,,METODE DE PREDARE A SUBSTANTIVULUI ÎN

CICLUL PRIMAR”

“Nu vă mândriţi cu predarea unui număr mai mare de cunoştiiţte.

Stârniţti numai curiozitatea.
Multumiţi-vă să deschideţi minţile, nu le supraîncărcaţi.
Puneţi în ele scânteia.,,
Anatole France

Stăpânirea temeinică şi folosirea corectă şi precisă a limbii romane constituie nu

numai o necesitate, dar şi o îndatorire pentru toţi cei ce contribuie la făurirea –în
continuare- a istoriei poporului, limba fiind- aşa cum se ştie- una dintre caracteristicile
esenţiale, definitorii ale acesteia. Ca limbă maternă se însuşeşte spontan din primii ani de
viată, în cadrul convieţuirii sociale, în relaţiile dintre copii şi adulti, practica
reprezentând- prin urmare- faza iniţială a învăţării limbii.Ulterior, perfecţionarea folosirii
ei se realizează prin contribuţii numeroase şi variate, dintre care cea mai substanţiala şi
mai eficientă este aceea a şcolii.
Dacă la obţinerea acestor rezultate contribuie toate obiectele de învăţământ, aportul
cel mai de seamă se datoreaza însuşi studierii limbii (gramaticii).
Limba română constituie principalul obiect de studiu în învăţământul nostru
obligatoriu.Fară însuşirea corespunzatoare a limbii române nu poate fi concepută evoluţia
intelectuală viitoare a şcolarilor, dar şi învăţarea unora din tehnicile de baza ale activităţii
intelectuale cum sunt cititul, scrisul şi exprimarea corectă.La vârsta şcolară mică, limba
se învaţă cu o mare usurinţă, curiozitatea copiilor faţă de latura ei sonoră fiind probabil
impulsul interior care-i determină spre o însuşire aproape ludică a ei.În acest sens,
învăţătorul trebuie să dobândească trei calităţi : preţuire faţă de limba maternă,
cunoştiinţe lingvistice temeinice, placere şi maiestrie în predarea ei.
Lecţia de limba română este o unitate didactică, structurata în: predare, învăţare,
evaluare şi în care informaţii de tip gramatical sunt vehiculate de la formator spre format,
după o strategie care respectă logica educaţională, bazată pe principii şi produc în final
efecte formative asupra elevului.În învăţământul românesc a devenit o necesitate
promovarea metodelor moderne de instruire.Elevii trebuie să fie învăţaţi să gândească
critic, creativ, constructiv, eficient. Strategiile, metodele şi tehnicile utilizate în activitatea
didactică pentru dezvolarea gandirii critice promovează învăţarea prin cooperare şi
colaborare. Astfel, elevii, din « singuratici care învaţă »,pot deveni « colegi care învaţă
impreuna », care ating niveluri ale competenţei academice în cadrul grupului şi ca
membrii ai echipelor. Intre noile orientări din domeniul practicilor educaţionale se

1
situează şi cea privind dezvoltarea gandirii critice a elevilor, prin folosirea metodelor şi
tehnicilor activ-participative noi, metode care să potenţeze funcţionalitatea minţii, să
stimuleze capacitatea ei de explorare şi descoperire, analiza şi sinteza, raţionare şi
evaluare : brainstorming, tehnica ciorchinelui, metoda mozaic, cubul, cvintelul, metoda
piramidei, metoda colturilor etc.
A gândi critic înseamnă a emite judecăţi proprii, a accepta părerile altora, a fi în stare
să priveşti cu simţul răspunderii greşelile tale şi să le poţi corecta, a primi ajutorul altora
şi a-l oferi celor care au nevoie de el Insuşirea noţiunilor gramaticale de către elevi
reprezintă un proces complex. Mă voi opri asupra capitolului Parti de vorbire, şi anume
SUBSTANTIVUL.
Conceptul de « predare » a suferit o serie de modificări, dobândind un conţinut tot mai
cuprinzător.Definiţia primară consideră arta predării drept « arta aplicării unor stimuli
având ca rezultat producerea sau prevenirea unor răspunsuri » ; scopul institutorului
este « să producă la fiinţele umane schimbări deziderabile şi să le prevină pe cele
indeziderabile.(Thorndike,E.L.) ;
Metode de predare-invatare specific limbii romane :
Algoritmizarea, exercitiul structural, analiza gramaticala sunt metode cunoscute,
traditionale.Mai puţin utilizate sunt instruirea programată şi modelarea figurativă.
Modelarea figurativă
Avantajele metodei : înlătură dificultatea pe care o opun sensurile lexicale descifrării
sensurilor gramaticale; măreşte operativitatea gândirii prin plasticizarea demersurilor ei.
Activitatea in grup : învăţarea prin cooperare -organizarea clasei pe grupuri presupune
inducerea unei atmosfere de cooperare, de lucru şi de disciplină.În interiorul grupului
sarcinile vor fi distribuite: va exista un lider, un facilitator, un controlor care verifică
materialele inainte de distribuire,un căutător de dovezi,un furnizor si o persoana care
asigură respectarea timpului alocat.
Jocul didactic : este o activitate cognitivă care asigură o asimilare activă şi conştientă a
noţiunilor, categoriilor şi regulilor.
Condiţii: construirea din timp a materialelor, învăţarea de către profesor a protocolului
şi a explicaţiilor, renunţarea la prea multe jocuri pentru a nu artificializa învăţarea.
Tipuri de jocuri gramaticale: - fonetice;
- morfologice.
Analiza gramaticală : operatie de identificare a unităţilor morfologice, sintactice şi a
relaţiilor de la nivelul acestora pe baza unor elemente formale sau de expresie.

Metoda exerciţiului : executarea conştientă şi repetată a unor operaţii cu scopul

dobândirii unor deprinderi automatizate sau semiautomatizate.
Ca şi celelate cunoştiinţe umane, şi metodele de predare-învăţare au evoluat, astăzi
fiind preferate cele preponderent interactive, participative şi colaborative, şi deci, centrate
pe elev, în defavoarea celor centrate pe profesor. Centrarea pe elev înseamnă utilizarea
cunoaşterii experienţiale a elevului ca individ şi crearea condiţiilor de împărtăşire a
acestei cunoaşteri cu ceilalţi indivizi care sunt formaţi sau educaţi şi ei potrivit unei
experienţe mixte, individuale şi colective. Este bine ca un profesor să cunoască şi să
aplice un număr cât mai mare de metode didactice pentru a evita devalorizarea metodei
prin repetiţie. Elementele de creativitate trebuie să fie mereu prezente.

2
 Ofer spre exemplificare câteva din tehnicile şi metodele moderne de predare-învăţare
pe care le-am folosit cu scopul dezvoltării gândirii critice :

1. MOZAICUL
Am folosit această metoda de învăţare interactivă în predarea temei Genul
substantivelor. S-a lucrat pe grupe de 4 elevi, fiecărui elev din grupă i-am atribuit câte un
număr de la 1 la 4. Subiectul abordat l-am împărtit în patru părţi, de dimensiuni şi grade
similare. A urmat o reaşezare a elevilor în sală: toţi elevii cu acelaşi număr au format câte
un grup de experţi, obţinându-se astfel patru grupe. După îndeplinirea sarcinilor de lucru,
fiecare grupă de experţi, elevii specializaţi fiecare într-o parte a lecţiei, au revenit în
grupurile iniţiale şi au predat colegilor partea pregatită cu ceilalţi experţi.Astfel în fiecare
grup iniţial am avut patru elevi specializaţi. Fiecare elev a avut responsabilitatea predării
şi învăţării de la colegi.
2. CIORCHINELE
Este o metodă de brainstorming neliniară. Încurajează elevii la o gândire liberă,
deschisa. Este folosit în fazele de evocare şi refleţtie în cadrul ERR, reprezentând o
activitate de scriere. Este bine ca tema propusă să fie familiară elevilor, mai ales atunci
când ciorchinele se utilizează individual.Poate fi folosit şi pe perechi sau pe grupe. Am
folosit cu succes aceasta metodă mai ales în cadrul lecţiilor de recapitulare şi
sistematizare a cunoştiinţelor despre o anumită parte de vorbire, realizându-se sub forma
jocului şi într-un mod placut, schemele recapitulative:
3. CUBUL
Am împărţit elevii în grupe eterogene, fiecare primind câte un cub pe feţele căruia
erau trecute activităţile: denumeşte, numără, asociază, descoperă, argumentează şi
aplică.Elevii sub îndrumarea conducătorului de grup, prezintă cunoştiinţele teoretice
referitoare la tema abordată(partea de vorbire). Cei care întâmpină dificultăţi sunt ajutaţi
de ceilalţi membrii.Elevii, sub îndrumarea conducătorului de grup, prezintă cunoştiinţele
teoretice referitoare la substantive.
Considerăm ca utilizarea alternativelor metodologice moderne în activitatea didactică
contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ, având cu adevărat un
caracter activ -participativ şi o reală valoare educativ-formativă asupra personalităţii
elevilor.
Un învăţământ modern, bine conceput, va permite iniţiative şi spontaneitate,
creativitatea elevului, dar şi dirijarea, îndrumarea sa, existenţa unor relaţii de cooperare
între profesor şi elev. Acesta este elementul esenţial al învăţământului modern.
Valoarea metodelor moderne de predare în şcoala românească, este incontestabilă
deoarece :
- oferă elevilor posibilitatea de a-şi exprima propriile pareri, opinii;
- maximizează posibilitatea ca fiecare elev să înveţe în ritmul propriu şi să fie evaluat în
raport cu performanţa sa anterioară;
-situează elevul în miezul acţiunii, rezervându-i un rol activ şi principal: să imagineze, să
construiască pe plan mintal, să investigheze, să exploreze, să creeze, să transpună în
practică ;

3
-pune elevii într-o situaţie autentică, de rezolvare a unei sarcini concrete cu o finalitate
reală ;
-valorifică experienţa cotidiană a fiecărui elev, considerând-o o ancora în achiziţionarea
noilor abilităţi şi capacităti ;
-deprinde elevul de timpuriu cu strategia cercetării, elevul îşi însuşeşte metode de muncă
similare celor ştiinţifice, învată să creeeze o situaţie problematică, să emită ipoteze asupra
cauzelor şi relaţiilor în curs de investigaţie, să faca prognosticuri asupra rezultatelor
posibile, să examineze şi să mediteze, să formuleze idei şi să exprime puncte de vedere
diferite.

BIBLIOGRAFIE :
1.Cerghit,I.-Metode de invatamant,Bucuresti,Editura Didactica si Pedagogica,1983,pag
90-94 ;
2.Macarie,C.-Alternativele metodologice moderne-o provocare pentru activitatea
didactica,Targu-Jiu,Editura Maiastra,2005,pag. 39,124-125 ;
3.xxx,Invatamantul Primar-revista dedicata cadrelor didactice,Bucuresti,Editura
Miniped,Nr. 2-3/2003,pag. 105-106.

INTRODUCERE
I.1. Importanta studierii limbii române în ciclul primar
Limba româna reprezinta în esenta continuarea limbii latine vorbite neîntrerupt pe
teritoriul patriei noastre de la cucerirea Daciei de romani si pâna azi. Formându-se si

4
dezvoltându-se în chiar procesul formarii si dezvoltarii poporului – deci odata cu el –
limba este expresia istoriei si a înaltelor lui însusiri. Factor de afirmare si unificare,
limba a fost pentru poporul nostru si una din fortele care l-au ajutat sa urce treptele
tot mai înalte ale civilizatiei si culturii, material de pret în care si-a durat unele dintre
cele mai valoroase creatii artistice.
Stapânirea temeinica si folosirea corecta si precisa a limbii române constituie nu
numai o necesitate (caci ea înlesneste tuturor cetatenilor tarii participarea la
activitatea si viata sociala, accesul la cultura), dar si o datorie pentru toti cei ce
contribuie la faurirea – în continuare – a istoriei poporului, limba fiind – asa cum se
stie – una dintre caracteristicile esentiale, definitorii ale acesteia.
Ca limba materna se însuseste spontan din primii ani de viata, în cadrul convietuirii
sociale, în relatiile dintre copii si adulti, practica reprezentând – prin urmare –faza
initiala a învatarii limbii.
Ulterior, perfectionarea folosirii ei se realizeaza prin contributii numeroase si variate,
dintre care cea mai substantiala si mai eficienta este aceea a scolii.
Aici, limba – îndeplinindu-si functia de instrument de cunoastere si mijloc de
comunicare – slujeste la transmiterea si însusirea cunostintelor teoretice si practice
din domeniul diverselor discipline, ca si la exercitarea influentelor educative, deci la
formarea profilului moral, la plamadirea si modelarea tinerelor generatii. Prin
implicarea sa în întregul proces instructiv-educativ, limba vorbita de copii la intrarea
lor în scoala se îmbogateste si se mladiaza considerabil, îsi sporeste capacitatea de
a exprima adecvat orice continut de idei, capata vigoare, suplete si expresivitate,
copiii devenind tot mai constienti de valoarea functiilor ei.
Daca la obtinerea acestor rezultate contribuie toate obiectele de învatamânt, aportul
cel mai de seama se datoreaza însusi studierii limbii (gramaticii).
Limba româna constituie principalul obiect de studiu în învatamântul nostru
obligatoriu. Studiul limbii române are o importanta cu totul deosebita în formarea
multilaterala a tineretului scolar. Fara însusirea corespunzatoare a limbii române nu
poate fi conceputa evolutia intelectuala viitoare a scolarilor, pregatirea lor
corespunzatoare la celelalte obiecte de învatamânt. De aceea, limba româna este
situata la loc de frunte în rândul obiectelor incluse în planul de învatamânt al scolii.
În ciclul primar, importanta limbii române ca obiect de învatamânt capata
dimensiuni noi, determinate de faptul ca acest obiect urmareste atât cultivarea
limbajului oral si scris al elevilor, cunoasterea si folosirea corecta a limbii române,
limba materna, cât si învatarea unora din tehnicile de baza ale activitatii intelectuale
cum sunt cititul, scrisul si exprimarea corecta.
Aceste tehnici sau instrumente ale muncii intelectuale asigura dezvoltarea si
perfectionarea limbajului, precum si succesul în întreaga evolutie viitoare a scolarilor.
La vârsta scolara mica, limba se învata cu o mare usurinta, curiozitatea copiilor fata
de latura ei sonora fiind probabil impulsul interior

5
care-i determina spre o însusire aproape ludica a ei. De multe ori, copilul, jucându-
se, creeaza cuvinte, iar creatia lui este conforma cu spiritul limbii lui materne.
Aceasta atitudine fata de limba constituie un cadru favorabil pentru actiunea
învatatorului, care trebuie sa îi vina în întâmpinare, prin atitudinea si activitatea sa
didactica, în acest sens, învatatorul trebuie sa dobândeasca trei calitati: pretuire fata
de limba materna, cunostinte lingvistice temeinice, placere si maiestrie în predarea
ei.
Prin convergenta acestora, învatatorul îl poate face pe copil sa perceapa obiectul
Limba româna ca esenta învatamântului.
Formulând functiile si obiectivele principale ale limbii române ca obiect de
învatamânt în ciclul primar, se cuvine sa fie amintita, în primul rând, tocmai functia sa
instrumentala. Ca aceasta este functia cea mai importanta a limbii române o
dovedeste faptul ca aproape jumatate din numarul total de ore din planul de
învatamânt al clasei este alocat în scopul realizarii ei.
În clasele urmatoare ale ciclului primar, chiar daca numarul de ore destinat studiului
limbii române este mai mic, el se mentine la aproximativ o treime din totalul orelor
cuprinse în planul de învatamânt al claselor I - IV, iar un obiectiv de seama ramâne
perfectionarea tehnicilor de munca intelectuala.
Functia instrumentala a limbii române se realizeaza cu succes pe fondul dobândirii
de catre elevi a unor cunostinte care sunt implicate în însesi tehnicile muncii
intelectuale.
Ciclul primar nu are rolul doar de „alfabetizare” a copiilor. Chiar acest proces al
alfabetizarii are la baza unele cunostinte care asigura constientizarea învatarii
cititului si a scrisului. Pe lânga aceste cunostinte, elevii patrund în mod sistematic,
înca din clasa I, la toate activitatile de limba româna, în una din tainele cunoasterii
realitatii înconjuratoare. De aceea, o alta functie a limbii române, în ciclul primar, o
constituie functia informationala.
Atât functia instrumentala, cât si cea informationala se realizeaza cu rezultate optime
numai în conditiile unei sustinute solicitari si exersari a capacitatilor intelectuale ale
elevilor.