Dimensiunea sociala a globalizarii

Securitatea cibernetica

Globalizarea, fenomen. amplu dezbătut, nu putea să nu influenţeze aspectele legate de

securitatea naţională, de ameninţările privind siguranţa oamenilor şi informaţiilor, a instituţiilor
naţionale şi internaţionale. Extinderea la scară globală a utilizării diferitelor mecanisme de
prelucrare şi comunicare a informaţiilor, de control al activităţilor a condus şi la nevoia de a
lua în considerare noile aspecte ce influenţează securitatea spaţiului cibernetic global.
Lucrarea de faţă îşi propune să abordeze problematica securităţii într-un mediu de lucru
global, a noului concept de război informaţional, a securităţii informaţiilor prin clasificarea lor
şi, nu în ultimul rând, încearcă să scoată în evidenţă nevoia dezvoltării unei strategii de
securizare a spaţiului cibernetic. În contextul general, se face o trecere în revistăşi a
principalelor preocupări ale instituţiilor statului român în acest domeniu.
De-a lungul timpului, globalizării i s-au dat diferite accepţiuni, ajungându-se chiar la
introducerea în uz a verbului a globaliza – pentru prima dată apărut în anul 1944, în Merriam
Webster Dictionary. Anterior existau doar conceptele global şi globalizare. Prin global se
înţelegea o extensie a legăturilor de diverse tipuri dintre localităţi, dând naştere unui nou
fenomen, dar şi unui atribut special. Apar conceptele de spaţiu global sau geografie globală
care elimină influenţele nefaste ale distanţelor dintre localităţi şi le leagă unele de altele,
schiţându-se noi hărţi pe care liniile vor marca sensuri ale deplasărilor, migrărilor, mutărilor,
comunicaţiilor, schimburilor ş.a. Aplicarea globalului în domeniul geografic, conducând la
expansiunea fizică a acestuia, a generat globalizarea, ceea ce a însemnat o creştere a numărului
şi volumului fluxurilor globale, dar şi o creştere a impactului forţelor globale asupra vieţii
locale. Principalele momente şi forţe ale expansiunii marchează punctele de cotiturăşi reperele
din istoria globalizării.
Globalizarea, odată cu avantajele şi transformările pozitive pe care le aduce la nivelul
naţiunilor, nu este lipsită de aspecte ce ridică, de multe ori, probleme şi îngrijorare, între care
un loc din ce în ce mai important îl ocupă problematica securizării spaţiilor cibernetice, cu atât
mai mult cu cât fenomenul terorismului a luat o amploare fără precedent, inclusiv terorismul
informaţional.
Ca rezultat al globalizării factorilor economici, politici şi militari, al expansiunii
reţelelor şi sistemelor informaţionale globale, guvernele lumii, organizaţiile internaţionale sunt
nevoite să-şi concentreze şi mai mult eforturile spre asigurarea unei securităţi globale, pentru
că acum riscurile sunt mult mai mari, datorită efectului de propagare în lanţ. Dacă până la
apariţia reţelei globale, asigurarea securităţii sistemelor informaţionale era o problemă de
politică naţională, în momentul de faţă la stabilirea strategiilor şi politicilor de securizare a
spaţiului cibernetic trebuie luate în considerare şi aspectele de compatibilizare şi standardizare
la nivel global.
Globalizarea spaţiului cibernetic determină factorii decizionali săşi concentreze atenţia
şi asupra caracteristicilor sistemelor informaţionale globale, a noilor ameninţări care planează
în legătură cu potenţialele riscuri la care sunt expuse, ameninţări care se pot transforma într-un
adevărat război informaţional. De aceea, se impune revizuirea modului de asigurare a
securităţii informaţiilor prin clasificarea acestora şi, nu în ultimul rând, dezvoltarea unor
strategii viabile de securizare a spaţiului cibernetic.
Sistemele informaţionale globale îşi propun să studieze interferenţa dintre sistemele
informaţionale şi tendinţele de globalizare mondială. Se recunoaşte că mulţi factori joacă un
rol important în stabilirea trendului globalizării, dar specialiştii sistemelor informaţionale
globale consideră că tehnologiile informaţionale se află printre factorii dominanţi ai acesteia şi
îşi propun să stabilească în ce relaţii se află cu ceilalţi factori de influenţă. Sistemele
informaţionale globale afectează globalizarea pe trei planuri: infrastructural, operaţional şi
organizaţional.
Poate şi din cauza ameninţării la care sunt expuse, dar şi datorită experienţei tragice
trăite în septembrie 2001, SUA au lansat, în februarie 2003, cel mai categoric semnal, prin The
National Strategy to SECURE CYBERSPACE. În cuvântul adresat naţiunii, preşedintele SUA,
George W. Bush, în introducerea strategiei amintite declară: „Temelia strategiei de securitate
a spaţiului cibernetic al Americii este şi va rămâne parteneriatul public-privat pentru
implementarea acestei strategii. Numai acţionând împreună putem construi un viitor mai sigur
în spaţiul cibernetic.” Înaintea acestei afirmaţii, preşedintele marchează importanţa strategiei
la nivelul întregii societăţi: „Securizarea spaţiului cibernetic este un deziderat strategic
extraordinar de dificil care necesită un efort coordonat şi concentrat din partea întregii noastre
societăţi – guvernul federal, guvernele statale şi locale, sectorul privat, precum şi al cetăţenilor
americani”. Edificator este şi faptul că, atunci când sunt definite priorităţile naţionale de
securizare a spaţiului cibernetic, una dintre acestea este intitulată: „Securitatea naţionalăşi
cooperarea internaţională pentru securizarea spaţiului cibernetic”, ceea ce demonstrează că
americanii recunosc faptul că securitatea oricărei ţări depinde de securitatea planetară, iar
componenta esenţială este, în ultimul timp, spaţiul cibernetic sau, cum plastic a intitulat The
Economist, Securitatea norilor sau securitatea digitală.
Dintre principalele tipuri de vulnerabilităţi legate de informaţii şi sisteme
informaţionale pentru care trebuie luate măsuri de prevenire şi contracarare sunt enumerate:
menţinerea la un nivel scăzut a insfrastructurii informaţionale şi întârzieri în realizarea acesteia
la standardele impuse de dinamica globalizării; deficienţe în protecţia informaţiilor clasificate.
Strategia militară a României evidenţiază existenţa riscurilor privind războiul
informaţional, dar acest lucru nu este suficient pentru a elimina efectele apariţiei unui astfel de
fenomen. Potrivit strategiei, războiul informaţional ar avea ca prim obiectiv izolarea României
în societatea globală, prin lipsa infrastructurii, tehnologiei şi personalului specializat.
Potrivit unor analize (Dragomir, 2004), România este în momentul de faţă ţinta unui
război informaţional agresiv declanşat din exterior cu sprijin intern, ţintele principale fiind
sistemul financiar, sistemul fiscal, sistemele de telecomunicaţii. Afectarea infrastructurii
acestor sisteme se consideră că este cauzată de neglijenţă, lipsa unor strategii naţionale coerente
de asigurare a securităţii infrastructurilor critice ale României, lipsa politicilor de securitate la
nivelul instituţiilor guvernamentale, financiare, de învăţământ etc.
Un prim pas în asigurarea securităţii informaţiilor vehiculate la nivelul sistemului
informaţional global constă în elaborarea unei strategii de securizare a infrastructurilor de
importanţă vitală. Infrastructura oricărei naţiuni este compusă din instituţii publice şi private
din sectoarele agricol, alimentar, apă, sănătate publică, transport, finanţe şi bănci, industria
chimicăşi a altor substanţe speciale, servicii poştale şi maritime. Sistemul central al acestei
infrastructuri îl constituie spaţiul cibernetic; de mii de calculatoare interconectate, servere,
rutere, comutatoare (switch-uri), precum şi din cablurile de fibră optică ce permit infrastructurii
principale să fie perfect interconectată. Astfel, funcţionarea sănătoasă a spaţiului cibernetic este
esenţială pentru orice economie şi pentru securitatea naţională. Fiecare ţară este nevoită să-şi
dezvolte o strategie proprie de securizare a spaţiului cibernetic, având în vedere explozia pe
care a înregistrat-o utilizarea reţelelor informatice globale. În momentul actual, eforturile nu
trebuie orientate numai către spaţiul cibernetic al naţiunii, ci trebuie conjugate la nivel global,
având în vedere că s-a ajuns la un grad destul de ridicat al depedenţei funcţionării întregii
infrastructuri de funcţionare a reţelei globale. Riscurile securităţii informaţiilor sunt mult mai
mari, sunt la nivel global. Prin atacarea unei reţele naţionale este afectată reţeaua globală.
Securizarea spaţiului cibernetic este o misiune strategică dificilă, care necesită coordonarea şi
concentrarea eforturilor întregii societăţi, guvernele fiind nevoite să lucreze împreună la
identificarea ameninţărilor, a vulnerabilităţilor sistemelor, precum şi la stabilirea măsurilor de
îmbunătăţire a securităţii spaţiului cibernetic.
Viteza cu care se realizează atacurile din spaţiul cibernetic, anonimatul lor le fac greu
de atribuit unor acţiuni teroriste, criminale sau la nivel de stat - sarcină ce apare deseori după
ce s-a înfăptuit atacul. De aceea, elaborarea şi aplicarea unor strategii naţionale şi internaţionale
de securizare a spaţiului cibernetic poate ajuta la reducerea vulnerabilităţii în faţa atacurilor
devastatoare declansate impotriva infrastructurilor informaţionale critice sau a averilor/
bunurilor fizice care stau la baza acesteia.
 BIBLIOGRAFIE

1. Securitatea cibernetica la nivel national si international – Daniela Panc 2017

2. Securitatea- Un nou cadru de analiza – Barry Buzan, Ole Waerver, Jaap de Wilde –
CA Publishing – 2011
3. www.securitatea-cibernetica.ro
4. Provocari si strategii de Securitate cibernetica – Ioan Cosmin – Mihai, Laurentiu
Giurea , Costel Ciuchi, Gabriel Petrica - Sitech – 2015
5. Ioan Cosmin – Mihai, Laurentiu Giurea , Costel Ciuchi, Gabriel Petrica