Sunteți pe pagina 1din 1

CLASIFICAREA TILE

TIPUL A – Stabile
A1—Fracturi ale bazinului ce nu afectează inelul pelvin.
Sunt reprezentate de: - diverse smulgeri apofizare în urma unor contracţii musculare violente
- fracturi de aripă iliacă sau
- fracturi transverale de sacru.
= nu interesează structura de inel a bazinului şi nu afectează posibilităţile biomecanice de susţinere şi transmisie a greutăţii corpului.
A2—Fracturi ale inelului pelvin, cu minimă deplasare ce nu afectează stabilitatea inelul pelvin.
Sunt fracturi ale ramului ilio ischio pubian, survenite de regulă la vârstnici, în urma unor traumatisme de foarte mică energie (căderi în casă) şi care
nu compromit capacitatea bazinului de a-şi îndeplini în continuare funcţia de susţinere a greutăţii corpului.
Pacienţii cu acest tip de fractură nu trebuiesc condamnaţi la repaus la pat sau diverse imobilizări gipsate ci li se va permite reluarea activităţilor, pe
măsură ce liniştirea durerilor permite acest lucru.
TIPUL B - Rotaţional instabile, vertical stabile
B1 - Fractura în carte deschisă (open book fracture).
Este o fractură produsă prin mecanism de compresiune antero-posterioară.
Bazinul care are o structură de inel puţin deformabil cedează anterior, continuarea acţiunii agentului traumatic duce la producerea fracturii sau luxaţiei
sacro-iliace posterioare, realizând acest tip de fractură dublă verticală.
B2 - Fractura cu pelvisul ce se suprapune de aceeaşi parte (overlaping pelvis).
Este o fractură produsă prin mecanism de compresiune latero-laterală, rezultând de regulă o fractură dublă verticală, hemibazinul fracturat
suprapunându-se peste restul bazinului.
B3 - Fractură în mâner de găleată- contralaterală (bucket handle).
Este o fractură produsă tot prin mecanism de compresiune antero-posterioară, la care însă leziunea posterioară este de parte contralaterală leziunii
anterioare.
TIPUL C – Rotaţional şi vertical instabile
C1 - Fractura prin forfecare verticală (vertical shear fracture).
Sunt fracturi care în mecanismul de producere cuprind şi o forţă de forfecare verticală. Se produc în cazul aterizărilor asimetrice.
C2 –Bilateral- Aceeaşi fractură la care însă leziunea este bilaterală
C3—Asociată cu o fractură acetabulară.
În cazul fracturilor de tip ―C1, bazinul şi-a pierdut nu numai stabilitatea rotatorie ci şi pe cea în plan vertical. Determinarea stabilităţii este importantă
prin prisma tratamentului ce trebuie aplicat.
CLASIFICAREA YOUNG ŞI BURGESS
1. Fracturi prin compresiune laterală;
 Fracturi unilaterale de ram ilio-ischio-pubian cu sau fără leziuni ale simfizei pubiene.
 Fracturi bilaterale de ram ilio-ischio-pubian cu sau fără leziuni ale simfizei pubiene. Aceste fracturi sunt produse printr-un mecanism de
compresiune latero-laterală a inelului pelvin.
LC1 Fractura ramului ilio-ischio-pubian unilateral şi fractură prin compresiune de aceeaşi parte a sacrului. Apar în urma unei forţe ce comprimă inelul
pelvin latero-lateral şi sunt de obicei stabile.
LC2 Ram ilio ischio pubian unilateral şi fractura posterioară a aripii iliace de aceeaşi parte. Apare în urma unor forţe ce comprimă inelul pelvin latero-
lateral şi sunt de obicei stabile.
LC3 Este o leziune de tip LC 1 sau 2 de o parte, combinată cu o leziune de tip compresiune antero-posterioară de partea opusă. Apare în cazul victimelor
prinse şi ―rulate între două suprafeţe rigide. Sunt de obicei instabile.
2. Fracturi prin compresiune antero-posterioară
Apar prin comprimarea antero-posterioară a inelului pelvin în urma unei forţe directe antero-posterioare.
AP1 Diastazis al simfizei pubiene sub 2 cm sau fractură verticală a ramului ilio ischio şi întinderea ligamentelor sacro iliace anterioare. Apar
în urma unor traumatisme de energie joasă sau moderată (în timpul activităţilor sportive). De obicei sunt stabile.
AP2 Diastazis al simfizei de peste 2 cm sau fractură de ram ilio-ischio-pubian cu deplasare mai mare de 2 cm, împreună cu ruperea
ligamentelor sacro iliace anterioare şi a ligamentelor planşeului pelvin sacro-tuberozitar şi sacro-spinal. Apar în urma unor traumatisme de mare energie,
sunt echivalentul fracturii în ―carte deschisă (open book). Sunt fracturi instabile.
AP3 Diastazis al simfizei pubiene sau fractură a ramului ilio-ischio-pubian, împreună cu ruperea ligamentelor sacro iliace anterioare şi
posterioare. Apar în urma unor traumatisme de mare energie, în urma cărora hemibazinul fracturat se rotează extern până când partea posterioară a aripii
iliace ia contact cu partea posterioară a sacrului; prezintă incidenţa cea mai ridicată a hemoragiilor majore. Foarte instabile.
3. Fracturi prin forfecare verticală (Vertical Shear- VS).
Fracturile prezintă deplasare verticală atât anterior cât şi posterior. Apar în urma unor traumatisme ce prezintă şi o importantă componentă verticală,
cum ar fi căderi de la înălţime, aterizari asimetrice. Sunt fracturi instabile.
4. Fracturi prin mecanisme combinate (Combined Mechanical - CM) Combinaţie a diferitelor mecanisme de acţiune. Sunt fracturi instabile.
FRACTURILE ACETABULARE
Forţa traumatică se poate transmite la nivelul acetabulului:
 fie în lungul axului colului femural, aşa cum se întâmplă în cazul unor leziuni cu impact pe marele trohanter, sau
 în lungul axului diafizei femurale, aşa cum se întâmplă în cazul
 transmiterii forţei vulnerante în axul membrului blocat pe pedala de frână în momentul accidentului sau
 prin impact la nivelul genunchiului în cazul lovirii de tabloul de bord.
Zona de acetabul care se va fractura depinde pe lângă axul în lungul căruia se transmite impactul, de poziţia de rotaţie internă sau externă a
capului femural în cotil, de abducţia sau adducţia diafizei femurale în momentul impactului. La nivelul acetabulului, nu toate zonele acestuia au aceeaşi
importanţă în transmiterea greutăţii corpului existând zone de importanţă majoră – zone portante (domul acetabular și peretele posterior al cotilului) şi
zone neportante.
Fracturile acetabulare sunt fracturi articulare şi prognosticul lor este în primul rând cel articular, legat de gradul de afectare al suprafeţei
portante şi de menţinera raporturilor dintre aceasta şi capul femural. După cum vom vedea există posibilitatea tratării ortopedice cu bune rezultate a unei
fracturi acetabulare în condiţiile menţinerii unei congruenţe secundare cap-cotil şi a unei suprafeţe de sprijin suficiente.
Clasificarea larg acceptată actual a fracturilor de bazin este cea propusă de Judet şi Letournel. Ei descriu cinci tipuri principale ale acestor
fracturi şi cinci tipuri ce reprezintă asocieri ale celor cinci tipuri principale.
Fracturi acetabulare
Cele 5 tipuri principale sunt: Cele 5 tipuri asociate sunt: 1.în formă de T
1: fractură de perete posterior 2.ale coloanei și peretelui posterior
2: fractură de coloană posterioară 3. transverse și posterioare
3: fractură de perete anterior 4. de coloană anterioară/perete anterio + f. hemitransv post.
4: fractură de coloană anterioară 5. bicolumnare