = materialele utilizate ca intrări
Dinamica producţiei fizice sau producţiei brute se pot calcula şi prin indici în formula
Laspeyres fără a se ţine cont de intrările de materiale:

I qt /0 
p q 0 t
x100
p q 0 0

Evoluţia producţiei valorice este afectată de dificultatea practică privind obţinerea datelor
necesare referitoare la preţuri. Soluţia adoptată majoritar este deflaţionarea vânzărilor cu un indice
de preţ de tip Laspeyres.
Indicii comenzilor şi contractelor14 cuprind evoluţia noilor comenzi (contracte) şi a stocului
de comenzi. Rentabilitatea cercetării statistice a comenzilor este restrânsă la activităţile de producţie
în principal la comandă, la activităţile cu un ciclu de fabricaţie îndelungat sau la activităţile mari de
comenzi, iar calculul indicilor se poate realiza prin indici valorici lunari simpli:

I CN t / 0 
V CNt
x100
V CN 0
unde VCN = valoarea comenzilor noi în perioadele „0” sau „t”
0 ,t

Evaluarea investiţiilor pe termen scurt se realizează prin metoda fluxului bunurilor


corporale. Conceptul de investiţii brute în bunuri corporale care stă la baza metodei are în conţinut
toate bunurile de capital corporale având o durată de viaţă de peste un an, indiferent dacă sunt
achiziţionate recent sau deja existente, de la terţi sau fabricate pentru uz propriu în scopul:
 creşterii capacităţii de producţie;
 sporirii productivităţii prin micşorarea costurilor unitare;
 înlocuirii bunurilor de capital învechite (maşini, echipamente, instalaţii).
Anchetele sunt trimestriale şi conduc la evaluarea producţiei naţionale (PINV) la care se
adaugă, în vederea estimării corecte, importurile (M) de bunuri de capital şi se scad exporturile (X)
de bunuri de capital:
14
Săvoiu, G., Grigorescu, R., op. cit., pag. 143.
I INV  P INV  M INV  X INV
Indicele cifrei de afaceri15 asigură cunoaşterea dinamicii desfacerilor, diferenţa între cifra de
afaceri şi producţie fiind una de substanţă. Cifra de afaceri este utilizată la evaluarea tendinţelor
curente ale desfacerii, respectiv la identificarea fluctuaţiilor pieţei (a punctului de echilibru cerere –
ofertă), în timp ce producţia reflectă tendinţele de volum ale valorii adăugate la costul factorilor.
Diferenţa devine mai evidentă între indicele de deflaţionare al cifrei de afaceri şi indicele de
producţie. Astfel producţia nevândută care influenţează creşterea stocurilor este cuprinsă în indicele
de producţie, dar nu şi în indicele cifrei de afaceri, în timp ce vânzările din stoc sunt incluse în cifra
de afaceri, dar nu influenţează producţia. În indicele cifrei de afaceri apare adesea producţia
secundară, în timp ce indicele de producţie, bazat pe o listă de produse nu o cuprinde, iar
deflaţionarea cifrei de afaceri se poate face doar cu indicele de preţ pentru producţia internă şi nu cu
preţurile de export, ceea ce la producţie nu se întâmplă. Cifra de afaceri devine relativ sinonimă cu
vânzări, expedieri, livrări.
Calculul indicelui cifrei de afaceri rezidă în compararea cifrei de afaceri (CA) din toate
unităţile eşantionate şi observate efectiv ale lunii curente „t”, cu cifra de afaceri a perioadei de bază
„0”

I CA t / 0 
 CAt x100
, unde CA este cifra de afaceri

CA o

Compensaţia pentru salariaţi sau salariul în termenii sistemului conturilor naţionale se


evidenţiază printr-un indice agregat la nivel de activităţi. Unele state membre EUROSTAT publică
variabila ca cifră absolută.
Forţa de muncă utilizată, ca număr de persoane angajate, rata şomajului şi volumul timpului
de muncă efectiv lucrat, exprimat ca număr de ore lucrate, sunt principalii indicatori de ajustare din
domeniul forţei de muncă.
Indicii preţurilor, prin indicele preţurilor de consum şi prin indicii preţurilor produselor
industriale (interni şi de export) au ca scop asigurarea de informaţii rapide despre fluctuaţiile ciclului
economic, ultimii fiind mult mai rar folosiţi ca indici deflatori. Calculaţi ca indici de tip Laspeyres,
indicii preţurilor sunt în mare măsură armonizaţi, indicele preţurilor bunurilor de consum armonizat
(HPCI) fiind realizat în proiect în U.E. încă din 1997.
Volumul exportului şi cel al importului, gradul de acoperire al importurilor prin exporturi şi
soldul balanţei comerciale sunt principalii indicatori utilizaţi pentru comensurarea legăturii cu
restul lumii.
Rezultatele indicatorilor conjuncturali şi cele ale indicatorilor pe termen scurt trebuie să fie
în concordanţă cu celelalte domenii ale sistemului statistic, mai ales cu „sistemul conturilor
naţionale”. Numai un sistem de indicatori integrat şi necontradictoriu este relevant şi merită
încrederea utilizatorilor.

15
Isac-Maniu, Al., Voineagu, V., Mitruţ, C., Săvoiu, G., op. cit., pag. 115.