Sunteți pe pagina 1din 76

BIODIVERSITATE

Definiţie: este o combinaţie a


unor modele de viaţă a cât mai
multe organisme în acelaşi
teritoriu.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 1


RESURSA BIODIVERSITATE

Definire

Noţiunea de biodiversitate este extrem de mult folosită, atât de către cercetători cât şi de către
politicieni şi de către populaţie şi organizaţiile ei civile, uneori mai mult decât este nevoie. Din
aceste motive a rămas şi rămâne foarte dificil a se elabora o definiţie operaţională. Vom încerca
deci să punem la dispoziţia cititorului mai multe variante de definiţii precum şi părerea noastră
despre această problemă extrem de importantă.

Definiţii privind biodiversitatea:

 Reprezintă o diversificare a sistemelor vii, la diferite niveluri de complexitate (Kaule, 2004)

 Prin biodiversitate noi înţelegem diversificarea speciilor, fenotipic şi genotipic,


diversificarea lor la nivel taxonomic (diversificare filogetică) ca şi diversificarea diferitelor
grupe de organisme din punct de vedere funcţional, la nivel trofic, la nivel de organizare a
vieţii (ecosisteme). Biodiversitatea încadrează, cuprinde, toate speciile şi modul lor de viaţă,
inclusiv specia umană şi se referă cu accent şi la manifestarea lor la nivelul ecosistemelor ca
şi a performanţelor acestuia (Netwig şi colab., 2004, Bier-Kuhlein, 2001).

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 2


 Reprezintă un ansamblu de organisme vii, constituit din plante, animale, organisme
microscopice, văzute fenotipic şi genotipic, dar şi diferitele moduri de manifestare ale
peisajelor naturale. Acestea din urmă sunt constituite dintr-o infinitate de talie variabilă (de la
algele de apă la marile păduri). Fiecare ecosistem este reprezentat de mediul viu, format din
populaţii (biosul) şi mediul în care trăieşte viul, şi de care depinde acesta (sol, apă, relief,
climat, etc.) şi asupra căruia biodiversitatea execută o influenţă (Planete-nature, Franţa 2005).
 Biodiversitatea reprezintă diversitatea tuturor formelor mediului viu (diversitate biologică).
Ea este subdivizată în trei niveluri:
• diversitatea genetică, care corespunde diversităţii genelor în interiorul unei specii
(diversitate intraspecifică în interiorul unei specii - diversitate intraspecifică);
• diversitate specifică, ce corespunde diversităţii speciilor (diversitate interspecifică);
• diversitatea ecosistemică, ce corespunde diversităţii şi mobilităţii funcţionale a
ecosistemelor prezente pe tera (Wikipedia, 2005)

Biodiversitatea mai este denumită şi diversitate biologică, şi acesta a fost termenul iniţial care a
“desemnat” diversitatea mediului viu în sânul naturii.

Termenul biodiversitate a fost utilizat prima dată de către entomologul american E.O. Wilson în
1986, cu ocazia publicării, pentru prima dată, a unui volum american asupra diversităţii biologice
organizat de către National Research Council (NRC). Aşadar, termenul vine din limba engleză -
“biodiversity”, sugerat de NRC entomologului Wilson. El a înlocuit deci termenul “biological
diversity”, lansat tot de un american, şi anume Thomas Lovejoy în 1980.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 3


Abordarea noţiunii de biodiversitate în funcţie de definiţia ei

În funcţie de definiţiile date mai sus, se constată că în diferite medii, ştiinţifice, sociale sau
politice, abordarea noţiunii este diferită, şi anume:

a) Pentru geneticieni biodiversitatea este dată de diversitatea genelor şi a organismelor. Ei


studiază procesele biomoleculare şi biochimice prin care mutaţiile modifică conţinutul şi
funcţiile exprimatorii ale genelor precum şi dinamica acestora înregistrată la nivelul ADN-
ului şi care permit de fapt evoluţia lumii vii.
b) Pentru biologi, biodiversitatea reprezintă diversitatea organismelor şi a speciilor, dar şi
modul de funcţionare a organismelor. Speciile apar şi dispar, locaţiile, siturile sunt
colonizate de către organismele aceleiaşi specii sau de către altele: organismele şi speciile
care nu utilizează aceleaşi strategii de reproducţie se pot schimba în funcţie de mediu.
Anumite specii dezvoltă organisme sociale, capabile să-şi amelioreze obiectivele de
reproducţie, inclusiv utilizând specii învecinate care trăiesc în comunitate. Am putea
spune că funcţiile reprezintă modelul cel mai eficace de dezvoltare biologică, socială şi
ecologică.
c) Pentru ecolog, biodiversitatea reprezintă diversitatea interacţiunilor durabile între specii.
Durabilitatea acestor acţiuni depinde de calitatea mediului şi deci a ecoregiunilor
colonizate. În fiecare ecosistem, organismele vii care alcătuiesc biocenozele fac parte
dintr-un întreg, dar în acelaşi timp ele se interacţionează unele cu altele, dar în egală
măsură, fiecare în parte şi toate împreună, interacţionează cu apa, aerul şi solul care le
înconjoară şi care sunt cunoscute ca factori abiotici sau biotopul.
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 4
•Heterozigotismul: capacitatea
organismului de a îndeplini o
listă întreagă de funcţii biologice.
Importanţa
biodiversităţii •Rata de schimb evolutiv – se
genetice referă la grupe de organisme
- creşte - e bine
(trei motive)

- nu creşte - e rău
•Printul albastru

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 5


08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 6
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 7
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 8
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 9
Câteva exemple sunt edificatoare:

a) Un hectar de sol din zona temperată a emisferei nordice dispune de următoarea


biodiversitate
exprimată gravimetric:
- 1000 - 7000 kg bacterii
- 100 - 1000 kg ciuperci
- 10 - 30 kg alge
- 5 - 10 kg protiste (protozoare + protofite)
- 1000 kg artropode
- 350 - 1000 lumbricide (râme).

b) Un sol tropical conţine în procente din greutatea sa următoarele elemente de biodiversitate:


- 10% furnici
- 33% râme
- 6% miriapode
- 4% coleoptere
- 4% termite

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 10


În decursul erelor geologice, ele au trebuit să se obişnuiască cu noile condiţii ale mediului lor de
viaţă ca:
- restricţiile mediului de viaţă,
- schimbările climatice,
- restricţii biologice şi ecologice (boli, prădători),

şi să evolueze lent până la lumea vie de azi, încă puţin cunoscută de ultima specie a evoluţiei -
omul.

Originea biodiversităţii şi evoluţia ei

Originea biodiversităţii începe o dată cu apariţia vieţii.

Ele au apărut pornind de la diferite molecule


Primele fiinţe vii au - eobionte
organice prezente în mediu, urmare a reacţiilor
primit următoarele - protobionte
chimice care au avut loc în oceanul planetar
denumiri: - biogenate
primordial.

Din acest moment, sau poate cu puţin mai devreme, selecţia naturală, motorul evoluţiei, cum i-a
spus o dată Darwin, va antrena apariţia unor forme de viaţă multiple, cele mai simple fiind:

ansamblul plantelor şi animalelor care


procariotele
eubacteriile şi alcătuiesc arborele diversităţii prin
arheobacteriile eucariotele evoluţie, după Ernst -Haeckel (1874)
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 11
Arborele mediului viu

după Ernst Haeckel, 1874

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 12


Pentru specia umană, biodiversitatea este o resursă umană, adeseori confundată cu biomasă,
considerându-se că aceasta:
- furnizează hrana,
- furnizează fibrele şi alte materiale utile pentru industria de fibră,
- furnizează lemnul necesar încălzirii şi construcţiei habitatelor,
- furnizează medicamente şi energia.

Utilizarea biodiversităţii în asociere cu agricultura pentru producerea de alimente, a căpătat


denumirea de agrobiodiversitate. Asociate biodiversităţii, ecosistemele furnizează la rândul lor,
suportul producţiei naturale şi antropice, ca şi a tuturor transformărilor biochimice ce asigură
stabilitatea mediului viu (fertilitatea solului, prădători, descompunători, etc.) şi toate serviciile
legate de purificarea aerului şi a apelor, moderarea climatului şi diminuarea în consecinţă a:
- secetelor,
- inundaţiilor,
- altor dezastre legate de mediu despre care s-a vorbit în această lucrare.

BIODIVERSITATEA REPREZINTĂ INDICATORUL DE BAZĂ CARE EXPRIMĂ


CALITATEA MEDIULUI ŞI A VIEŢII. PARAMETRII MĂSURABILI AI ACESTUI
INDICATOR EXPRIMĂ PRIN DIMENSIUNILE LOR, FIE PERICOLUL, FIE
DURABILITATEA ŞI STABILITATEA ZONEI, A HABITATELOR SAU A
PLANETEI.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 13


În final, putem afirma că biodiversitatea exprimă OGLINDA RELAŢIILOR NOASTRE CU
ALTE SPECII VII, O VEDERE ŞI O POZIŢIE ETICĂ CU DREPTURI ŞI OBLIGAŢII ŞI,
FIREŞTE, O IMENSĂ RESPONSABILITATE ŞI NECESITATE EDUCATIVĂ.
NECESITATEA CONSERVĂRII BIODIVERSITĂŢII REPREZINTĂ ACEA
RESPONSABILITATE UMANĂ LA ORICE NIVEL CARE CREAZĂ PREMIZELE
REFACERII MEDIULUI VIU ÎN CAZ CĂ ACESTA ESTE PUS ÎN PERICOL SAU CHIAR
DISTRUS.

Biodiversitatea reprezintă deci cu mult mai mult decât o diversificare a speciilor, ea reprezintă
indicatorul de bază al stabilităţii şi dezvoltării omenirii, iar la un număr de aprox. egal de specii şi
organisme, genomul, respectiv calitatea genelor sunt factorii care fac diferenţa calitativă între
entitate şi biodiversitate.

Evaluarea, respectiv măsurarea biodiversităţii

Dacă ţinem cont de definiţiile şi rolul biodiversităţii apare foarte clar că este foarte dificil să avem
o măsurare unică şi obiectivă a acesteia. În consecinţă, specialiştii în biologie susţin că acest indice
ar trebui asociat cu noţiunea de “varietate a genelor”. În acelaşi timp însă, este dificil a indica care
anume gene sunt cele mai susceptibile de a fi benefice, de a fi de interes. În acest caz, singura
soluţie în măsurarea biodiversităţii constă în efortul de a aduna şi conserva un număr cât mai mare
de gene (deci de specii cât mai diferenţiate) considerând că, în conformitate cu teoria probabilităţii,
printre ele vom afla şi un număr cât mai mare de gene de interes.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 14


Inventarierea speciilor

Sistematica este una din metodele de a analiza biodiversitatea, datorită faptului că ne oferă
cunoştinţele de a distinge un organism de un altul.

- numai 1,75 milioane specii au fost descrise,


Această metodă - numărul real de specii nu este cunoscut; se presupune că acesta ar varia
este confruntată între 3,6 milioane şi 100 milioane;
cu probleme de - pe de altă parte, tot mai mulţi cercetători susţin că simpla cunoaştere a
timp şi număr speciilor şi familiilor a devenit insuficientă şi trebuie completată cu
înţelegerea funcţiilor, interacţiunilor şi colectivităţilor;
- numeroşi taxonomişti întâlnesc în acelaşi timp probleme privind
schimbul de gene între organisme şi specii.

Biodiversitatea ar putea deci să fie măsurată printr-un indice al diversităţii ca şi prin distribuţia
frecvenţei speciilor într-o anumită zonă (Pielou - 1966).

Pe de altă parte, dintr-un număr destul de mare de INDICI AI BIODIVERSITĂŢII numeroşi


cercetători preferă indexul Shannon-Weaver (Hs) pe care îl şi utilizează. Claude Shannon şi Warren
Weaver au dezvoltat la sfârşitul anilor ’40 ai secolului XX un model general de comunicare care
poate însă măsura între altele, diversitatea populaţiei.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 15


Formula pentru indicele Shannon-Weaver este următoarea:

Σ
S
HS = pilnpi
în care:
i=1

S = numărul de spaţii de viaţă (ecosisteme) în care s-au măsurat speciile analizate.


pi = frecvenţa relativă a unei anumite specii “i”. Suma tuturor frecvenţelor speciilor este însă 1
(100%).

Pentru a obţine o valoare pozitivă, valoarea obţinută din formulă se înmulţeşte cu (-1). Cu cât este
mai mare acest index, cu atât sunt mai numeroase speciile în spaţiul analizat şi cu atât mai uniform
sunt repartizaţi indivizii unei specii.
E = HSHM
Pentru a preciza mai bine distribuţia speciilor, se poate calcula mai întâi Hmax (valoarea maximală
a lui HS privind numărul de specii sau indivizi şi apoi indicele Evennes (E) - care ne sugerează cât
de uniform sunt repartizate speciile sau indivizii în zona analizată.
Repetăm, “E” nu reprezintă o măsură pentru biodiversitate, ci
doar una pentru distribuţia speciilor sau a indivizilor.
HS “E” variază între 0 şi 1. O valoare ridicată indică că speciile
E= sunt uniform repartizate în timp ce valoarea redusă indică că
HM doar puţine specii sunt dominante.
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 16
Cum se calculează
indicele de diversitate
Shannon-Weaver

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 17


H’ = - Σ piln(pi)

H’ = Indicele de diversitate Shannon-Weaver


pi = Abundenţa relativă a fiecărui grup de organisme

Dar reţineţi că indicele S-W este, de obicei, exprimat


ca e
H’

e = 2,71828183
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 18
Constanta e este baza logaritmului natural. e mai este cunoscută şi drept constanta lui
Napier, cu toate că simbolul (e) este în onoarea lui Euler.

e este unicul număr cu proprietatea că aria zonei delimitată de hiperbola y = 1/x, axa x şi
verticalele ce pleacă din punctele x = 1 şi x = e este 1. Cu alte cuvinte,


e
dx
x = ln e = 1
1

Exceptând poate numărul Π, e este cea mai importantă constantă în matematică, în special
când se lucrează cu limite şi derivate. Valoarea numerică a lui e este:

e = 2,718281828459045235360287471352662497757 ...

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 19


08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 20
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 21
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 22
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 23
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 24
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 25
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 26
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 27
Nr. Frecvenţă în Abundenţă
Specii de plante Ln(pi) pi * LN(pi)
Crt. sondaje/m2 relativă (pi)
1 Măr (Malus communis ) 22 0.116 -2.151 -0.2503
2 Păr (Pyrus communis ) 8 0.042 -3.162 -0.1339
3 Cireş (Prunus avium ) 7 0.037 -3.296 -0.1221
4 Prun (Prunus domestica ) 14 0.074 -2.603 -0.1928
5 Cartof (Solanum tuberosum ) 35 0.185 -1.686 -0.3123
6 Porumb (Zea Mays ) 30 0.159 -1.841 -0.2922
7 Fasole (Phaseolus vulgaris ) 7 0.037 -3.296 -0.1221
8 Dovleac (Cucurbita pepo ) 9 0.048 -3.045 -0.1450
9 Varză (Brassica oleracea ) 12 0.063 -2.757 -0.1750
10 Sfeclă (Beta vulgaris ) 8 0.042 -3.162 -0.1339
11 Morcov (Daucus carota ) 2 0.011 -4.549 -0.0481
12 Ceapă (Allium cepa ) 2 0.011 -4.549 -0.0481
13 Lucernă (Medicago sativa ) 16 0.085 -2.469 -0.2090
14 Trifoi (Trifolium pratense ) 17 0.090 -2.409 -0.2166
Total 189 1.000 -40.973 2.4014
2.4014
11.0384
Nr. Frecvenţă în Abundenţă
Specii de plante Ln(pi) pi * LN(pi)
Crt. sondaje/m2 relativă (pi)
1 Fag #DIV/0! #DIV/0! #DIV/0!
2 Carpen #DIV/0! #DIV/0! #DIV/0!
3 Pin #DIV/0! #DIV/0! #DIV/0!
4 Brad #DIV/0! #DIV/0! #DIV/0!
5 Larice #DIV/0! #DIV/0! #DIV/0!
6 Porumbar #DIV/0! #DIV/0! #DIV/0!
7 Corn #DIV/0! #DIV/0! #DIV/0!
8 Rachita #DIV/0! #DIV/0! #DIV/0!
9 Soc #DIV/0! #DIV/0! #DIV/0!
10 Mur #DIV/0! #DIV/0! #DIV/0!
11 Zmeura #DIV/0! #DIV/0! #DIV/0!
12 Maces #DIV/0! #DIV/0! #DIV/0!
13 Catina #DIV/0! #DIV/0! #DIV/0!
14 Ghiocei #DIV/0! #DIV/0! #DIV/0!
15 Talpa gastii #DIV/0! #DIV/0! #DIV/0!
16 Piciorul cocosului #DIV/0! #DIV/0! #DIV/0!
17 Feriga #DIV/0! #DIV/0! #DIV/0!
18 Lacramioara #DIV/0! #DIV/0! #DIV/0!
Total 0 #DIV/0! #DIV/0! #DIV/0!
#DIV/0!
#DIV/0!
Recapitulare sintetică:

DIVERSITATE
= Ns = Shannon - Weaver - index

Diversitate Alfa Diversitate Beta Diversitate Gama

Descrie diversitatea Descrie diversitatea


speciilor în interiorul speciilor înăuntrul unui
Descrie diversitatea
unui spaţiu de viaţă mozaic de spaţii de viaţă,
speciilor pe un mare
(biotop) (Wittaker, deci între diverse habitate.
areal geografic
Habitat Diversity) Between-habitat-diversity.
(regiune geografică)

Indicele Indicele Indicele Indicele Indicele Indicele


Simpson Brillouin Jaccard Sörensen Simpson Brillouin

Sinteză a modurilor de manifestare a biodivesităţii şi a posibilităţilor de măsurare a acesteia.


08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 30
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 31
De ce este necesară măsurarea biodiversităţii?
Pe lângă importanţa economică exprimată mai sus, biodiversitatea reprezintă indicatorul de bază al
calităţii mediului, în plan local, zonal, regional sau planetar. Monitorizarea biodiversităţii, atât în plan
cantitativ cât şi calitativ ne pune în permanenţă în faţa unor date asupra calităţii vieţii şi a durabilităţii ei.
Urmează ca judecăţile şi deciziile politice să răspundă sau nu pozitiv semnalelor ştiinţei şi să ia măsuri
pentru reconstrucţia ecologică a biotopurilor şi a biodiversităţii.
În concluzie, măsurarea biodiversităţii stă la baza alcătuirii bazei de date pentru reproiectarea echilibrelor
distruse ale mediului.Toţi cercetătorii lumii sunt de acord că deşi există suficiente zone bogate în
biodiversitate, pe ansamblul planetei biodiversitatea este într-un regres tragic despre care vom vorbi în
continuare.

Exemple de ţări bogate în biodiversitate. Biodiversitatea în lume


1) Brazilia este considerată ca un reprezentant de bază al ţărilor bogate în biodiversitate: 20% din
biodiversitatea mondială cu peste 50.000 specii de plante, 5000 specii de vertebrate, 10-15 milioane
specii insecte şi sute de milioane de microorganisme se află în această ţară.
2) India oferă 8% din speciile cunoscute cu 47.000 specii de plante şi 81.000 specii de animale.
3) În România, Delta Dunării, rezervaţie a planetei oferă 2/3 din speciile totale ale Europei. România este
încă o ţară cu o biodiversitate genotipică ridicată, dar în cădere liberă.
4) Numărul de specii cunoscute în Europa este foarte redus, neexistând încă o bancă de date bine pusă la
punct. În tabelul 219 prezentăm rezultatele prezentate de guvernul belgian asupra principalelor grupe
sistematice.
5) Deşi NU SE CUNOAŞTE EXACT NUMĂRUL DE SPECII, este foarte probabil ca numărul lor total
să se apropie de 100 milioane, deşi cunoscute sunt numai 1,75 milioane. Dintre acestea, la 99% le este
cunoscut doar numele ştiinţific. În rest, noi oamenii nu cunoaştem nimic despre viaţa şi comportamentul
lor, despre nutriţie sau înmulţire, despre frecvenţă sau repartiţie în mediu, despre constrângeri, adică
dacă sunt sau nu în pericol.
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 32
Un mod de prezentare a biodiversităţii. Acest mod de prezentare a fost alcătuit de Naturama Aargau-Elveţia
(www.naturama.ch) şi prezintă anumite segmente ale mediului de dezvoltare a biodiversităţii pe modelul eucentric de
dezvoltare. Exact în centru şi foarte mic este prezentat un om. El este acolo considerat singurul reprezentant al
mamiferelor care, toate laolaltă, reprezintă numai 0,2% din întreaga biodiversitate a Terrei. Deasupra lui se deschide
lumea insectelor care ocupă circa jumătate din speciile pluricelulare ale pământului (eucariote). În stânga jos se
recunoaşte începutul diversităţii speciilor. Acestora aparţin 4% din numărul total al speciilor, etc.
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 33
Biodiversitatea de plante este extrem de mare la suprafaţa uscatului, şi anume de la sub 100 /10.000
km până la peste 5000/10.000 km, adică de la 1 la 50. Harta respectivă este anual îmbunătăţită de
specialiştii Departamentului de botanică şi geografie al Universităţii din Bonn, aceştia recunoscând, la
rândul lor, puternicul declin al biodiversităţii la nivel planetar cauzate de dezvoltările economice
antropice, care la rândul lor modifică puternic echilibrul speciilor şi durabilitatea, stabilitatea
biodiversităţii.
Uneori fără să ştie oamenii de rând, dar ştiu cu siguranţă specialiştii, există specii, cum sunt unele
vespii (Brachmeria sp) care parazitează pupele unor periculoase larve care devorează speciile de pomi
din păduri. Fenomenul este încadrat ecologic la parazitism, viespea altminteri puţin cunoscută fiind un
ajutor util pentru oameni şi pentru echilibrele de mediu.

O biodiversitate extrem de valoroasă

1) Viespea Brachmeria sp. se hrăneşte cu pupele unor fluturi a căror larve (omizi) sunt foarte periculoase pentru arbori.
2) Diferitele ciuperci servesc ca descompunători ai materiei organice din solurile silvice, dar nu numai.
(Sursa: ORNIS Elveţia)
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 34
BIODIVERSITATE

Definiţie: este o combinaţie a


unor modele de viaţă a cât mai
multe organisme în acelaşi
teritoriu.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 35


Biodiversitate agricolă:
Definiţie : Frecvenţa şi abundenţa speciilor într-un agroecosistem.
Funcţii: - ecologic, productiv, cosmic

Biodiversitate biologică:
- fenotipică – cum arată
- cantitativă - biomasa

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 36


Biodiversitate genetică:
•Densitatea la nivelul genelor:
- plan alele – culoare ochi
- gene întregi – proteină = funcţie
- structura cromozomică
•Poate măsura niveluri diferite:
- populaţii
- specii
- comunităţi ecologice
- biomuri

Arborele vieţii:

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 37


Arborele
vieţii

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 38


Pe scurt despre biodiversitatea genetică

În capitolul care tratează managementul şi gestiunea biomasei într-un subcapitol special, am


prezentat şi resursa genetică ca una din cele mai importante resurse ale viitorului. În acest capitol,
folosind experienţa colegilor americani şi canadieni, vom prezenta variabilitatea genetică văzută în
următorul sistem dinamic:

Biodiversitatea
Definiţii
genetică

Factorii Măsurarea
Variabilitatea
Factori evolutivi variabilităţii
Importanţă determinanţi care genetică
genetice
diminează intraspecifică
diversitatea
genetică
Talia efectivă Heterozigo-
Consecinţele Pierderea
a populaţiilor tismul şi talia variabilităţii
Strangularea
slăbiciunilor
Ne populaţiei genetice
Ne

Emigraţia Studiu de caz

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 39


Definiţie.

Diversitatea genetică presupune varietatea care există la nivelul genelor. Ea poate fi


judecată în 3 planuri:
• În planul arealelor - varietăţi în cadrul aceleiaşi alele care dictează de exemplu,
culoarea ochilor (albaştri, căprui, etc.).
• În planul genelor în întregimea lor - cele care de fapt trasează trăsăturile
caracteristice ale organismelor, ca de exemplu capacitatea sau incapacitatea de a
metaboliza cutare sau cutare substanţă.
• În planul unităţilor mai mari, mai vaste decât genele - structura cromozomilor.

Dimensiunile celor trei planuri se măsoară la diferite niveluri:


• populaţie
• specie
• comunităţi ecologice
• biom, etc.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 40


Importanţa biodiversităţii genetice.

Gradul de diversitate genetică defineşte “materia primă” a evoluţiei şi adaptării.

a) Heterozigozitatea* - este corelată pozitiv cu adaptabilitatea, iar


aceasta din urmă se defineşte ca fiind capacitatea unui
organism de a îndeplini un mare număr de funcţii biologice.
Există trei motive b) Rata de schimb evolutiv care poate avea loc în cadrul unui
pentru care grup de organisme dependente de o cantitate de variaţie
diversitatea genetică prezentă în gena de bază. Cu cât o populaţie sau o
specie este mai diversă în planul genelor, cu atât are mai multe
genetică a unei
şanse ca anumiţi membri ai săi să se poată adapta modificărilor
specii este
apărute în mediu. Deci, dacă scopul conservării constă în
esenţială pentru persistenţa speciilor pe termen lung, atunci diversitatea
ca aceasta să genetică este de o importanţă majoră pentru a păstra această
supravieţuiască însuşire.
pe termen lung: c) Diversitatea genetică între toate speciile este importanţă pentru
că ea reprezintă însuşi modelul existenţial şi comportament al
al mediului viu pe pământ.

* Heterozigozitate - în genetică trebuie să înţelegem 2 alele identice care ocupă locuri diferite în interiorul
populaţiei, al grupului social
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 41
Factorii determinanţi ai diversităţii genetice:

- factori evolutivi versus demografici


- variabilitatea genetică şi persistenţa au o scară de timpi evolutivă
- mărimea efectivă a populaţiei (parametrii dimensionali)
- deviaţii genetice
- endogamie **
- studiu de caz pentru demonstraţie

evolutivi care acţionează asupra unei perioade mai


Factori evolutivi şi lungi (scară temporală evolutivă şi care
ecologici implică caracteristicile genetice ale
populaţiei)
- există 2 tipuri de
factori care
determină
probabilitatea de a care acţionează asupra unei scări
supravieţui a unei temporale ecologice şi care implică în
populaţii ecologici principal caracteristicile demografice ale
populaţiei .

** Endogamie - înmulţire sexuată în interiorul populaţiei, al grupului social.


08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 42
Factori evolutivi:
-variabilitatea
genetică Factori demografici ro:
-imigraţia
-structura populaţiilor
-emigraţia, etc.
-selecţie

Probabilitatea de a
Probabilitatea de a
supravieţui mai multe
supravieţui mai multe
decade
generaţii

Influenţa factorilor evolutivi şi demograficia asupra probabilităţii


de supravieţuire a unei populaţii aparţinând unei specii

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 43


Exemple practice de biodiversitate genetică

Diversitatea în rândul animalelor utile. În acest caz dispunem de o clară diferenţiere fenotipică la
cocoşi, datorită unor gene diferite.
1) Primul cocoş Appenzeller Spitzhauben are o ţinută foarte
dreaptă, cu o creastă stufoasă.

2) Cel de-al doilea, un cocoş clasic


elveţian aparţine “cocoşilor banali”
având un fenotip clasic.

3) Biodiversitatea genetică la oameni este foarte prezentă. Numai


1 la 65 milioane oameni pot avea o amprentă genetică identică,
fapt greu de realizat, chiar şi gemenii au amprente genetice
diferite. În figură o mostră de amprentă genetică a unui conifer
numit Tisă. Fiecare coloană reprezintă amprenta genetică a unui
individ. Se observă că nici o bandă din fotografie nu este
asemănătoare cu celelalte, ceea ce înseamnă că ele provin de la
indivizi diferiţi deşi arborii testaţi erau practic identici fenotipic.
(Sursa: ORNIS-2005).
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 44
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 45
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 46
Pe scurt despre biodiversitatea marină

Arătam că în lume există 1,7 milioane de specii catalogate. Din acestea, conform UNEP (United
Nations Environment Programme) - 1955, 250.000 aparţin mediului marin. În mare, diversitatea
biologică este deci mai mică decât pe pământ. Acestea sunt valabile pentru statistica totală căci din
cele 33 puncte de evoluţie a animalelor, 32 sunt cunoscute, iar dintre acestea 15 se află în mediul
marin (Winston 1992, NORSE, 1993).

Ecosistemele marine sunt şi ele afectate de o serie întreagă de factori, printre care enumerăm:
 Creşterea nelimitată a populaţiilor umane în zonele de coastă.
 Creşterea continuă a cererii pentru fructe şi alte produse de mare,
 Poluarea de la distanţă sosită prin murdărirea necontrolată a industriei mondiale.
 Modificarea rapidă a habitatelor marine prin diferite activităţi antropogene.

Diversitatea marină mai este deci afectată şi de acţiuni antropice necugetate, precum:
 pescuit intensiv,
 pierderea spaţiilor, a nişelor de viaţă,
 poluarea prin depunerea de sedimente,
 modificări de durată ale climei,
 apariţia în peisajul marin a unor specii neendogene aduse cu “apa balast” a vapoarelor.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 47


Un tablou reprezentând speciile de alge de apă dulce cuprinse într-un fitoplancton

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 48


Un segment de ecosistem marin reprezentând recifi coralieri.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 49


Situaţia globală a biodiversităţii. Problema extincţiilor
(Prezent şi viitor în biodiversitatea mondială)

În 1992 la Rio de Janeiro, într-o primă conferinţă extraordinară, 150 de ţări ale lumii reprezentate
de guvernele lor, au semnat “CONVENŢIA ASUPRA DIVERSITĂŢII BIOLOGICE”
afirmând că “Biodiversitatea este dedicată dezvoltării durabile a planetei”. Nici una din
conferinţele ulterioare nu a adus atâtea date importante asupra stării actuale a biodiversităţii
mondiale ca aceasta.

Prezentarea triunghiulară a cunoştinţelor despre biodiversitatea speciilor


Prelucrare după conferinţa Rio de Janeiro, 1992.

1,75 cartate

14 ml mediu estimate

3 100 ml

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 50


Inventarul global al biodiversităţii grupelor de specii efectuat la nivelul anului 1992 şi prezentat în
conferinţă este prezentat în tabelul următor.

Numărul real al speciilor descrise la nivelul anului 1992 şi evaluarea globală a speciilor posibile a exista

Nr. specii estimate


Grupa de specii Nr. specii descrise a mai fi prezente
în biodiversitate

Bacterii 4000 1.000.000


Protoctiste (protozoare+alge) 80.000 600.000
Animale 1.320.000 10.600.000
Fungi (ciuperci) 70.000 1.500.000
Plante 270.000 300.000

TOTAL 1.744.000 cca. 14.000.000

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 51


Speciile care apar în coloana “descrise” se referă la acelea care au primit o denumire toxonomică şi
au fost înscrise în cataloagele oficiale. Numărul lor este în dinamică pozitivă pentru că sunt
descoperite şi descrise noi specii, mai ales la grupa "bacterii", iar unele dintre ele dispar prin
extincţie. În grupa animalelor, la rubrica estimări, între 8 şi 10 milioane specii sunt considerate a
aparţine insectelor. Mamiferele numără peste 4640 specii şi probabil că mai sunt extrem de puţine
animale necunoscute în această grupă. Cu toate eforturile de cunoaştere, se consideră, în baza
estimărilor lui Gleich şi colab. (2000) că numai 0,01% din speciile vii ale pământului sunt
cunoscute.O realiniere este făcută în anul 2000 asupra statisticii efectuate în 1992

Reaşezare pe grupe de specii a biodiversităţii în anul 2000 (Gleich şi colab., 2000)


Specii estimate ca necunoscute 10.000.000 → 200.000.000 Din care în România
Nr. specii cunoscute 1.750.000
Insecte 950.000
Plante 270.000 3400 (46)
Păianjeni 75.000
Moluşte 70.000
Peşti 25.000
Păsări 9950 368
Reptile 7400 25
Amfibii 4950 19
Mamifere 4630 84

Numărul înscris în paranteze reprezintă specii pe cale de dispariţie înregistrate la Naţiunile Unite.
România a declarat 41 specii de plante pe cale de dispariţie.
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 52
Există pe pământ exemplare de animale cu mult mai puţine decât numărul de oameni estimat la
6 miliarde în anul 2000 şi la 6,5 miliarde la sfârşitul anului 2005.
Astfel, pentru animale revin:
1 elefant → 10.000 oameni
1 cocostârc alb → 20.000 oameni
1 leu → 100.000 oameni
1 tigru → 1.000.000 oameni
1 urs polar → 5.000.000 oameni
1 rinocer → 100.000.000 oameni
1 papagal Spixar → 6.000.000.000 oameni, adică mai există un singur papagal
Spixar în viaţă. După moartea lui, specia va dispărea.

2. Greutatea întregii biomase pe pământ cântăreşte 1850 miliarde tone, din care :

765 miliarde to = greutatea pădurilor tropicale


2,3 miliarde to = greutatea tuturor animalelor
0,4 miliarde to = greutatea animalelor utile (dominant rumegătoare)
0,1 miliarde to = greutatea tuturor oamenilor (Sursa: idem )

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 53


3. Cantitatea de biomasă ce revine per individ uman este următoarea:
 total 28,6 to
 terestru 19,6 to
 oceane 6,9 to
 agricultură 1,5 to.

Biomasa utilizată de oameni: 2,0 to include biomasa necesară hrănirii omului şi animalelor.
Fiecărui om îi revin 500 arbori pe pământ, iar fiecare arbore în înălţime de 15.20 m produce
anual 3 milioane litri oxigen sau 370 litri/oră.

4. Salvarea diversităţii costă numai 1/4 din subvenţiile care se distrug. Exemple:
Bani donaţi în lume pentru salvarea biodiversităţii în USD:
 Real depuşi pentru protecţie 1 USD/cap locuitor/an
 Necesar real pentru salvare 50 USD/cap locuitor/an
 Distrugerea biodiversităţii
de către state, subvenţii/an 200 USD/cap locuitor/an
 Produsul intern brut internaţional 5170 USD/cap locuitor/an
 Produsul intern brut America de Nord 28.130 USD/cap locuitor/an

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 54


Biodiversitatea cantitativă

Calcul 2D

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 55


Pe scurt despre biodiversitatea din România

În lucrarea “Life Counts - Eine Globale Bilanz des Lebens”, Gleich şi colab. (2000) consideră că
în România există următoarea biodiversitate fenologică majoră:
- 84 specii mamifere, dintre care 5 sunt în extincţie (bizonul, lupul, vulpea, liliacul şi capra
neagră);
- 368 specii păsări, dintre care 247 se înmulţesc în spaţiul românesc, iar circa 7 specii sunt în
extincţie;
- 25 de specii sunt de reptile, toate în conservare bună dar deţinând populaţii reduse;
- 19 specii amfibiene (batracienii fiind reprezentativi şi ocupând populaţii foarte mari);
- 3400 specii de plante din care 41 sunt în extincţie,

Specialiştii Republicii Moldova consideră că dispun de următoarea biodiversitate (după serviciul


de presă al Ministerului Ecologic şi al Resurselor din Republica Moldova):

5513 plante din care: 1989 specii plante superioare


3524 specii plante inferioare
sau
850 specii floristice în ecosistemele forestiere
600 specii floristice în stepă
după biotop:
650 specii în zonele de luncă
250 specii pterofite
160 specii acvatice şi palustre
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 56
70 specii mamifere
Lumea animală 461 specii vertebrate 281 specii păsări
14.339 specii nevertebrate 14 specii reptile
14.800 specii: 16 specii amfibieni
82 specii peşti

Numărul speciilor în extincţie şi intrate în protecţia statului sunt de:


117 specii plante
484 toxoni 242 au fost incluse în
9 specii ciuperci
Cartea roşie a Republicii Moldova
116 specii animale

Unele specii din Republica Moldova sunt înscrise în Cartea roşie a UE:
 Papucul Venerei
 Ciulinul de baltă
 Unele mamifere: nurca europeană, popândăul comun, popândăul cu pete
 Păsări: raţa roşie, acvila ţipătoare, vulturul mic, cristelul
 Reptile: vipera de stepă
 Peşti: fusarul, lostriţa, nisetrul
 Insecte: colosoma mirositoare, croitorul stejarului

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 57


Revenind acum la spaţiul strict românesc, în viziunea cercetătorilor români şi a Ministerului
Mediului, situaţia se prezintă în felul următor:
-23 sunt declarate monumente ale naturii, dintre care
Specii plante total: 3700 şi renumita floare de colţ (Leontopodium alpine)
-74 sunt extincte (dispărute)
-39 sunt periclitate
-171 vulnerabile
-1253 sunt rare

-Mai există: 600 specii alge;


> 700 specii de plante marine
şi costiere.

4% specii endemice:
57 taxoni (specii şi subspecii) endemice.
171 taxoni subendemici

Specii de animale: 33.792:


33.085 nevertebrate,
Floare de colţ
707 specii vertebrate
(Leontopodium alpinum)

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 58


Aquilegia transilvanica
Familia Ranunculaceae, ordinul Ranunculaces
Este o specie frumoasă cu o bogată cromatică, specifică unei
biodiversităţi genetice abundente. Planta devine din ce în ce mai
rară în zona studiată, deşi formează puternici rizomi de susţinere.

Brygoria cretica (dioica)


Familia Curcubitaceae, genul Bryonya. Specie agăţătoare din
ce în ce mai rară. Este toxică dar are o multitudine de utilizări
în medicina homeopatică.

Cardamine quinquefolia
Familia Brasicaceae, ordinul brasicoles. Plantă parţial
lignificată, destul de rară în zonă (greu de găsit), potrivită ca
plantă decorativă.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 59


Cirsium furiens
Familia Asteraceae, ordinul asteralis. Plantă bianuală, erbaceae,
cu talie înaltă, încă suficient de prezentă în zonă, rară dar fără
pericol de dispariţie. Este uneori o prezenţă semnificativă în
pajişti.

Convalaria majalis
Familia Ruscaceae, ordinul Convalaria.
Denumită şi lăcrimioară, după forma florilor, cu miros foarte clar
definit şi specific. Prezintă un rizom profund şi bine dezvoltat de
50 cm. Se foloseşte şi în medicina naturistă. Altminteri este
conservată ca plată decorativă.

Dactylorhiza incarnata
Familia Orchideae, ordinul Dactylorhiza.
Plantă tipic perenă, cu mare dezvoltare vegetativă şi foarte
decorativă. Acesta este şi motivul pentru care a început să fie
tot mai rară în zonă. Este mai prezentă în Munţii Trotuşului.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 60


Digitalis purpureae
Familia Scrophulariaceae, genul Digitalis.
Plantă perenă care ajunge în primul până la 2 metri înălţime.
Florile sunt purpurii. Planta este căutată pentru conţinutul ei în
cardenolidglucozide, un medicament excelent pentru inimă.
Este foarte greu, dacă nu imposibil de găsit în zonă.

Elatine triandra
Familia Elatinaceae, ordinul Elatine. Plantă dicotiledonată
anuală, considerată buruiană, dar care apare din ce în ce mai
rar. Geneticienii, ca şi în cazul lui Arabidopsis, consideră că
posedă o interesantă bază de gene de interes (biodiversitate
genetică).

Epipacti helleborine
Familia Orchideae (Orchidaceae), ordinul Epipactis
Orhidee frumoasă, rară dar fără pericol de dispariţie, înaltă de
20-100 cm, perenă, cu înmulţire şi susţinere prin rizomi.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 61


Festuca vaginata
Familia poaceae, ordinul Poales, specia Festuca. Plantă perenă
cu înălţimi până la 60 cm, cu tufă deasă şi peduncul până la 12
cm. Este o foarte bună plantă furajeră, motiv pentru care devine
rară din cauza păşunatului şi cositului intensiv.

Fragaria moschata
Familia Rosaceae, ordinul Rosales, specia Fragaria. Plantă
perenă cu menţinerea verde a frunzelor în iarnă, înălţime 5-15
cm. Are gust şi miros specific. Se găseşte din ce în ce mai rar
în zona de studiu. Modificările climatice aduc mari presiuni
specifice, obligând-o să se îndrepte către extincţie.

Fitillaria meleagris
Familia Liliaceae, ordinul lilialis, specia Fitillaria.
Plantă decorativă, extrem de atractivă. Trăieşte pe bulbi de 1-2
cm. Este o geofită de prevară cu tulpini înalte de 15-20 cm. Se
conservă mai ales în grădini. Natural, este foarte rară.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 62


Galanthus rivalis
Familia Amaryllidaceae, genul Galanthus.
Plantă perenă toxică, cu înflorire în februarie-martie (efemeră cu
bulbi). Este foarte decorativă şi considerată vulnerabilă. Este şi plantă
medicinală.

Galium silvaticum
Familia Rubiaceae, gen Galium.
Plantă erbacee, agăţătoare de talii duferite. Nu este în mare pericol, dar
oricum mult mai redusă decât G. aparine.

Gentiana cruciata
Familia Gentianaceae, ordinul Gentianales.
Flori decorative cu înflorire din iunie până în septembrie. A devenit o
plantă rară în teritoriul analizat.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 63


Goodyera rep.
Familia orchidaceae, ordin Goodyera. Geofit cu rizomi, înălţime
până la 30 cm. Este deci perenă. Apare tot mai rar în păşuni, fâneţe.
Înfloreşte din iunie până în august.

Hepatica transilvanica
Familia ranunculaceae, genul Ranunculus.
Plantă endemică, monument al naturii, foarte greu de găsit mai ales
pe păşunile înalte.

Knautia macedonica
Familia Dipsacaceae, genul Dipsacum. Plantă perenă ierboasă cu
înflorire de-a lungul întregii veri. Înălţime circa 70 cm. Foarte rară
şi vulnerabilă.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 64


Lapsana intermedia (communis)

Familia asteraceae, gen Lapsana.


Planta ierbaceae, rară şi greu de găsit în zonă.

Listera cordata

Familia orchidaceae. Ordinul Asparagales. Geofită cu rizom. Rară în


zona studiată.

Listeria ovata

Familia Orchidaceae, genul Listeria.


Ca toate orhideele, este o minunată plantă decorativă cu un colorit
miraculos. Creşte până la 50-70 cm înălţime şi este pe cale de
dispariţie în zona studiată.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 65


Lichnis viscaria (Sihneviscaria)

Familia Caryophyelaceae, genul Silenne.


Plantă anuală cu o lungă perioadă de pauză, prezentă în păşuni şi fâneţe şi
la marginea pădurilor, de un frumos colorit violet atractiv. Se păstrează
mai mult ca planta decorativă în unele grădini private.

Neottia nidus – avis

Familia Orchidaceae, genul Neothia.


Creşte în tufe de 20-40 cm, florile miros a miere deşi sunt sărace în polen.
Înfloreşte în mai-iunie, este foarte frumoasă şi vânată de turişti. Este pe
cale de dispariţie.

Onobrychis transilvanica

Familia asteraceae, genul Onobrychis.


Este prezentă frecvent în zona forestieră a Bucovinei, dar foarte rar în
zona studiată unde este pe cale de dispariţie.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 66


Ophrys apifera

Familia Orchidaceae, genul Ophrys.


Plantă perenă cu înălţimea tufei de 20-50 cm colorată în roz, cu
autofecundare, rar vizitată de albine. Este pe cale de dispariţie în zona
studiată.

Ophrys insectifera

Familia Orchidaceae, genul Ophrys.


Plantă perenă cu înălţimea de 20-40 cm, prezentă în zonele mai înalte în
fâneţe cu flori de culoare brună-roşcată cu pete albastre, sensibilă la
modificările climatice, pe cale de dispariţie.

Orchis cariophora

Familia Orchidaceae, genul Orchis.


Plantă perenă care creşte în tufe cu înălţimi de 20-50 cm, cu flori roşu-
mov, atrăgătoare. Este foarte interesantă genetic (gene de interes), într-un
cariotip bicromozomal (19 cromozomi pt.r ); 2n =38. Risc de dispariţie în
zonă.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 67


Orchis laxiflora

Familia Orchidaceae, genul Orchis.


Plantă perenă prezentă în pajiştile mai umede, alături de ciperaceae. Este
o specie de zonă mai înaltă, peste 800 m, colorată în violet şi atrăgătoare.
Este vulnerabilă.

Orchis ustulata

Familia Orchidaceae, genul Orchis.


Plantă perenă, creşte în tufe de 10-50 cm înălţime cu floare elaborată,
multicoloră şi atractivă, decorativă. Este de asemenea interesantă genetic,
având 21 de cromozomi ( 2n=42) posibile gene de interes. Rară spre
dispariţie.

Rorippa islandica

Familia Brassicaceae, genul Rorippa.


Plantă de talie mică cu înflorire în mai-octombrie. Apare în zonele mai
umede din preajma pădurilor. A devenit rară.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 68


Salix daphnoides

Familia Salicaceae, subfamilia Rosidae, genul Salix (salcie).


Este un copac care creşte până la înălţimea de 15 m, cu mâţişori cilindrici
de 2-5 cm lungime. Preferă zonele mai umede. Este vulnerabilă.

Scrophularia heteroptera

Familia Scrophulariaceae, genul Scrophus.


Plantă erbaceae cu flori violete şi cu importante indicaţii terapeutice.
Foarte rară în teritoriu.

Silene chloranta

Familia caryophyllaceae, gen siline.


Plantă perenă înaltă de 40-60 cm, cu flori în formă de clopoţei. Este pe
cale de dispariţie. Poate fi conservată în ghivece.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 69


Spiranthes spiralis

Familia Orchidaceae, genul Spiranthus.


Este o plantă perenă mică, dar extrem de decorativă (5-30 cm
înălţime). Este un geofit care depozitează în două rădăcini
îngroşate (ca la sfeclă). Ecologic trăieşte pe terenuri mai puţin
pretenţioasă din jurul pădurilor. Se găseşte foarte rar în teritoriul
studiat. Este sensibilă la modificări climatice.

Typha minima

Familia Typhaceae, ordinul Poales, genul Typha.


Este o plantă pionierat pentru luncile râurilor de munte. A fost
întâlnită extrem de rar în jurul Dâmboviţei, unde se mai găseşte
foarte rar. Dispare din cauza instabilităţii depozitelor. Este un
hemicriptophyt şi hidrophyt care creşte de la 30-40 la 140 cm.
Este perenă cu rizomi ce cresc până la 20-30 cm adâncime în
soluri umede dar aerisite. Este o plantă rară care oricum trăieşte în
areale gen insule.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 70


În câteva figuri prezentăm câteva specii rare sau pe cale de dispariţie în România:

Cerbul lopătar (Dama, dama)

Specific pădurilor din zona de câmpie şi deal


mai ales în vestul şi sudul ţării. este o specie în
curs de refacere în gestiunea Romsilva.
Sursa: Romsilva

Cerbul carpatin (Cervus elaplus)

Deşi iniţial a fost prezent şi pădurile de deal şi


de câmpie, prin distrugerea actora, adică prin
distrugerea habitatelor, s-a retras în zona de
munte, unde este supus unui proces de adaptare
şi refacere.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 71


Bizonul (Bizon-bizon).

Specie prezentă în centrul Europei, inclusiv


în România, dar numai în regim de
protecţie (parcuri naturale). Are o greutate
care poate depăşi frecvent 500 kg şi se
poate opri la 2 tone sau mai mult.
Dimensiunile lui mari îl fac uşor vulnerabil
mai ales în condiţiile reducerii masive a
habitatelor şi a exploatării nemiloase prin
vânătoare.

Lupul (Lupus canis)

Este o specie carnivoră care este în


extincţie şi, ca urmare, în conservare.
Este agresiv şi foarte vânat pentru blana
lui. Nu se mai găseşte în zonele Europei
centrale.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 72


Râsul (Lynx lynx)

Râsul este un animal specific zonei de


munte, aflat într-o perioadă de extincţie.
Are o greutate dublă faţă de o pisică,
este foarte agil şi foarte agresiv.

Capra neagră (Rupicapra rupicapra)

Se întâlneşte la înălţime mare în Carpaţii


româneşti precum în Munţii Rodnei,
Ceahlău, Bucegi, Piatra Craiului,
Retezat, Făgăraş şi mai recent în Munţii
Vrancei.
Este declarată monument al naturii şi
protejate prin lege . Se află şi ea în
extincţie.
08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 73
Vulpea (Vulpes vulpes)

Animal carnivor care trăieşte pe o arie extinsă


în România, Nu este în extincţie dar are
probleme cu dezvoltarea populaţiilor.
Supravieţuieşte datorită abilităţii sale de a
vâna.

Nisetrum acipenser guldentadti

Face parte din categoria de peşti denumită sturioni, alături de


alte specii, printre care şi morunul (Muro huro) cel care pune la
dispoziţia comerţului icrele negre. Sturionii urcă din Marea
Neagră pe Dunăre şi îşi depun icrele în locaţii speciale. Cu
această ocazie sunt pescuiţi cei mai mulţi. Mai fac parte din
această categorie cega (Acipenster meheunus) şi păstruga
(Acipense stellatus)
Exploatarea nemiloasă şi lipsa habitatelor a făcut necesare
măsuri energice de protecţie a speciei.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 74


Liliacul de peşteră - mamifer (Myotis myotis)

În România au fost depistate 27 specii din care majoritatea sunt


în dispariţie, din cauza iluminării peşterilor şi a focului care se
face de către turişti în jurul cavernelor. În ciuda legendelor care
circulă despre ei, liliecii sunt animale extrem de utile. Fac parte
din grupul toxonomic Chriptuele şi sunt singurii care se hrănesc
noaptea cu insecte. Alături de ei mai lucrează noaptea şi specia
de pasăre din genul Caprimulgus, şi ea pe cale de dispariţie. În
1,5 ore specia Pipistrullus, pipistrullus consumă 5 to insecte.
Este deci alături de Caprimulgus cea mai eficace specie în
combaterea biologică a insectelor. Datorită intervenţiei antropice,
multe specii dispar. De exemplu, specia Rhinoloplus mehely,
domiciliată în Peştera Gura Dobrogei, a fost distrusă prin
extincţie, datorită focului făcut în peştera şi la gura peşterii de
către turişti. Fiind singurul loc din lume unde se afla, specia a
dispărut definitiv.

Caprimulgus cupaerus

Consumă noaptea o cantitate imensă de insecte,


fiind o specie extrem de eficace în combaterea
insectelor. Este într-un avansat stadiu de dispariţie.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 75


Există şi alte proiecte care vizează managementul carnivorelor mari a castorului european
şi altor mamifere alpine.

Castorul european - Castor fiber,


foarte frecvent în anii 1800, în curs
de dispariţie în aceşti ani din cauza
exploatării superintensive şi pierderii
habitatelor. Locuieşte în diguri
speciale pe care şi le formează singur

(Sursa: www.schez.com/rondet/castroide)

În anul 2000, Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului a primit un suport financiar de la


Consiliul Europei pentru dezvoltarea proiectului “Reţeaua Emerald în România) care vizează
identificarea şi caracterizarea unor habitate naturale şi a unor specii sălbatice care sunt încă
prezente în România şi care fac obiectul rezoluţiilor UE 4/1996 şi 6/1998, precum şi ale Convenţiei
de la Berna privind conservarea habitatelor naturale şi a vieţii sălbatice în Europa (1993) ratificat şi
în România prin Legea 13.

08.03.2019 Prof. Univ. Dr. MIHAI BERCA 76