Sunteți pe pagina 1din 103

BOTANICA FARMACEUTICA

CURS 1
SISTEMATICA VEGETALA
Botanica sistematica sau Taxonomia plantelor

• Una din principalele ramuri ale botanicii


• Obiect: descrierea, clasificarea si sistematizarea taxonilor = unitati
sistematice
• Prin obiectul ei de studiu – plantele grupate filogenetic
• Oglindeste caile de dezvoltare a regnului vegetal, stand la baza tuturor
domeniilor de cercetare fundamentala si aplicativa, care vizeaza
cunoasterea, raspandirea si utilizarea rationala a resurselor vegetale
• Cca 500.000 specii vegetale – cunoasterea caracterelor, a gradului de
rudenie si de evolutie, raspandirea, importanta practica si rolul pe care il
joaca plantele in natura
• In mare aceasta bogatie floristica se poate clasifica:
– Ciuperci +bacterii – 120.000 sp.
– Alge – 40.000 sp.
– Licheni – 16.000 sp.
– Muschi – 23.000 sp.
– Ferigi – 11.000 sp.
– Gimnosperme – 6000 sp.
– Angiosperme – 290.000 sp.

CLASIFICAREA LUMII VII


• unitatea de baza in clasificarea plantelor = SPECIA (TAXONUL)
• Specia – continua dezvoltare si schimbare ca urmare a actiunii factorilor
interni si externi
• D.p.d.v. sistematic, specia este exprimata prin nomenclatura binara (2 cuvinte latine
sau alta limba, dar cu terminatie latinizata; primul = genul (nume generic), iar al 2 –
lea+primul = numele propriu-zis al speciei (epitet specific), care o deosebste de
celelalte specii ale aceluiasi gen
• Ex:
– Viola odorata – o deosebeste de celelalte specii (V. tricolor, V. arvensis)
• acelasi epitet specific poate fi folosit in cadrul diferitelor genuri
– officinalis (Pulmonaria, Symphytum, Taraxacum, Primula, Calendula)
• dupa binomul speciei se indica numele abreviat al botanistului care a descris prima
data specia respectiva, dandu-i numele specific:
– Rubus caesius L. (Linné), Tilia cordata Mill. (Miller)
• Orice individ vegetal apartine unui nr. de taxoni de ranguri ierarhice subordonate,
specia constituind rangul de baza

• Principalele ranguri de taxoni in lumea vegetala, in ordinea ascendenta: specia


(species), genul (genus), familia (familia), ordinul (ordo), clasa (classis) si increngatura
(phyllum, divisio)

• Fiecare specie apartine unui gen, fiecare gen unei familii, fiecare familie unui ordin;
specia poate cuprinde si unitati mai mici: subspecia, varietatea, forma
Denumirea produselor vegetale

• Belladonnae radix, Aconiti tuber, Colchici bulbus, Frangulae cortex, Chelidonii


herba, Verbascii flos, Anisi fructus, Lini semen
• Denumirile populare ale plantelor – proprii fiecarei natiuni si sunt facultative
Tendinte actuale in clasificarea lumii vii
• Lumea vie – impartita in 2 regnuri (vegetal si animal) – conceptie
depasita, care corespunde perioadei in care a trait Linné (sec. XVIII).
• Grupele noi de organisme ce erau descoperite – clasificate ca plante
sau animale
• Exemple: CIUPERCILE si BACTERIILE → PLANTE
• PROTOZOARELE → ANIMALE
• Chlamydomonas (alga verde mobila care “inoata” prin apa si isi
fabrica singura substantele nutritive) → NU A PUTUT FI
CLASIFICATA nici la plante, nici la animale
• 1930 – impartirea traditionala a organismelor vii in 2 regnuri a
devenit inadecvata
• Tendinta actuala – impartirea lumii vii in 5 regnuri: MONERA,
PROTOCTISTA (PROTISTA), FUNGI (ciuperci), PLANTAE si
ANIMALIA (dupa R. Whitaker, elaborat in 1959 si perfectionat de
Lynn Margulis)
• Conceptul lui Whitaker cu cele 5 regnuri este cel mai viabil, desi
exista si alte pareri dupa care lumea vie se imparte in 4 sau 6
regnuri
Clasificarea
lumii vii
Principalele caracteristici ale celor 5 regnuri ale lumii vii

MONERA PROTISTA FUNGI PLANTAE ANIMALIA


procariote, lipsite
- - eucariote, - eucariote, - eucariote, - eucariote,
de structuri nucleu, nucleu, nucleu, nucleu,
celulare legate mitocondrii, unele mitocondrii, dar nu mitocondrii, mitocondrii, nu au
prin membrane au cloroplaste au cloroplaste; cloroplaste; perete cloroplaste si nu
perete celular din celular din au perete celular
chitina celuloza
- solitare, - majoritatea - unele unicelulare - pluricelulare, de - pluricelulare,
filamentoase sau solitare, unele sau cu miceliu obicei fixate de sol majoritatea mobile
coloniale coloniale sau septat
pluricelulare

- aerobe sau
- - cele mai multe - cele mai - strict aerobe - strict aerobe
anaerobe sunt aerobe numeroase aerobe

- autotrofe sau
- - autotrofe sau - majoritatea - cele mai multe - heterotrofe
heterotrofe heterotrofe saprofite autotrofe =
fotosintetizante
- bacterii de
- - amoebe, - drojdii, - muschi, ferigi, - spongieri, viermi,
diverse tipuri parameci mucegaiuri, plante cu flori serpi, insecte,
ciuperci cu palarie mamifere
TENDINTE NOI IN CLASIFICAREA PLANTELOR

• Stabilirea identitatii unei specii si a apartenentei ei la o anumita unitate


sistematica se face pe baza caracterelor:
 Citologice fiziologice
 Histologice corologice
 Morfologice geobotanice
 De structura si organizare a florii fitocenologice
 Anatomice biochimice
 Embriologice paleontologice

Criterii biochimice
• Chemotaxonomia
• Serodiagnoza
CHEMOTAXONOMIA

• Utilizeaza asemanarea chimica in clasificare


• Utilizeaza:
– Mesagerii de ord. III (substante ale metabolismului secundar):
• Flavone
• Cumarine
• Alcaloizi
• Terpene
• Iridoide
– Mesagerii de ord. II:
• Proteine
• Enzime
– Mesagerii de ord. I:
• Acizii nucleici (succesiunea nucleotidelor in ADN)
• Analizele mesagerilor de ord. II si I. → costisitoare, necesita
aparatura performanta – se foloseste analiza compusilor
metabolismului secundar
• Botanica farmaceutica (botanica aplicata) – analiza compusilor
metabolismului secundar este importanta deoarece constituie
principii active → aprecierea calitativa si cantitativa a resurselor de
plante medicinale
SERODIAGNOZA
• Se bazeaza pe proprieatea antigenica specifica a proteinelor
vegetale si reactiei lor cu anticorpii animali indusi de catre alte
proteine vegetale provenite din specii apropiate sau indepartate
filogenetic

• TAXONOMIA stabileste regulile de clasificare, valoarea diferitelor


caractere in clasificare, pe baza carora SISTEMATICA realizeaza
sistemul concret de clasificare
• FLORA are ca obiect descrierea si enumerarea speciilor pe unitati
sistematice si raspandirea lor intr-un anumit areal (ex: Flora
Dobrogei, Flora Romaniei, Flora Europei)
• Tendinta generala in sistematica moderna este de a grupa plantele de
la reprezentantii cu organizarea cea mai simpla spre cele mai complexe
• Nu exista inca un sistem unitar, general valabil si acceptat de toti
sistematicienii
• Toate sistemele au un caracter comun, acela de a grupa plantele dupa
anumite caractere de asemanare, din care sa reiasa legatura de
inrudire cat si gradul de evolutie al acestora
• Clasificarea dupa care vor fi prezentate plantele in acest curs respecta
evolutia subregnurilor vegetale: Thallobionta, Bryobionta si
Cormobionta
• In scop didactic, plantele se impart in: Thallophytae (plante inferioare)
si Cormophytae (plante superioare).
THALLOBIONTA (TALLOPHYTA)
• Plante inferioare – corp vegetativ nediferentiat d.p.d.v. morfoanatomic si lipsit
de organe vegetative (radacina, tulpina, frunze) = un tal
• Le lipsesc vasele conducatoare = plante avasculare (lipseste cilindru central
organizat)
• Inmultirea:
– asexuat, prin diviziune sau prin spori
– sexuat – organe sexuale unicelulare reprezentate prin oogoane si anteridii
CLASIFICARE

• Bacteriophyta (bacterii)
• Increng. Cyanophyta (alge albastre)
• Euglenophyta (flagelate)
• Chrysophyta (alge aurii)
• Pirrophyta (dinoflagelate)
• Chlorophyta (alge verzi)
• Phaeophyta (alge brune)
• Rhodophyta (alge rosii)
• Myxophyta (mixomicete)
• Mycophyta (ciuperci)
• Lichenophyta (licheni)
Increngatura Cyanophyta – alge albastre

• Talofite unicelulare, sferice, libere sau grupate in cenobii


• Forma filamentoasa, lamelara
• 2 tipuri de celule – obisnuite si heterociste – mai mari, lipsite de
pigmenti
• Raspandire: ape, soluri umede, ziduri si stanci
• Structura celulara: membrana = 2 paturi una externa groasa
albuminoida si alta interna – subtire, pecto-celulozica
• In protoplast deosebim cromoplasma (clorofila, ficocianina,
ficoeritrina, caroten si glicogen – produs de asimilatie) si
centroplasma cu nucleu difuz
• Nutritie: autotrofe, fotosintetice (glicogen)
• Miscarea: imobile
• Exceptie – formele filamentoase → miscare de rotire (conica)
• Inmultire:
– diviziune directa (sciziparitate)
– ruperea filamentului - hormogoane
• Clasificare:
– dupa felul talului – libere/cenobii
– dupa tipul de inmultire
Ordinul Nostocales (Hormogonales)
• cenobii filamentoase, simple sau aparent ramificate
• heterociste si formarea homogoanelor
Familia Oscillatoriaceae
• miscari oscilatorii
• filamente cenobionte neramificate
• mediu acvatic (ape termale)
Familia Nostocaceae
• cuprinde indivizi cenobionti
• forma ovala, sferica→ salbe intortocheate inglobate intr-o masa
comuna gelatinoasa
• Reprezentanti: Nostoc communae (cleiul pamantului) – masa
galben verzuie, in siraguri inglobate in masa gelatinoasa comuna
Nostoc communae
Nostoc communae
Increngatura Chlorophyta – alge verzi

• Talofite uni sau pluricelulare, filamentoase, simple sau ramificate


• Raspandire: ape dulci si marine facand parte din plancton, sol, aer
• Structura:
– membrana – celuloza, pectine si substante amiloide
– nucleu bine diferentiat
• Nutritie: autotrofa, produsul fotosintezei – amidon
• Prezinta cromatofori (culoarea verde) de forme variate: lame, discuri,
stelute, panglici, granulatii; ei contin clorofila si caroteni si pe ei se dispun
pirenoizi de natura proteica
• Inmultirea:
– diviziune (directa)
– asexuat: zoospori
– sexuat: contopirea a 2 celule sexuale de potente diferite
• Izo-,anizo-, oogamie dupa forma gametilor
Clasificarea - 3 clase: Euchlorophyceae, Conjugatae,
Charophyceae

I. Clasa Euchlorophyceae

• Ord. Volvocales: Chlamidomonas, Volvox


• Ord. Chlorococcales (Protococcales): Chlorococcus, Pleurococcus,
Chlorella, Scenedesmus
• Ord. Ulothrichales
• Ord. Siphonocladales
• Ord. Siphonales
Volvox sp
Volvox aureus
Ord. Ulothrichales
• întotdeauna pluricelulare, cu tal filamentos, lamelar sau tubular, simplu sau
ramificat, întotdeauna fixat de substrat
• înmulţirea:
• vegetativ
• asexuat
• sexuat: izo-, anizo-, oogamie
• majoritatea → acvatice
• Reprezentanti:
• Ulothrix zonata
• algă filamentoasă, pluricelulară

• Ulva lactuca şi U. latissima (salata de mare)


• tal lamelar

• Enteromorpha intestinalis
• de ape sărate (mare, lacuri)
• la început tal tubulos, fixat, apoi se desprinde şi pluteşte

• IMPORTANŢA Ulotrichalelor → se consideră că din ele provin Cormofitele


Ulva lactuca
Ulva lactuca
Enteromorpha intestinalis
Enteromorpha intestinalis
Ord. Siphonocladales
• alge verzi pluricelulare, fiecare celulă → plurinucleată
• tal filamentos simplu sau ramificat, dar totdeauna fixat de substrat
• înmulţirea:
– asexuat
– sexuat: izo-, oogamie

• Cladophora glomerata
• tal filamentos, ramificat, fixat pe fundul apelor (lacuri, bălţi)
• înmulţirea:
– asexuată → zoospori ciliaţi
– sexuată: gameţi mici, ciliaţi (izogameţi)
zoospori ♂ → gametofit ♂ → izogameţi ♂
SPOROFIT 2n zigot + sporofit
– zoospori ♀→ gametofit ♀ → izogameţi ♀ 2n

• alternanţa de generaţii (sexuată şi asexuată) → generaţii asemănătoare


între ele = IZOMORFE
Ord. Siphonales (Bryopsidales)
• alge verzi cu tal unicelular, tubulos, plurinucleat, vizibil cu
ochiul liber (sifon)
• corpul fixat de substrat, ramificat, la unele se diferenţiază
morfologic în rizoid, cauloid, filoid (false organe vegetative)
• înmulţirea:
– vegetativ
– asexuat: zoospori
– sexuat: izo-, anizo-, oogamie

• Caulerpa prolifera
• trăieşte în Marea Mediterană
• are talul diferenţiat în organe distincte
• dimensiuni: 20-100 cm

• Acetabularia mediteranea
• corp vegetativ ca o ciupercă macromicetă
Alge verzi
II. Clasa Conjugatae (Akontae)
• alge verzi uni sau pluricelulare, filamentoase
• celule uninucleate, caracterizate prin lipsa flagelilor
• sunt libere, nefixate de un substrat, neramificate
• înmulţirea:
– diviziune celulară (directă)
– conjugare (sexuat) = tip special de înmulţire (copulare)

• Ord. Zygnematales
• Spirogyra sp.
• pluricelulare, filamentoase, neramificate, cu celule dispuse cap la cap
• tal nefixat → pluteşte la suprafaţa apelor stătătoare
• la suprafaţa talului → gelatină = consistenţă mucilaginoasă
• cromatofori în formă de panglică, dispuşi parietal, în spirală
• înmulţirea:
– vegetativ (ruperea talului)
– sexuat = copulare/conjugare
Conjugarea la Spirogyra sp.
Spirogyra
IMPORTANŢA ALGELOR VERZI
• constituienţi de bază ai fitoplanctonului
• hrana animalelor acvatice
• rol pozitiv → oxigenarea apelor
• rol negativ → când se înmulţesc prea mult
(celofilamentoase), prin descompunere poluează apele
• importanţă în alimentaţie (Japonia)
• pentru animale = praf de alge (în nutreţ)
• în zborurile cosmice → oxigenează atmosfera şi consumă
CO2
• fixează o mare cantitate de energie solară → sursă
energetică pentru organismele animale
Încrengătura Phaeophyta (alge brune)
• alge superioare, pluricelulare
• culoarea - FUCOXANTINA
• răspândite în mări şi oceane (ape reci)→ → zonele bentonice (adâncimi ~
200 m)
• tal filamentos, simplu sau ramificat, lamelar sau cilindric, cu diferenţieri
morfologice: rizoid, cauloid, filoid
• membrana celulară → săracă în celuloză, dintr-un polizaharid = fucoidină
şi alginaţi
• se pot distinge chiar ţesuturi (false): asimilator, de rezervă, conducător,
mecanic
• nutriţia = AUTOTROFĂ ⇒ produşi de asimilaţie (laminarină, manitol, ulei,
fucosan)
• înmulţire:
– asexuat → zoospori biflagelaţi
– sexuat → izo-, anizo-, oogamie

•  ALTERNANŢĂ DE GENERAŢII EVIDENTĂ 


Alge brune
Clasificarea:
• după felul înmulţirii sexuate
• după tipul alternanţei de generaţii

• Ordinul Laminariales
• predomină sporofitul
• tal cu diferenţieri pronunţate
• răspândite în special în mările şi oceanele polare

Laminaria saccharina
• filoid > 1 m, ce conţine mult manitol şi se consumă în Japonia
Laminaria digitata şi L. cloustoni
• filoid spintecat (ca degetele de la o mână)
• cauloidul → Laminariae stipites
Laminaria esculenta
• lamină lungă de câţiva metri
• folosită la prepararea gelozei alimentare
Macrocystis pyrifera
• algă gigantică (200-400 m) din Oceanul Pacific
Macrocystis pyrifera
Macrocystis pyrifera
Laminaria saccharina
Laminaria saccharina
• Ordinul Fucales
• cele mai evoluate alge brune
• gametofitul = aproape complet redus

Fucus vesiculosus
• se înmulţeşte numai sexuat
• algă dioică, din mările nordice
• tal mare (0,5 m), ramificat dichotomic şi fixat de substrat

Cystoseira barbata
• Monoică

Sargassum bacciferum, S. vulgare


Fucus vesiculosus
Fucus vesiculosis
Fucus vesiculosus
Sargassum sp.
Cystoseira barbata
Încrengătura Rodophyta (alge roşii)

• talofite pluricelulare
• pigment roşu (FICOERITRINĂ) + clorofilă
• aprox. 7000 specii marine, puţine în ape dulci
• forma talului – variată (filamentoasă, simplă sau ramificată, adesea
dichotomic; lamelară)
• tal diferentiat in rizoid, cauloid, filoid
• membrană celulozică ce se poate gelifica
• unul sau mai mulţi nuclei şi cromatofori de formă variată
• produs de asimilaţie – amidon de floridee
• In celule – ulei, iod, brom
• înmulţirea
– asexuată prin porţiuni de tal sau prin spori
– sexuată – oogamie (carpogamie)
Alge rosii
• Cls. Bangiophyceae
• alge mai puţin evoluate, cu tal filamentos
• Bangia atropurpurea- ape dulci si marile Europei
• Porphyra leucosticta – mari calde, este comestibila

• Cls. Florideae (Floridophyceae)


• majoritatea algelor roşii, cu tal diferenţiat în rizoid, cauloid, filoid
• Se împart în mai multe ordine dintre care:


Clasificare
Ord. Gelidiales – tal lamelar sau cilindric
• Gelidium corneum, G. cartilagineum
• în M. Mediterană, Oc. Atlantic
• se extrage GELOZA (agar-agar)

• Gracilaria sp., Eucheuma sp. – alte 2 surse importante de agar-agar


Gracilaria sp.
Gelidium sp.
Porphyra leucosticta
Ord. Gigartinales – tal aplatizat si ramificat – tufe mici

Reprezentanti:

• Gigartina mamillosa, Chondrus crispus – carrageen (“muşchi de Islanda”,


“muşchi creţ”) – tal aplatizat (lamelar) ramificat dicotomic
• din cele 2 alge se obtine carrageen cu urmatoarele utilizari: antitusiv,
laxativ, antiulceros, hipolipemiant
• Alti reprezentanti: Gracilaria sp., Eucheuma sp.

Ord. Ceramiales
• Ceramium rubrum – tal filamentos, ramificat cu terminatii in forma de
clesti
• Dasya elegans – Oceanul Atlantic
• Calithamnion sp.
• Lithothamnion sp
Chondrus crispus si Gigartina mamilosa
Ceramium rubrum
Încrengătura Mycophyta (Fungi)
(ciuperci)
• cea mai mare grupare taxonomică din cadrul talofitelor
• lipsite de pigmenţi asimilatori, deci saprofite şi parazite

diversitate mare de forme, dar majoritatea au câteva caracteristici
comune de organizare = TAL → MICELIU format din filamente subţiri
împletire HIFE
• ciuperci:
– inferioare → miceliu unicelular
– superioare → miceliu pluricelular
• culoarea miceliului: albă, cenuşie, neagră, brună, verzuie
• membrană celulară = de natură pectică + chitină, caloză, hemiceluloză
• în citoplasmă:
• 1-2 nuclei sau mai mulţi
• condriozomi, vacuole, substanţe de rezervă (lipide şi glicogen)
• la ciupercile superioare:
• hifele miceliului se strâng într-o ţesătură laxă, cu ochiuri mari =
PLECTENCHIM
• când hifele sunt mai strânse între ele = PSEUDOPARENCHIM (Claviceps
purpurea)
• miceliul:
– extern
– intern
• după modul de nutriţie:
– ciuperci saprofite → trăiesc pe resturi organice în descompunere =
marea majoritate a ciupercilor
– ciuperci facultativ saprofite
– ciuperci parazite → miceliul lor se dezvoltă direct pe/în ţesuturile vii
– facultativ parazite
– obligat parazite
– ciuperci simbionte → convieţuiesc cu alte plante = relaţie de ajutor
reciproc
• cu algele → lichenii
• cu rădăcinile plantelor → micorize
• cu bacterii
• cu unele insecte
• ecologia: preferă locuri umede şi întunecoase
• înmulţirea → toate trei tipurile:
– vegetativ:
• ruperea accidentală a talului
• înmugurirea (drojdii)
• prin scleroţi şi artrospori
– asexuat:
• la cele inferioare → zoospori
• cele mai evoluate → spori imobili ce se formează:
– exogen: prelungire = CONIDIOFOR → CONIDII sau conidiospori
(exospori sau de alt tip = bazidiospori)
– endogen: în vârful unor prelungiri = SPORANGIOFORI care la
extremitate prezintă un SPORANGE cu SPORANGIOSPORI
(endospori sau ascospori)
– sexuat → mare diversitate:
• cele inferioare → GAMETOGAMIE (izo- şi anizogamie) = fuzionarea a 2
gameţi mobili; la altele este oogamie
• cele superioare → nu se formează elemente sexuale libere:
• gametangiogamie = gameţii rămân în anteridii şi oogoane ca nuclei (nu
sunt liberi!)
• somatogamie = fuziunea a două celule vegetative
• la ciupercile superioare → alternanţă de generaţii cu predominarea:
• generaţiei haploide (ascomicete)
• generaţiei diploide (bazidiomicete)
• în procesul fecundaţiei la asco- şi bazidiomicete se disting 2 momente:
• plasmogamia
⇒ DICARIOFAZA
• cariogamia

• Clasificarea:
– după structura corpului vegetativ
– după modul de reproducere

• 5 clase: Archimycetae, Phycomycetae, Ascomycetae, Basidiomycetae şi


Deuteromycetae (fungi imperfecţi)
I. Clasa Phycomycetae
• ciuperci filamentoaase
• miceliu dezvoltat dar neseptat şi continuu, cu un număr mare
de nuclei
• parazite sau saprofite
• înmulţire:
– asexuat → conidii
– sexuat
• gametogamie
• gametangiogamie
• Ord. Oomycetales
PROTOCTISTA
• reproducere = oogamie
• parazite → boli la plantele de cultură (mana cartofului)
• Fam. Perenosporaceae
• ciuperci parazite în spaţiile intercelulare din ţesuturile plantelor
superioare
– Phytophtora infestans (mana cartofului)
– Plasmopara viticola (mana viţei de vie)
• îşi iau substanţele nutritive din celule cu ajutorul unor prelungiri ale
miceliului → HAUSTORII
• aparatul vegetativ = miceliu unicelular ramificat şi plurinucleat
parazit în spaţiile intercelulare din frunze şi alte organe de Vitis
vinifera
• nutriţia = cu substanţe hrănitoare din celule → le extrag cu ajutorul
haustorilor
• înmulţirea:
– asexuată = zoospori (în conidii)
– sexuată (toamna în condiţii nefavorabile) = gametangiogamie
• infecţie:
• de primăvară (macroconidie)
• de vară (microconidie)
Plasmopara viticola
Plasmopara viticola
Plasmopara viticola
Ord. Zygomycetales
(mucegaiuri)
• saprofite cu miceliul puternic ramificat
• adaptate la viaţa aeriană
• înmulţire:
– sexuată → zigogamie
– asexuată → spori rezistenţi formaţi în sporange = endospori

Fam. Mucoraceae

• ciuperci saprofite pe produse alimentare hidrocarbonate


Mucor mucedo (mucegaiul alb)
– saprofit pe alimente → ca o pâslă (miceliu unicelular, ramificat şi
plurinucleat, cu ramificaţii neseptate, cu citoplasmă şi mulţi nuclei)
• Inmulţire:
– asexuată → miceliu → ramuri verticale = SPORANGIOFORI → dilataţie
→ SPORANGE (spori 2-6 nucleaţi) → ruperea peridiei, împrăstierea
sporilor → în condiţii favorabile ⇒ noi micelii
– sexuată (zigogamie) – condiţii nefavorabile → 2 micelii de sexe diferite,
asemănătoare morfologic, emit fiecare o ramificaţie → se dilată şi îsi
apropie extremităţile → GAMETANGI (conţin mai mulţi nuclei şi se
separă de restul filamentului printr-un perete transversal) →
extremităţile se ating, resorbţia pereţilor→
→fuzionarea citoplasmelor
(plasmogamie) şi a nucleilor (cariogamie) 2 câte 2 → ZIGOSPOR =
CENOZIGOT → zigot rezistent = reducere cromatică → germinare →
sporangiofor cu SPORANGE (cu spori uninucleaţi, haploizi ♂ şi ♀) →
spori → germinare → micelii ♂ şi ♀ (ciupercă heterotalică)
• IMPORTANŢA  posibilitatea contaminării unor forme
farmaceutice  DEGRADAREA MEDICAMENTELOR
Mucor mucedo
Mucor mucedo
II. Clasa Ascomycetae

• ciuperci cu burduf
• miceliu haploid, bine dezvoltat, de lungă durată şi septat
• caracterul general = ASCE în care se formează ASCOSPORI (8)
• caracterizate prin prezenţa a 3 corpuri de fructificaţie:
• CLEISTOCARP (cleistoteciu) – sferic, complet închis , eliberează asce numai după
putrezirea peridiei
• PERITECIU: piriform, se deschide printr-un mic orificiu
• APOTECIU: deschis ca o farfurie sau disc; pe suprafaţă – regiune himenială,
formată din asce

A. Subcls. Gymnoasci
• Ord. Protoascales
• ascomicete primitive
• aparat vegetativ: hife ce se pot desface uşor în celule (miceliu slab
dezvoltat)
• nu prezintă organe sexuale şi nu formează corpuri de fructificaţie
• înmulţire prin înmugurire
• Fam. Saccharomycetaceae
• saprofite microscopice, unicelulare, sferice sau ovoide
• înmulţire prin înmugurire şi ascospori
• Saccharomyces cerevisiae (drojdia de bere)
• unicelulară, ovoide sau sferice, 1 nucleu
• în condiţii favorabile – înmulţire prin înmugurire ⇒ colonii de
drojdii = micelii rudimentare (se pot dezorganiza uşor)
• în condiţii nefavorabile – înmulţire prin ascospori; se divide
nucleul de 2 ori succesiv, prin reducere cromatică ⇒ 4 nuclei
haploizi ce devin ascospori (celula = ască) → prin germinare →
celule de drojdie
Saccharomyces cerevisiae – inmultirea prin inmugurire
Saccharomyces cerevisiae
Actiune si intrebuintari

• Fermentatia alcoolica
• Extractia acizilor nucleici si a ergosterolului
• Sursa de vitamina B
• Tratamentul stafilocociilor

• ERGOSTEROL
• B. Subcls. Carpoasci
• 1. Ord. Plectascales
• ciuperci saprofite, corp de fructificare – cleistocarp sferic sau globulos
• caracter: hifele anteridiale se răsucesc între ele (plektos = răsucire) →
denumirea ordinului
• mucegaiuri care produc putreziri sau modificări folositoare omului,
prin tranformarea substratului organic pe care trăiesc
• Fam. Aspergillaceae
• mucegaiuri verzi
• deosebire de Mucor – miceliu septat şi ramificat
• cleistocarpi sferici şi mici, cu peridia groasă, în interior cu asce ovoide,
cu 8 ascospori
• înmulţire şi prin conidii
• Genul Aspergillus (A. niger)
• de multe ori patogen (onicomicoze)
• miceliu filamentos, ramificat, septat, albastru-verzui
• ramuri verticale = conidiofori măciucaţi pe care → sterigme → prin
strangulare = şiruri de conidii
• cleistocarp mic, sferic, ce conţine ascogon şi anteridie; după
fecundarea ascogonului, acesta se înconjoară de hife laterale = peridia
cleistocarpului
AFLATOXINA B1
Aspergillus sp.
Aspergillus sp.
Aspergillus sp.
Aspergillus sp.
• Genul Penicillium (P. glaucum, P. notatum, P. chrysogeum, P. italicum)
• miceliu filamentos, septat, ramificat
• saprofit pe fructe şi diverse alimente = mucegai verde-albăstrui
• conidiofori = septaţi, la vârf ramificaţi (articulaţi) şi pe fiecare articul se
dispun câte 3 sterigme pe care se dezvoltă şiruri de conidii sferice
• corp de fructificare = cleistocarp format dintr-o împletire laxă de hife
sterile (= peridia) ce închid ascogoanele şi anteridiile ce se împetesc → hife
ascogene
• importanţă farmaceutică → furnizoare de antibiotice: Penicillium notatum
(Fleming), P. chrysogenum (penicilina), P. griseofulvum (griseofulvina)
Penicillium sp.
Penicillium sp.
Penicillium sp.
2. Ord. Pyrenomycetales (Hypocreales, Clavicipitales)

• parazite sau saprofite pe vegetale, animale


• caracterizate prin corpuri de fructificare piriforme, ce se
deschid printr-un por = PERITECII
• Fam. Clavicipitaceae (Hypocreaceae)
• Claviceps purpurea
• parazită pe secară (ovarul florii)
• primăvara ascosporii →vânt → ovarul florii de secară →
germinare → promiceliu → miceliu filamentos, septat şi
ramificat, invadant→ conidiofori → conidii = răspândire în
“roua de miere” → inferstarea altor exemplare de secară
• sclerot (forma de rezistenţă) germinare (primăvara) → strome
→ în peritecii → asce cu ascospori → infecţia de primăvară
Claviceps purpurea
Claviceps purpurea
• Importanţa farmaceutică
scleroţii sursă de medicamente
• conţin alcaloizi (0.1-0.2%): lipide (20-40%), amine, fitosteroli (ergosterol)
• Alcaloizi derivati de acid lizergic:
• I. Gr. ergometrinei – solubili in apa
• II. Gr. ergotaminei
• III. Gr. ergotoxinei alcaloizi polipeptidici insolubili in apa
• IV. Gr. clavinei
• acţiune simpatolitică (Hydergin) – se accentueaza prin hidrogenarea
dublei legaturi din pozitia 9-10
• acţiune uterotonă (ocitocică) – majoritatea alcalozilor derivati de acid
lisergic (in special ergometrina); dispare prin hidrogenarea dublei legaturi
9-10
• LSD – halucinogen
Acid lisergic Ergina

Acid lisergic
Ergometrina
Ergotamina
3. Ord. Discomycetales
• corp de fructificare – APOTECIU
• Familia Pezizaceae
• saprofite
• cu apotecii cupa, viu colorate
– Ex: Peziza aurantia, P. coccinea (urechiusa) – comestibile, cresc
toamna in padure
• Familia Helvellaceae
• ascocarpii mari, carnosi, cu picior si palarie conica sau globuloasa
(caciula), cu zbarcituri sau lobari neregulate
– Ex: Gyromitra esculenta (zbarciogi), Morchella esculenta
(zbarciogi, ciuciuleti) - comestibile
Peziza aurantia
Peziza aurantia
Gyromitra esculenta
Morchella esculenta
4. Ord. Tuberales
• saprofite, adaptate la viata subterana
• corpuri de fructificare subterane, de forma oval sferica, asemanatoare
tuberculilor
– Ex:
– Tuber aestivum (trufa de vara)
• Sferice, brun inchis, miros aromatic, gust placut
• Creste in grupuri sub pamant, in paduri de foioase, vara
– Tuber cibarium (trufa neagra)
• Sferica sau alungita, brun-violacee, negricioasa, miros
aromatic, gust foarte placut
• Creste in grupuri sub radacinile arborilor foiosi, primavara si
toamna
Tuber aestivum
Tuber aestivum