Zofotă Corina-Gabriela, CSEE AN I, Gr. II.

O planetă curată
Modalități concrete de realizare a educației ecologice
Zofotă Corina- Gabriela
Universitatea Ștefan cel Mare Suceava

Introducere
Dintotdeauna natura a reprezentat cadrul vital al existenței noastre pe Pământ. Aici ne naștem,
creștem, visăm, sperăm, construim, într-un cuvânt existăm. Încă din cele mai vechi timpuri ecologia era
considerată ca fiind parte integrantă a biologiei, ea neputând la acel moment să se identifice ca domeniu
de sine stătător. Odată cu intensitatea populației la scară mondială și creșterea numărului de complexe
industiale, s-a produs alterarea mediului cu substanțe nocive care a avut ca efect dispariția anumitor
specii. Din această cauză s-a făcut simțită nevoia de ecologie. Este scos în evidență faptul că omul nu
poate acționa la nesfârșit asupra mediului, fără să îl aducă pe acesta în impas. Pentru ca lucrurilesă nu
scape de sub control, ecologia s-a impus tot mai mult prin diferite acțiuni, a lărgit sfera de cunoaștere a
materiei degradabile. Astfel apare și concepția de protecția mediului- o preocupare modernă a
contemporaneității. În acest proces de protejare a mediului sunt implicați o serie de factori economici și
politici care susțin ecologia în încercarea ei de a deveni o știiță care să preocupe întreaga omenire.
Ecologia a concentrat în jurul său informații dintr-o arie largă de cunoaștere, de unde reiese caracterul său
interdisciplinar, multidisciplinar și transdisciplinar făcând legătura între științele naturii și științele
sociale. Cu toate că nevoia de ecologizare era acută, în Occident termenul a apărut în 1970 iar în Europa
Centrală și de Est abia în urmă cu 13 ani. Un lucru trist este acela că abia după ce se întâmplă câte o
catastrofă cu urmări dezastruoase cum sunt de exemplu mareele negre, sau accidentele nucleare cum a
fost cel din 1986 de la Cernobâl, oamenii încep să adopte măsuri de siguranță și să acorde o importanță
deosebită ecologiei, devenind astfel preocuparea primordială a lor.
Termenul de ecologie a fost întemeiat în anul 1866 de către marele biolog german Ernst Haeckel.
Acest termen provine din limba greacă unde oikos înseamnă casă și logos înseamnă știință. Ecologia este
definită de către Ernst ca fiind “domeniul de cunoștințe privind economia naturii- investigarea tuturor
relațiilor animalelor cu mediul lor anorganic și organic.” Acest termen a mai fost utilizat și de către Reiter
cu un an mai devreme, el fiind cel care i-a dat numele de ecologie dar, pe lângă cei doi erau și alți oameni
de știință care au început să studieze problemele noii științe, care stârnea din ce în ce mai mult interes.
Robert Ricklefs spunea că ecologia este știința care se ocupă cu studiul plantelor și animalelor în
ăinteracțiunea acestora cu mediul înconjurător, cu factorii fizici, chimici și biologici ai acestuia. Eric
Pianka afirma că ecologia este știința care cercetează raporturile dintre organisme și toți factorii fizici și
bilogici din mediu, factori care acționează synergic asupra unui organism dat când acesta din urmă se află
permanet sub acțiunea lor. N. Botnariuc și A. Vădineanu susțineau că ecologia studiază sistemele
supraindividuale de organizare ale materiei vii (populații, biocenoze, biosferă) integrate în mediul lor
abiotic. E.Stugren- ecologia este știința interacțiunilor în sistemele supraindividuale. Unul dintre
reprezentanții de seamă a studiului ecologiei din România care s-a ocupat de interacțiunea dintre
viețuitoare și mediul lor de viață, este Grigore Antipa, care a realizat o cercetare asupra mediului acvatic
din Delta Dunării și complexul Razim. Studiul ecologiei întemeiat de Antipa se păstrează chiar și astăzi în
școala limnologică a lui Nicolae Botnariuc și școala oceanologică a lui Mihai Băcescu. Pe lângă acești
oameni de știință, o contribuție majoră în ecologie îi revine lui Charles Darwin care a pus bazele
principiului de interacțiune în lumea vie, unde constată că speciile se influențează un pe cealaltă prin
activitățile lor.
Datorită dezvoltării unor sectoare economice în care se aplică legi din cadrul ecologiei, au luat naștere
subdiviziuni, fiecare specializată pe un anumit domeniu. Prin urmare în sectorul agricol s-a înființat
ecologia cu același nume care urmărește calitatea solului în vederea obținerii unei producții cât mai mari.
În domeniul zootehnic s-a constituit ecologia animal, care arată legătura create într-o biocenoză și ceilalți
factori cu care interacționează. Pentru a urmări relațiile sociale dintre indivizi s-au pus bazele ecologiei
umane, adică, conexiunea ce se stabilește între ei. Ecologia plantelor se ocupă de legăturile formate între

1
Zofotă Corina-Gabriela, CSEE AN I, Gr. II.

diferitele specii și contactul acestora cu mediul de viață. Oceanologia, sau ecologia marina este sectorul
care explică acțiunea reciprocă dintre animalele marine și mediul în care trăiesc. Spre deosebire de
ecologia marina, ecologia terestră cercetează acea comunitate care are componente asemănătoare și care
nu-și modifică funcțiile specific indiferent de areal. Sinecologia se definește ca fiind o înlănțuire de relații
dintre organismele ce alcătuiesc o biocenoză, precum și relațiile biocenozei cu mediul înconjurător.
Demecologia se preocupă de influența densității populației asupra naturii. Pe lângă toate acesta sectoare
existente, își face loc și ecologia industrial care urmărește impactul pe care îl are activitate industriilor
asupra ecosistemelor din mediu. Un ultim sector este ecopedologia- știința la granița dintre ecologie și
pedagogie, care analizează legătura elementelor biotice cu cele abiotice.
Ultimele cercetări effectuate arată că omul în dorința de a obține cât mai multe beneficii de pe urma
naturii, a provocat dezechilibre severe acesteia prin: extragerea în cantități însemnate a resurselor
minerale, vânatul unor viețuitoare până la extincția lor, deversarea rezidurilor în mediu și folosirea
îngrășămintelor chimice în agricultură. Astfel, s-a declanșat o criză ecologică ce a dus la urmări negative
asupra întregii comunități (hrana a devenit insuficientă, gradul de poluare a crescut, iar productivitatea
biologică s-a redus semnificativ).
Se constată că ecologia pune la dispoziția individului modalitățile prin care totalitatea ființelor vii de
pe Terra pot fi salvate de la o tragedie, căpătând astfel o funcție evaluativ- informativă.

Obiectiv
Obiectivul acestei lucrări a fost identificarea modalităților de protejare a mediului ambiant, descoperirea
nivelului de implicare a copiilor în activități ecologice și acțiunile preferate de aceștia în legătură cu
sănătatea naturii.

Metodologia cercetării
Participanți
Cercetarea s-a realizat pe un eșantion dee 57 de copii ce provin din mediul urban de la Școala Gimnazială
Nr. 1 Suceava. S-a aplicat pe două clase de elevi: clasa a II-a A formată din 30 de elevi însă la cercetare
au participat 28- 17 băieți și 11 fete, clasa a III-a B formată din 34 de elevi, dintre care au participat doar
29- 15 băieți și 14 fete. Participanții au vârste cuprinse între 8 și 10 ani. Aceștia au fost informați asupra
scopului și modului de desfășurare a cercetării și și-au dat consimțământul pentru participare.

Instrumente
În realizarea acestei cercetări s-a folosit ca instrument chestionarul pentru a obține date cât mai exacte
despre elevi. Chestionarul este definit ca un sistem de întrebări elaborat în așa fel încât să se obțină date
cât mai exacte cu privire la o persoană sau un grup social (A. Cosmovici, 1996, p. 34).
Acest chestionar măsoară frecvența implicării copiilor în activități ecologice. Pentru a se măsura aceste
activități s-a întocmit o listă cu comportamente specifice activității. Codarea răspunsurilor s-a făcut de la
1 la 5.

Rezultate
Pentru interpretarea datelor s-a folosit unul dintre cele mai utilizate programe în analiza statistică.
Programul SPSS- Statistical Package for the Social Sciences. Ca metodă statistică în măsurarea
rezultatelor s-a utilizat Analiza de frecvență.

2
Zofotă Corina-Gabriela, CSEE AN I, Gr. II.

În graficul 1 este redat numărul de copii care ar dori să se implice în activități de voluntariat .
Voluntarpm
35

30

25

20

15

10

0
da rareori uneori categoric nu
Analiza statistică a indicat că 40 de copii ar dori să participe să facă voluntariat, răspunsul cel
mai frecvent este da.

În graficul 2 este reprezentat numărul copiilor care au luat parte la acțiuni de protejare a mediului.
acțiunipm
35

30

25

20

15

10

0
strângerea plantare de reciclare deșeuri amenajrea
gunoaielor copaci spațiilor verzi
Analiza statistică a indicat că cei mai mulți copii s-au implicat în acțiuni de plantare de copaci.

3
Zofotă Corina-Gabriela, CSEE AN I, Gr. II.

În graficul 3 sunt reprezentate sursele de informație despre starea mediului.

sursainfsm
30

25

20

15

10

0
televiziune radio ziare internet

Analiza statistică a indicat că sursa care oferă cele mai multe unformații despre starea mediului este
televizorul.

În graficul 4 este reprezentată preocuparea copiilor de starea actuală a mediului.

starem
30

25

20

15

10

0
foarte mult mult puțin

Analiza statistică a indicat că pe copii îi preocupă foarte mult starea actuală a mediului.

4
Zofotă Corina-Gabriela, CSEE AN I, Gr. II.

În graficul 5 este reprezentată frecvența discuțiilor despre problemele mediului în rândul

copiilor.
discuțiipbm
20

18

16

14

12

10

0
tot timpul câteodată rar foarte rar deloc

Analiza statistică a indicat că elevii discută câteodată despre problemele mediului.

În graficul 6 este reprezentată nevoia de protecție a mediului.

nevoiepm
60

50

40

30

20

10

0
da nu nu sunt sigur

Analiza statistică a indicat că cei mai mulți copii au spus că mediul are nevoie de protecție.

5
Zofotă Corina-Gabriela, CSEE AN I, Gr. II.

În graficul 7 este reprezentată importanța reciclării deșeurilor.

impreciclared
40

35

30

25

20

15

10

0
în foarte mare măsură în mare măsură nu este importantă
pentru mine

Analiza statistică a indicat că cei mai mulți copii consideră în foarte mare măsură că reciclarea deșeurilor
este importantă.

În graficul 8 este reprezentat gradul de poluare a mediului.

gpoluarem
30

25

20

15

10

0
foarte mult mult puțin foarte puțin deloc

Analiza statistică a indicat că prin activitățile lor, copiii nu poluează deloc mediul înconjurător.

6
Zofotă Corina-Gabriela, CSEE AN I, Gr. II.

În graficul 9 este reprezentată importanța poluării mediului.

imppoluarem

25

20

15

10

0
suficientă importanță o importanță necesară nicio importanță nu mă interesează

Analiza statistică a indicat că cei mai mulți copii acordă o suficientă importanță poluării mediului.

În graficul 10 este reprezentat numărul copiilor care manifestă grijă pentru mediu.

grijam

40

35

30

25

20

15

10

0
niciodată rareori de obicei întotdeauna

7
Zofotă Corina-Gabriela, CSEE AN I, Gr. II.

Analiza statistică a indicat că, copiii în număr de 34 au grijă să lase întotdeauna mediul curat după un
week-end în aer liber.

Discuții

Se știe de multă vreme că mediul are nevoie dee protecție. Încă de la prima întrebare, majoritatea copiilor
au răspuns afirmativ ceea ce înseamnă că sunt informați pe această temă și dispuși să contribuie la
menținerea unui mediu curat. Analizând fiecare grafic, s-a constatat că gradul de implicare în activități
ecologice este ridicat. Ei sunt conștienți că mediul are nevoie de îmbunătățiri. Sunt evidențiate
modalitățile prin care este ajutată natura să combată factorii degradabili. Prin atitudinea pozitivă a
copiilor, se reușește în vreun fel schimbarea percepției oamenilor asupra naturii și convingerea că se
poate trăi într-un mediu curat, lipsit de noxe.

Concluzii

Indiferent de vârstă, copilul trebuie implicat în activități ecologice deoarece este nevoie de forță de muncă
pentru a curăța mediul de stricăciuni. O componentă esențială a comportamentului uman se reflectă în
dragostea pentru natură. Copiii trebuie să cunoască și să protejeze natura, să iubească plantele și
animalele, să adopte o atitudine corectă față de mediu și nu în ultimul rând să împiedice persoanele cu
comportament nonecologic, ce nu respectă natura. Se consideră că omul este administratorul a ceea ce a
creat divinitatea transformând natura spre folosul lui atât cât să nu provoace dezechilibre. Dacă totuși se
întâmplă acest lucru, el trebuie să dețină mijloacele cu care să acționeze și chiar să stopeze efectele
negative care survin.

Bibliografie

Stugren, Bogdan. 1965. Ecologie generală (Cu elemente de ocrotirea naturii). Editura Didactică și
Pedagogică, București.
Măciucă, Anca. 2006. Îndrumător teoretic și practic de ecologie generală și aplicată Editura Universității
Suceava.
Duțu, Mircea. 1989. Educația și problemele lumii contemporane. Editura Albatros, București.
Negruț, Silviu. 1978. Un singur pământ…Omul și mediul înconjurător. Editura Albatros.