COLEGIUL TEHNIC ,,ALESANDRU PAPIU ILARIAN “

ZALĂU

PROIECT
PENTRU CERTIFICAREA CALIFICĂRII PROFESIONALE

NIVELUL 4
Calificare profesională : Tehnician mecatronist

APARATE DE PROTECTIE ELECTRICE

COORDONATOR: CANDIDAT:
PROF. ING. RUS ANA-MARIA NICULAS PAUL
CLASA a XII aG

2019
 CUPRINS

ARGUMENT ................................................................................................................................. 1

1.Capitolul I Roata dintata si angrenajul...................................................................3

1.1 Elementele geometrice ale rotii dintate cilindrice si relatii de calcul ................................ 3

1.2 Materiale şi tratamente ...................................................................................... 5

1.3. Angrenaje .......................................................................................................... 6

CAPITOLUL II TRANSMISII PRIN ROTI DINTATE ..................................................... 13

2.12.1 Mecanisme diferentiale .............................................................................. .17

2.2 DIFERENTIALUL AUTO ..................................................................................... 27

BIBLIOGRAFIE........................................................................................28

ANEXE....................................................................................................29
 ARGUMENT

Aparatele electrice de protective, sunt destinate să asigure

protecţia elementelor de circuit împotriva suprasarcinilor,
scurtcircuitelor sau lipsei de tensiune. Supracurentul de scurtcircuit
apare în momentul punerii în contact direct a două conductoare cu
potenţial diferit. Valoarea acestui curent poate fi de până la 10 ori
mai mare decât curentul nominal al circuitului respectiv şi are o
durată scurtă de acţiune. Supracurentul de sarcină apare la
funcţionarea în regim anormal a unui consumator şi poate avea
valori de până la 20 ori curentul nominal, având o durată
îndelungată de acţiune. Aparatele electrice de protectie au rolul de
a limita efectele regimurilor de avarie pentru a proteja atât
echipamentul electric cât şi consumatorii. Cele mai importante
echipamente de protecţie sunt:
-Siguranţele
-fuzibile
-Întreruptoarele-automate
-Releele-de-protecţie
Capitolul I : Roata dințată și angrenajul
1.1 ELEMENTE GEOMETRICE ALE ANGRENAJELOR CILINDRICE
In urma analizei sistematizarilor angrenajelor cu roti dintate, se poate constata ca angrenajele cilindrice sunt
cele mai des utilizate; de aceea in cele ce urmeaza se va prezenta, succint, geometria angrenajelor cilindrice
cu dantura dreapta si inclinata, utilizate in reductoarele de turatie.

Elemente geometrice ale angrenajelor cilindrice cu dantura dreapta

Dantura dreapta este acea dantura de angrenaj cu dinti rectilinii si orientati dupa directia generatoarei
suprafetei primitive a rotii dintate.

Angrenajul roata – roata este definit ca mecanismul format din doua roti dintate, care au aceeasi cremaliera
de referinta. Cremaliera de referinta a unei roti dintate este cremaliera rezultata prin marirea la infinit a
numarului de dinti ai rotii; aceasta se caracterizeaza prin urmatoarele proprietati:

 este situata de aceeasi parte cu roata

 rotile care au aceeasi cremaliera de referinta pot angrena intre ele;

Sinteza angrenajelor cilindrice cu dinti drepti se reduce la sinteza pofilelor intr-o sectiune plana perpendiculara
pe axele paralele ale rotilor; o astfel de sectiune se va numi in continuare angrenaj plan.

Elementele geometrice caracteristice angrenajului cilindric cu dantura dreapta sunt urmatoarele

 profilul dintelui care, uzual este reprezentat de o curba evolventica;

 evolventa se defineste ca acea curba plana descrisa de un punct al unei drepte, care se rostogoleste fara
alunecare pe un cerc numit cerc de baza, de raza rb;
 distanta dintre axele de rotatie (aw) ale rotilor care constituie angrenajul;
 linia de angrenare (AE) este locul geometric descris de punctul de contact al profilelor conjugate in
planul bazei;

Elemente geometrice ale angrenajelor cilindrice cu dantura inclinata

Dantura inclinata este denumita acea dantura de angrenaj cu dinti rectilinii si inclinati fata de generatoarea
suprafetei primitive (facand un unghi cu aceasta), la dreapta sau la stanga.

Sectiuni plane caracteristice rotii si cremalierei de referinta. Spre deosebire de o roata cilindrica cu dinti
drepti, parametrii geometrici ai unei roti cu dinti inclinati se studiaza in trei sectiuni plane: planul frontal, planul
normal si planul axial. Datorita gradului de acoperire relativ mic al angrenajelor cu dinti drepti, la cresterea
turatiei de functionare, aceste angrenaje sunt caracterizate si prin reducerea puterii transmise. Cresterea
turatiilor utilizate in tehnica a impus cresterea gradului de acoperire al angrenajelor, ajungandu-se astfel la
angrenajele cilindrice cu dinti inclinati. Notatiile si proprietatile caracteristice angrenajelor cilindrice cu dinti
drepti raman valabile si pentru angrenajele cilindrice cu dinti inclinati, ca urmare, in continuare, se vor prezenta
principalele aspecte geometrice care deosebesc dantura inclinata de dantura dreapta.
 1.2 Materiale şi tratamente
La alegerea materialului trebuie să se ţină seama de o serie de factori: sarcina care încarcă angrenajul; durata de
funcţionare impusă; caracteristicile mecanice ale materialelor; modul de obţinere a semifabricatului; tehnologia
de execuţie; eficienţa economică; condiţiile de funcţionare. Fontele asigură angrenajelor o amortizare bună la
vibraţii şi calităţi antifricţiune. Se folosesc la construcţia roţilor melcate şi a roţilor dinţate de dimensiuni mari,
încărcate cu sarcini mici şi care funcţionează la viteze reduse. Se pot folosi fontele cenuşii cu grafit lamelar (Fc
200, Fc 400), fontele cu grafit nodular (Fgn 600-2, Fgn 700-2), fontele maleabile (Fmp 700-2) şi fontele aliate.
Bronzurile (aliaje ale cuprului cu staniu) se folosesc în construcţia roţilor melcate, datorită calităţilor
antifricţiune foarte bune. Fiind deficitare şi foarte scumpe, bronzurile se folosesc numai pentru confecţionarea
coroanei roţii melcate, corpul acesteia fiind executat din fontă sau oţel. Materialele plastice au elasticitate
mărită, dar caracteristici mecanice reduse, utilizându-se în construcţia roţilor dinţate puţin solicitate. Se folosesc
la realizarea angrenajelor mai puţin precise, dar care necesită o funcţionare silenţioasă – datorită elasticităţii
mari, se asigură compensarea erorilor de execuţie şi montaj – la roţile care lucrează în medii corosive şi la roţile
la care ungerea cu uleiuri minerale nu este posibilă (industria alimentară, textilă, aparate de birou şi de uz
casnic). Oţelurile sunt materialele cele mai utilizate în construcţia roţilor dinţate. Oţelurile, în funcţie de
proprietăţile lor mecanice şi de prelucrabilitate, se împart în oţeluri moi (cu duritate superficială < 350 HB) şi
oţeluri dure (cu duritate superficială > 350 HB)

Oţelurile de uz general pentru construcţii şi oţelurile turnate în piese nu se tratează termic, fiind utilizate la
angrenajele încărcate cu sarcini mici şi/sau la care nu se impun restricţii de gabarit, vitezele de funcţionare fiind
mici (OL 50, OL 60 şi, respectiv, OT 50, OT 60 etc.). Oţelurile de îmbunătăţire au conţinutul de carbon >
0,25℅, fiind folosite în construcţia roţilor dinţate încărcate cu sarcini mici sau medii. Îmbunătăţirea este
tratamentul termic care constă într-o călire urmată de revenire înaltă. Prin acest tratament se obţine o duritate
medie a suprafeţelor active şi se asigură o bună structură a materialului, caracteristicile mecanice obţinute fiind
dependente de dimensiunile roţii. Îmbunătăţirea se realizează înainte de danturare, obţinându-se, după
tratament, durităţi mai mici de 350 HB. Cele mai utilizate oţeluri de îmbunătăţire sunt: OLC 45, OLC 55, 40
Cr10, 33 MoCr 11 etc.). Oţelurile de cementare au conţinutul de carbon < 0,25%. Cementarea este un tratament
termochimic, care constă în îmbogăţirea în carbon a stratului superficial al flancului dinţilor, fiind urmată de
călire şi revenire joasă. În urma călirii, se obţine o duritate mare a stratului superficial (52…62 HRC) şi un miez
care îşi păstrează tenacitatea. Prin cementare se obţine o creştere semnificativă a rezistenţei la contact a
flancului dinţilor şi o creştere, într-o măsură mai mică, a rezistenţei la încovoiere. Danturarea se execută
înaintea tratamentului, după tratament dantura trebuind rectificată, pentru eliminarea deformaţiilor mari care
apar în urma tratamentului. Cele mai utilizate oţeluri de cementare sunt: OLC 15, OLC 20, 15 Cr 08, 18 MoCr
10 etc.). Oţelurile de cemenetare se recomandă la angrenajele puternic solicitate şi când se impun restricţii de
gabarit.

1.3 Andrenaje

Angrenajul este mecanismul format din două roţi dinţate, care transmite – prin intermediul dinţilor aflaţi
succesiv şi continuu în contact (angrenare) – mişcarea de rotaţie şi momentul de torsiune între cei doi arbori.
Angrenajele au o largă utilizare în transmisiile mecanice, datorită avantajelor pe care le prezintă: raport de
transmitere constant; siguranţă în exploatare; durabilitate ridicată; randament ridicat; gabarit redus; posibilitatea
utilizării pentru un domeniu larg de puteri, vite ; angrenaje cu axe încrucişateze şi rapoarte de transmitere. Ca
dezavantaje, se pot menţiona: precizii mari de execuţie şi montaj; tehnologie complicată; zgomot şi vibraţii în
funcţionare.
Clasificarea angrenajelor se realizează după cum urmează:

 după poziţia relativă a axelor de rotaţie: angrenaje cu axe paralele; angrenaje cu axe concurente;
angrenaje cu axe încrucişate
 după forma roţilor componente: angrenaje cilindrice ; angrenaje conice angrenaje după tipul angrenării:
angrenaje exterioare ; angrenaje interiorare ;
 după tipul angrenării: angrenaje exterioare; angrenaje interiorare ;
 după direcţia dinţilor: angrenaje cu dantură dreaptă angrenaje cu dantură înclinată; angrenaje cu dantură
curbă; angrenaje cu dantură în V;
 după forma profilului dinţilor: profil evolventic; profil cicloidal; profil în arc de cerc;
 după posibilităţile de mişcare a axelor roţilor: cu axe fixe; cu axe mobile (planetare).

Domeniile de folosire ale angrenajelor sunt foarte diverse, acestea întâlnindu-se în reductoare şi multiplicatoare
de turaţie, cutii de viteze, diferenţiale etc.

FORMELE ŞI CAUZELE DETERIORĂRII ANGRENAJELOR

Ruperea dinţilor prin oboseală este forma principală de deteriorare a angrenajelor din oţel, cu duritatea
flancurilor active > 45 HRC, precum şi a angrenajelor din fontă sau din materiale plastice. Ruperea se produce
datorită solicitării de încovoiere a dintelui, solicitare variabilă în timp, care determină oboseala materialului şi
apariţia, la baza dintelui, a unor microfisuri, care se dezvoltă în timp, provocând, în final, ruperea dintelui.
Fisura de oboseală (fig.1.4) apare în zona de racordare a dintelui la corpul roţii, pe partea fibrelor întinse, unde
concentrarea tensiunilor de încovoiere este maximă. Evitarea ruperii dinţilor prin oboseală se poate realiza prin
limitarea tensiunilor de încovoiere de la baza dintelui la valori admisibile, prin creşterea modulului, prin
realizarea unor raze mari de racordare şi prin deplasări pozitive de profil. Ruperea statică a dinţilor este cauzată
de suprasarcini sau şocuri mari, care apar în timpul funcţionării angrenajului, ca urmare a condiţiilor de
funcţionare. La roţile cu dantură dreaptă, ruperea se produce la baza dintelui, iar la roţile cu dantură înclinată,
dinţii înclinaţi intrând progresiv în angrenare, se rup porţiuni de dinte (fig.1.5). Evitarea ruperii statice a dinţilor
se poate realiza prin calculul angrenajului la solicitarea de încovoiere, la suprasarcini, prin mărirea preciziei de
execuţie şi a rigidităţii arborilor.

Capitilul II TRANSMISII PRIN ROTI DINTATE

Transmisiile cu roţi dinţate pot fi grupate în două mari categorii: cu raport de transmitere constant şi cu rapoarte
de transmitere variabile (în trepte). La rândul lor, aceste transmisii pot fi staţionare – cu raport de transmitere
constant (reductoare) sau cu rapoarte de transmitere variabile (cutii de viteze ale maşinilor unelte sau a
diverselor utilaje) – sau pot face parte din transmisiile automobilelor, în care participă, cu rapoarte de
transmitere constante (transmisii centrale şi transmisii finale) sau cu rapoarte de transmitere variabile în trepte
(cutii de viteze). Calculul de rezistenţă al angrenajelor din transmisiile cu roţi dinţate trebuie efectuat ţinânduse
seama de regimurile de funcţionare caracteristice fiecăruia din transmisiile prezentate mai sus. Reductoarele de
turaţie pot fi executate cu o treaptă, definită printr-un angrenaj, cu două sau trei trepte, obţinute prin înserierea a
două sau trei angrenaje
1.1 Mecanisme diferentiale

Mecanismele diferentiale au roti cu axe mobile, numite sateliti. Un satelit are o miscare compusa, de
rotatie in jurul propriei axe si de rotatie in jurul axei centrale a mecanismului. Elementul care deplaseaza
axul satelitului se numeste brat port satelit . La mersul in linie dreapta diferentialul functioneaza ca un
mecanism cu axe fixe, actionat de un singur motor, deci gradul de mobilitate va fi 1.
La mersul in curba, sau la mersul in linie dreapta, dar cand apare o reactiune mai mare la una din roti,
gradul de mobilitate este doi (echivalent cu actionarea cu doua motoare). Din punct de vedere cinematic
numai unul din sateliti este activ, restul sunt pasivi. Pentru calculul raportului de transmitere se aplica
principiul inversarii miscarii (al lui Willis): se scade din turatia fiecarui element turatia bratului port satelit,
si se ajunge astfel la un mecanism echivalent ordinar (cu axe fixe). La transmisiile cu roti dintate conice se
vorbeste despre semnul raportului de transmitere numai daca axa rotii conducatoare si axa rotii conduse sunt
paralele; pentru a se determina semnul raportului de transmitere se aplica regula observatorului: se figureaza
prin sageti vitezele liniare ale punctelor de pe rotile conice care sunt cele mai apropiate de ochiul
observatorului – daca vectorul viteza al punctului de pe o roata intra in polul angrenarii, atunci si vectorul
viteza al punctului de pe roata conjugata din angrenajul respectiv intra in acel pol al angrenarii.
La sistemele de orientare tip diferential de la roboti, pentru calculul rapoartelor de transmitere folosind
principiul inversarii miscarii (al lui Willis) se procedeaza in modul urmator: - se considera pe rand in
actiune cate un motor iar celelalte motoare se considera blocate; se analizeaza miscarea elementelor,
stabilindu-se care roti dintate sunt sateliti; - se determina rapoartele de transmitere pentru transmisiile
ordinare si cele planetare din lanturile cinematice, fiecare cu formula corespunzatoare – pentru cele
planetare se aplica principiul inversarii miscarii - din ecuatiile pentru rapoartele de transmitere ale lanturilor
cinematice se elimina toate vitezele unghiulare diferite de cele ale elementelor conducatoare si conduse,
obtinandu-se astfel relatiile functionale ca dependenta a marimilor de intrare in functie de cele de iesire.

2.2 Diferentialul auto

Diferențialul este mecanismul ce permite rotirea independentă una față de alta a roților motoare ale aceleiași
punți. Acest lucru duce la posibilitatea ca cele două roți să parcurgă lungimi diferite atunci când automobilul se
deplasează pe drumuri cu neregularități sau la viraje.
În transmisia automobilelor, diferențialul poate fi așezat între roțile punții motoare, dar și între punți la
automobilele cu mai multe punți motoare.
De obicei, diferențialul este format dintr-o casetă în care se află sateliți montați pe axul lor și care se află în
angrenare cu pinioanele planetare. Mișcarea de rotație este transmisă casetei diferențialului prin intermediul
unei coroane fixate pe acesta. Pinioanele planetare (două la număr) sunt montate pe extremitățile interioare ale
celor doi arbori planetari.

Clasificarea diferențialelor se face după tipul angrenajelor, după principiul de funcționare, după locul de
dispunere a diferențialului sau după valoarea momentului transmis.
După tipul angrenajelor, diferențialele sunt de mai multe feluri:

 cu roți dințate cilindrice

 cu roți dințate conice
După principiul de funcționare, diferențialele sunt de mai multe feluri:

 simple(deschise)
 blocabile
 autoblocabile(LSD și complete)
 vectoriale(zf;audi sport)
 sincronizate variabile
După locul de dispunere a diferențialului, diferențialele sunt de mai multe feluri:

 aflate între roțile motoare ale aceleiași punți

 aflate între punțile motoare ale automobilului
După valoarea momentului transmis, diferențialele sunt de mai multe feluri:

 simetrice
 asimetrice
 variabile progresiv_patent
 Bibliografie
1. Precupetu, P., C.I.Georgescu, CH.Nicoara - Desen Tehnic, Manual pentru licee de specialitate si scoli de
maistri, Editura Didactica si Pedagogica Bucureste 1973
2. http://www.scritube.com/tehnica-mecanica/Aparate-de-protectie3422221516.php
3. Vasilievici Al,Aparate si echipamente electrice, vol II, Ed. Mitricel Sârbu & Co, Sibiu, 1996
4. Hortopa, G., – Aparate electrice de comutatie, Editura Tehnica, Bucuresti, 1982.
5. www.wikipedia.ro
6. Oprea, L., Ivascu C. Automatizari si protectii prin relee în sistemele electroenergetice, Editura
Universitatea Tehnich, Timisoara, 1994
7. Canescu,T., Sanda Canescu - Manualul electricianului de întretinere si reparatii, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti,1976