Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Iata o Intrebare ce se pune deseori. Iar raspunsul celor avizaTi este acela ca
managementul este deopotriva Si S tiinTa Si arta. Managerul trebuie sa-i InTeleaga
pe oameni S i diferite situaTii, sa reflecteze Si sa foloseasca practic experienTa sa,
toate acestea fiind caracteristici ale managementului ca arta. Aplicarea principiilor
lui Fayol, folosirea calculatoarelor Si a programarii liniare pentru luarea unei
decizii, sunt exemple ale managementului ca StiinTa.
Managementul, ca oricare alta arta (medicina, ingineria, baletul sau contabilitatea),
necesita cunoStinTe ordonate (StiinTifice) pentru a ajunge la un rezultat concret,
dezirabil. Este foarte probabil ca diagnosticarea “ca la carte” Si folosirea In
concepTii a unor formule Si principii memorate sa-i situeze pe astfel de manageri
In afara realitaTilor practice. Iar managerii care
Incearca sa conduca fara teorie, fara cunoStinTele structurate ale acesteia, trebuie
sa fie Increzatori In noroc, intuiTie sau experienTa a ceea ce au facut
In trecut. Avand cunoStinTe ordonate, vor avea, de departe, oportunitaTi sporite sa
conceapa soluTii sanatoase S i realizabile pentru problemele manageriale. TotuS i,
numai cunoaSterea principiilor sau conceptelor teoretice nu va asigura succesul
practic, pentru ca trebuie sa Stii cum sa le foloseSti. Astfel, StiinTa S i arta nu sunt
mutual exclusive, ci complementare.
Una din erorile obiSnuite In utilizarea teoriei Si StiinTei este ignorarea
compromisului sau combinaTiei, In stare sa asigure Intregul rezultat dorit.
Abilitatea de a face compromisuri, cu nivele minime ale consecinTelor nedorite,
este esenTa managementului contextual sau situaTional.