Geografie Economica Mondiala

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE
GEOGRAFIE ECONOMICĂ MONDIALĂ
Autor: Daniel PEPTĂNATU
Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Acest material este destinat uzulului studenţilor Universităţii
din Bucureşti, forma de învăţământ la distanţă.
Conţinutul cursului este proprietatea intelectuală a
autorului/autorilor; designul, machetarea şi transpunerea în
format electronic aparţin Departamentului de Învăţământ la
Distanţă al Universităţii din Bucureşti.
Universitatea din Bucureşti

Editura CREDIS
Bd. Mihail Kogălniceanu, Nr. 36-46, Corp C, Etaj I, Sector 5
Tel: (021) 315 80 95; (021) 311 09 37, 031 405 79 40, 0723 27 33 47
Fax: (021) 315 80 96
Email: credis@credis.ro
Http://www.credis.ro
GEOGRAFIE ECONOMICÃ MONDIALÃ
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE ÎN GEOGRAFIA ECONOMICÃ
Cuprins:
1. Obiectivele unitãþii de învãþare

2. Geografia economicã: definire ºi obiect de studiu
3. Test de autoevaluare nr.1
4. Rãspunsuri ºi comentarii teste
5. Bibliografia minimalã
Obiective:
 înþelegerea conceptului de geografia economicã;

 cunoaºterea rolului factorului uman în valorificarea resurselor naturale.
GEOGRAFIE ECONOMICÃ-DEFINIRE ªI OBIECT DE STUDIU
Geografia studiazã o problematicã foarte complexã cu

preocupãri atât în analiza mediului natural – Geografia fizicã
- cât ºi în ceea ce priveºte grupurile de oameni ºi activitãþile
Geografia economicã este desfãºurate de aceºtia – Geografia umanã. Aceastã
o componentã a componentã cuprinde toate acele domenii ºi obiecte de
geografiei umane care studiu din cadrul Geografiei care nu sunt direct preocupate
studiazã rãspândirea
spaþialã a comunitãþilor de mediul natural, analizând diferitele regiuni ale lumii în
umane ºi relaþiile dintre care se gãsesc oameni, cum se intercondiþioneazã ei cu
acestea ºi mediul natural spaþiul în care trãiesc, care sunt trãsãturile peisajelor în care
îºi desfãºoarã activitatea ºi cum transformã aceºtia mediul
natural pe care îl ocupã.
Geografia economicã este o componentã a Geografiei
umane care studiazã rãspândirea spaþialã a comunitãþilor
umane ºi relaþiile dintre acestea ºi mediul natural. Ea include
ºi elemente din alte ºtiinþe: sociologie, demografie, economie,
dar impune o viziune globalã ce trebuie analizatã în fiecare
loc ºi moment în funcþie de jocul de forþe care se opun între
ordinea genezei ºi alte forme de ordine ºi are menirea de a
Scopul geografiei umane sesiza toate elementele revoluþionare nu numai pe plan
este acela de a determina cultural, social, politic, dar ºi în plan tehnologic. Geografia
extensiunea spaþiului
uman, popularea acestuia, umanã pãstreazã grija pentru comparaþie ºi explicaþie, în
peisajele determinate de scopul gãsirii cauzelor, modalitãþilor ºi efectelor acþiunilor
habitat, de activitãþile umane.
productive ºi de modurile
de viaþã.
Scopul geografiei umane este acela de a determina
extensiunea spaþiului uman, popularea acestuia, peisajele
determinate de habitat, de activitãþile productive ºi de
modurile de viaþã.
pdfMachine
7
A pdf writer that produces quality PDF files with ease!
Produce quality PDF files in seconds and preserve the integrity of your original documents. Compatible across
nearly all Windows platforms, if you can print from a windows application you can use pdfMachine.
Get yours now!
Geografia economicã studiazã spaþiul unde se produc

bunurile ºi serviciile, fluxurile pe care le produc acestea, ca ºi
factorii de producþie, condiþiile ºi resursele punerii lor în valoare.
Conturarea unui obiect al geografiei economice s-a fãcut
datoritã contribuþiei economiºtilor, într-o primã etapã, ºi
geografilor, îndeosebi dupã 1850.
Înainte de 1850 interesul geografiei pentru aspectele
teritoriale ale economiei era redus, în timp ce analiza
fenomenelor economice în repartiþia lor teritorialã, la
economiºti, ocupa un rol deosebit de important. Se remarcã
aici interesul pentru a explica bogãþia statelor, dezvoltarea
activitãþilor materiale prin prisma principiilor care le
Mercantilismul este
un sistem teoretic
favorizeazã. Se disting, în aceastã perioadã, trei puncte de
caracteristic vedere (curente): al mercantiliºtilor, al fiziocraþilor ºi cel al
secolelor XV-XVIII clasicilor.
care considerã cã Mercantilismul este un sistem teoretic caracteristic
statul este cel care
trebuie sã regleze secolelor XV-XVIII care considerã cã statul este cel care
viaþa economicã trebuie sã regleze viaþa economicã pentru a urmãri interesele
pentru a urmãri naþionale apelând la protecþionism ºi deþinerea
interesele naþionale
apelând la monopolurilor. Statul este cel care trebuie sã favorizeze un
protecþionism ºi excedent comercial prin intermediul cãruia sã permitã
deþinerea intrarea în þarã a metalelor preþioase.
monopolurilor.
Mercantiliºtii identificau bogãþia cu banii ºi considerau
comerþul exterior principala sursã pentru sporire a avuþiei.
Considerau cã profitul se obþine din a vinde mai scump un
produs. În realitate prin procesul de circulaþie a mãrfurilor nu
Mercantiliºtii se creeazã plusvaloare ci doar se repartizeazã plusvaloarea
identificau bogãþia iniþialã obþinutã prin producerea bunurilor.
cu banii ºi
considerau comerþul Apariþia acestui curent a fost determinatã de un
exterior principala complex de factori care au generat dezvoltarea comerþului:
sursã pentru sporire marile descoperiri geografice ºi progresele spectaculoase în
a avuþiei.
domeniul transporturilor. Acþiunea diferenþiatã a acestor
factori a determinat conturarea a trei arii geografice: centralã,
medianã ºi perifericã (Wallerstein, 1974).
În aplicarea politicii economice mercantiliste au existat
patru: etape: mercantilismul timpuriu, mercantilism bazat pe
industrie, mercantilism monetarist, mercantilismul dezvoltat (bazat
pe comerþ).
Fiziocraþia sau “guvernarea naturii” este un curent
promovat de ºcoala francezã începând cu 1758, când F.
Quesnay a publicat Analiza Tabloului economic în care a
prezentat, sub forma unei scheme doctrina fiziocratã care
analizeazã posibilitatea reproducerii ºi repartiþiei produsului
social total în condiþiile capitalismului. Tabloul reprezintã
reprezintã repartiþia avuþiei societãþii franceze pe care autorul
o împãrþea în trei categorii: producãtori, proprietari ºi
pdfMachine
8
Get yours now!
Fiziocraþia sau industriaºi ºi comercianþi. Fiziocraþii considerau cã

“guvernarea naturii” fenomenele economice se desfãºoarã potrivit unor legi
este un curent
promovat de ºcoala naturale, deci independent de voinþa oamenilor ºi a statului ºi
francezã începând cu cã unicul izvor al avuþiei este producþia agricolã, singura clasã
1758, când F. productivã fiind arendaºii ºi muncitorii salariaþi care lucreazã
Quesnay a publicat
Analiza Tabloului în agriculturã.
economic în care a Perioada liberalismului economic clasic. Teoriile
prezentat, sub forma liberalismului clasic au fost elaborate de reprezentanþii ºcolii
unei scheme doctrina
fiziocratã care
engleze la sfârºitul sec. al XVIII ºi începutul sec. al XIX-lea. Ei
analizeazã studiazã producþia, circulaþia ºi repartiþia bogãþiilor materiale,
posibilitatea axându-se pe rolul motor al interesului individului, pe
reproducerii ºi existenþa unei ordini naturale ºi pe funcþia reglatoare a pieþei
repartiþiei produsului
social total în ºi a liberei concurenþe.
condiþiile Liberalismul economic este o noþiune care se
capitalismului. diferenþiazã atât de etatism (controlul total al statului) cât ºi
de anarhie ºi presupune intervenþia statului între anumite
limite, care sunt stabilite prin negociere de pãrþile implicate în
actul economic.
Liberalismul Principalele caracteristici ale liberalismului clasic sunt:
economic este o  concentrarea atenþiei pe producþie ºi doar în plan secundar
noþiune care se
diferenþiazã atât de
pe circulaþie;
etatism (controlul  identificarea cauzelor care au condus la îmbogãþirea
total al statului) cât ºi naþiunilor prin abstractuzare;
de anarhie ºi  ordonarea societãþii ºi economiei dupã legi naturale.
presupune
intervenþia statului Economia se caracterizeazã, în aceastã perioadã printr-
între anumite limite, o analizã diversificatã a aspectelor spaþiale (Fig.1), acordând o
care sunt stabilite atenþie deosebitã elementelor sociale, culturale, istorice,
prin negociere de
pãrþile implicate în economice ºi geografice (Lamartiere, Staszak, 2000).
actul economic.
Fig. 1. Interferenþa dintre componentele analizei economice
Explicarea bogãþiei statului, dezvoltarea activitãþilor materiale
Structura socialã Culturã
ISTORIE
Geografie Economie
Sursa: Lamartiere, Staszak (2000), Principes de géographie économique,

Breal, Paris, pag.22.
Cel mai important reprezentant al liberalismului

economic clasic este A. Smith (1723-1790) care se remarcã prin
pdfMachine
9
Get yours now!
câteva teorii care au în vedere ºi dimensiunea spaþialã a

fenomenelor economice.
Teoria diviziunii muncii, a comerþului între state ºi a
Teoria diviziunii
avantajului absolut are ca idee centralã specializarea dintre
muncii, a comerþului
între state ºi a state în funcþie de favorabilitãþile naturale ºi artificiale
avantajului absolut conduce la accentuarea avantajelor reciproce.
are ca idee centralã Aceastã inegalitate a avantajelor creºte pe mãsurã ce se
specializarea dintre
state în funcþie de accentueazã diferenþele de nivel, structurã ºi rentabilitate.
favorabilitãþile David Ricardo (1772-1823) pune bazele unei noi teorii–
naturale ºi artificiale avantajul comparativ relativ–care analizeazã rolul comerþului
conduce la
accentuarea
exterior ca factor de dezvoltare ºi progres al þãrilor partenere
avantajelor reciproce. în schimburi. Potrivit acestei teorii fiecare þarã trebuie sã se
specializeze în producþia ºi exportul acelor bunuri pe care le
produce cu costuri relativ mai scãzute invers, fiecare þarã va
cãuta sã importe acele bunuri pe care le produce la costuri
mai mari. Pe aceastã bazã schimburile economice
internaþionale pot fi reciproc avantajoase pentru toþi
partenerii. Astfel apare liberul schimb, deplina libertate de
concurenþã între þãri, indiferent de potenþialul lor economic.
Acest principiu a reflectat mai mult economiile din sec. al
XIX-lea ºi începutul sec. al XX –lea.
La sfârºitul sec. al XVIII-lea apar primele lucrãri
veritabile de Geografie economicã ca urmare a dezvoltãrii
statisticii. Aceste studii analizeazã datele statistice ce privesc
populaþia, activitãþile economice. Se poate vorbi de un
asemenea interes pentru Geografia economicã la C. Ritter
Ratzel F. este un (1779-1859) care depãºeºte viziunea statisticã tradiþionalã,
urmaº al lui Ritter opera sa fiind centratã pe influenþa condiþiilor naturale asupra
fiind la originea
evoluþiilor istorice.
conceptelor de
oicumenã ºi de Ratzel F. este un urmaº al lui Ritter fiind la originea
spaþiu vital precum conceptelor de oicumenã ºi de spaþiu vital precum ºi la
ºi la originea originea orientãrilor de cercetare a raporturilor dintre
orientãrilor de
cercetare a pãmânt, societate ºi stat. Teoriile sale sunt preluate apoi de
raporturilor dintre suedezul Rudolf Kjellen.
pãmânt, societate ºi Între 1850 ºi 1870 are loc o diminuare a interesului
stat.
pentru spaþiu la economiºti ºi o dezvoltare progresivã a
Geografiei economice.
Începutul perioadei este marcat de teoria marginalistã
Teoria marginalistã sau neoclasicã (Lamartiere, Staszak, 2000, pag. 23).
a fost emisã de ºcoala
austriacã. Potrivit
Teoria marginalistã a fost emisã de ºcoala austriacã.
acestei teorii, Potrivit acestei teorii, valoarea este o categorie subiectivã,
valoarea este o rezultatã din aprecierile “subiectelor economice” izolate.
categorie subiectivã, Reprezentanþii acestei teorii susþin cã valoarea mãrfii nu este
rezultatã din
aprecierile creatã în procesul producþiei ci ia naºtere în procesul
“subiectelor schimbului pe baza aprecierilor participanþilor la actul
economice” izolate. vânzare-cumpãrare. Aceste aprecieri depind de raportul
pdfMachine
10
Get yours now!
dintre intensitatea nevoilor individuale ce trebuie satisfãcute

ºi volumul de bunuri. Cu cât nevoia este mai mare, cu atât
utilitatea este mai mare.
Dupã cum se poate observa dispare treptat interesul
pentru analiza spaþialã, în favoarea raþionalului). Excepþie fac
studiile lui Alfred Marshall care insistã asupra factorilor de
localizare ai activitãþilor economice.
În prima jumãtate a sec. al XX-lea situaþia economicã
În prima jumãtate a cunoaºte mutaþii profunde. Numeroase þãri revin la
sec. al XX-lea
situaþia economicã protecþionism, mecanismele capitaliste devin rigide, apar
cunoaºte mutaþii crizele economice în urma cãrora creºte ºomajul ºi se
profunde. amplificã supraproducþia. Apar, în aceste condiþii, alte
Numeroase þãri revin
la protecþionism,
modele economice (de ex. planificarea sovieticã în 1928) pe
mecanismele fondul neîncrederii în mecanismele spontane ale pieþei.
capitaliste devin În intervalul analizat se remarcã douã momente în
rigide, apar crizele constituirea acestei ºtiinþe:
economice în urma
cãrora creºte  Geografie economicã pragmaticã (caracteristicã sfârºitului de
ºomajul ºi se secol XIX);
amplificã  Geografie economicã teoreticã (în prima jumãtate a sec. al XX-
supraproducþia.
lea).
În prima etapã se remarcã ªcoala Francezã de
Geografie prin fondatorul sãu Paul Vidale de la Blache care
acordã o atenþie deosebitã progresului noilor regiuni
industriale ºi urbane. El evidenþiazã rolul cãilor ferate ºi
marilor centre industriale în noile forme de structurare a
spaþiului. Printre succesorii sãi cei mai de seamã, J. Brunhes
consacrã un capitol important al lucrãrii sale Geografie umanã
(1910) geografiei economice.
Se remarcã în aceastã etapã dezvoltarea geografiei
economice în învãþãmântul secundar ºi practic, începând cu
1860. Astfel ia naºtere geografia economicã, ca rãspuns la
nevoile unui public interesat de transformarea lumii ºi
extinderea pieþelor. Devine în anii 1870-1880 ramura
geografiei cu cel mai mare succes public. Apar în aceºti ani
societãþi de geografie colonialã, comercialã sau maritimã.
Obiectul Geografiei economice este reprezentat în
aceastã etapã de inventarierea resurselor (minerale,
energetice, agricole) din diferite þãri, de a descrie utilizarea lor
productivã ºi de a prezenta fluxurile de schimburi
internaþionale corespunzãtoare (rute ale comerþului mondial).
Cadrul natural, care determinã activitãþile economice, deþine
un rol foarte important. Aceastã geografie economicã este
foarte empiricã, ea prezintã fapte concrete, statistici ºi nu
utilizeazã fundamentul teoretic. Observaþiile sale cu privire la
economie sunt mai ales descriptive.
pdfMachine
11
Get yours now!
Al doilea moment este marcat de contribuþia lui Pierre

George care va exercita un ascendent puternic asupra epocii
sale. El încearcã sã adapteze geografia la epoca sa
considerând cã aceastã ºtiinþã trebuie sã serveascã mai ales în
acþiunile de planificare. El se opreºte asupra problemelor de
actualitate cum ar fi industrializarea, urbanizarea, legãtura
dintre modul de viaþã ºi modul de producþie. Pentru P.
George nu existã mecanisme naturale care determinã o
anumitã adaptare ci doar concepþii guvernamentale care
împart lumea în societãþi capitaliste ºi socialiste. El plaseazã
astfel, în centru regimurile economice ºi politicile
macroeconomice (legislaþie, infrastructurã, protecþionism).
Autorul privilegiazã producãtorul însã nu ignorã consumul
care îi serveºte sã mãsoare nivelurile de dezvoltare ale þãrilor
(George P, 1956).
Paul Claval în lucrarea Eseu asupra evoluþiei umane-1964
propune o reorientare a geografiei economice prin apropierea
de economie ºi abordarea problemelor de microeconomie. În
lucrarea Geografia generalã a pieþelor-1963 el analizeazã
dimensiunea spaþialã a teoriei pieþelor, acordând un loc
Noile orientãri ale important cheltuielilor de transport ºi costurilor de informare.
geografiei economice, Autorul, în lucrarea Regiuni, naþiuni, mari spaþii-1968, se
fondate pe luarea în opreºte asupra rolului mecanismelor macroeconomice în
considerare a
comportamentelor structurarea spaþiului.
raþionale au cãpãtat o Noile orientãri ale geografiei economice, fondate pe
asemenea importanþã luarea în considerare a comportamentelor raþionale au cãpãtat
în anii 1950-1970
încât geografii le-au
o asemenea importanþã în anii 1950-1970 încât geografii le-au
considerat o bazã considerat o bazã pentru reorganizarea totalã a Geografiei
pentru reorganizarea umane. Geografia economicã era calificatã, în Franþa anilor
totalã a Geografiei
1968, ca fiind noua geografie.
umane. Geografia
economicã era Dupã 1970 curentul economiei spaþiale la economiºti îºi
calificatã, în Franþa pierde din importanþã din cauza rolului secundar al costurilor
anilor 1968, ca fiind de transport.
noua geografie.
În aceastã perioadã capãtã o importanþã deosebitã
reintegrarea mediului în teoria economicã, idee reluatã în
zilele noastre indirect prin reflecþiile asupra dezvoltãrii
durabile ºi cãutarea unor soluþii noi în gestiunea mediului.
În economia internaþionalã s-au realizat dezvoltãri
teoretice importante, aceastã ramurã fiind printre puþinele
care nu au eliminat dimensiunea spaþialã a abordãrilor, ea
fiind consolidatã pe baza teoriei ricardiene fondatã pe
heterogenitatea geograficã.
Aceastã evoluþie conferã o mare putere explicativã
pentru progresele realizate în economia internaþionalã, pentru
caracteristicile determinate de schimburile internaþionale sau
pdfMachine
12
Get yours now!
localizarea unor activitãþi, ºi determinã o creºtere a interesului

pentru noua geografie.
Economistul american Paul Krugman a devenit unul
Economistul
american Paul dintre cercetãtorii actuali cei mai cunoscuþi pentru cã a
Krugman a devenit contribuit la o reorientare fundamentalã a teoriei comerþului
unul dintre internaþional, în cursul anilor 1980. El a demonstrat cã
cercetãtorii actuali cei
mai cunoscuþi pentru
schimburile internaþionale ar putea exista ºi în lipsa unui
cã a contribuit la o avantaj comparativ, datoritã randamentelor ridicate realizate
reorientare de economiile de scarã. Aceastã posibilitate justificã
fundamentalã a intervenþia publicã în politicile industriale ºi comerciale
teoriei comerþului
internaþional, în private.
cursul anilor 1980. Începând din 1990, cercetãrile lui Paul Krugman s-au
reorientat cãtre Geografia economicã, ºi mai ales cãtre
problemele localizãrii. Una din sarcinile economiei, afirmã el,
este de a înþelege de ce activitãþile economice apar ºi se
dezvoltã într-un loc mai degrabã decât în altul. El mai aratã cã
o regiune poate deveni prin efect cumulativ ºi, plecând de la
un demaraj aproape arbitrar, mai competitivã decât alta,
datoritã randamentelor crescute permise de concentrarea
spaþialã a activitãþilor.
Lucrãrile de geografie economicã, realizate de geografi
sunt foarte numeroase, în aceastã perioadã, ele fiind
consacrate pieþelor internaþionale, localizãrilor industriale,
activitãþilor de servicii, telecomunicaþiilor, economiilor
regionale sau naþionale, meritul lor fiind acela de a depãºi
caracterul explicativ, trecându-se la abordãri teoretice. Acesta
este un salt calitativ remarcabil ce plaseazã Geografia
economicã în rândul ºtiinþelor indispensabile în abordarea
realitãþii economice contemporane. Complexitatea abordãrilor
creºte, aspectele economice fiind urmãrite într-un context mai
larg, în legãturã cu discursul ºi ideologiile grupurilor sociale,
percepþia indivizilor asupra proceselor ºi fenomenelor
economice, optimizarea raporturilor între economie, ca
dimensiune a dezvoltãrii economice, ºi celelalte elemente ale
teritoriului.
Test de autoevaluare nr.1
1. Care este poziþia geografiei economice în ansamblul disciplinelor

geografice?
2. Identificaþi principalele elemente de ordin economic ale curentelor
mercantilist ºi liberalismului economic.
pdfMachine
13
Get yours now!
Rãspunsuri ºi comentarii la întrebãrile din testul de autoevaluare
1. Geografia economicã este o componentã a Geografiei

umane care studiazã rãspândirea spaþialã a comunitãþilor
umane ºi relaþiile dintre acestea ºi mediul natural. Ea
include ºi elemente din alte ºtiinþe: sociologie, demografie,
economie, dar impune o viziune globalã ce trebuie
analizatã în fiecare loc ºi moment în funcþie de jocul de
forþe care se opun între ordinea genezei ºi alte forme de
ordine ºi are menirea de a sesiza toate elementele
revoluþionare nu numai pe plan cultural, social, politic,
dar ºi în plan tehnologic. Geografia umanã pãstreazã grija
pentru comparaþie ºi explicaþie, în scopul gãsirii cauzelor,
modalitãþilor ºi efectelor acþiunilor umane.
2. Mercantilismul este un sistem teoretic caracteristic
secolelor XV-XVIII care considerã cã statul este cel care
trebuie sã regleze viaþa economicã pentru a urmãri
interesele naþionale apelând la protecþionism ºi deþinerea
monopolurilor. Statul este cel care trebuie sã favorizeze un
excedent comercial prin intermediul cãruia sã permitã
intrarea în þarã a metalelor preþioase.
Mercantiliºtii identificau bogãþia cu banii ºi considerau
comerþul exterior principala sursã pentru sporire a avuþiei.
Considerau cã profitul se obþine din a vinde mai scump un
produs. În realitate prin procesul de circulaþie a mãrfurilor
nu se creeazã plusvaloare ci doar se repartizeazã
plusvaloarea iniþialã obþinuta prin producerea bunurilor.
Teoriile liberalismului clasic au fost elaborate de
reprezentanþii ºcolii engleze la sfârºitul sec. al XVIII ºi
începutul sec. al XIX-lea. Ei studiazã producþia, circulaþia
ºi repartiþia bogãþiilor materiale, axându-se pe rolul motor
al interesului individului, pe existenþa unei ordini naturale
ºi pe funcþia reglatoare a pieþei ºi a liberei concurenþe.
Liberalismul economic este o noþiune care se diferenþiazã
atât de etatism (controlul total al statului) cât ºi de anarhie
ºi presupune intervenþia statului între anumite limite, care
sunt stabilite prin negociere de pãrþile implicate în actul
economic.
Bibliografie selectivã:
Bãlcescu N., (1960), Chestiunea economicã;n Principatele Române în Texte din

literatura economicã;n România, Editura Academiei, Bucureºti
Braghinã C., Peptenatu D., (2003), Consideraþii privind conceptul de Geografie
economicã pe plan mondial, Comunicãri de geografie vol. VII, Ed. Universitãþii din
Bucureºti.
pdfMachine
14
Get yours now!
Carbon L.B., (1971), Essai sur l’histoire de la pensée et des doctrines economiques,
Editura Montchretien;
Claval P., (1976), Élements de géographie économique, Paris.
Dumitrescu S., Bal Ana, (1999), Economie mondialã, Editura Economicã, Bucureºti.
Engels F. (1966), Dialectica naturii, Editura Politicã, Bucureºti;
Galbraith J.K., (1982), ªtiinþa economicã ºi interesul public, Editura Politicã,
Bucureºti;
Généreux J., (1992), Introduction á l’économie, Paris;
Gide Ch., Rist Ch., (1926), Istoria doctrinelor economice, de la fiziocraþi pânã azi,
Editura Casei ªcolilor, Bucureºti;
Ivanciu Nicolae-Vãleanu (1992), Istoria gândirii economice, Edit. Didacticã ºi
Pedagogicã, Bucureºti;
Keynes J.M., (1970), Teoria generalã a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii ºi a banilor,
Ed.ªtiinþificã, Bucureºti;
Lamartiere Geneau Isabelle, Staszak J F., (2000), Principes de géographie
économique, Breal, Paris.
Malthus Th. R., (1846), Principles of Political Economy, Guillaumin, Paris;
Manoilescu M., (1986) Forþele naþionale productive ºi comerþul exterior.Teoria
protecþionismului ºi a schimbului internaþional, Editura ªtiinþificã, Bucureºti;
Marx K., (1959), Teorii asupra plusvalorii, Editura Politicã, Bucureºti;
Mun Th., (1669), Englad’s Treasure by Forein Trade, London;
Peptenatu D., Drãghici C., Cepoiu Loreta (2006), Geografie economicã mondialã,
Editura Universitarã, Bucureºti;
Quesnay Fr., (1958), Analyse du Tableau economique, Paris;
Simonde de Sismondi, (1827), Noveaux principes d’economie politique, ou de la
richesse dans ses rapports avec la population, Editura Delaunay, Paris;
Smith A., (1965), Avuþia naþiunilor, Editura Academiei, Bucureºti;
Wallerstein E., (1974), The modern world system, Mc Millan, Londra;
Walras L., (1953), Eléments d’économie politique pure, Paris.
pdfMachine
15
Get yours now!
CAPITOLUL 2
PROCESE ACTUALE ÎN DINAMICA ECONOMIEI MONDIALE
Cuprins:
1. Globalizarea economicã
2. Ierarhizarea statelor dupã potenþialul economic ºi dezvoltarea umanã
3. Competitivitatea ºi libertatea economicã
4. Competitivitatea economicã
5. Libertatea economicã
6. Societãþile transnaþionale ºi rolul lor in economia mondialã
7. Investiþiile strãine directe: definire, indice de potenþial ºi de peprformanþã
Obiective:
 Receptarea problemelor legate de globalizarea economicã ºi a importanþei acesteia în

dinamica structurilor economice contemporane;
 Cunoaºterea principalelor efecte spaþiale ale globalizãrii.
 Cunoaºterea ierarhiei statelor dupã nivelul general de dezvoltare economicã;
 Cunoaºterea ierarhiei statelor dupã nivelul general de dezvoltare umanã;
 Cunoaºterea conceptului de competitivitate economicã;
 Identificarea factorilor care determinã competitivitatea unei economii;
 Înþelegerea libertãþii economice ca un factor al dezvoltãrii;
 Cunoaºterea importanþei societãþilor transnaþionale pentru economia
mondialã;
 Identificarea cauzelor care determinã fluxurile de investiþii strãine directe ºi
importanþa acestora.
2.1. GLOBALIZAREA ECONOMICÃ
Procesul de globalizare este caracteristic ultimelor

decenii ale secolului al XX-lea ºi s-a dezvoltat datoritã
accentuãrii complexului de relaþii economice, sociale,
Globalizarea este culturale ºi politice dintre state pe baza principiilor
tendinþa universalã
de raportarea la o
neoliberalismului, sintetic acest proces poate fi considerat ca
scarã unicã de fiind tendinþa universalã de raportarea la o scarã unicã de valori.
valori. Curentul neoliberalist a militat întotdeauna pentru
eliminarea protecþionismului în relaþiile internaþionale ºi
mai ales în cele comerciale. Autori ca Lubbers Ruud ºi
Koorevaar Iolanda considerã neoliberalismul principala
cauzã a globalizãrii.
La autorii care au analizat acest proces se disting
douã direcþii de abordare a istoriei globalizãrii. În primul
rând se remarcã autorii care considerã cã se poate
Copyright vorbi de ID 2009
© DEPARTAMENT
pdfMachine
16
Get yours now!
globalizare încã de la începutul istoriei, însã efectele s-au

simþit în ultimele decenii cu o intensitate mai mare.
Argumentul principal folosit era rãspândirea creºtinismului.
Alþi autori considerã globalizarea un fenomen contemporan
caracteristic dezvoltãrii relaþiilor capitaliste.
Dupã M. Camdessus globalizarea este evidenþiatã în
prezent de urmãtoarele elemente:
 Marile întreprinderi se mondializeazã treptat ºi se
structureazã în reþele sub efectul progreselor tehnologice,
cercetãrilor de optimizare a gestiunii ºi productivitãþii, ºi
noilor relaþii financiare;
 Globalizarea se produce în prezent în timp real
datoritã eliminãrii controlului la efectuarea schimburilor
comerciale ºi uºurarea accesului la alte culturi;
 Posibilitãþile de transmitere universale ºi
instantanee a noutãþilor (de exemplu costul unei convorbiri
telefonice între New York ºi Londra a scãzut de la 245$, în
1930, la sub 3,5% din aceastã valoare în 1990);
 Conºtientizarea cã anumite probleme ale devenirii
umane sunt transnaþionale ºi nu pot fi acceptate pe scara
stat-naþiune.
Economia mondialã reprezintã un ansamblu al
Economia mondialã
schimburilor reciproc de activitãþi (producþia materialã,
reprezintã un ansamblu al
schimburilor reciproc de circulaþia bunurilor, serviciilor, capitalurilor, cercetarea
activitãþi (producþia ºtiinþificã etc). Se poate spune cã este un sistem de
materialã, circulaþia interdependenþe în care celulele de bazã sunt, încã,
bunurilor, serviciilor,
capitalurilor, cercetarea economiile naþionale, a cãror influenþã asupra economiei
ºtiinþificã etc). Se poate mondiale este în funcþie de nivelul lor de dezvoltare. În
spune cã este un sistem de diferite zone geografice, evoluþia economicã este diferitã,
interdependenþe în care
celulele de bazã sunt, încã,
fazele de expansiune alternând cu cele de recesiune, dar
economiile naþionale, a rezultanta globalã este de creºtere a produsului mondial
cãror influenþã asupra brut. Economia mondialã este un sistem eterogen, pentru cã
economiei mondiale este în
statele diferã ca mãrime, potenþial demografic ºi economic,
funcþie de nivelul lor de
dezvoltare. dar se mai menþin diferenþe ºi în privinþa sistemului
economic.
În prezent, se poate spune cã cele mai importante
elemente ale evoluþiei economiei mondiale sunt societãþile
transnaþionale, definite ca acele firme care ºi-au extins
activitatea economico-financiarã dincolo de graniþele þãrii
de origine. Ele reprezintã un ansamblu la scarã globalã,
alcãtuit dintr-o societate principalã - firma mamã - ºi un
numãr de filiale, dependente de aceasta, implantate într-un
numãr mai mare sau mai mic de þãri. Iniþial, s-au afirmat în
þãrile dezvoltate cu economie de piaþã, ajungând, în unele
cazuri, sã aibã o forþã economicã mai mare decât a unui stat
– naþiune. Strategia generalã a societãþilor transnaþionale
pdfMachine
17
Get yours now!
vizeazã abandonarea economiilor bazate pe consumuri mari

de materii prime, de energie ºi trecerea la o economie bazatã
pe informaþie ºi tehnologie de vârf, fiind interesate în
special de sectorul bancar, cel de asigurãri, de servicii,
sectoare în care deþin aproape 60% din active la nivel global.
Un efect al transnaþionalizãrii este procesul de
delocalizare, adicã transferul unei producþii interne în alte
state, cu un nivel economic mai scãzut, datoritã unor
interese ca: prelungirea ciclului de viaþã a produsului,
minimizarea costurilor de fabricaþie, ocolirea unor bariere
vamale, extinderea concurenþei. În general, delocalizarea
vizeazã produse standardizate ºi s-a dezvoltat mai întâi pe
axa Nord – Nord, pentru ca apoi sã includã ºi þãrile în curs
de dezvoltare. Acest proces implicã noi forme de organizare
internaþionalã a producþiei, apariþia unor filiale comune,
încheierea unor acorduri de licenþe, începerea producþiei de
subansamble. Se observã cã profiturile obþinute în urma
delocalizãrii sunt utilizate pentru modernizarea
tehnologiilor în þara în care îºi are sediul firma-mamã, adicã
asistãm la un proces invers, cel de relocalizare.
Reorganizarea economiei mondiale este determinatã
Reorganizarea
economiei mondiale în mod hotãrâtor de trei elemente esenþiale: globalizarea
este determinatã în consumatorilor ºi a corporaþiilor, formarea statelor-regiuni
mod hotãrâtor de trei ca reacþie la statele naþiuni, apariþia ºi ascensiunea blocurilor
elemente esenþiale:
economice (Keinichi Ohmae, End of the Nation State, 1995).
globalizarea
consumatorilor ºi a Un proces tot mai evident este globalizarea economiei.
corporaþiilor, formarea Are loc o întrepãtrundere a economiilor, manifestatã prin
statelor-regiuni ca creºterea rolului jucat de investiþiile ºi capitalurile strãine, de
reacþie la statele
naþiuni, apariþia ºi
schimburile comerciale în formarea produsului intern brut.
ascensiunea blocurilor Capitalul intern nu mai poate fi factorul principal al creºterii
economice economice.
Globalizarea nu este un proces uniform ºi linear ce
include o gamã largã de fenomene, de la activitãþi
economice la internaþionalizarea culturii, educaþiei,
tehnologiei. M. Waters (Waters M., (1996) , Globalization,
Routhlege, London) spune cã globalizarea reprezintã
reducerea constrângerilor geografice asupra aranjamentelor
sociale. Mergând pe schema conceptualã propusã de acesta
se poate vorbi despre o tridimensionare a globalizãrii: pe
plan economic, politic, cultural. Autorul operaþionalizeazã
pentru fiecare concept (globalizare economicã, politicã,
culturalã) ºi apoi propune o comparaþie între ideal-tip ºi
starea de fapt.
Procesul de globalizare cuprinde trei dimensiuni:
globalizarea economicã, politicã ºi socialã. Astfel, în ceea ce
priveºte globalizarea economicã Waters considerã cã
pdfMachine
18
Get yours now!
dimensiunile acesteia sunt: comerþul, producþia, investiþiile,

ideologia organizaþionalã (impunerea unui anumit mod de
a face producþie), piaþa financiarã ºi piaþa muncii. Dintre
acestea piaþa financiarã ºi comerþul reprezintã acele
elemente în care globalizarea este realizatã aproape în
întregime. În sens mai restrâns, globalizarea se referã la
liberalizarea comerþului, investiþiilor ºi fluxurilor de
capitaluri dintre þãri, precum ºi la integrarea mijloacelor de
producþie din diferite þãri sub proprietatea societãþilor
transnaþionale ºi la integrarea pieþelor de produse ºi
financiare
Din punct de vedere economic globalizarea semnificã
Din punct de vedere integrarea sistemelor economice naþionale sistemului
economic
economiei mondiale, deci într-un sistem unic. Aceastã
globalizarea
semnificã integrarea integrare presupune schimbãri de mentalitate la nivelul
sistemelor economice entitãþilor statale, dar ºi la nivelul fiecãrui agent economic în
naþionale sistemului parte. Motivaþiile de naturã naþionalã încep sã îºi piardã
economiei mondiale, teren în condiþiile în care componentele sistemului
deci într-un sistem economic mondial nu mai reprezintã decât în micã mãsurã
unic. Aceastã
integrare presupune
interesele naþionalului. Astfel în numeroase state în care
schimbãri de societãþile transnaþionale produc o mare parte din produsul
mentalitate la nivelul intern brut, acestea capãtã o putere de negociere pe plan
entitãþilor statale, dar internaþional care devanseazã reprezentanþii puterilor
ºi la nivelul fiecãrui naþionale. In aceste condiþii existã riscul ca cele douã
agent economic în
grupãri sã intre în conflict ºi sã dea o altã direcþie ºi formã
parte.
procesului.
Statele care urmeazã direcþia impusã de societãþile
transnaþionale trebuie sã-ºi adapteze politica economicã ºi
legislativã în funcþie de interesele acestora, pentru a nu
genera probleme sociale, þinând cont de faptul cã aceste
firme gigant contribuie tot mai mult la crearea valorii
adãugate în cadrul economiei naþionale, ºi, de asemenea, la
crearea de locuri de muncã.
Primul val al Existã douã forþe care acþioneazã asupra globalizãrii:
globalizãrii a fost rãspândirea reþelelor informaþionale, care urmãresc traseul
determinat de o infrastructurii urbane, creând oraºe informaþionale
combinaþie între
scãderea costurilor de globalizate, ºi cooperarea naþiunilor la crearea unei reþele
transport (motorul cu economice globale, care necesitã politici financiare ºi
aburi) ºi eliminarea comerciale liberalizate. Globalizarea economicã reprezintã o
obstacolelor legate de
tarifele vamale ceea ce
transformare majorã în organizarea teritorialã, spaþialã, a
a fãcut posibilã activitãþii economice ºi a puterii politico-economice.
folosirea unor regiuni Primul val al globalizãrii a fost determinat de o
mai extinse. combinaþie între scãderea costurilor de transport (motorul
cu aburi) ºi eliminarea obstacolelor legate de tarifele vamale
ceea ce a fãcut posibilã folosirea unor regiuni mai extinse.
Noile tehnologii (calea feratã) au deschis mari posibilitãþi
pdfMachine
19
Get yours now!
pentru exporturile de produse industriale. Un prim rezultat

a fost acela cã bunurile primare legate de agriculturã erau
schimbate cu produse industriale.
Producþia de bunuri primare necesita ºi forþã de
muncã. Circa 60 milioane persoane au emigrat din Europa
spre America Nord ºi Australia pentru a lucra terenurile
disponibile. Migraþiile din zonele populate ale Chinei ºi
Indiei cãtre Thailanda, Birmania, Filipine, Vietnam au
însemnat fluxuri aproape egale, astfel cã fluxurile totale de
forþã de muncã în primul val de globalizare au implicat
circa 10% din populaþia Terrei. Migraþia este consideratã un
factor mai important decât schimburile comerciale sau de
capital. Apar diferenþieri importante între state ca urmare a
Perioada 1914 - 1945 creºterii veniturilor: SUA, Australia, Noua Zeelandã, pe de
poate fi consideratã ca o parte, dar ºi cele din Europa de Vest în care se constatã
o reîntoarcere la creºterea salariilor datoritã emigraþiei.
naþionalism.
Tehnologia a dus în Perioada 1914 - 1945 poate fi consideratã ca o
continuare la scãdere reîntoarcere la naþionalism. Tehnologia a dus în continuare
costurilor de transport, la scãdere costurilor de transport, astfel la transportul pe
astfel la transportul pe
apã, costurile scad de 3
apã, costurile scad de 3 ori în perioada interbelicã.
ori în perioada Sistemul monetar, foarte eficient la începutul
interbelicã. secolului, este distrus datoritã rãzboiului, iar în încercarea
de a atrage cererea cãtre pieþele interne þãrile puternice
adoptã mãsuri protecþioniste care dau rezultatte negative: în
SUA între 1929-1933 importurile au scãzut cu 30%, iar
exporturile cu 40%. La nivel internaþional protecþionismul a
dus la un declin al comerþului mondial, astfel cã la nivelul
anului 1950 exporturile, ca parte din venitul global, se
situau la acelaºi nivel cu cel din 1870. Apare o atitudine
antiimigrare: în SUA au intrat numai 6 milioane persoane
Perioada 1950-1980 a faþã de 15 miloane între 1870-1914. Retragerea fenomenului
însemnat o de globalizare nu a schimbat însã situaþia marilor inegalitãþI
reîntoarcere la
internaþionalism. Se mondiale. Experimentul de globalizare inversã a arãtat
produce o liberalizare faptul cã acest lucru este posibil dar nu ºi atractiv.
a comerþului cu bunuri Al doilea val de globalizare (1950-1980) a însemnat o
datoritã activitãþii
Acordului General
reîntoarcere la internaþionalism. Se produce o liberalizare a
pentru Tarife ºi comerþului cu bunuri datoritã activitãþii Acordului General
Comerþ. A fost o pentru Tarife ºi Comerþ. A fost o liberalizare selectivã atât în
liberalizare selectivã
privinþa þãrilor care participa la acest proces cât ºi în
atât în privinþa þãrilor
care participa la acest privinþa produselor care erau acceptate. Pânã în 1980
proces cât ºi în privinþa comerþul cu bunuri industriale dintre þãrile dezvoltate a fost
produselor care erau mult eliberat de bariere tarifare, dar pentru þãrile în curs de
acceptate.
dezvoltare acestea au fost îndepãrtate doar pentru bunurile
primare care nu puteau concura cu agricultura din þãrile
dezvoltate. Acest lucru a dus la apariþia unor mari
inegalitãþi Nord-Sud.
pdfMachine
20
Get yours now!
Se produce o liberalizare a comerþului cu bunuri

datoritã activitãþii Acordului General pentru Tarife ºi
Comerþ. A fost o liberalizare selectivã atât în privinþa þãrilor
care participa la acest proces cât ºi în privinþa produselor
Pânã în 1980 comerþul cu
bunuri industriale dintre care erau acceptate. Pânã în 1980 comerþul cu bunuri
þãrile dezvoltate a fost industriale dintre þãrile dezvoltate a fost mult eliberat de
mult eliberat de bariere bariere tarifare, dar pentru þãrile în curs de dezvoltare
tarifare, dar pentru
þãrile în curs de
acestea au fost îndepãrtate doar pentru bunurile primare
dezvoltare acestea au fost care nu puteau concura cu agricultura din þãrile dezvoltate.
îndepãrtate doar pentru Acest lucru a dus la apariþia unor mari inegalitãþi Nord –
bunurile primare care nu Sud. Pentru þãrile dezvoltate a crescut foarte mult comerþul
puteau concura cu
agricultura din þãrile exterior, apare specializarea internaþionalã în cadrul
dezvoltate. Acest lucru a producþiei, ceea ce a permis aglomerarea industrialã ºi o
dus la apariþia unor mari economie de scarã. Se poate vorbi de apariþia unui nou sistem
inegalitãþi Nord – Sud.
comercial: intra-Nord care a avut un efect benefic pentru
þãrile industriale cu venituri mici.
Noul val de globalizare (dupã 1980) este marcat de
câteva elemente cu efecte semnificative în evoluþia
economiei mondiale:
1) În ultimele decenii se constatã tendinþa de
„tripolarizare” a schimburilor comerciale internaþionale,
principalii actori fiind Uniunea Europeanã, S.U.A. ºi
Japonia, care însumeazã jumãtate din valoarea schimburilor
mondiale.
2) Liberalizarea mai mare a comerþului prin apariþia
Organizaþiei Mondiale a Comerþului (Acordul de la
Marrakech, 1995) care aduce noi reglementãri privind
comerþul cu servicii ºi drepturile de proprietate intelectualã.
3) Multinaþionalizarea presupune un complex de
transformãri legate de politicile de liberalizare ºi
dezvoltarea noilor tehnologii. În prezent caracterizeazã
toate procesele de schimburi, de bunuri ºi servicii precum ºi
Multinaþionalizarea este transferurile de informaþie. Liberalizarea a fost aplicatã în
rezultatul interdependenþei
între patru componente special în sectorul financiar dupã care au urmat
fundamentale: investiþiile transporturile aeriene ºi telecomunicaþiile.
strãine directe, exporturi ºi Multinaþionalizarea este o fazã superioarã
importuri, transferuri de
capital ºi transferuri de
internaþionalizãrii ºi presupune o nouã logicã de producþie
tehnologie. în strãinãtate. Ea implicã organizarea ºi controlul
activitãþilor de producþie ºi de comerþ în strãinãtate ale
firmelor care sunt ancorate în sistemele economice
naþionale. Multinaþionalizarea este rezultatul
interdependenþei între patru componente fundamentale:
investiþiile strãine directe, exporturi ºi importuri, transferuri de
capital ºi transferuri de tehnologie.
4) Creºterea exportului de servicii datoritã
liberalizãrii comerþului, eliminãrii barierelor faþã de
pdfMachine
21
Get yours now!
investiþiile strãine ºi progresului extraordinar din domeniul

transporturilor ºi comunicaþiilor.
5) Creºterea miºcãrilor de capital. Controlul asupra
fluxurilor externe de capital din þãrile dezvoltate a fost
înlãturat - în 1997 se atinge un maxim de fluxuri cãtre þãrile
în curs de dezvoltare de peste 300 miliarde dolari SUA, dar
în 2003 acestea scad la 172 milioane USD. Þãri cu primiri
importante în grupa celor în curs de dezvoltare: China (cele
mai mari primiri – 61 miliarde USD în 2004), Brazilia, Chile,
Malaezia, Thailanda. Cu toate acestea fluxurile de capital
cãtre gruparea respectivã reprezintã doar o parte redusã din
piaþa totalã de investiþii ca urmare a neîncrederiii faþã de
situaþia economicã ºi politicã internã. ISD implicã nu numai
fluxuri de capital, ci ºi de tehnologie avansatã ºi acces la
pieþele internaþionale.
6) Creºterea migraþiei internaþionale, cauzele
economice fiind principalul motiv al deplasãrilor
internaþionale ºi internaþionale. Diferenþele mari salariale
conduc la creºterea presiunilor migraþiei, circa 120 de
milioane de persoane trãiesc în afara þãrilor în care îºi au
domiciliul.
În momentul actual se poate aprecia despre
globalizare cã este un proces inevitabil, reuºita sa fiind
legatã de rezolvarea unor probleme care afecteazã
funcþionarea sistemului mondial:
 Stabilirea noului rol pe care îl ocupã statul în sistemul
mondial, ºtiut fiind faptul cã funcþionarea sa a fost deseori
frânatã de politicile naþionale protecþioniste.
 Evitarea crizelor financiare (crizele financiare din Asia
ºi America Latinã au perturbat serios economia mondialã)
prin instituþii financiare credibile.
 Sprijinirea statelor aflate în curs de dezvoltare pentru
standarde de viaþã ridicate ºi pentru consolidarea unor
economii stabile ºi deschise.
 Diminuarea decalajului dintre þãrile bogate ºi cele
sãrace, principalul argument al adversarilor globalizãrii.
1. Definiþi conceptele de globalizare ºi globalizare economicã;

2. Enumeraþi ºi caracterizaþi fazele globalizãrii economice;
3. Enumeraþi componentele procesului de multunaþionalizare.
Rãspunsuri ºi comentarii la întrebãrile din testul de autoevaluare
1. Globalizarea este tendinþa universalã de raportarea la o

scarã unicã de valori. Globalizarea economiei reprezintã tedinþa
pdfMachine
22
Get yours now!
de generalizare a sistemului de legitãþi ce guverneazã

economia mondialã, în urma întrepãtrunderii economiilor
naþionale, ca urmare a creºterii rolului jucat de investiþiile ºi
capitalurile strãine, de schimburile comerciale, în formarea
produsului intern brut.
2. Fazele globalizãrii sunt:
 Primul val al globalizãrii a fost determinat de o combinaþie
între scãderea costurilor de transport (motorul cu aburi) ºi
eliminarea obstacolelor legate de tarifele vamale ceea ce a
fãcut posibilã folosirea unor regiuni mai extinse. Noile
tehnologii (calea feratã) au deschis mari posibilitãþi pentru
exporturile de produse industriale. Un prim rezultat a fost
acela cã bunurile primare legate de agriculturã erau
schimbate cu produse industriale.
 Perioada 1914 - 1945 poate fi consideratã ca o reîntoarcere la
naþionalism. Tehnologia a dus în continuare la scãdere
costurilor de transport, astfel la transportul pe apã, costurile
scad de 3 ori în perioada interbelicã.
 Al doilea val de globalizare (1950-1980) a însemnat o
reîntoarcere la internaþionalism. Se produce o liberalizare a
comerþului cu bunuri datoritã activitãþii Acordului General
pentru Tarife ºi Comerþ. A fost o liberalizare selectivã atât în
privinþa þãrilor care participa la acest proces cât ºi în privinþa
produselor care erau acceptate. Pânã în 1980 comerþul cu
bunuri industriale dintre þãrile dezvoltate a fost mult eliberat
de bariere tarifare, dar pentru þãrile în curs de dezvoltare
acestea au fost îndepãrtate doar pentru bunurile primare care
nu puteau concura cu agricultura din þãrile dezvoltate. Acest
lucru a dus la apariþia unor mari inegalitãþi Nord-Sud. Se
produce o liberalizare a comerþului cu bunuri datoritã
activitãþii Acordului General pentru Tarife ºi Comerþ. A fost o
liberalizare selectivã atât în privinþa þãrilor care participa la
acest proces cât ºi în privinþa produselor care erau acceptate.
Pânã în 1980 comerþul cu bunuri industriale dintre þãrile
dezvoltate a fost mult eliberat de bariere tarifare, dar pentru
þãrile în curs de dezvoltare acestea au fost îndepãrtate doar
pentru bunurile primare care nu puteau concura cu
agricultura din þãrile dezvoltate. Acest lucru a dus la apariþia
unor mari inegalitãþi Nord – Sud. Pentru þãrile dezvoltate a
crescut foarte mult comerþul exterior, apare specializarea
internaþionalã în cadrul producþiei, ceea ce a permis
aglomerarea industrialã ºi o economie de scarã. Se poate vorbi de
apariþia unui nou sistem comercial: intra-Nord care a avut un
efect benefic pentru þãrile industriale cu venituri mici.
 Noul val de globalizare (dupã 1980) este marcat de câteva
elemente cu efecte semnificative în evoluþia economiei
pdfMachine
23
Get yours now!
mondiale: tripolarizarea economiei mondiale, accentuarea

liberalizãrii comerþului mondial, multinaþionalizarea
economiei, creºterea exportului de servicii, accentuarea
fluxurilor de capital, creºterea migraþiei internaþionale, etc.
3. Multinaþionalizarea este rezultatul interdependenþei între
patru componente fundamentale: investiþiile strãine directe,
exporturi ºi importuri, transferuri de capital ºi transferuri de
tehnologie.
Bibliografie minimalã:
Albu Cornel, Andrescu Eugen (1995), Consideraþii privind viitoarea lãrgire spre
“Est” a Uniunii Europene, în Conjunctura economiei mondiale;
Bal Ana (1994), Acordurile de asociere al Uniunea Economicã a þãrilor Est – Europene
(prezentarea comparatã), în Conjunctura economiei mondiale;
Baud Pascal, Bourgeat Serge, Bras Catherine (1997), Dictionnaire de géographie,
Edition Hatier, Paris
Bucureºti.
Dumitrescu S., Bal Ana, (1999), Economie mondialã, Ed. Economicã, Bucureºti.
Hristea Anca Maria (1995), Spaþiul economic Asia Pacific în perspectiva anilor 2020,
în Conjunctura economiei mondiale;
Lelart M. (1988), Les operations du FMI, Economica, Paris;
Moldoveanu M. (1997), Uniunea Europeanã adoptã o strategie ofensivã în comerþul
mondial, în Conjunctura economiei mondiale;
Peptenatu D. (2001), Geografia Globalizãrii, Comunicãri de Geografie, Editura
Universitãții din Bucureºti, București;
2.2. IERARHIZAREA STATELOR DUPÃ POTENÞIALUL ECONOMIC ºi

DEZVOLTAREA UMANÃ
pdfMachine
24
Get yours now!
2.2.1. Ierarhizarea statelor dupã nivelul general de

dezvoltare economicã
1. Þãri dezvoltate cu economie de piaþã
Aceastã grupã de þãri deþine cea mai mare pondere

în produsul mondial brut, în investiþiile externe de capital,
în exporturile mondiale-peste 2/3. Astfel, Uniunea
Europeanã reprezintã principala putere comercialã a lumii,
urmatã de S.U.A. Structura economicã a acestor þãri se
caracterizeazã prin ponderea superioarã a sectorului terþiar
ºi acelui secundar, în comparaþie cu cel primar. Revoluþia
managerialã, desfãºuraratã în majoritatea acestora, permite
realizarea celor mai ridicate eficienþe economice,
dezvoltarea ramurilor industriale de vârf, obþinerea unor
venituri pe locuitor cu mult superioare mediei mondiale.
Aceste þãri dezvoltate fac parte, alãturi de altele, din
Aceastã grupare de þãri Organizaþia pentru Cooperare ºi Dezvoltare creatã în 1961,
concentreazã cea mai
mare parte a resurselor la Roma, de un grup de 20 de state. Foarte mulþi ani
financiare mondiale, O.C.D.E. a cuprins 24 de state, cu un nivel ridicat de
având o structurã dezvoltare, pentru ca, dupã 1994 sã mai fie primite ºi alte
economicã dominatã de
sectorul serviciilor,
þãri: Mexic, Coreea de Sud, Cehia, Ungaria ºi Polonia, astfel
urmat de industrie ºi cã la ora actualã are 30 de membri. Aceastã organizaþie
agriculturã. interguvernamentalã are ca scop formularea, coordonarea ºi
promovarea unor politici destinate sã încurajeze creºterea
economicã ºi menþinerea stabilitãþii financiare ale þãrilor
membre. În acelaºi timp, este preocupatã de stimularea ºi
armonizarea eforturilor membrilor sãi pentru acordarea de
asistenþã financiarã ºi tehnicã þãrilor în curs de dezvoltare,
cât ºi de stimularea comerþului internaþional.
2.Þãri în curs de dezvoltare
 Þãri în tranziþie economicã
Statele din Europa Centralã ºi de Est nu au cunoscut

elementele care în Europa Occidentalã au determinat o
creºtere economicã deosebitã: revoluþia managerialã ºi
revoluþia tehnologicã. În ultima perioadã, dupã 1990, aceste
state s-au confruntat cu serioase crize de subproducþie, care
au generat apariþia unui fenomen social necunoscut pânã
atunci: ºomajul. Multe din aceste þãri au fost în
imposibilitatea de a asigura capitalul autohton necesar
dezvoltãrii economice ºi ca urmare necesitatea investiþiilor
strãine directe a devenit foarte acutã. În câteva dintre
acestea- Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia- procesul de
redresare economicã a fost mai rapid, Copyright © DEPARTAMENT
ca urmare ID 2009
a aplicãrii
pdfMachine
25
Get yours now!
mai rapide a mãsurilor de reformã economicã, acestea

având prilejul de a intra în Uniunea Europeanã (mai 2004).
 Þãri recent industrializate
Aceastã grupã formeazã o categorie cu trãsãturi

specifice pentru cã ºi-au axat dezvoltarea economicã pe
investiþii masive în industrie, ceea ce a permis prelucrarea
resurselor naturale proprii, a unui volum mare de materii
prime din import, ceea ce a permis un export masiv de
produse manufacturate. Creºterea PIB a fost de circa 5-8%
în zona asiaticã: Filipine 5,5%, Indonezia 7,1%, Thailanda
8% ºi ceva mai micã în America Latinã: Chile 5,6%, Brazilia
4,5%, Argentina 2%. Se remarcã faptul cã multe firme din
aceste þãri au devenit companii transnaþionale cu filiale în
multe þãri ale lumii. Exporturile contribuie cu o pondere
însemnatã la formarea PIB, iar venitul pe locuitor este
comparabil cu cel din þãrile dezvoltate: Singapore, Coreea
de Sud, Argentina.
 Þãrile exportatoare de petrol
Multe din aceste þãri îºi bazeazã economia pe

Creºterea PIB în ultimii exporturile de petrol ºi de produse petroliere, ponderea
ani a fost diminuatã
datoritã necesitãþilor de a extracþiei de þiþei în PIB fiind de peste 1/3 în Arabia Sauditã,
adopta reforme care au Emiratele Arabe Unite, Kuwait, reprezentând peste 75% din
vizat dezvoltarea încasãrile la export. Creºterea PIB în ultimii ani a fost
sectoarelor nepetroliere,
a activitãþilor private, cât
diminuatã datoritã necesitãþilor de a adopta reforme care au
ºi reducerea cheltuielilor vizat dezvoltarea sectoarelor nepetroliere, a activitãþilor
publice. private, cât ºi reducerea cheltuielilor publice. Veniturile pe
locuitor cunosc diferenþieri foarte mari (1998). Astfel, în
categoria þãrilor cu venituri foarte ridicate intrã Kuwait
(25314) ºi Emiratele Arabe Unite (16666), în cea a þãrilor cu
venituri medii: Oman, Arabia Sauditã, iar în cea a þãrilor cu
venituri scãzute se aflã Nigeria (300). Diferenþele foarte mari
se datoresc în special numãrului diferit de locuitori: Kuwait
aproape 2 milioane, iar Nigeria peste 110
milioane.Majoritatea þãrilor exportatoare de petrol sunt
reunite în O.P.E.C., creatã în 1960 ºi care în prezent numãrã
11 state, dupã ce la un moment dat avea 13 state.
 Þãri mai puþin dezvoltate
Acestea reprezintã categoria cea mai defavorizatã sub

aspectul resurselor naturale ºi umane. Noþiunea a fost
introdusã de cãtre ONU în 1975 pe baza analizei unor
Ritmurile de creºtere
pdfMachine
economicã sunt foarte 26
scãzute, de multe ori
negative, iarWindows
nearly all cea mai platforms, if you can print from a windows application you can use pdfMachine.
mare parte a populaþiei Get yours now!
lucreazã în agriculturã.
indicatori socio-economici ºi la acel moment un numãr de

25 de state erau incluse în aceastã grupã. Veniturile pe
locuitor sunt foarte mici, în cea mai mare parte sub 500
USD/loc (R.D. Congo- 90, Etiopia – 100, Malawi–160,
Niger–170 etc.). Ritmurile de creºtere economicã sunt foarte
scãzute, de multe ori negative, iar cea mai mare parte a
populaþiei lucreazã în agriculturã. Din pãcate, astãzi aceastã
grupã este mult mai extinsã cuprinzând 50 de tãri,
majoritatea din Africa.
 Republica Popularã Chinezã
Þara cu cel mai mare numãr de locuitori a înregistrat

dupã 1990 cele mai rapide ritmuri de creºtere economicã din
lume (13% în 1993, 10% în 1995, 1996). Sunt însã diferenþe
semnificative între valorile înregistrate de industrie (17%
între 1990 – 1996) ºi agriculturã, care a înregistrat o scãdere
cu 0,4% faþã de perioada 1986 – 1990. De remarcat cã acest
lucru se produce în condiþiile în care aproape 7% din
terenurile arabile ale lumii ar trebui sã asigure hrana pentru
mai bine 1/5 din populaþia lumii.
Balanþa comercialã este excedentarã, influxul de
investiþii strãine directe situeazã aceastã þarã pe primul loc
în lume (urmatã de Luxemburg, Franþa, SUA), ceea ce face
ca Republica Popularã Chinezã sã fie consideratã o viitoare
putere economicã pe plan mondial. Venitul pe locuitor este
încã redus, 1290 USD/locuitor (2004), cu diferenþieri majore
între mediul rural ºi cel urban.
2.2.2. Ierarhizarea statelor dupã nivelul general de

dezvoltare umanã
Dezvoltarea umanã semnificã, conform P.N.U.D.,

Dezvoltarea umanã
semnificã, conform acele capacitãþi ºi îndreptãþiri ale oamenilor de a-ºi alege ºi
P.N.U.D., acele capacitãþi urma propriile opþiuni în toate domeniile calitãþii vieþii. În
ºi îndreptãþiri ale dimensiunea sa globalã, acest concept integreazã îngrijirea
oamenilor de a-ºi alege ºi
urma propriile opþiuni în
sãnãtãþii, educaþia, religia, participarea la viaþa economicã,
toate domeniile calitãþii socialã ºi politicã. În acest cadru, se recunosc drept cerinþe
vieþii. fundamentale urmãtoarele; o viaþã lungã ºi sãnãtoasã,
dobândirea de cunoºtiinþe, acces la resursele necesare
pentru un nivel de trai decent, accepþiune internaþionalã
Primul Raport al convenitã ºi nu determinatã exclusiv în funcþie de
Dezvoltãrii Umane,
publicat în anul 1990 de posibilitãþile economice ale unei anumite perioade a
P.N.U.D., a adoptat ca dezvoltãrii comunitãþii din care fac parte.
mãsurã a dezvoltãrii Primul Raport al Dezvoltãrii Umane, publicat în anul
umane un indice agregat
pe baza celor trei 1990 de P.N.U.D., a adoptat ca mãsurã a dezvoltãrii umane
componente esenþiale ale Copyright © DEPARTAMENT ID 2009
dezvoltãrii umane: pdfMachine
longevitatea, nivelulAde 27
pdf writer that produces quality PDF files with ease!
educaþie
ºi standardul de
viaþã. all Windows platforms, if you can print from a windows application you can use pdfMachine.
nearly
Get yours now!
un indice agregat pe baza celor trei componente esenþiale

ale dezvoltãrii umane: longevitatea, nivelul de educaþie ºi
standardul de viaþã.
Speranþa de viaþã la naºtere, gradul de alfabetizare a
populaþiei adulte ºi cel de cuprindere în învãþãmântul de
toate nivelele, alãturi de venitul pe locuitor sunt indicatorii
care se folosesc la calcularea Indicelui Dezvoltãrii Umane
(IDU). Primele trei variabile reflectã factorii de „stoc”, în
principal acumulãrile obþinute în timp în domeniul sãnãtãþii
ºi al educaþiei. Venitul pe locuitor este o variabilã de tip
„flux”, care caracterizeazã gradul în care oamenii au acces la
resursele necesare pentru o viaþã decentã.
Indicele Dezvoltãrii Umane este o mãsurã relativã,
Indicele Dezvoltãrii Umane
este o mãsurã relativã, rezultatã dintr-un set de norme alese pentru valorile
rezultatã dintr-un set de maxime ºi minime pentru fiecare componentã: speranþa de
norme alese pentru valorile viaþã variazã între 25 ºi 85 de ani, nivelele de alfabetizare ºi
maxime ºi minime pentru
fiecare componentã: de cuprindere în învãþãmânt între 0 ºi 100%, iar venitul pe
speranþa de viaþã variazã locuitor între 100ºi 40 000 dolari internaþionali.
între 25 ºi 85 de ani, Calculul indicelui este simplu pentru fiecare
nivelele de alfabetizare ºi
de cuprindere în
componentã în parte. Numãrãtorul este dat de diferenþa
învãþãmânt între 0 ºi dintre valoarea atinsã în domeniul specific ºi valoarea
100%, iar venitul pe minimã, exprimând astfel realizãrile obþinute într-o anumitã
locuitor între 100ºi 40000 unitate teritorialã. Numitorul are o dimensiune normativã,
dolari internaþionali.
reflectând distanþa de parcurs între valoarea minimã ºi
maximã pentru indicatorul respectiv.
Nivelul de educaþie se calculeazã prin agregarea
gradului de alfabetizare (o pondere de 2/3) cu cel de
cuprindere în învãþãmântul de toate nivelele (o pondere de
1/3). Media aritmeticã a celor trei componente-sãnãtate,
educaþie, venit – reflectã nivelul atins în dezvoltarea umanã,
reflectând distanþa care separã o þarã de nivelul maxim al
dezvoltãrii umane
În ultimii ani au avut loc schimbãri majore în
economia mondialã. Dupã o recesiune simþitã la începutul
anilor ’90 a urmat o perioadã de redresare iar în ultima
perioadã s-a produs o creºtere economicã echilibratã din
punct de vedere geografic, depãºind nivelul de 2 % în
principalele grupe de state (state dezvoltate, în curs de
dezvoltare, aflate în tranziþie economicã), respectiv o
valoare a IDU de 1,00 – care presupune o speranþã de viaþã
de 85 ani, alfabetizare ºi cuprindere în învãþãmânt
universale ºi un venit pe locuitor de 40 000 dolari
internaþionali.
Raportul Dezvoltãrii Umane din anul 2005
evidenþiazã urmãtoarele: sunt ierarhizate 177 de state,
împãrþite, dupã nivelul IDU, în trei mari grupe:
pdfMachine
28
Get yours now!
a.þãri cu dezvoltare umanã ridicatã, cu valori ale

indicelui de peste 0,8, în numãr de 55, dintre care se
detaºeazã, în ordine descrescãtoare: Norvegia, Islanda,
Australia, Luxemburg, Canada, Olanda, Belgia, Islanda,
SUA, Japonia (valori de peste 0,930);
b. state cu dezvoltare umanã medie (indicele este
cuprins între 0,8 ºi 0,5), grupã ce include 86 de naþiuni,
printre care ºi România (locul 64, comparativ cu 69 în
raportul anterior);
c. þãri cu dezvoltare umanã scãzutã, în care IDU este
sub 0,5, grupã care numãrã 36 de state, în cea mai mare
parte din continentul african.
Dacã se comparã ierarhia statelor dupã valoarea
PIB/locuitor ºi cea a IDU se pot desprinde câteva concluzii:
þãri cu poziþii superioare în privinþa veniturilor ocupã locuri
cu mult inferioare în privinþa dezvoltãrii umane
(Luxemburg, Singapore, Kuwait, Emiratele Arabe Unite,
Rep. Africa de Sud); þãri cu poziþii mai joase în ierarhia
veniturilor au un plasament mai bun în ceea ce priveºte
dezvoltarea umanã (Suedia, Spania, Chile, Costa Rica,
România). Aceste neconcordanþe între cele douã ierarhii pot
fi explicate prin modul în care se distribuie, în timp, venitul
naþional la nivelul întregii societãþi.
1. Care sunt principalele categorii de þãri dupã nivelul general de

dezvoltare economicã?
2. Ce este dezvoltarea umanã?
3. Care sunt componentele esenþiale ale dezvoltãrii umane?
Rãspunsuri ºi comentarii la întrebãrile din testul de autoevaluare:
1. Principalele categorii de þãri dupã nivelul general de

dezvoltare economicã: þãri dezvoltate cu economie de piaþã,
þãri în curs de dezvoltare
2. Dezvoltarea umanã semnificã, conform P.N.U.D., acele
capacitãþi ºi îndreptãþiri ale oamenilor de a-ºi alege ºi urma
propriile opþiuni în toate domeniile calitãþii vieþii. În
dimensiunea sa globalã, acest concept integreazã îngrijirea
sãnãtãþii, educaþia, religia, participarea la viaþa economicã,
socialã ºi politicã.
3. Componentele esenþiale ale dezvoltãrii umane sunt:
longevitatea, nivelul de educaþie ºi standardul de viaþã.
pdfMachine
29
Get yours now!

Bucureºti.
Dumitrescu S., Bal Ana, (1999), Economie mondialã, Ed. Economicã, Bucureºti.
Erdeli G., Braghinã C., Frãsineanu D., (2000), Geografie economicã mondialã,
Ed.Fundaþiei România de mâine, Bucureºti.
*** (1987), Forum du Development, Raportul Brundtland.
*** (1990-2005), Human Development Report, UNDP, New York.
2.3. COMPETITIVITATEA ªI LIBERTATEA ECONOMICÃ
A. Competitivitatea este un nou indicator pentru

evaluarea performanþelor economice ºi sociale ale
naþiunilor, introdus ºi analizat de cãtre Institutul
pdfMachine
30
Get yours now!
Competitivitatea este
Internaþional pentru Dezvoltarea Managementului din

Lausanne, conform cãruia competitivitatea economicã
reprezintã ,,abilitatea unei þãri pentru a crea valoare adãugatã ºi
astfel, pentru a creºte nivelul de bunãstare naþionalã prin
administrarea activelor ºi proceselor, prin agresivitate ºi
atractivitate, prin abordãri în termeni de globalitate ºi
proximitate, precum ºi prin integrarea tuturor acestor categorii de
probleme într-un model economic ºi social robust”.
Forumul Economic Mondial defineºte
competitivitatea la nivel naþional ca fiind: „abilitatea unei þãri
de a realiza rate de creºtere ridicate ºi susþinute a PIB/locuitor”,
iar OECD defineºte competitivitatea naþionalã astfel: „gradul
la care o naþiune poate, în condiþiile unei pieþe libere ºi a unor
condiþii corecte de derulare a activitãþilor economice ºi comerciale,
sã producã bunuri ºi servicii capabile sã satisfacã cerinþele de pe
pieþele globalizate, în paralel cu menþinerea sau extinderea
venturilor reale ale populaþiei pe termen lung”.
Porter subliniazã caracterul profund dinamic al
competitivitãþii, arãtând ca ea devine tot mai puþin o
problemã de maximizare a rezultatelor în cadrul unor
constrângeri stricte ºi tot mai mult dependentã de
capacitatea statelor de a genera acel mediu ºi a firmelor de a
acþiona în acea manierã care sã conducã la îmbunatãþirea
calitãþii factorilor, la creºterea productivitãþii în utilizarea
lor, la crearea de noi factori. El opteazã pentru interpretarea
competitivitãþii ca decurgând în mod esenþial din
Funcþionarea unui productivitatea cu care o naþiune îºi utilizeazã resursele
sistem economic în
condiþii de într-un tip de activitate economicã, avantajul competitiv
competitivitate este localizând acel nivel al productivitatii care permite firmelor
condiþionatã de sa realizeze pe piata internationala exporturi substantiale ºi
funcþionalitatea a trei
subsisteme: subsistemul
susþinute cãtre un numar semnificativ de þãri sau sã
produselor genereze importante fluxuri de ISD. (Porter, Michael E.: "The
necomercializante Competitive Advantage of Nations", The MacMillan Press Ltd.,
(educaþie, sãnãtate etc.), London, 1992).
subsistemul produselor
comercializante (materii Funcþionarea unui sistem economic în condiþii de
prime, produse finite) ºi competitivitate este condiþionatã de funcþionalitatea a trei
subsistemul produselor subsisteme: subsistemul produselor necomercializante
de interferenþã, care
asigurã legãtura între
(educaþie, sãnãtate etc.), subsistemul produselor
cele anterioare comercializante (materii prime, produse finite) ºi
(transporturi, subsistemul produselor de interferenþã, care asigurã
telecomunicaþii, servicii legãtura între cele anterioare (transporturi, telecomunicaþii,
financiare etc.).
servicii financiare etc.).
În prezent sunt considerate þãri cu o economie
competitivã cele care îndeplinesc urmãtoarele condiþii:
 Facilitarea internaþionalizãrii sectoarelor tradiþionale;
 Dezvoltarea sectorului comercializant în relaþie optimã
cu celelalte subsisteme; Copyright © DEPARTAMENT ID 2009
pdfMachine
31
Get yours now!
 Crearea cadrului legislativ necesar pentru un transfer

rapid de informaþii;
 Raportul optim între atractivitate ºi “agresivitate”
(vezi SUA);
 Capacitatea de adaptare a sistemului economic la
schimbãrile previzibile sau imprevizibile (flexibilitatea).
Flexibilitatea unei grupãri de interese (firmã, sector
economic, economie naþionalã) este datã de capacitatea
acesteia de adaptare la schimbãrile aºteptate sau nu,
combinatã cu potenþialul de a genera rapid variaþia
parametrilor sistemului în noile condiþii create. Gradul de
flexibilitate este dat de o serie caracteristici:
 Posibilitatea de a prevedea tendinþele ºi de a orienta
politica economicã în conformitate cu aceste tendinþe
(dezvoltarea microelectronicii în þãrile din Asia de Sud-Est);
 Capacitatea de susþinere a activitãþii de cercetare;
 Potenþialul instituþiilor publice de a interveni rapid la
ºocurile interne ºi externe ºi capacitatea de a asigura
investiþii publice (educaþie, sãnãtate etc.);
 Capacitatea firmelor de a asigura investiþii;
 Rapiditatea cu care gruparea socialã ºi economicã
poate asimila un produs;
 Disponibilitatea populaþiei de a privi piaþa forþei de
muncã ca pe o piaþã liberã supusã concurenþei.
În mod tradiþional, În mod tradiþional, competitivitatea a fost legatã de
competitivitatea a fost agresivitatea economicã a statelor ºi anume volumul
legatã de agresivitatea exporturilor de bunuri, servicii ºi de investiþii strãine
economicã a statelor ºi
anume volumul directe. Germania, Japonia ºi Coreea de Sud au folosit astfel
exporturilor de bunuri, de strategii. Pe de altã parte, ºi mult mai recent, unele
servicii ºi de investiþii naþiuni sunt competitive prin faptul de a fi atractive (ex:
strãine directe.
Irlanda, Singapore). Agresivitatea conduce la venituri în
þara de origine, iar factorul ,,atractivitate” creeazã locuri de
muncã în þãrile gazdã ale ISD , dar poate fi de scurtã duratã.
Aceasta înseamnã cã ºi statele bogate nu trebuie sã neglijeze
factorul ,,agresivitate ” în special datoritã impactului. Drept
urmare, þãrile trebuie sã ia în considerare atât factorul
atractivitate cât ºi pe cel agresivitate. În general, o naþiune se
opreºte la una din aceste abordãri: Irlanda nu este agresivã
pe piaþa internaþionalã, Coreea nu este foarte atractivã
pentru investiþii strãine, Marea Britanie era agresivã, dar
acum ºi-a schimbat politica, Elveþia a urmat un curent opus,
trecând de la a fi atractivã în a fi agresivã, iar SUA par a fi
singurul stat care este totodatã atractiv ºi agresiv.
Institutul din Lausanne considerã cã pentru a fi ºi a
rãmâne competitive statele trebuie sã acþioneze dupã
urmãtoarele reguli: sã creeze un mediu legislativ stabil ºi
pdfMachine
32
Get yours now!
predictibil, sã-ºi dezvolte o structurã economicã cât mai

flexibilã ºi mobilã, sã investeascã în infrastructura
tradiþionalã ºi în tehnologie, sã încurajeze economiile
particulare, sã promoveze agresivitatea pe pieþele
internaþionale (export) cât ºi atractivitatea pentru investiþiile
strãine directe, sã punã accent pe calitate, rapiditate ºi
transparenþã la nivelul guvernului ºi al administraþiei, sã
pãstreze o relaþie între nivelul veniturilor, producþiei ºi
nivelul taxelor, sã promoveze construcþiile sociale prin
reducerea diferenþelor de venit ºi prin consolidarea clasei de
mijloc, sã investeascã masiv în educaþie, mai ales la nivelul
învãþãmântului secundar cât ºi în pregãtirea pe viaþã a forþei
de muncã, sã încerce sã realizeze un echilibru între politica
economicã pe termen scurt ºi politica de globalizare în
scopul asigurãrii bunãstãrii sociale ºi sã menþinã în acelaºi
timp sistemul de valori dorit de cãtre populaþie.
Anuarul Competitivitãþii Mondiale ierarhizeazã ºi
analizeazã abilitatea þãrilor de a oferi un mediu în care
Anuarul Competitivitãþii întreprinderile sã poatã concura. Adoptând o nouã
Mondiale ierarhizeazã ºi
analizeazã abilitatea metodologie, se analizeazã competitivitatea folosind
þãrilor de a oferi un mediu statistici pentru 60 de economii industrializate ºi în curs de
în care întreprinderile sã dezvoltare care se focalizeazã asupra a 4 factori, care includ
poatã concura. Adoptând o
nouã metodologie, se peste 300 de criterii socio-economice: performanþa economicã,
analizeazã competitivitatea eficienþa guvernului eficienþa mediului de afaceri, infrastructura.
folosind statistici pentru 60 Aceste 4 dimensiuni modeleazã competitivitatea unui stat ºi
de economii industrializate
ºi în curs de dezvoltare
mediul în care se formeazã aceasta, fiind adesea rezultatul
care se focalizeazã asupra tradiþiei, istoriei ºi sistemului de valori ºi reprezintã modul
a 4 factori, care includ de operare economicã al unei þãri. Fiecare din aceºti 4
peste 300 de criterii socio- factori, indiferent de numãrul de criterii, se subdivide în 5
economice: performanþa
economicã, eficienþa subfactori care au o pondere maximã de 5% în valoarea
guvernului eficienþa finalã a scorului competitivitãþii:
mediului de afaceri, - perfomanþa economicã include economia internã
infrastructura.
(PIB, consumuri, investiþii) comerþul internaþional,
investiþiile strãine (importuri ºi exporturi), populaþia
ocupatã ºi în ºomaj), preþurile;
- eficienþa guvernului cuprinde finanþele publice
(bugetul de stat, datoria publicã ºi cea externã, rezervele de
stat), politica fiscalã (taxe individuale ºi pe profit, evaziunea
fiscalã etc.) reþeaua instuþionalã, mediul de afaceri, educaþia;
- eficienþa afacerilor esta analizatã prin
productivitate, piaþa muncii (forþa de muncã, costuri, relaþii
de muncã), pieþele financiare, nivelul managementului,
impactul globalizãrii;
- infrastructura are ca subfactori infrastructura de
bazã (populaþie, reþele de comunicaþii, de alimentare cu
energie, apã, utilizarea terenurilor, grad de urbanizare etc),
pdfMachine
33
Get yours now!
nivelul tehnologiei, mediul ºtiinþific, sãnãtatea, calitatea

mediului, sistemul de valori.
Ierarhia competitivitãþii (World Competitiveness
Yearbook, 2005) indicã în continuare supremaþia S.U.A. care
îºi pãstreazã locul I încã din 1997, urmatã, constant, de cãtre
Singapore. Ascensiuni semnificative în aceºti ani au
înregistrat Canada, Finlanda, Australia, Austria. Israel,
Islanda pe când unele þãri au avut un declin puternic: Marea
Libertatea economicã este
Britanie (locul 22), Norvegia (17), Japonia (23), iar unele
definitã prin gradul de
constrângere pe care state ºi–au pãstrat aproape aceleaºi locuri: Cehia, India,
guvernul unei þãri îl Federaþia Rusã, Columbia. România ocupã locul 55 din 60
exercitã asupra de economii analizate.
producerii, distribuirii
sau consumului de bunuri B.Libertatea economicã este definitã prin gradul de
ºi servicii, dincolo de constrângere pe care guvernul unei þãri îl exercitã asupra
necesitatea cetãþenilor de producerii, distribuirii sau consumului de bunuri ºi servicii,
a-ºi proteja ºi menþine dincolo de necesitatea cetãþenilor de a-ºi proteja ºi menþine propria
propria libertate.
libertate. Pentru a mãsura libertatea economicã, s-a þinut cont
de 10 categorii de factori. Aceºtia sunt: politica comercialã,
taxele fiscale impuse de guvern, intervenþia guvernului în
economie, politica monetarã, investiþiile strãine, activitatea
bancarã ºi financiarã, salariile ºi preþurile, drepturile de
proprietate, sistemul de reguli, activitatea pieþei
negre.Fiecare þarã îºi primeºte scorul de libertate economicã
pe baza mediei între aceºti 10 factori care se apreciazã de la
1 (cel mai bine) la 5 (cel mai prost). Cele 4 mari categorii de
Politica comercialã este
un factor cheie în þãri din acest punct de vedere sunt: libere - cu un scor de
mãsurarea libertãþii 1,95 sau mai puþin, aproape libere (de la 2,00 la 2,95),
economice. Gradul cu aproape nelibere (de la 3,00 la 3,95), reprimate (peste 4,00).
care guvernul împiedicã
Politica comercialã este un factor cheie în mãsurarea
desfãºurarea liberã a
comerþului strãin poate libertãþii economice. Gradul cu care guvernul împiedicã
influenþa în mod direct desfãºurarea liberã a comerþului strãin poate influenþa în
abilitatea individului de a- mod direct abilitatea individului de a-ºi urmãri scopurile
ºi urmãri scopurile
economice. economice. Variabilele care se iau în calcul sunt: media
tarifelor vamale, absenþa barierelor tarifare, situaþia
corupþiei în serviciile vamale. De exemplu, dacã un guvern
pune taxe pe importul unui anumit produs, un grup de
oameni din acea þarã va produce acel produs ºi nu un altul
care ar avea mai mult succes. Limitarea importului reduce
libertatea economicã prin faptul cã descurajeazã indivizii de
la a-ºi folosi talentele ºi priceperile într-un mod util. Scorul
cel mai bun (1) este obþinut de þãrile care au a medie a
taxelor vamale cel mult egalã cu 4 %, iar cel mai slab – 5
revine acelor state în care aceastã medie este de cel puþin
19%.
Taxele fiscale impuse de Taxele fiscale impuse de guvern cetãþenilor, sunt
guvern cetãþenilor, sunt examinate prin rata de evoluþie a acestora ºi nivelul
examinate prin rata de Copyright © DEPARTAMENT ID 2009
evoluþie a acestora ºi
nivelul cheltuielilor pdfMachine
34
facute de guvern. A pdf writer that produces quality PDF files with ease!
Get yours now!
cheltuielilor facute de guvern. Mãrimea apetitului

guvenului de a cheltui afecteazã atât libertatea economicã,
cât ºi dezvoltarea ei. De exemplu, dacã guvernul unei þãri
mici din punct de vedere economic îºi însuºeºte o treime din
venitul naþional, folosindu-l pe cheltuieli proprii,
îndepãrteazã resurse care ar fi putut fi folosite pentru
consum. Scorul pentru acest factor a fost calculat de
asemena pe baza ratei taxelor si a cheltuielilor de guvern.
Pentru tãrile în care taxele pe profit sunt limitate sau chiar
lipsesc ºi cheltuielile guvernamentale sunt mai mici de 15%
din PIB scorul este foarte bun – 1, iar dacã pocentajele sunt
mai mari de 45% valoarea primitã este de 5.
Intervenþia guvernului în economie se referã la
ponderea proprietãþii de stat în economie, rata de revenire
din partea acestui sector, situaþia privatizãrii. Mãsurarea
include atât consumul care constã în cumpãrarea de servicii,
plata angajaþilor, investiþii în infrastructurã etc., cât ºi
activitatea guvernului. Scala de intervenþie a statului în
economie este gradatã astfel: pentru ponderea sectorului de
Politica monetarã se stat de sub 10% se obþine scorul 1, între 10 ºi 25% - 2, pentru
analizeazã îndeosebi în valorile cuprinse între 25 – 35% se acordã 3 puncte, de la 35
funcþie de rata inflaþiei la 45% scorul obþinut este 4, iar peste 45% este 5.
pe o anumitã perioadã
de timp. Valoarea Politica monetarã se analizeazã îndeosebi în funcþie
valutei unei þãri depinde de rata inflaþiei pe o anumitã perioadã de timp. Valoarea
în mod deosebit de valutei unei þãri depinde în mod deosebit de politica
politica monetarã a þãrii
respective.
monetarã a þãrii respective. Când politica monetarã a unui
anumit guvern faciliteazã preþurile pieþei, indivizii se
bucurã de libertate economicã. Notele se acordã în funcþie
de rata inflaþiei, calculatã ca medie pentru ultimii 10 ani: 1
pentru o medie de sub 3%, 2 pentru valori medii cuprinse
între 3 ºi 6%, 5 pentru o medie a inflaþiei de peste 20%.
Investiþiile strãine sunt considerate ca un motor al
Investiþiile strãine sunt dezvoltãrii oricãrei economii. Restricþiile asupra investiþiilor
considerate ca un motor strãine limiteazã dezvoltarea capitalului ºi, deci libertatea
al dezvoltãrii oricãrei
economii. Restricþiile
economicã. Prin contrast, nici o restricþie sau foarte puþine
asupra investiþiilor asupra investiþiilor strãine favorizeazã libertatea economicã,
strãine limiteazã deoarece investiþiile strãine aduc fonduri care sã extindã
dezvoltarea capitalului economia. În cazul acestei categorii, cu cât o þarã impune
ºi, deci libertatea
economicã. mai multe restricþii investiþiilor strãine, cu atât libertatea sa
economicã va fi mai micã. Se examineazã dacã un guvern
încurajeazã investiþiile strãine , dacã firmele strãine sunt
tratate în acelaþi mod ca ºi firmele autohtone ºi dacã
industria specificã þarii este apropiatã de investiþiile strãine.
Activitatãþile bancare ºi finanþele produc toate
serviciile financiare necesare oentru creºterea economiei:
împrumutã bani pentru deschiderea afacerilor, securizeazã
pdfMachine
35
Get yours now!
credite pentru a oferi consumatorilor bunuri ºi pentru a le

furniza locuri sigure unde sã-ºi depoziteze câºtigurile. Cu
cât guvernul controleazã mai mult activitatea bãncilor, cu
atât libertatea economicã este mai micã. Ar trebui de
asemenea precizat cã toate þãrile au un sistem de verificare
ºi supervizare a bãncilor, cu scopul de a asigura securitatea
sistemului financiar. Acest factor mãsoarã deschiderea
sistemului financiar ºi bancar al unei þãri. Aceasta se
determinã în funcþie de cât de capabile sunt bãncile ºi
serviciile financiare de a lucra cât mai liber, cât de greu este
sã se deschidã bãnci autohtone, cât de regulat este sistemeul
financiar etc.
Salariile ºi preþurile reprezintã un factor care se
Salariile ºi preþurile
reprezintã un factor mãsoarã în funcþie de cât permite un guvern pieþei sã
care se mãsoarã în stabileascã preþuri ºi salarii. Într-o economie de piaþã
funcþie de cât permite preþurile sunt alocate resurselor la gradul cel mai mare de
un guvern pieþei sã
stabileascã preþuri ºi utilizare. O firmã care are nevoie de angajaþi semnaleazã
salarii. acest lucru pe piaþã prin oferirea de salarii mai mari. De
asemenea, preþurile au rolul de a semnala producãtorilor ºi
consumatorilor informaþii despre anumite produse. De
exemplu, dacã cerinþa pentru un anumit produs creºte, acest
lucru va fi reflectat în preþul acelui produs. Când preþurile
sunt determinate în mod liber, resursele vor fi folosite în
modul cel mai productiv pentru a satisface consumatorii.
Drepturile de proprietate sigure conferã cetãþenilor
Drepturile de
proprietate sigure încrederea de a prelua activitãþi economice. Acest factor
conferã cetãþenilor examineazã mãsura în care guvernul protejeazã
încrederea de a prelua proprietatea particularã. Abilitatea de a acumula proprietãþi
activitãþi economice.
private este factorul cel mai important în economia de piaþã.
Acest factor examineazã
mãsura în care guvernul Cu cât aceastã protecþie este mai micã, cu atât gradul de
protejeazã proprietatea libertate economicã este mai mic.
particularã. Regulile ºi restricþiile fac dificilã pentru antreprenori
crearea de noi afaceri. O datã ce o afacere este iniþiatã,
regulile impuse de guvern nu se micºoreazã întotdeauna, în
unele cazuri pot creºte. Acest factor mãsoarã cât de uºor
sau de dificil este sã deschizi o afacere. Cu cât existã mai
multe reguli ºi restricþii impuse, cu atât este mai greu sã se
poatã deschide o afacere. Tot acest factor mãsoarã gradul de
corupþie din guvern ºi dacã sistemul de reguli este aplicat în
aceeaºi mãsurã tuturor afacerilor.
Economia subteranã este rezultatul direct al
implicãrii guvernului în funcþionarea pieþei. În unele cazuri,
existenþa unei pieþe la negru poate apãrea drept pozitivã. O
piaþã la negru este una asupra cãreia guvernul a impus
multe taxe. Cu cât într-o þarã existã mai multe astfel de
situaþii, cu atât scade gradul de libertate economicã, iar
pdfMachine
36
Get yours now!
dimpotrivã, dacã existã totuºi pieþe la negru, dar într-un

numãr mic, gradul de libertate economicã va creºte.
Analiza realizatã de cãtre specialiºtii de la Institutul
Fraser din Vancouver începând cu anul 1995 pentru mai
mult de 150 de state scoate în evidenþã urmãtoarea repartiþie
pe cele 4 mari grupe: 14 economii sunt considerate libere,
cele mai bune situaþii fiind în aceastã perioadã cele ale
provinciei chineze Hong Kong ºi ale statului Singapore care
rãmân în continuare pe primele locuri cu toate cã scorul lor
este puþin mai slab în 2004 faþã de anii anteriori. Sunt de
remarcat ascensiunea Noii Zeelande ºi Australiei cât ºi
poziþia constantã pe care se menþin SUA, Luxemburg sau
Marea Britanie; 56 de naþiuni sunt înregistrate ca având o
economie aproape liberã - se evidenþiazã progresul
înregistrat de Canada, Germania, Ungaria, Cehia ºi
O caracteristicã actualã surprinde declinul pentru Franþa ºi Japonia. În grupa
a economiei
internaþionale, unul economiilor nelibere intrã 72 de state printre care ºi
dintre actorii principali România, Bulgaria, Slovenia, Republica Moldova etc, iar
în cadrul mediului de economiile considerate reprimate sunt în numãr de 13
afaceri internaþional,
societãþile
(R.P.D. Coreeanã, Libia, Laos, Cuba etc.).
transnaþionale s-au C. Societãþile transnaþionale ºi rolul lor în economia
dovedit a fi, în ultimii mondialã.O caracteristicã actualã a economiei
ani, principalul internaþionale, unul dintre actorii principali în cadrul
purtãtor al capitalului
peste hotare, al mediului de afaceri internaþional, societãþile transnaþionale
formãrii ºi modificãrii s-au dovedit a fi, în ultimii ani, principalul purtãtor al
diferitelor tipuri de capitalului peste hotare, al formãrii ºi modificãrii diferitelor
fluxuri de capital.
tipuri de fluxuri de capital. Aceste tipuri de entitãþi
economice au ajuns, fãrã îndoialã, nu numai sã influenþeze
una sau mai multe pieþe, în particular, ci chiar sã rivalizeze
cu guvernele naþionale, sã-ºi impunã normele, valorile
proprii ºi sã schimbe culturile de afaceri. Principala
O societate
transnaþionalã este un modalitate de pãtrundere a multiplelor tipuri de corporaþii
ansamblu la scarã multinaþionale pe pieþele naþionale ale diferitelor state, în
internaþionalã format diferite domenii de activitate, a fost ºi a rãmas investiþia
din firma mamã (cu
sediul în þara de
directã de capital.
origine) ºi un anumit O societate transnaþionalã este un ansamblu la scarã
numãr de filiale internaþionalã format din firma mamã (cu sediul în þara de
prezente în alte þãri origine) ºi un anumit numãr de filiale prezente în alte þãri (þãri
(þãri gazdã).
gazdã).
Având forme ºi structuri organizatorice extrem de
diversificate, ce integreazã resursele materiale ºi umane
aparþinãtoare unui capital "multinaþional”, aceste firme au
generat mecanisme economice noi, au transformat stãri de
fapt, generând extrateritorializarea activitãþii de producþie,
repartiþie, schimb ºi consum. Ele au generat apariþia
tendinþelor de globalizare a concurenþei ºi de
pdfMachine
37
Get yours now!
internaþionalizare a diverselor interese economice.

Multiplele surse de specialitate ne permit realizarea unei
„fiºe” sintetice a acestor firme:
 în lume existã ºi funcþioneazã cel puþin 60.000 de
societãþi multinaþionale, având peste 8000.000 de filiale de
producþie, cercetare sau comercializare în alte state decât cel
de origine;
 ele au ajuns sã ofere peste 30% din produsul naþional
brut mondial, 3/5 din comerþul mondial cu produse
nonagricole;
 deþin 3/4 din capacitatea de inovaþie a întregii
omeniri;
 în cadrul corporaþiilor sunt direct angajate peste 73 de
milioane de persoane, iar efectele indirecte produse asupra
ocupãrii ºi specializãrii forþei de muncã sunt cel puþin tot
atât de importante ca ºi cele directe;
 fluxurile anuale de investiþii directe în strãinãtate au
înregistrat în ultimii 10 ani ritmuri de creºtere valoricã mai
mari decât ritmurile de creºtere a schimburilor comerciale
internaþionale;
 între primele 100 entitãþi economice ale lumii
(mãsurate prin diverºi indicatori economici), 51 sunt în
prezent societãþi multinaþionale ºi abia 49 sunt economii
naþionale;
 o treime din comerþul mondial reprezintã, de fapt,
tranzacþii economice între diferitele unitãþi teritoriale ale
aceleiaºi corporaþii multinaþionale (comerþ intrafirmã);
Un criteriu frecvent folosit în caracterizarea
Societatea de tip
etnocentric este cea
spectrului organizaþional al societatilor multinaþionale este
care manifestã o cel care þine seama de relaþia existentã între filialele din
“predispoziþie” cãtre strãinãtate ºi “cartierul general” al firmei în ceea ce
luarea de decizii
priveºte planificarea strategicã a afacerilor. Þinând seama de
strategice ghidându-se
mai ales dupã valorile acest criteriu, rezultã câteva forme de existenþã ºi
ºi interesele funcþionare ale corporaþiilor.
companiei-mamã. Societatea de tip etnocentric este cea care manifestã
Aceasta controleazã
strâns atât o “predispoziþie” cãtre luarea de decizii strategice
sucursalele, cât ºi ghidându-se mai ales dupã valorile ºi interesele companiei-
filialele sale amplasate mamã. Aceasta controleazã strâns atât sucursalele, cât ºi
în strãinãtate.
filialele sale amplasate în strãinãtate. Deciziile sunt luate la
sediul central al companiei, de unde pleacã un întreg flux de
informaþii, recomandãri ºi ordine. Strategia urmatã este
“global-integrativã”, iar structura organizatoricã cel mai des
întâlnitã, în acest caz, este cea bazatã pe produs. În ceea ce
priveºte deciziile luate pe fiecare funcþiune a companiei în
parte, dominã cele orientate cãtre producþia de masã.
pdfMachine
38
Get yours now!
Societatea policentricã se referã la cea care îºi

propune, prin deciziile strategice luate, sã fie adaptatã la
specificul culturii ºi nevoilor fiecãrui stat în care îºi are
amplasate filialele. Ea este bazatã pe mai multe centre
decizionale, iar standardele de performanþã pot fi
determinate ºi adoptate la nivel de filiale, care deþin un
plus de autonomie decizionalã faþã de “cartierul general”.
Scopul principal urmãrit de acest tip de companie este ac-
ceptarea publicã în statele în care activeazã. Deciziile sunt
luate de jos în sus, de la filiale cãtre centru, acestea, de
multe ori, autofinanþându-se. Strategia, în esenþã, constã în
adaptarea la nevoile clienþilor din þãrile unde existã filiale
ale firmei, iar structura de organizare se bazeazã pe divizii
regionale, având unitãþi naþionale de decizie cu o largã
autonomie. Unitãþile de producþie urmãresc fabricarea de
loturi de produse adaptate la cererea fiecãrei þãri pentru
care le produc, programul de marketing reflectând, în
conþinutul sãu, acest obiectiv. Profiturile sunt, în mare parte,
reinvestite pe plan local. Politica de personal urmãreºte
pregãtirea de specialiºti pentru posturile de conducere din
rândul localnicilor.
Societatea regiocentricã urmãreºte, în fapt, realizarea
Societatea regiocentricã compromisului între interesele de ansamblu ale centrului ºi
urmãreºte, în fapt, cele ale filialelor de afaceri, cel puþin la nivel regional.
realizarea
compromisului între in- Aceasta urmãreºte atât eficienþa în ansamblu, cât ºi
teresele de ansamblu ale acceptarea publicã la nivel local. Deciziile sunt luate în mai
centrului ºi cele ale multe sensuri, atât vertical, adicã prin negocieri între
filialelor de afaceri, cel
puþin la nivel regional.
diviziile regionale ºi cele locale, cât ºi orizontal între
Aceasta urmãreºte atât subdiviziunile firmei de pe acelaºi nivel ierarhic. Resursele
eficienþa în ansamblu, sunt, de cele mai multe ori, alocate de cãtre diviziile pe
cât ºi acceptarea regiuni, dar þinându-se seama de orientãrile strategice ale
publicã la nivel local.
“cartierului general”. Din aceastã cauzã, strategia este atât
“regional-integrativã”, cât ºi bazatã pe specificul naþional.
Structura de organizare este matricealã, fiind totodatã
orientatã pe fiecare produs în parte, dar ºi pe regiuni sau
arii geografice mai extinse. În ceea ce priveºte
compartimentele de producþie, acestea sunt nevoite sã
adopte principiile producþiei flexibile, produsele fiind
standardizate la nivel zonal, dar nu ºi între regiuni.
Programul de marketing este conceput la nivel regional, iar
profiturile sunt, în mare mãsurã, redistribuite la acelaºi
nivel. Politica de personal urmãreºte pregãtirea de
specialiºti provenind din cadrul fiecãrei regiuni, pentru
posturile de conducere.
Societatea geocentricã este cea care cautã sã
Societatea geocentricã integreze diferitele filiale într-un sistem global de luare a
este cea care cautã sã Copyright © DEPARTAMENT ID 2009
integreze diferitele
pdfMachine
filiale într-un sistem 39
global de luare a A pdf writer that produces quality PDF files with ease!
Produce quality PDFAcest
deciziilor. files in
genseconds
de and preserve the integrity of your original documents. Compatible across
firmã este constituitã,
Get yours now!
ca întreg, sub forma
deciziilor. Acest gen de firmã este constituitã, ca întreg, sub

forma unei “reþele” de afaceri de dimensiuni mari sau foarte
mari. Aceasta se constituie, de fapt, într-o organizaþie
complexã ºi interdependentã, care nu mai are origine
naþionalã sau un “cartierul general” unic. Luarea deciziilor
se face prin negocieri reciproce desfãºurate între toate
nivelele companiei, procesul de comunicare fiind atât ver-
tical, cât ºi orizontal. Resursele sunt alocate în vederea
dezvoltãrii de proiecte de foarte mare anvergurã, la scarã
globalã, iar strategia urmatã este “global-integrativã”, dar,
în acelaºi timp, orientatã cãtre fiecare spaþiu naþional de
afaceri în parte. Structura de organizare se prezintã sub
forma unei reþele întinse de filiale care au rol complex, atât
de producþie ºi realizare a mãrfii în plan naþional ºi regional,
cât ºi decizional. Se urmãresc principiile producþiei flexibile,
iar produsul este standardizat la nivel global, cu unele
adaptãri la mediul local. Programul de marketing este
unitar, dar cu aportul tuturor diviziilor. Profiturile sunt
redistribuite la nivel global, iar personalul de conducere este
ales dintre cei mai merituoºi angajaþi, indiferent de
naþionalitate ºi din orice parte a lumii.
Pe baza trãsãturilor care o definesc, putem afirma cã
acest gen de societate se identificã, tot mai mult, cu ceea ce
tot mai mulþi economiºti numesc astãzi “firmã mondialã”.
D. Investiþiile strãine directe: definire, indice de
potenþial ºi de performanþã. Investiþiile strãine directe (ISD)
reprezintã fluxurile financiare ºi nefinanciare (tehnologie,
expertizã managerialã ºi de marketing) care fac posibilã
producþia internaþionalizatã. ISD includ fondurile investite
direct în strãinãtate de societãþile transnaþionale, veniturile
reinvestite ale unei filiale ºi fondurile luate cu împrumut de
la firma-mamã de cãtre o filialã a acesteia. Ele sunt
considerate principala sursã de finanþare a creºterii
economice pe plan mondial, componenta cea mi dinamicã a
fluxurilor economice internaþionale ºi cea mai importantã
cale de transfer a tehnologiei care duce la stimularea
competitivitãþii.
Existenþa unui impact pozitiv al investiþiilor strãine
directe (ISD) asupra competitivitãþii þãrilor receptoare este
unanim recunoscutã, fie cã este vorba despre firme
investitoare, autoritãþi ale unor state-gazda, analiºti ai
fenomenului. Realizarea unui important transfer de resurse
productive (capital financiar, tehnologie, expertizã
manageriaã ºi de marketing), deschiderea accesului la noi
pieþe, restructurarea activitãþii la nivel microeconomic,
generarea unor efecte de demonstraþie ºi antrenare în restul
pdfMachine
40
Get yours now!
pozitiv al investiþiilor
strãine directe (ISD)
asupradin
Universitatea competitivitãþii
Bucureşti Facultatea de Geografie
þãrilor receptoare este
unanim recunoscutã, fie
cã este vorba despre firme
investitoare, autoritãþi ale economiei, la nivelul firmelor locale beneficiare sau
unor state-gazda, analiºti
ai fenomenului. furnizoare ale filialelor strãine, dirijarea de venituri sporite
la bugetul statului sub forma de taxe ºi impozite,
impulsionarea exporturilor constituie tot atâtea coordonate
de-a lungul cãrora sunt prezentate ºi exemplificate efectele
pozitive ale ISD în economiile receptoare.
Creºterea competiþiei obligã firmele sã caute noi
modalitãþi de mãrire a eficienþei, sã transfere anumite
Atragerea de ISD
constituie o problemã activitãþi de producþie pentru reducerea costurilor.
fundamentalã pentru Încetinirea economicã a intensificat presiunile competitive,
economiile în curs de iar Schimbãrile tehnologice au impus costuri în scãdere la
dezvoltare, care
promoveazã diferite
transporturi ºi comunicaþii («decesul distanþei») ºi au
metode ºi mijloace pentru condus la integrãri mai eficiente ale operaþiunilor la
ca intrãrile de capital distanþã.
strãin sã fie cât mai mari.
Atragerea de ISD constituie o problemã
Þãrile dezvoltate cunosc
de câþiva ani o scãdere fundamentalã pentru economiile în curs de dezvoltare, care
procentualã a intrãrilor promoveazã diferite metode ºi mijloace pentru ca intrãrile
de investiþii strãine, dar de capital strãin sã fie cât mai mari. Þãrile dezvoltate cunosc
pe ansamblu, ele continuã
sã atragã de trei ori mai de câþiva ani o scãdere procentualã a intrãrilor de investiþii
multe investiþii decât strãine, dar pe ansamblu, ele continuã sã atragã de trei ori
þãrile din sud. mai multe investiþii decât þãrile din sud.
Distribuþia geograficã a ISD. Comportamentul
investiþional al firmelor este puternic influenþat de
schimbãrile pe termen scurt ale afacerilor, ceea ce s-a
În anul 2003 fluxurile dovedit în evoluþia recentã a investiþiilor strãine directe. În
globale au scãzut –
pentru a doua oarã în anul 2003 fluxurile globale au scãzut – pentru a doua oarã în
ultimul deceniu, dupã un ultimul deceniu, dupã un nivel record atins în anul 2000.
nivel record atins în anul Acesta a fost rezultatul declinului economiei globale,
2000.
îndeosebi în cele mai mari trei economii ale lumii (S.U.A.,
Uniunea Europeanã, Japonia) care au intrat în recesiune.
Încetinirea economicã a intensificat presiunile competitive ºi
a accentuat nevoile de gãsire a unor localizãri la costuri mai
mici. Aceasta poate avea ca rezultat sporirea ISD în activitãþi
care beneficiazã de realocãri sau cãtre economiile unde
costurile cu forþa de muncã sunt mai mici. În acest sens se
explicã creºterile de ISD cãtre China, America Centralã ºi
chiar Africa.
Tabel 2.1
Intrarile de ISD (miliarde USD)
Economia gazda Medie 1998 1999 2000 2001 2002 2003

1992- 1997
Mondial 310 690 1086 1387 817 678 560
Þãri dezvoltate, 180 472 828 1 107 571 489 366
din care:
pdfMachine
41
Get yours now!
Uniunea 95 249 479 671 357 374 295

Europeana
America de Nord 68 197 308 380 186 83 36
Þãri in curs de 118 194 231 252 219 157 172
dezvoltare, din
care:
Asia, din care: 74 102 112 146 111 94 107
China 33 45 4040 40 48 52 53
America de Sud 22 52 69 57 38 26 21
America Centralã 16 29 37 39 49 24 28
Africa 6 9 11 9 19 11 15
Europa Centralã 11 24 26 27 26 31 21
ºi de Est
Sursa: UNCTAD,2004
Modificãri structurale în orientarea sectorialã a

ISD. În ultimele decenii compoziþia ISD s-a schimbat,
procentajul primirilor destinate sectorului servicii a
crescut de la 25% în anii '70 la aproape jumãtate în anul
1990 ºi la 60% în anul 2003. În aceeaºi perioadã ponderea
sectorului primar în stocurile mondiale de ISD a scãzut de
la 9% la 6%, iar a sectorului manufacturier a avut un
declin de 8 procente (tabel 2.2).
Tabel 2.2
Distribuþia sectorialã a stocurilor de ISD (%)
Economia Primar Secundar Servicii
1990 2003 1990 2003 1990 2003
Mondial 9 6 42 34 49 60
Þãri dezvoltate 10 6 41 32 49 62
Þãri în curs de 7 7 48 38 45 55
dezvoltare
Sursa: UNCTAD, 2004
Serviciile reprezintã sectorul cel mai productiv în

majoritatea economiilor, iar competitivitatea lor în planul
producþiei este un factor important pentru bunãstarea
societãþii. Dezvoltarea ºi eficienþa serviciilor determinã
competitivitate. O economie competitivã presupune o
infrastructurã modernã ºi de siguranþã corelatã cu o
funcþionare eficientã a serviciilor financiare, tehnice.
O economie Creºterea importanþei economiei bazatã pe informaþie ºi
competitivã presupune cunoaºtere determinã ºi creºterea rolului serviciilor- cheie în
o infrastructurã toate activitãþile.
modernã ºi de
siguranþã corelatã cu o
Investiþiile în servicii joacã un rol din ce în ce mai
funcþionare eficientã a mare, majoritatea fiind orientatã cãtre serviciile tradiþionale:
serviciilor financiare,
tehnice. Creºterea Copyright © DEPARTAMENT ID 2009
importanþei economiei
bazatã pe informaþie ºi pdfMachine
42
cunoaºtere determinã A pdf writer that produces quality PDF files with ease!
Produce quality
ºi creºterea PDF files in seconds and preserve the integrity of your original documents. Compatible across
rolului
nearly all Windows
serviciilor-cheie în platforms, if you can print from a windows application you can use pdfMachine.
toate activitãþile. Get yours now!
turism, comerþ, finanþe sau în sectoarele care s-au deschis

mult sectorului privat: telecomunicaþii, energie, apã.
Abordarea teoreticã a componentelor sectorului
servicii naºte opinii diferite. Astfel, conform ISIC
(International Standard Industrial Classification), aici sunt
incluse activitãþile din domeniile: electricitate, gaz, apã,
construcþii, comerþ, transport, hoteluri ºi restaurante, poºtã
ºi telecominicaþii, activitãþi financiare, activitãþi de asigurãri,
servicii de afaceri, servicii de leasing, servicii sociale, servicii
de administraþie ºi apãrare, servicii comunitare (educatie,
cercetare, sãnãtate, mass – media).
O altã componenþã (cu peste 600 activitãþi) a
sectorului servicii este realizatã de Central Product
Classification: servicii de transport, servicii de
telecomunicaþii, servicii de construcþii, servicii financiare ºi
de asigurãri, servicii de sisteme informaþionale, servicii
comerciale, servicii de afaceri, servicii juridice, servicii de
relaþii publice, servicii culturale ºi de recreere, servicii
personale.
Importanþa sectorului servicii rezidã ºi din
participarea acestuia la formarea PIB. Astfel, media pentru
grupa þãrilor dezvoltate era în anul 2003 de 72%, pentru
þãrile în curs de dezvoltare de 52%, iar pentru regiunea
Europei Centrale ºi de Est cota de participare a fost de 57%.
Pentru cã multe activitãþi din sectorul servicii nu se pot
comercializa în extern, ele trebuie produse la momentul
cererii ºi acolo unde se consumã. De aici importanþa
deosebitã a activitãþii companiilor strãine afiliate la marile
Unele companii STN-uri. Se poate vorbi de o activitate intra-firmã sau de asa
multinaþionale preferã numitul ,,offshoring". Tehnologia informaþiei,
sã desfãºoare activitãþi
peste graniþã prin
echipamentele software ºi hardware, centrele de
intermediul unor firme comunicaþie sunt printre cele mai dinamice activitãþi care
subcontractoare genereazã offshoring. Cea mai mare parte a serviciilor de
generând astfel aºa
acest fel se regãseºte în Irlanda, India, Canada ºi Israel care
numitul ,,outsourcing”.
Lupta pentru cel mai concentreazã 71% din piaþa serviciilor offshoring îndeosebi
mare client de pentru activitãþile software.
outsourcing a fost Unele companii multinaþionale preferã sã desfãºoare
castigatã de cãtre
Europa, care a luat activitãþi peste graniþã prin intermediul unor firme
locul Statelor Unite, subcontractoare generând astfel aºa numitul ,,outsourcing”.
liderul de pânã acum. Lupta pentru cel mai mare client de outsourcing a fost
castigatã de cãtre Europa, care a luat locul Statelor Unite,
liderul de pânã acum. Raportul UNCTAD aratã cã Europa
s-a apropiat de valoarea de 60 de miliarde de dolari SUA,
urmatã de Statele Unite cu 44% din proiectele majore. Marea
Britanie este liderul de necontestat al Europei generând mai
mult de 20 de procente din valoarea contractelor totale ale
pdfMachine
43
Get yours now!
lumii pentru anul 2003. India continuã sã se afle in fruntea

tuturor ca þintã favoritã pentru investiþii. India gazduieste in
momentul de faþã 228 de proiecte externe, urmatã de Marea
Britanie cu 187, China 132, Statele Unite 123, Canada 98 ºi
Singapore 95. Dupa Singapore se afla Germania si Irlanda
cu 77 fiecare, Australia cu 72 si Olanda cu 52, potrivit
raportului UNCTAD.
Analiza Indicelui de potenþial ºi a celui de
performanþã al ISD în diferite perioade scoate în evidenþã
particularitãþile evoluþiei economice a þãrilor în strânsã
legãturã cu situaþia internã ºi internaþionalã, cu derularea
programelor economice, cu potenþialul natural ºi uman ale
Indicele de potenþial al acestora.
ISD se referã la
potenþialul þãrilor de a
Indicele de potenþial al ISD se referã la potenþialul
atrage investiþii strãine. þãrilor de a atrage investiþii strãine. Este construit pe baza
Este construit pe baza analizei a 8 factori structurali care au tendinþa de a se
analizei a 8 factori
modifica relativ puþin pe termen scurt ºi mediu. Astfel,
structurali care au
tendinþa de a se modifica valorile indicelui la nivelul þãrilor este relativ stabil în timp
relativ puþin pe termen ºi corespunde, în general, gradelor de dezvoltare
scurt ºi mediu. economicã.
Se calculeazã ca o medie a valorilor standardizate ale
fiecãrei variabile:
Vi  V min
Scor  ,
V max  V min
unde:
Vi – valoarea variabilei pentru þara respectivã;
Vmin - cea mai micã valoare pentru tarile analizate;
Vmax – cea mai mare valoare din ºirul de þãri.
Cele opt variabile analizate pentru a calcula valoarea

indicelui de potenþial sunt:
 PIB/loc (indicã nivelul dezvoltãrii economice a þãrii
gazdã, cuprinzând mãrimea ºi complexitatea cererii de
bunuri ºi servicii, aratã nivelul de trai ºi probabilitatea de
atragere a ISD);
 Rata de creºtere a PIB pentru ultimii 10 ani (prevede
mãrimea pieþei þãrii gazdã pentru perioada urmãtoare);
 Ponderea exporturilor în formarea PIB (aratã nivelul
de implicare al þãrii în schimburile economice
internaþionale);
 Numar de linii telefonice/1000 locuitori
(telecomunicaþiile sunt elemente de bazã ale infrastructurii
fizice, absolut necesare pentru dezvoltarea mediului de
afaceri);
pdfMachine
44
Get yours now!
 Consumul de energie/locuitor (mãsoarã eficienþa

energeticã, dar ºi disponibilitatea ºi costul energiei, un
important factor al producerii de bunuri ºi servicii);
 Ponderea cheltuielilor pentru C&D în venitul naþional
(indicã capacitãþile tehnologice ale economiei gazdã,
incluzând abilitãþile de invenþii ºi inovaþii);
 Ponderea studenþilor în totalul populaþiei (mãsoarã
gradul de extindere a învãþãmântului superior ºi a
competenþelor de care dispune forþa de muncã);
 Riscul de þarã) este un indicator al gradului de
Riscul de þarã) este un stabilitate politicã, economicã, socialã a unei þãri; este
indicator al gradului de
stabilitate politicã, analizat îndeosebi pe baza riscului politic ºi economic pe
economicã, socialã a care îl presupune realizarea unei investiþii; riscul politic este
unei þãri; este analizat legat de capacitatea guvernului de a-ºi realiza obiectivele,
îndeosebi pe baza
riscului politic ºi
iar riscul economic poate fi determinat de apariþia unor
economic pe care îl crize financiare care afecteazã politicicile manageriale; se
presupune realizarea mãsoarã pe oscarã de la 0 la 100, valorile mai mari indicãnd
unei investiþii un grad mai mic de risc).
Ierarhia primelor 20 de þãri pentru perioada 1998-
2003 include patru economii în curs de dezvoltare: Hong
Kong (China), Rep. Coreea, Singapore, Taiwan, restul fiind
reprezentate de þãrile industrializate.
SUA conduc aceastã ierarhie dar poziþia performerã a
þãrii a slãbit în ultimul deceniu. Cu toate acestea SUA rãmân
Þãrile Uniunii Europene
sunt cotate cu potenþial
un loc atractiv pentru investiþii ºi prin faptul cã majoritatea
ridicat care concordã, marilor STN – uri îºi au originea aici, fiind privite favorabil
într-o anumitã mãsurã, de cãtre investitori.
cu volumul fluxurilor Þãrile Uniunii Europene sunt cotate cu potenþial
primite. Atractivitate
peste media UE ridicat care concordã, într-o anumitã mãsurã, cu volumul
înregistreazã Suedia, fluxurilor primite. Atractivitate peste media UE
Finlanda, Danemarca, înregistreazã Suedia, Finlanda, Danemarca, Belgia ºi
Belgia ºi Luxemburg.
Luxemburg.
Japonia este cotatã cu al 14 -lea potenþial de primire a
ISD rãmas însã nevalorificat. Aceasta s-a datorat scãderii
numãrului de fuziuni ºi achiziþii ºi faptului cã importurile
Japoniei de la filialele din strãinãtate ale STN-urilor sale au
crescut mai repede decât exporturile firmelor de bazã
japoneze (importuri inverse).
Þãrile în curs de dezvoltare înregistreazã creºteri mici
la acest indice, foarte puþine reuºind sã-ºi îmbunãtãþeascã
valorile. Africa este cea mai bine reprezentatã în partea
finalã a ierarhiei, cu 11 state din ultimele 20. Aceasta se
poate explica prin faptul cã majoritatea statelor africane au
rate de creºtere economicã mediocre, o infrastructurã slab
dezvoltatã ºi un nivel redus al educaþiei, toþi aceºti factori
pdfMachine
45
Get yours now!
fiind foarte importanþi în obþinerea unor valori ridicate

pentru indicele de potenþial.
Indicele de performanþã pentru ISD comparã cota
deþinutã de o þarã în fluxurile de investiþii directe globale cu
Indicele de performanþã partea pe care o are în PIB-ul global. Considerând partea
pentru ISD comparã deþinutã de o þarã în fluxurile globale de ISD ca fiind egalã
cota deþinutã de o þarã în
fluxurile de investiþii
cu partea sa în PIB-ul mondial, pot sã rezulte urmãtoarele
directe globale cu partea situaþii:
pe care o are în PIB-ul  þãri cu o valoare a indicelui supraunitarã (>1) -
global. Considerând atrag investiþii strãine peste aºteptãrile date de mãrimea
partea deþinutã de o þarã
în fluxurile globale de PIB-lui lor;
ISD ca fiind egalã cu  þãri cu o valoare a indicelui egalã cu 1 – existã o
partea sa în PIB-ul concordanþã între nivelul dezvoltãrii economice ºi puterea
mondial
de atracþie a ISD;
 þãri în care valorile sunt subunitare – primesc
un volum mai mic de investiþii comparativ cu cota de
participare la venitul mondial.
Se calculeazã dupã formula:
ISDi / ISDm
Ip 
PIBi / PIBm
unde:
Ip – indicele de performanþã
ISDi – fluxurile de ISD primite de cãtre þara
respectivã;
ISDm - totalul mondial al intrãrilor de ISD;
PIBi - PIB al þãrii;
PIBm - PIB mondial
Conform datelor pentru perioada 1998-2003 un

numãr de 9 state au valori ale indicelui egale cu 1 (intrãrile
de ISD sunt în concordanþã cu mãrimea lor economicã); 31
de þãri înregistreazã o concordanþã relativã (valori ale
indicelui între 0,8 ºi 1,2); 43 de þãri au performanþe
superioare faþã de mãrimea economicã, iar 66 de economii
primesc ISD-uri sub potenþialul lor.
Þãrile dezvoltate înregistreazã diferenþe
Þãrile dezvoltate
înregistreazã diferenþe
semnificative între ele: Uniunea Europeanã primeºte cele
semnificative între ele: mai multe ISD-uri (se remarcã Belgia,Irlanda, Suedia,
Uniunea Europeanã Olanda), iar altele (Australia, Noua Zeelandã, Israel,
primeºte cele mai multe Japonia) rãmân în baza ierarhiei pentru aceastã grupã.
ISD-uri (se remarcã
Belgia,Irlanda, Suedia, Þãrile în curs de dezvoltare, pe ansamblu, pãstreazã
Olanda), iar altele un relativ echilibru în privinþa potenþialului ºi a
(Australia, Noua Copyright © DEPARTAMENT ID 2009
Zeelandã, Israel,
pdfMachine
Japonia) rãmân în baza 46
ierarhiei pentru aceastã
grupã.
Get yours now!
performanþelor. Africa înregistreazã o scãdere mare a

intrãrilor în special în regiunea subsaharianã, atracþia
scãzutã fiind în concordanþã cu mãrimea redusã a PNB-ului.
Compararea þãrilor în funcþie de cei doi indici reliefeazã
urmãtorele situaþii:
 þãri cu performanþe ridicate în privinþa ISD, dar
ºi cu potenþial mare (situate peste mijlocul ierarhiei în
ambele cazuri). În perioada 1998-2000, 42 de state au fost
incluse in aceastã grupã: statele industrializate, tigrii
asiatici, þãri din America Latinã( Argentina, Chile), din
Europa Centralã (Polonia, Cehia, Ungaria) - economii
performante.
 þãri cu performanþe ridicate în ceea ce priveºte
ISD (peste punctul de mijloc al clasificãrii performanþelor),
dar cu potenþial scãzut (sub mijlocul ierarhiei referitore la
potenþial) - economii peste potenþial. Acestea nu dispun de
capabilitãþi deosebite, majoritatea lor sunt þãri relativ sãrace,
fãrã o structurã industrialã puternicã, dar care dispun de
unele resurse naturale care sunt atractive pentru STN-uri
(Angola, Azerbaidjan, Brazilia, Kazahstan, Mozambic,
Venezuela) - 28 de economii;
 þãri cu performanþe scãzute în privinþa ISD
(situate în a doua parte a clasamentului) ºi cu un potenþial
ridicat (prezente în prima jumatate a clasificãrii) - economii
sub potenþial. ~n acest grup se regãsesc economii bogate,
unele chiar din þãrile industrializate, care au primit ISD
reduse datoritã preferinþelor politice sau tradiþiei slabe in
aceastã privinþã (Federaþia Rusã, Japonia, Islanda, Italia,
Coreea de Sud). SUA au fost incluse în aceastã categorie,
alãturi de state în curs de dezvoltare care dispun de o
relativã abundenþã de capital (Arabia Sauditã, Kuweit,
Oman, Iran) - 28 de economii.
 þãri cu performanþe scãzute în atragerea de ISD
ºi cu un potenþial de atracþie redus (sub mijlocul ierarhiei în
ambele cazuri) - economii subperformante. Aici se regãsesc
42 de þãri, în general sãrace, în marea majoritate din grupul
statelor mai puþin dezvoltate.
Test de autoevaluare nr.3:
1. Cum este definitã competitivitatea economicã?

2. Care sunt condiþiile necesare pentru ca o economie sã fie
competitivã?
3. Ce se înþelege prin flexibilitate economicã?
4. Cum este definitã libertatea economicã? Copyright © DEPARTAMENT ID 2009
pdfMachine
47
Get yours now!
Raspunsuri ºi comentarii la întrebãrile din testul de autoevaluare:
1. a. Competitiviatea economicã este „abilitatea unei

þãri pentru a crea valoare adãugatã ºi astfel, pentru a creºte
nivelul de bunãstare naþionalã prin administrarea activelor ºi
proceselor, prin agresivitate ºi atractivitate, prin abordãri în
termeni de globalitate ºi proximitate, precum ºi prin
integrarea tuturor acestor categorii de probleme într-un
model economic ºi social robust”. b. Competitivitatea
economicã este „abilitatea unei þãri de a realiza rate de
creºtere ridicate ºi susþinute a PIB/locuitor”, c.
Competitivitatea economicã aratã „gradul la care o naþiune
poate, în condiþiile unei pieþe libere ºi a unor condiþii corecte
de derulare a activitãþilor economice ºi comerciale, sã
producã bunuri ºi servicii capabile sã satisfacã cerinþele de
pe pieþele globalizate, în paralel cu menþinerea sau
extinderea venturilor reale ale populaþiei pe termen lung”.
2. Funcþionarea unui sistem economic în condiþii de
competitivitate este condiþionatã de funcþionalitatea a trei
subsisteme: subsistemul produselor necomercializante
(educaþie, sãnãtate etc.), subsistemul produselor
comercializante (materii prime, produse finite) ºi
subsistemul produselor de interferenþã, care asigurã legãtura
între cele anterioare (transporturi, telecomunicaþii, servicii
financiare etc.). În prezent sunt considerate þãri cu o
economie competitivã cele care îndeplinesc urmãtoarele
condiþii:
 Facilitarea internaþionalizãrii sectoarelor tradiþionale;
 Dezvoltarea sectorului comercializant în relaþie optimã cu
celelalte subsisteme;
 Crearea cadrului legislativ necesar pentru un transfer
rapid de informaþii;
 Raportul optim între atractivitate ºi “agresivitate” (vezi
SUA);
 Capacitatea de adaptare a sistemului economic la
schimbãrile previzibile sau imprevizibile (flexibilitatea).
3. Flexibilitatea unei grupãri de interese (firmã, sector
economic, economie naþionalã) este datã de capacitatea
acesteia de adaptare la schimbãrile aºteptate sau nu,
combinatã cu potenþialul de a genera rapid variaþia
parametrilor sistemului în noile condiþii create. Gradul de
flexibilitate este dat de o serie caracteristici:
 Posibilitatea de a prevedea tendinþele ºi de a orienta
politica economicã în conformitate cu aceste tendinþe
pdfMachine
48
Get yours now!
(dezvoltarea microelectronicii în þãrile din Asia de Sud-

Est);
 Capacitatea de susþinere a activitãþii de cercetare;
 Potenþialul instituþiilor publice de a interveni rapid la
ºocurile interne ºi externe ºi capacitatea de a asigura
investiþii publice (educaþie, sãnãtate etc.);
 Capacitatea firmelor de a asigura investiþii;
 Rapiditatea cu care gruparea socialã ºi economicã poate
asimila un produs;
 Disponibilitatea populaþiei de a privi piaþa forþei de
muncã ca pe o piaþã liberã supusã concurenþei.
4. Libertatea economicã este definitã prin gradul de
constrângere pe care guvernul unei þãri îl exercitã asupra
producerii, distribuirii sau consumului de bunuri ºi
servicii, dincolo de necesitatea cetãþenilor de a-ºi proteja
ºi menþine propria libertate.
Aliber R., (1970), A theory of foreign direct investment, în The International

Corporation, Cambridge University Press
Baud Pascal, Bourgeat Serge, Bras Catherine (1997), Dictionnaire de géographie,
Edition Hatier, Paris
Bãlþatu Laurenþiu (1997), Tendinþe majore în activitatea societãþilor transnaþionale
din domeniul chimiei, în Conjunctura economiei mondiale;
Braghinã C., (1998), Foreign Direct Investments in Post-Comunist Romania, în
Romanian-British Geographical Interchange, Editura Corint
Braghinã C., (2002), Criterii de ierarhizare economicã a naþiunilor, Terra 1-2/2001,
SGR
Braghinã C., Zamfir Daniela, (2003), Investiþiile strãine directe. Indicele de
potenþial ºi indicele de performanþã, Comunicãri de geografie vol. VII, Editura
Universitãii din Bucureºti
Braghinã C.,(2004), Aspecte actuale în distribuþia geograficã ºi sectorialã a
investiþiilor strãine directe, Comunicãri de geografie vol. VIII, Editura
Universitãþii din Bucureºti
Bran P. (1997), Relaþii financiare ºi monetare internaþionale, Editura Economicã,
Bucureºti;
Dumitrscu Sterian, Ana Bal (1999), Economie Mondialã, Editura Economicã,
Bucureºti;
Erdeli G, Cândea Melinda, Braghinã C, Costachie S., Zamfir Daniela (1999),
Dicþionar de Geografie Umanã, Editura Corint, Bucureºti
Gaftoniuc Simona (1995), Finanþe internaþionale, Editura Economicã, Bucureºti;
Hristea Anca Maria (1994), Considerente privind cooperarea internaþionalã în
materie fiscalã ºi în domeniul tehnic, în Conjunctura economiei mondiale;
pdfMachine
49
Get yours now!
Mazilu Anda (1997), Transferul de tehnologie prin intermediul investiþilor strãine

directe, în Conjunctura economiei mondiale;
Mazilu Anda (1997), Transnaþionalele-ºansele ºi provocãrile globalizãrii sau
reconsiderarea surselor de competitivitate ale marilor firme, în Conjunctura
economiei mondiale;
Moldolveanu Marcel (1994), Investiþiile strãine directe ºi transferul de tehnologii, în
Conjunctura economiei mondiale;
Moldoveanu Marcel (1997), Evoluþii ºi mutaþii în domeniul investiþiilor strãine
Peptenatu D. (2002), Investiþiile strãine în tarile aflate în tranziþie, Analele
Universitãții Spiru Haret, Editura Fundației România de Mâine;
Popescu Elena (1995), Investiþiile în domeniul asigurarilor în tarile central ºi est -
euroopene, în Conjunctura economiei mondiale;
Popescu Geomina (1995), Particularitãþi ale diferitelor pieþele monetare interne.
Politici ºi instrumente monetare, în Conjunctura economiei mondiale;
Popescu Maria Magdalena (1995), Rolul infrastructurii fizice, juridice ºi financiare
în atragerea capitalului strãin în þãrile Europei Centrale, în Conjunctura economiei
mondiale;
Prisecaru Petre (1994), Rolul firmelor transnaþionale ºi al investiþiilor strãine directe
în procesul de globalizare ºi internaþionalizare a industriei chimice, în Conjunctura
economiei mondiale;
Unguru Manuela (1994), Investiþile þãrilor în curs de dezvoltare în þãrile dezvoltate,
în Conjunctura economiei mondiale.
*** (1990-2005), World Investment Report, UNCTAD, New York
***(1994), Encyclopédie de l’économie et de la gestion, Hachette Éducation, Paris.
***(2002), World Investment Report 2002, U.N.C.T.A.D.
***(2004), Conjunctura economiei mondiale, Editura Institutului de Economie
Mondialã, Bucureºti;
CAPITOLUL 3
GEOGRAFIA TRANSPORTURILOR
Cuprins:
pdfMachine
50
Get yours now!
1. Obiective:
2. Transporturile feroviare
3. Transportuile rutiere
4. Transporturile maritime
5. Transporturile aeriene
6. Test de autoevaluare
Obiective:
 Cunoaºterea factorilor de evoluþie a cãilor de comunicaþie la nivel regional ºi global;

 Înþelegerea rolului transporturilor în dezvoltarea economicã;
 Cunoaºterea repartiþiei geografice a cãilor de comunicaþie;
 Evidenþierea principalelor tendinþe ale dezvoltãrii transporturilor contemporane.
3.1. TRANSPORTURILE FEROVIARE
Evoluþia reþelei de cãi ferate. Dintre toate tipurile de

transport, cel feroviar, puternic concurat de cel rutier,
datoritã avantajelor pe care le prezintã - capacitate,
Apariþia ºi dezvoltarea frecvenþã, siguranþã, vitezã, costuri - îºi pãstreazã
transportului feroviar
este socotitã ca o întâietatea.
revoluþie tehnicã în Apariþia ºi dezvoltarea transportului feroviar este
istoria omenirii. socotitã ca o revoluþie tehnicã în istoria omenirii.
Posibilitatea crescutã
de circulaþie a
Posibilitatea crescutã de circulaþie a mãrfurilor, persoanelor,
mãrfurilor, informaþiilor a dus la dinamizarea producþiei materiale, la
persoanelor, dezvoltarea unor regiuni geografice izolate.
informaþiilor a dus la
Primele încercãri de construire a cãilor ferate dateazã
dinamizarea producþiei
materiale, la încã din secolul al XV-lea, iar la începutul secolului al XIX-
dezvoltarea unor lea existau numeroase cãi ferate în mine, care foloseau
regiuni geografice tracþiunea animalã sau umanã la transportarea cãrbunelui.
izolate.
În minele de cãrbune din Anglia, Franþa, Germania,
unde transportul pe ºine se folosea încã din secolul al XVII-
lea, calea de rulare era construitã din lemn. În 1783, iar în
localitatea Whitehaven a fost introdusã prima datã linia de
rulare din fier. În 1808 au început a fi folosite liniile de fontã,
în 1820 primele linii de oþel, aceasta rezolvând problema
distrugerii rapide a cãilor de rulare.
În prima jumãtate a secolului al XIX-lea, începând cu
1814, întemeietorul transportului feroviar G. Stephenson
construieºte mai multe tipuri de locomotive, iar în 1823 a
condus lucrãrile de construcþie ale primei cãi ferate pentru
Darlington. Aceastã cale feratã a funcþionat doar pânã în
1827, motiv pentru care liniei ferate date în exploatare în 1830
pdfMachine
51
Get yours now!
între Liverpool ºi Manchester îi aparþine întâietatea. Evoluþia

ulterioarã este extrem de rapidã, în anii imediat urmãtori
apar cãi ferate în Franþa (1833), Belgia, Germania (1835),
Austria (1838).
În 1841 în Anglia existau deja 2 520 km de cale feratã.
La nivel mondial, ritmul dezvoltãrii reþelei de cãi ferate
cunoaºte de asemenea un ritm accelerat; astfel, în 1840
lungimea totalã a cãilor ferate era de 8 000 de km, în 1850 de
38000 km ºi în 1881 de 363 000 km, din care: 172 000 km în
Europa, 165 000 km în America, 15 000 km în Asia, 7 000 km
în Australia ºi 4 000 km în Africa. În 1951 lungimea cãilor
ferate era de 1,3 mil. Km, pentru ca în prezent sã însumeze
peste 1,6 mil. Km.
În perioada actualã, la În România, prima cale feratã a fost cea dintre Oraviþa
nivel mondial, reþeaua ºi Baziaº (construitã între 1854-1856); apoi, pânã în 1939 se
feroviarã are o repartiþie ajunsese deja la 9 900 km, pentru ca în prezent lungimea
neuniformã, ea aflându-se
în concordanþã cu nivelul totalã sã fie de 11 380 km, din care 3 758 km cale feratã
de dezvoltare economico- electrificatã.
socialã ºi cu În perioada actualã, la nivel mondial, reþeaua feroviarã
particularitãþile fizico-
geografice ale diverselor
are o repartiþie neuniformã, ea aflându-se în concordanþã cu
regiuni. nivelul de dezvoltare economico-socialã ºi cu particularitãþile
fizico-geografice ale diverselor regiuni.
Pe continente ºi pe regiuni existã mari diferenþieri în
ceea ce priveºte lungimea cãilor ferate; astfel, în America de
Nord se concentreazã 45% din totalul mondial, urmatã fiind
Cele mai mari
densitãþi ale reþelei de
de Europa cu 27%, Asia cu 13%, America de Sud cu 7%,
cãi ferate, pe 1000 de Africa cu 5% ºi Australia/Oceania cu 3%.
km2 se înregistreazã Cele mai mari densitãþi ale reþelei de cãi ferate, pe 1000
în Europa (Germania de km2 se înregistreazã în Europa (Germania – 12km/1000
– 12km/1000 km2,
Belgia - 12km/1000 km2, Belgia - 12km/1000 km2, Luxemburg - 11km/1000 km2),
km2, Luxemburg - urmatã de America de Nord (SUA - 2km/1000 km2, Canada -
11km/1000 km2), 1km/1000 km2)
urmatã de America
de Nord (SUA - Cea mai mare parte din lungimea cãilor ferate aprþine
2km/1000 km2, þãrilor cu suprafeþe mari. Rãspândirea cãilor ferate pe þãri
Canada - 1km/1000 este dominatã de SUA (341 000 km), Rusia (137 500 km),
km2)
Canada (93 000 km), India (60 000 km), China (50 000 km),
Argentina, Australia, germania, Franþa, Japonia º.a.
Clasificarea cãilor ferate
Cãile ferate se diferenþiazã astfel:

a) dupã mediul în care este construitã linia:
- cãi ferate de suprafaþã (cea mai mare parte a reþelei
feroviere);
- cãi ferate subterane (cele de mine, metrourile,
tunelurile);
pdfMachine
52
Get yours now!
- cãi ferate suspendate pe piloni (liniile aeriene urbane,

sau din regiunile industriale);
b) dupã dimensiunea ecartamentului (distanþa dintre ºine):

- cãi ferate cu ecartament foarte larg (1676 mm) –
prezente în unele þãri din America de Nord ºi de Sud, Spania,
India;
- cãi ferate cu ecartament larg (1524 mm) – specifice
pentru unele þãri din Asia: Rusia, China, Mongolia;
- cãi ferate cu ecartament normal (1435 mm) –
caracteristice celei mai mari pãrþi a reþelei feroviare din
Europa, Asia, ºi Africa;
- cãi ferate cu ecartament îngust (700–1 200 mm) –
folosite în transporturile industriale, în zonele de exploatare
forestierã, agricolã dar ºi în zonele montane pentru
transportul cãlãtorilor.
c) dupã importanþa liniei pentru trafic:

- cãi ferate magistrale (de importanþã pentru circulaþia
naþionalã ºi internaþionalã). Magistrale feroviare importante
sunt în Europa, care unesc puncte extreme (nordul ºi sudul
continentului: Arhanghelsk – Moscova – Odessa, Narvik –
Atena, Edinburgh – Brindisi; vestul ºi estul: Lisabona –
Cãile ferate Moscova, Bordeaux – Odessa º.a.), în America de Nord, cu
principale sunt direcþie est-vest, în SUA ºi Canada: New York – Los Angeles
caracteristice zonelor (6 350 km), Halifax – Vancouver (6 000 km); în America de
industrializate, cu o
mare densitate a
Sud liniile transandine: Buenos Aires – Valparaiso (1 420
populaþiei; sunt km); în Asia (în China, India, Japonia), Africa, Australia;
construite pentru a - cãi ferate principale – ce fac legãtura între magistrale ºi
asigura deplasarea liniile secundare. Cãile ferate principale sunt caracteristice
unor cantitãþi mari
de mãrfuri ºi a unui zonelor industrializate, cu o mare densitate a populaþiei; sunt
numãr mare de construite pentru a asigura deplasarea unor cantitãþi mari de
persoane mãrfuri ºi a unui numãr mare de persoane (Germania-Ruhr,
Belgia-Brabant, Franþa-regiunea parizianã, SUA-regiunea
industrialã nord-esticã);
- cãi ferate secundare – sunt considerate cele din zona de
centurã a marilor oraºe (Milano, Viena etc.), din perimetrele
exploatãrilor miniere (Strehaia-Motru, Bãbeni-Alunu), agro-
industriale (Caracal-Corabia).
Trenurile de mare vitezã prezintã o serie de noi
avantaje faþã de transportul clasic feroviar. Astfel, viteza de
deplasare sporitã, calitatea excepþionalã a serviciilor,
siguranþa, fac din trenurile de mare vitezã o componentã a
transportului viitorului.
Primele trenuril de mare viteza au apãrut în Japonia
(Tokaido, întreTokyo – Osaka, 515 km, în 1964), iar ulterior
pdfMachine
53
Get yours now!
reþeaua s-a extins pe alte direcþii: linia Sanyo între Osaka –

Okayama (1972) ºi apoi pânã la Hakata (1975), linia Tohoku
care leagã Tokyo de Morioka (1982), linia Joetsu de la
Tokyo la Niigata (1982), linia Hokuriku între Tokyo ºi
Nagano (1997).
Trenurile de mare vitezã în Europa:
 Trenul de mare vitezã Nord – Sud pe relaþia Berlin –
Halle/Leipzig – Erfurt – Nurnberg / Munchen – Innsbruck –
tunelul Brenner- Fortezza – Verona. Va aduce o contribuþie
deosebitã la reducerea impactului negativ asupra mediului
produs de traficul rutier, în special în regiunea Alpilor, va
contribui la obþinerea unor câºtiguri de timp, datoritã
vitezelor de 200- 250 km/orã (un câºtig de 2 ore ºi 30 minute
pentru distanþa Berlin – Munchen ºi de 3 ore pentru
Munchen – Verona. Proiectul conþine 2 pãrþi: Berlin –
Nurnberg ºi traversarea Alpilor (Munchen – Verona), pentru
care se va construi un tunel lung de 55 km.
 Trenul de mare vitezã Franþa – Belgia - Germania –
Olanda – Anglia. Acest proiect este primul pentru viteze
mari, care va traversa mai multe graniþe, va lega câteva
capitale ºi alte oraºe importante din Europa. Intrarea în
funcþiune a tronsonului Paris – Lille în 1993 ºi a traseului pe
sub Canalul Mânecii în 1994 au fost primele realizãri din
acest proiect. Va aduce mari economii de timp: Bruxelles –
Londra (cu 2 ore ºi 50 minute), Bruxelles – Paris (cu 1 orã),
Bruxelles – Amsterdam (cu 1 orã ºi 15 minute). Consiliul
Europei a aprobat ºi includerea în proiect a legãturii Koln –
Frankfurt.
 Trenul de mare vitezã Sud - Spania – Franþa. Proiectul
vizeazã realizarea unei legãturi de ecartament standard între
Peninsula Ibericã ºi Franþa. Se are în vedere construirea unor
noi linii de mare vitezã ºi îmbunãtãþirea celor existente pânã
la niveleul care sã permitã viteze mari. Aproape 75% din
acest proiect vizeazã teritoriul Spaniei ºi include 2
componente: Mediterana ºi Atlanticul. Ele vor permite
realizarea unor legãturi rapide între Madrid, Barcelona, Paris,
cu conexiuni cu TGV-ul mediteranean ºi cel atlantic.
Economiile de timp sunt estimate astfel: 3 ore pentru distanþa
Madrid – Barcelona, 6 ore pentru Madrid – Perpignan.
 Trenul de mare vitezã Est: Franþa Germania –
Luxemburg are ca scop construirea unei noi linii între Paris ºi
graniþa de est a Franþei unde vor fi realizate 2 legãturi cu
reþeaua feroviarã germanã: Forbach – Saarbrucken ºi
Strasbourg – Kehl. De asemenea, va fi realizatã o legãturã
între Metz ºi Luxemburg. Acest proiect are o mare
importanþã pentru accesul la instituþiile europene:
pdfMachine
54
Get yours now!
Strasbourg, Frankfurt, Luxemburg. Economiile anticipate de

timp: Paris – Frankfurt – 2 ore, Paris – Munchen – aproape 4
ore.
 Trenul de mare vitezã Franþa – Italia. Proiectul doreºte
sã vitalizeze axa Lyon – Torino – Trieste, consideratã vitalã
pentru Europa. Va permite construcþia unei rute Atlantic –
Adriatica, cu posibilitãþi de dezvoltare cãtre est. Principalele
avantaje sunt date de mãrirea posibilitãþilor de traversare a
Alpilor, protecþia mediului ºi scurtarea duratei cãlãtoriei
(între Lyon – Torino cu peste 2 ore, între Milano ºi Paris cu
peste 3 ore). Secþiunea Lyon – Torino constã în aproaope 250
km de cale nouã ºi include un tunel de 54 km lungime.
Secþiunea Torino – Trieste înseamnã aproape 500 km de reþea
nouã.
 Trenurile de mare vitezã în SUA au o rãspâdire mai
redusã: reþeaua Acela care cuprinde liniile New York –
Boston, 240 km ºi New York – Washington, reþeaua Florida
Over Land Exprex (Fox) între Miami ºi Orlando (2004) apoi
Tama (2006), Texas TGV între Dallas – Houston – San
Antonio.
3.2. TRANSPORTURILE RUTIERE
Transporturile rutiere, datoritã avantajelor pe care le

prezintã - comoditate, vitezã sporitã, posibilitatea penetrãrii
Drumurile reprezintã în locuri greu accesibile – ocupã un loc principal în structura
cea mai veche cale de formelor de transport. În prezent reþeaua rutierã depãºeºte de
legãturã între diversele circa 10 ori reþeaua feroviarã mondialã.
puncte de pe Glob. Dacã
drumurile sunt Drumurile reprezintã cea mai veche cale de legãturã
cunoscute încã din între diversele puncte de pe Glob. Dacã drumurile sunt
antichitate, preocupãri cunoscute încã din antichitate, preocupãri mai intense în ceea
mai intense în ceea ce
priveãte modernizarea
ce priveãte modernizarea acestora au apãrut abia în secolul al
acestora au apãrut abia XVIII-lea în Franþa, unde în 1775 s-a trecut la pietruirea
în secolul al XVIII-lea în drumurilor. În Marea Britanie, inginerul Mac Adam a
Franþa, unde în 1775 s-a introdus în secolul al XIX-lea un sistem de îmbrãcãminte a
trecut la pietruirea
drumurilor. drumurilor care îi poartã numele – «macadam». Secolul XX
apare deja ca un secol al ºoselelor moderne, asfaltate, al unor
regularizãri de trasee, al construcþiei de poduri, tuneluri,
pasaje de nivel. Tot acum încep a se construi magistrale
rutiere continentale, autostrãzi (începând cu perioada
interbelicã în Europa de Vest, SUA), drumuri de altitudine
(care urcã pânã la 5 000m în Tibet, pânã la 4 800m în Anzi, 2
500m în Alpi, 2 000 m în Carpaþi), tuneluri moderne (în Alpi:
Tirol 14 km, Mont Blanc 11,6km, Saint Gothard 16,8 km,
Frejus 12,8 km, cel mai înalt fiind Oroya în Munþii Anzi situat
la 4 770m); poduri peste strâmtori, fluvii ãi râuri etc.
pdfMachine
55
Get yours now!
În paralel cu modernizarea, reþeaua de drumuri a

înregistrat ºi o puternicã extindere. Din totalul de 16 mil km
lungime cât înregistreazã în prezent reþeaua rutierã, SUA
deþine primul loc cu un total de 6,2 mil km lungime, urmatã
la mare distanþã de India – 2,3 mil. km, Brazilia - 1,6 mil km,
fostul CSI – 1,4 mil km (Federaþia Rusã - 880 mii km),,
Japonia – 1 mil km, Canada, Australia, China, Marea Britanie.
Reþeaua de drumuri din România mãsoarã 74 000 km
lungime.
Densitatea cea mai mare a reþelei rutiere este în
Europa: Luxemburg – 1997 km la 1 000 km2, Germania –
1767,4 km la 1 000 km2, Danemarca – 1648 km la 1 000 km2,
Marea Britanie, Franþa. În SUA densitatea medie este de 660
km la 1 000 km2, în celelalte continente înregistrându-se
valori mult mai reduse.
Cea mai lungã ºosea de pe glob strãbate faþada pacificã
a continentului american (« Panamericana »), având o
lungime de 15 000 km, formatã din trei sectoare: « Alaska
Highway », « Autostrada Pacificã » pe teritoriul SUA ºi
« {oseaua Panamericanã »-uneºte punctele extreme Fairbanks
(Alaska) ºi Puerto Mont (Chile). Din aceastã ºosea derivã
numeroase ramificaþii mai ales în SUA, Brazilia, Argentina ºi
Chile. Tot pe continentul american se remarcã:
“Transcanadianul”, “Transamazonianul”, “Transbrazilianul”.
Pe locul al doilea în ceea ce priveºte lungimea
autostrãzilor este Europa, cu o concentrare mai mare în
Europa vesticã, centralã ºi de sud. Principalele autostrãzi
sunt: Hamburg-Verona, Basel-Rotterdam («Autostrada
Rinului»), Viena-Paris, Marsilia-Paris-Amsterdam, Marsilia-
În Asia, cea mai
importantã ºosea- Milano («Autostrada del Fiori»), Milano-Palermo
magistralã strãbate («Autostrada del Sole»).
Asia de Sud-Vest ºi În Asia, cea mai importantã ºosea-magistralã strãbate
Sud, desfãºurându-se
între Istanbul-Teheran- Asia de Sud-Vest ºi Sud, desfãºurându-se între Istanbul-
Kabul-Rawalpindi- Teheran-Kabul-Rawalpindi-Lahore-Delhi-Asansol-Calcutta.
Lahore-Delhi-Asansol- Alte magistrale se aflã în sudul Federaþiei Ruse, în China de
Calcutta
Est, iar. În Japonia menþionãm autostrada «Tomei» (Tokyo-
Osaka-Kobe) dar existã ºi alte numeroase autostrãzi cu
lungimi mai mici.
În Africa, principalele magistrale rutiere sunt:
«Transaharianul», cu o lungime de 3 000km între El Golea
În Africa, principalele
magistrale rutiere sunt:
(Algeria) ºi Gao (Mali); Transafricanã de Nord (Marrakech-
«Transaharianul», cu o Cairo); Magistrala Ecuatorialã (Lagos-Mombasa) etc.
lungime de 3 000km Pentru Australia menþionãm magistralele Est-Vest:
între El Golea (Algeria)
Sydney – Canberra – Melbourne – Adelaide – Perth, iar de la
ºi Gao (Mali);
Transafricanã de Nord nord la sud alte trei ºosele: Kairns – Melbourne, Darwin –
(Marrakech-Cairo); Port Augusta, Wyndham – Perth.
Magistrala Ecuatorialã Copyright © DEPARTAMENT ID 2009
(Lagos-Mombasa) etc.
pdfMachine
56
Get yours now!
Pentru îmbunãtãþirea reþelelor de transport în Europa

existã acorduri privind amenajarea a nouã coridoare de
transport:
Coridorul 1 - cale feratã ºi ºosea – 1000 km: Helsinki – Tallin –
Riga- Kaliningrad – Gdansk – Varºovia;
Coridorul 2 – cale feratã ºi ºosea – 1830 km: Berlin – Varºovia –
Minsk – Moscova;
Coridorul 3 – cale feratã ºi ºosea – 1640 km: Berlin – Wroclaw
– Cracovia – Lvov – Kiev;
Coridorul 4 – cale feratã ºi ºosea - 3285 km: Dresda – Praga –
Bratislava – Gyor – Budapesta – Arad – Craiova – Sofia –
Plovdiv – Salonic – Istanbul;
Coridorul 5 – cale feratã ºi ºosea – 1600 km: Trieste –Ljubljana
– Budapesta – Lvov;
Coridorul 6 – cale feratã ºi ºosea – 715 km: Gdanssk - Varºovia
sau Torun – Katowice – Bratislava – Zilina;
Coridorul 7 – fluviul Dunãrea - 1600 km. Se are în vedere
modernizarea porturilor ºi a cãii navigabile în vederea
creºterii eficienþei sistemului de transport fluvial Rhin – Main
– Dunãre
Coridorul 8 cale feratã ºi ºosea – 900 km: Durres – Tirana –
Skopje – Sofia – Plovdiv – Burgas – Varna;
Coridorul 9 – cale feratã ºi ºosea – 3400 km: Helsinki – St.
Petersburg – Moscova - Kiev – Chiºinãu – Bucureºti -
Dimitrovgrad – Istanbul – Alexandropolis.
3.3. TRANSPORTURILE MARITIME
Transportul maritim reprezintã, datoritã avantajelor

pe care le are, principala categorie prin care se realizeazã
transportul intercontinental de mãrfuri (între 75-80%).
Economia ºi relaþiile economice externe se bazeazã, pentru
majoritarea þãrilor, pe transportul maritime. Transporturile
maritime au cunoscut o dezvoltare accentuatã începând cu
perioada marilor descoperiri geografice,iar apoi motorul cu
aburi, motorul Diesel au însemnat elemente ce au generat
practice o explozie a acestui mod de transport. Dezvoltarea
economicã de ansamblu, necesarul tot mai mare de materii
prime, produse finite a determinat sporirea capaacitãþii de
transport a navelor, a vitezei, creºterea siguranþei în
exploatare.
Flota maritimã comercialã este alcãtuitã din
urmãtoarele categorii de nave:
- nave tanc destinate transportului de mãrfuri lichide;
- nave pentru transportul mãrfurilor solide (dry cargo);
pdfMachine
57
Get yours now!
- nave combinate care pot transporta concomitant mãrfuri

solide ºi lichide;
- nave speciale;
- nave auxiliare.
Navele tanc sunt reprezentate în cea mai mare parte de
petroliere care pot sã aibã tonaje cuprinse între 20 000-60 000
tdw pentru produsele rafinate ºi între 100 000-400 000 tdw
pentru þiþei sau pãcurã. În afara petrolierelor, în categoria
navelor tanc mai intrã navele pentru transportul gazelor
naturale, uleiurilor vegetale, produselor chimice lichide,
vinului etc.
Flota pentru transportul mãrfurilor solide este formatã
din cargouri (pentru transportul mãrfurilor generale,
manufacturate), nave pentru transportul mãrfurilor în
cantitate mare –vrachiere - (minereuri, cãrbuni, cocs, bauxitã,
cereale etc.), vrachiere universale (nave care pot transporta
Flota pentru
transportul mãrfurilor
orice fel de mãrfuri în vrac).
solide este formatã din Navele combinate îmbinã avantajele mineralierelor cu
cargouri (pentru cele ale tancurilor petroliere ºi pot transporta concomitant
transportul mãrfurilor
mãrfuri solide ºi lichide.
generale,
manufacturate), nave Categoria navelor speciale include navele frigorifice, cele de
pentru transportul pescuit, navele port-container ºi navele port-barje. Navele port-
mãrfurilor în cantitate container au tonaje cuprinse între 1 000- 20 000 tdw ºi pot fi
mare –vrachiere -
(minereuri, cãrbuni, de tip LO-LO (cu încãrcare-descãrcare pe verticalã) ºi de tip
cocs, bauxitã, cereale RO-RO (permit încãrcarea-descãrcarea pe orizontalã). Cele
etc.), vrachiere din urmã au douã variante mai rãspândite: RO-RO container
universale (nave care
ship care asigurã încãrcarea ºi descãrcarea containerelor cu
pot transporta orice fel
de mãrfuri în vrac). utilaje obiºnuite ale portului ºi RO-RO trailer ship care
transportã containere fixate pe trailere (prezintã avantajul cã
în portul de destinaþie trailerele pot fi remorcate ºi
transportate pe ºosele). Navele port-barje sunt utilizate
pentru transportul intermodal (maritime-fluvial).
Grupa navelor auxiliare include remorchere, dragoare,
nave de alimentare, spãrgãtoare de gheaþã etc.
Flota comercialã mondialã însumeazã un tonaj de peste
800 mil. tdw, cele mai mari tonaje revenind petrolierelor
(41%) ºi navelor pentru trasportul mãrfurilor usacte (36%),
urmate de navele port-container (10%). La nivel de þãri cele
mai mari ponderi în tonajul mondial le au Grecia (18%),
Japonia (13%), Norvegia (7%), SUA (5%).
Cele mai numeroase flote (dupã numãrul total de nave)
sunt deþinute de Grecia, Japonia, China, Federaþia Rusã,
Germania ºi Norvegia. ÎÎn structura flotei comerciale
mondiale ponderea numãrului petrolierelor este într-o uºoarã
scãdere, ajungând la circa 25% din totalul navelor comerciale.
Se poate constata cã cele mai multe petroliere aparþin Greciei,
pdfMachine
58
Get yours now!
Japoniei ºi Norvegiei. În creºtere continuã este numãrul

navelor port-container, Germania având aproape un sfert din
numãrul acestora.
O analizã a repartiþiei flotei comerciale dupã pavilionul
de înregistrare aratã o altã ierarhie a celor mai mari flote:
þãrile care dispun de pavilion de convenienþã (pavilion de
înmatriculare liberã). Acest lucru se practicã de unele þãri în
curs de dezvoltare: Panama, Liberia, Bahamas, Malta, Cipru,
Costa Rica, Vanuatu, Ins. Marshall, care autorizeazã
armatorii strãini sã foloseascã pavilioanele lor ºi sã
înregistreze navele în porturile lor, plãtind o taxã foarte micã
de înregistrare. În acelaºi timp, armatorii nu sunt obligaþi sã-
ºi stabileascã domiciliul sau sã îºi deschidã birouri în aceste
þãri. Profiturile obþinute de armatorii strãini care îºi
înregistreazã navele sub aceste pavilioane nu sunt supuse, de
regulã, impozitãrii sau aceste impozite sunt foarte mici,
neglijabile.
Activitatea de transporturi maritime este strans legatã
Activitatea de
transporturi maritime
de reþeaua mondialã de porturi.Porturile comerciale sunt
este strans legatã de organizaþii complexe de transport, protejate prin mijloace
reþeaua mondialã de naturale sau artificiale, la adãpostul cãrora navele pot intra ºi
porturi.Porturile
ieºi, pot încãrca ºi descãrca marfã, pot efectua manevre în
comerciale sunt
organizaþii complexe de condiþii de siguranþã a navigaþiei. Portul reprezintã o
transport, protejate aglomerare de instalaþii de apã ºi uscat care asigurã funcþiile
prin mijloace naturale comerciale (operaþiile de acostare, aprovozionare, reparare
sau artificiale, la
adãpostul cãrora pentru nave, de incãrcare/descãrcare, de depozitare, de
navele pot intra ºi ieºi, prelucrare pentru mãrfurile transportate)ºi pe cele
pot încãrca ºi descãrca administrative (asigurarea securitãþii navigaþiei, prevenirea
marfã, pot efectua
manevre în condiþii de
poluãrii bazinelor etc.) De asemenea, în sistemul general al
siguranþã a navigaþiei. transporturilor ºi schimburilor de valori, porturile ocupã un
loc deosebit, reprezentand importanete noduri rutiere ºi
feroviare.
Infrastructura portuarã este organizataã în funcþie de
scopul diverselor instalaþii ce-l deservesc: instalaþii de
încãrcare/descãrcare a mãrfurilor (macarale, utilaje de
transport ºi stivuire, spaþii de depozitare), instalaþii de
aprovizionare a navelor (combustibili, apã potabilã, depozite
de alimente), instalaþii de reparare ºi întreþinere a navelor
(ºantiere navale, docuri uscate), unitãþi administrative, de
pazã, etc.
Porturile pot fi clasificate dupã mai multe criterii:
a) dupã poziþia geograficã:
-porturi de front de mare (situate la marea liberã)-Constanþa,
Bari, Barcelona, Tampico, Durban;
-porturi de estuar (situate la gurile de vãrsare ale unor fluvii)-
Hamburg, Bordeaux, Anvers, Bremen, Londra;
pdfMachine
59
Get yours now!
-porturi de golf-Marsilia, Tokyo, New York, Alger;

-porturi de fiorduri-Oslo, Bergen, Trondheim (Norvegia);
-porturi de strâmtori-Istanbul, Gibraltar, Aden, Singapore;
-porturi de insule-Colombo (Sri Lanka), La Valleta (Malta),
Santa Cruz (Tenerife), Havana (Cuba);
-porturi de cap ºi peninsule-Brindisi, Brest, Recife;
-porturi de deltã-Tulcea, New Orleans (Mississippi);
-porturi pe canale-Port Said-Suez (canalul Suez), Colon-
Panama (Canalul Panama), Brunbruttel-Kiel (Canalul Kiel);
b) dupã funcþionalitate (aceastã clasificare ia în considerare
natura operaþiilor portuare)
-porturi cu trafic mixt de mãrfuri-Lisabona, Barcelona,
Rotterdam, Constanþa, New York, Tokyo, Calcutta, Shanghai;
-porturi specializate: petroliere (Kharg, Milford Haven, La
Salina, Port Arthur), carbonifere (Norlfok, Newcastle,
Newport), mineraliere (Narvik, Lulea, Kerci, Port Cartier, Port
Hedland), cerealiere (Adelaide, Rosario, Vancouver, Tacoma),
pentru transportul lemnului (Arhanghelsk, Oulu-Finlanda,
Tacoma).
- alte categorii: porturi de ferry-boats (Folkestone, Dover,
Calais, Ostende), porturi de tranzit (Santa Cruz, Dakar,
Gibraltar, La Valleta), porturi turistice (Acapulco, Cannes,
Nice, San Remo, Porto Fino), porturi pescãreºti (în Japonia,
Norvegia, Chile), porturi militare (Brest, Cherbourg,
Portsmouth, Taranto, Sevastopol);
1) dupã gradul de dependenþã ºi integrare:

-porturi simple (autonome) cu bazine ºi cheiuri (Barcelona,
Liverpool, Hamburg);
-avanporturi (pentru prelucrarea traficului greu-Europoort
pentru Rotterdam);
-complexe portuare (Keihin Port);
2) dupã mãrimea traficului anual de mãrfuri:

-porturi foarte mari (peste 100 mil.tone/an) - Rotterdam,
Singapore, Shanghai, Chiba, New York, Yokohama;
-porturi mari (50-100 mil.tone/an) - Rio de Janeiro,
Vancouver, Osaka, Hamburg, New Orleans, Marsilia;
-porturi mijlocii (10-50 mil.tone/an) - Buenos Aires, Sydney,
Montreal, Alexandria, Rouen, Bordeaux, Barcelona,
Pentru comerþul
Constanþa;
maritim internaþional
cele mai importante -porturi mici (1-10 mil.tone/an) - Alger, Cape Town,
sunt drumurile Mangalia.
maritime Pentru comerþul maritim internaþional cele mai
internaþionale (rutele importante sunt drumurile maritime internaþionale (rutele
care asigurã legãtura care asigurã legãtura dintre porturile diverselor state care nu
dintre porturile Copyright © DEPARTAMENT ID 2009
diverselor state care
nu fac parte dintr-o pdfMachine
60
uniune vamalã, A pdf writer that produces quality PDF files with ease!
situate în acelaºi
bazin maritim – Get yours now!
Constanþa - Odessa)
fac parte dintr-o uniune vamalã, situate în acelaºi bazin

maritim – Constanþa - Odessa) ºi drumurile oceanice
internaþionale. Acestea sunt rutele transoceanice, de cursã
lungã,strãbãtute de nave de mare tonaj. În ambele cazuri este
permisã circulaþia navelor tuturor statelor, în condiþii de
egalitate, potrivit normelor mãrii libere reglementate prin
Convenþia de la Genava din 1958.
Principalele rute maritime se aflã în Oceanul Atlantic
(peste 50% din totalul mondial); din Europa spre America de
Nord, America de Sud, Africa; din Africa spre America de
Nord, America de Sud; din America de Nord spre America
de Sud, etc.
În Oceanul Pacific se deruleazã circa 35% din
principalele fluxuri maritime, îndeosebi între continentele
America de Nord ºi Asia, America de Sud ºi Asia, Australia
ºi America de Nord. În ultimele decenii, datoritã dezvoltãrii
regiunii Asia-Pacific, fluxurile comerciale din Oceanul Pacific
s-au accentuat în mod deosebit.
În Oceanul Indian, rutele comerciale se desfãºoarã
între Asia de Sud, Sud-Vest ºi Asia de Est, Africa, Europa,
datoritã îndeosebi exporturilor masive de hidrocarburi din
zona Golfului Persic.
Anual, pe aceste rute, se transportã peste 5 miliarde
tone mãrfuri în urmãtoarea structurã procentualã: 60%
Canalele maritime petrol, 10% cãrbuni, 5% fier, 3% lemn, 2% fosforite, ceea ce
sunt cãi de navigaþie
reprezintã circa 80% materii prime ºi 20% produse agricole ºi
artificialã ºi în funcþie
de poziþia lor în industriale.
sistemul rutelor Canalele maritime sunt cãi de navigaþie artificialã ºi în
maritime pot sã fie de funcþie de poziþia lor în sistemul rutelor maritime pot sã fie
importanþã naþionalã
sau internaþionalã. de importanþã naþionalã sau internaþionalã. Cele de
Cele de importanþã importanþã naþionalã sunt situate pe teritoriul unui singur
naþionalã sunt situate stat ºi nu au importanþã mare pentru traficul internaþional.
pe teritoriul unui
singur stat ºi nu au
Canalul Corint, între Marea Ionicã ºi Marea Egee, aparþine
importanþã mare Greciei, are a lungime de 6,3 km ºi o lãþime de 24 m.
pentru traficul Canalele de importanþã internaþionalã (pot fi pe
internaþional. teritoriul unuia sau mai multor state) sunt supuse unor
norme juridice deosebite prin care se asigurã libertatea de
navigaþie pentru navele altor þãri.
Canalul Suez leagã Marea Mediteranã de Marea Roºie
ºi asigurã cel mai scurt drum maritim între Europa ºi Asia.
Are o lungime de 161 km ºi o lãþime cuprinsã între 70 ºi 125
m fiind cel mai lung canal fãrã ecluze din lume. A fost
construit în perioada 1859-1869 când Egiptul se afla sub
stãpânirea Turciei. Navigaþia prin acest canal a fost
reglementatã prima datã prin Convenþia de la
Constantinopole din 1888 prin care canalul era deschis
pdfMachine
61
Get yours now!
navelor comerciale ºi militare ale tuturor statelor , pe bazã de

egalitate.
Canalul Panama a fost dat în folosinþã în 1914 ºi
realizeazã legãtura dintre Oceanul Atlantic (portul Colon) ºi
Oceanul Pacific (portul Ciudad de Panama) scutind navele
comerciale sã parcurgã o rutã lungã ºi anevoioasã prin
strâmtorile Magellan ºi Drake, sau prin ocolire, pe la Capul
Horn. Are o lungime de 81 km ºi o lãþime de 100 - 300 m. Mai
mult de 1/3 din lungimea canalului reprezintã o suprafaþã
excavatã, iar restul trece prin lacurile Gatun ºi Miraflores. Din
cauza diferenþei de nivel dintre apele acestor lacuri ºi ale
celor douã oceane (26 m) a fost nevoie sã fie construite 3
ecluze în trepte. În anul 1903 s-a încheiat un acord între
Panama ºi SUA prin care primul stat a cedat pe operioadã de
99 ani o fâºie de 5 mile de ambele pãrþi ale canalului. Ulterior,
s-a prevãzut cedarea progresivã a canalului cãtre statul
Panama, lucru finalizat la sfârºtul anului 1999.
Canalul Kiel a fost construit între 1887-1985, are o
lungime de 99 km ºi o lãþime de 102 m ºi face legãtura dintre
Marea Nordului ºi Marea Balticã. Un capãt al canalului se
aflã aproape de gura de vãrsare a fluviului Elba, iar celãlalt
este lângã portul german Kiel. Este dotat cu ecluze duble la
ambele capete ºi este traversat de poduri care limiteazã
înãlþimea catargelor navelor la 30 m. Pânã în 1919 a fãcut
parte din apele interioare ale Germaniei care avea drept de
folosinþã exclusivã. Tratatul de la Versailles, din 1919, a adus
Transportul de cabotaj internaþionalizarea ºi libertatea de navigaþie pe bazã de
este un transport de- egalitate pentru navele comerciale ºi de rãzboi ale tuturor
lungul coastelor, la
maximum 100 mile statelor.
marine distanþã de limita Transportul de cabotaj este un transport de-lungul
apelor teritoriale. coastelor, la maximum 100 mile marine distanþã de limita
Transportul mãrfurilor
prin cabotaj se face sub
apelor teritoriale. Transportul mãrfurilor prin cabotaj se face
control vamal ºi este sub control vamal ºi este rezervat, în special, navelor
rezervat, în special, naþionale. Cabotajul poate fi naþional (între porturile aceleeaºi
navelor naþionale. þãri) ºi internaþional (între porturi ale unor þãri diferite).
Cabotajul internaþional se desfãºoarã între porturile care
aparþin þãrilor ce fac parte dintr-o uniune vamalã (Uniunea
vamalã a Africii de Sud sau Uniunea Europeanã). Cabotajul
naþional se împarte în mic cabotaj, practicat între porturile
unei þãri situate în acelaºi bazin maritim (Constanþa-
Mangalia, Odessa-Ialta) ºi mare cabotaj desfãºurat între
porturile aceleeaºi þãri situate în mãri sau oceane diferite
(New York-Los Angeles, Samsun-Ceyhan).
3.4. TRANSPORTURILE AERIENE
pdfMachine
62
Get yours now!
Spre deosebire de calea feratã care s-a dezvoltat sub

Primele linii regulate de presiunea nevoilor industriei, transportul aerian ºi-a fãcut
pasageri au fost introduse apariþia datoritã cerinþelor militare. Pânã în 1918, avionul a
imediat dupã terminarea fost utilizat doar în scopuri militare, deºi câteva servicii ale
primului rãzboi mondial,
suplinind progresiv
poºtei aeriene fuseserã experimentate anterior. Primele linii
„dirijabilele”, a cãror regulate de pasageri au fost introduse imediat dupã
folosinþã comercialã se terminarea primului rãzboi mondial, suplinind progresiv
dezvoltase în Atlanticul de
„dirijabilele”, a cãror folosinþã comercialã se dezvoltase în
Nord graþie unui inginer
german pe nume Atlanticul de Nord graþie unui inginer german pe nume
Ferdinand von Zeppelin. Ferdinand von Zeppelin. Astfel, un serviciu cotidian între
Paris ºi Londra a fost inaugurat la data de 8 februarie 1919.
Aparatele asigurau doar un transport mic, de circa 5-10
persoane.
Dupã 1945, graþie progreselor înregistrate de aviaþie în
timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, aparatele de zbor
Dupã 1945, graþie devin din ce în ce mai confortabile, presurizarea permiþându-
progreselor înregistrate
de aviaþie în timpul celui le zboruri la înãlþimi superioare, de 10.000 m. Cu toate
de-al doilea rãzboi acestea, avionul este un mijloc de transport „minoritar” în
mondial, aparatele de comparaþie cu trenul sau transportul maritim datoritã
zbor devin din ce în ce
mai confortabile, capacitãþii limitate a aparatelor: de exemplu, motorul
presurizarea Lockheed Constellation, pus în circulaþie în 1947, nu putea
permiþându-le zboruri asigura îmbarcarea decât a câtorva zeci de pasageri.
la înãlþimi superioare,
de 10.000 m.
În anii 1950, avioanele cu reacþie revoluþioneazã aviaþia
civilã, atingând uºor o vitezã de 1.000 km/h ºi putând
transporta mai multe sute de persoane (ajungându-se pânã la
500 de pasageri în cazul marilor avioane apãrute în anii
1970).
Transportul aerian supersonic îºi face apariþia odatã cu
crearea avionului francezo-britanic Concorde, a cãrui punere
în funcþiune va debuta în 1976. Totodatã, remarcabilul succes
tehnic al acestui aparat se va transforma într-un eºec
comercial (15 exemplare construite, ultimul în 1980).
De-a lungul anilor 1960, transportul aerian a
monopolizat transporturile intercontinentale, asigurând
aproape toate legãturile internaþionale intracontinentale, dar
ºi o mare parte din legãturile interne (la distanþe mai mari de
500 km). Alãturi de celelalte companii aeriene existente,
începând cu anii 1970 se dezvoltã ºi companiile cu zboruri
charter. Astãzi, avionul transportã anual aproape 2 miliarde
de pasageri.
Distingem in prezent trei tipuri de linii aeriene:
avioanele de cursa lunga care parcurg o distanta mai mare de
3.500 km ( patru ore de zbor minim); avioanele de cursa medie
ce acopera o distanta cuprinsa intre 700 si 3.500 km (intre o
ora si patru ore de zbor); avioanele de cursa scurta (mai putin
pdfMachine
63
Get yours now!
de o ora de zbor). Acestea din urm[ concureaz[ cu trenurile

TGV ;i chiar cu cele traditionale.
Companiile aeriene (în numãr de 222 în 2004) sunt
regrupate în Asociaþia Internaþionalã a Transportului Aerian
(A.I.T.A.), fondatã în 1919 ºi reorganizatã în 1945.
Transportul aerian se aflã sub egida Organizaþiei Aviaþiei
Civile Internaþionale (O.A.C.I.), creatã provizoriu cu ocazia
Conferinþei de la Chicago din data de 7 decembrie 1944 ºi
definitiv instauratã în aprilie 1947. Reunind mai mult de 150
de state membre, organizaþia îºi are sediul la Montreal.
Astãzi, cea mai mare parte a companiilor naþionale (ce
Cea mai mare parte a asigurã organizarea transporturilor aeriene) se asociazã
companiilor naþionale formând asociaþii de companii: în jur de 400 de alianþe
(ce asigurã organizarea
transporturilor
existau în 1995. Cea mai recentã asociere (2004) este cea
aeriene) se asociazã dintre Air France (Franþa) ºi KLM (Olanda). Air France ºi
formând asociaþii de KLM vor intensifica liniile între Amsterdam ºi regiunea
companii: în jur de 400
francezã ºi între Paris ºi regiunea olandezã, prin punerea în
de alianþe existau în
1995. funcþiune a trei noi trei linii: Amsterdam-Bordeaux,
Amsterdam-Marseille ºi Charles de Gaulle-Rotterdam. Air
France ºi KLM vor obþine un profit complementar din reþelele
lor de corespondenþã: Air France beneficiazã de o prezenþã
importantã în Europa de Sud, în timp ce KLM a dezvoltat o
însemnatã reþea în Europa de Nord. Asociaþia Air France-
KLM propune pasagerilor un total de 225 de destinaþii în
lumea întreagã: 106 curse lungi ºi 119 curse pe distanþe medii
ºi scurte.
La nivelul anului 2003, în lume existau patru mari
alianþe:
– Star Alliance care regrupeazã 14 companii: Air Canada, Air
New Zealand, ANA (All Nippon Airways), Asiana (2003),
Austrian Airlines Group, British Midland, Lufthansa, LOT-
Polish Airlines (din octombrie 2003), Mexicana Airlines, SAS
(Scandinavian Airline System), Singapore Airlines, Spanair
(din 1.04.2003), Thai Airlines ºi United Airlines. Dintre
acestea, Lufthansa, SAS, United Airlines, Air Canada ºi
Singapore Airlines au asigurat 24 % din traficul mondial în
anul 2002;
– Oneworld, fondatã în septembrie 1998 de cãtre American
Airlines ºi British Airways, este compusã din 8 membri: Air
Lingus, American Airlines, British Airways, Cathay Pacific,
Finnair, Iberia, Lan Chile ºi Qantas., companii ce au realizat
18 % din traficul mondial în acelaºi an, 2002;
– Skyteam, creatã în iunie 1999 în jurul companiilor Air
France ºi Delta Air-Lines, grupa 6 companii în 2003:
Aeromexico, Air France, Alitalia, CSA Czech Airlines, Delta
pdfMachine
64
Get yours now!
Air Lines ºi Korean Air. Alianþa Skyteam a realizat în 2002, 13

% din traficul mondial;
–KLM/ Northwest era compusã în 2003 din compania
olandezã KLM ºi cea americanã Northwest. Aceste douã
companii aeriene au participat cu 7 % la traficul mondial
pentru anul 2002.
În cazul ultimelor douã alianþe, situaþia s-a schimbat în 2004,
când a luat naºtere alianþa Air France–KLM.
La ora actualã, în S.U.A. existã 14 companii aeriene,
dintre care 11 de transport al pasagerilor ºi 3 de transport al
mãrfurilor. În categoria companiilor destinate transportului
de pasageri, sunt 6 companii ce oferã servicii
Piaþa europeanã este intercontinentale: American Airlines, United Airlines, Delta
dominatã de patru mari Air Lines, Northwest, Continental ºi US Airways, celelalte 5
companii: Air France,
KLM, British Airways ºi
companii având reþele limitate doar la continentul american:
Lufthansa. Între cele Alaska Airlines, American Eagle Airlines, American Trans
patru companii existã un Air (ATA), Southwest Airlines ºi America West (ultimele trei
echilibru privind sunt companii low cost).
participarea lor la
realizarea traficului Piaþa europeanã este dominatã de patru mari
european (valori companii: Air France, KLM, British Airways ºi Lufthansa.
apropiate de 17%). Între cele patru companii existã un echilibru privind
Prezenta situaþie se
explicã prin faptul cã participarea lor la realizarea traficului european (valori
acestea fac parte sau au apropiate de 17%). Prezenta situaþie se explicã prin faptul cã
fãcut parte din cele mai acestea fac parte sau au fãcut parte din cele mai mari alianþe
mari alianþe la nivel
mondial.
la nivel mondial.
Dupã criza severã care a marcat sectorul aerian la
începutul anilor 1990, planurile de restructurare ºi de
liberalizare a pieþei europene au permis companiilor aeriene
o perioadã de reînnoire a legãturilor cu succes. Dar,
În afara liniilor aeriene vitalitatea transportului aerian a adâncit problemele legate de
regulate ºi a zborurilor
charter (de pasageri ºi
saturarea aeroporturilor sau de supraîncãrcarea sistemelor de
mãrfuri) trebuie control aerian, responsabilã de ineficienþa ºi întârzierile
menþionat ºi sectorul considerabile (în anul 2000, 25% din zborurile la nivel
aviaþiei generale ce
mondial au avut întârzieri).
include toate activitãþile
aeriene civile: liniile În afara liniilor aeriene regulate ºi a zborurilor charter
aeriene de afaceri, (de pasageri ºi mãrfuri) trebuie menþionat ºi sectorul aviaþiei
ºcolile de pilotaj ºi generale ce include toate activitãþile aeriene civile: liniile
zborurile de loisir.
aeriene de afaceri, ºcolile de pilotaj ºi zborurile de loisir.
Aviaþia de afaceri pune la dispoziþia întreprinderilor sau a
particularilor avioane cu o capacitate în general de zece
locuri. Aceste activitãþi aeriene de afaceri au luat naºtere
imediat dupã al doilea rãzboi mondial în S.U.A.
În anul 2003, traficul aerian mondial a scãzut cu 2,4 %
faþã de anul anterior în ceea ce priveºte raportul pasageri/km
(conform bilanþului pe 2003 publicat de cãtre A.I.T.A.). O
nouã diminuare de 7-8 % este aºteptatã ºi anul acesta. Ca
pdfMachine
65
Get yours now!
urmare a întâmplãrilor din septembrie 2001, companiile

aeriene îºi revin cu greu. În ceea ce priveºte ponderea de
acoperire a capacitãþii avioanelor – un alt indicator cheie –
aceasta a scãzut cu 1,8 %. Doar transportul aerian de mãrfuri
înregistreazã un scor pozitiv (respectiv creºteri de 4,9 %
privind raportul pasageri/km ºi de 2,5 % referitor la
ponderea de acoperire a capacitãþii avioanelor). Totodatã,
pentru deceniile urmãtoare este prevãzutã o creºtere a
traficului de pasageri pe rutele naþionale, dar ºi pe cele
internaþionale.
La nivel mondial, ºi transportul aerian de mãrfuri va
La nivel mondial, ºi progresa din ce în ce mai mult, fiind prevãzutã în urmãtorii
transportul aerian de douãzeci de ani o triplare a acestei categorii de transport, care
mãrfuri va progresa
din ce în ce mai mult,
va depãºi valorile traficului de pasageri. Totalul
fiind prevãzutã în transporturilor de mãrfuri pentru Europa a fost de 11.4
urmãtorii douãzeci de mil.t/an în anul 2000. Media transportului aerian de mãrfuri
ani o triplare a acestei în cadrul companiilor aeriene este de 16%, depãºind valoarea
categorii de transport,
care va depãºi valorile de 20 % în cazul unor companii.
traficului de pasageri. În lume existã aproximativ 200 de aeroporturi care
sunt în curs de construcþie sau renovare. S.U.A concentreazã
primele douã aeroporturi din lume ca trafic de pasageri,
situate în Atlanta (79 mil. pasageri) ºi Chicago (69 mil.
pasageri). Urmeazã platformele aeroportuare din Marea
Britanie - Londra (63 mil. pasageri), Japonia - Tokyo (aproape
63 mil. pasageri), Los Angeles, Dallas, Frankfurt am Main,
Paris; Amsterdam.
Clasificarea aeroporturilor:
a) dupã tipul de rute pe care le deservesc:

- Internaþionale-destinate curselor externe (Kenedy-New York,
Heathrow-Londra, Orly-Paris), Otopeni-Bucureºti;
- Naþionale-care servesc curse interne (Bãneasa);
- Locale;
- Turistice (Miami, Nice, Las Palmas, Palma de Mallorca).
b) dupã traficul anual de pasageri:

-Aeroporturi foarte mari-peste 10 mil/an (O’Hara-Chicago,
Harstfield-Atlanta);
- Aeroporturi mari-între 5 ºi 10 mil/an (Charles de Gaule-
Paris);
- Aeroporturi mijlocii-între 1 ºi 5 mil/an (Hamburg, Otopeni);
-Aeroporturi mici-sub 1mil/an.
Infrastructura europeanã a aeroporturilor se apropie

în fiecare an de limitele capacitãþii. Anumite aeroporturi
pdfMachine
66
Get yours now!
însemnate sunt deja saturate, fapt ce limiteazã accesul noilor

companii doritoare de concurenþã în ceea ce priveºte traseele
clasice. În cadrul þãrilor membre U.E., primele locuri privind
traficul pasagerilor sunt deþinute de Marea Britanie, Franþa,
Germania ºi Olanda.
1. Cum se clasificã sistemul feroviar de transport?

2. Care sunt coridoarele de transport în Europa?
3. Cum se clasificã aeroporturile?
1. Clasificarea cãilor ferate
Cãile ferate se diferenþiazã astfel:

a) dupã mediul în care este construitã linia:
- cãi ferate de suprafaþã (cea mai mare parte a reþelei
feroviere);
- cãi ferate subterane (cele de mine, metrourile, tunelurile);
- cãi ferate suspendate pe piloni (liniile aeriene urbane, sau
din regiunile industriale);
b) dupã dimensiunea ecartamentului (distanþa dintre ºine):

- cãi ferate cu ecartament foarte larg (1 676 mm) – prezente în
unele þãri din America de Nord ºi de Sud, Spania, India;
- cãi ferate cu ecartament larg (1524 mm) – specifice pentru
unele þãri din Asia: Rusia, China, Mongolia;
- cãi ferate cu ecartament normal (1 435 mm) – caracteristice
celei mai mari pãrþi a reþelei feroviare din Europa, Asia, ºi
Africa;
-cãi ferate cu ecartament îngust (700 – 1 200 mm) – folosite în
transporturile industriale, în zonele de exploatare
forestierã, agricolã dar ºi în zonele montane pentru
transportul cãlãtorilor.
c ) dupã importanþa liniei pentru trafic:

- cãi ferate magistrale (de importanþã pentru circulaþia
naþionalã ºi internaþionalã). Magistrale feroviare importante
sunt în Europa, care unesc puncte extreme (nordul ºi sudul
continentului: Arhanghelsk – Moscova – Odessa, Narvik –
Atena, Edinburgh – Brindisi; vestul ºi estul: Lisabona –
Moscova, Bordeaux – Odessa º.a.), în America de Nord, cu
direcþie est-vest, în SUA ºi Canada: New York – Los Angeles
pdfMachine
67
Get yours now!
(6 350 km), Halifax – Vancouver (6 000 km); în America de

Sud liniile transandine: Buenos Aires – Valparaiso (1 420
km); în Asia (în China, India, Japonia), Africa, Australia;
- cãi ferate principale – ce fac legãtura între magistrale ºi
liniile secundare. Cãile ferate principale sunt caracteristice
zonelor industrializate, cu o mare densitate a populaþiei; sunt
construite pentru a asigura deplasarea unor cantitãþi mari de
mãrfuri ºi a unui numãr mare de persoane (Germania-Ruhr,
Belgia-Brabant, Franþa-regiunea parizianã, SUA-regiunea
industrialã nord-esticã);
- cãi ferate secundare – sunt considerate cele din zona de
centurã a marilor oraºe (Milano, Viena etc.), din perimetrele
exploatãrilor miniere (Strehaia-Motru, Bãbeni-Alunu), agro-
industriale (Caracal-Corabia).
2. Pentru îmbunãtãþirea reþelelor de transport în

Europa existã acorduri privind amenajarea a nouã coridoare
de transport:
Coridorul 1 - cale feratã ºi ºosea – 1000 km: Helsinki – Tallin –
Riga- Kaliningrad – Gdansk – Varºovia;
Coridorul 2 – cale feratã ºi ºosea – 1830 km: Berlin – Varºovia –
Minsk – Moscova;
Coridorul 3 – cale feratã ºi ºosea – 1640 km: Berlin – Wroclaw
– Cracovia – Lvov – Kiev;
Coridorul 4 – cale feratã ºi ºosea - 3285 km: Dresda – Praga –
Bratislava – Gyor – Budapesta – Arad – Craiova – Sofia –
Plovdiv – Salonic – Istanbul;
Coridorul 5 – cale feratã ºi ºosea – 1600 km: Trieste –Ljubljana
– Budapesta – Lvov;
Coridorul 6 – cale feratã ºi ºosea – 715 km: Gdanssk - Varºovia
sau Torun – Katowice – Bratislava – Zilina;
Coridorul 7 – fluviul Dunãrea - 1600 km. Se are în vedere
modernizarea porturilor ºi a cãii navigabile în vederea
creºterii eficienþei sistemului de transport fluvial Rhin – Main
– Dunãre
Coridorul 8 cale feratã ºi ºosea – 900 km: Durres – Tirana –
Skopje – Sofia – Plovdiv – Burgas – Varna;
Coridorul 9 – cale feratã ºi ºosea – 3400 km: Helsinki – St.
Petersburg – Moscova - Kiev – Chiºinãu – Bucureºti -
Dimitrovgrad – Istanbul – Alexandropolis.
3. Clasificarea aeroporturilor:
b) dupã tipul de rute pe care le deservesc:

- Internaþionale-destinate curselor externe (Kenedy-New York,
Heathrow-Londra, Orly-Paris), Otopeni-Bucureºti;
pdfMachine
68
Get yours now!
- Naþionale-care servesc curse interne (Bãneasa);

- Locale;
- Turistice (Miami, Nice, Las Palmas, Palma de Mallorca).
c) dupã traficul anual de pasageri:

- Aeroporturi foarte mari-peste 10 mil/an (O’Hara-Chicago,
Harstfield-Atlanta);
- Aeroporturi mari-între 5 ºi 10 mil/an (Charles de Gaule-
Paris);
- Aeroporturi mijlocii-între 1 ºi 5 mil/an (Hamburg, Otopeni);
-Aeroporturi mici-sub 1mil/an.
Erdeli G., Braghinã C., Frãsineanu D., (2000), Geografie economicã mondialã, Ed. Fundaþiei
România de Mâine, Bucureºti;
Gamblin A., (2004), Economia Lumii -2004, Ed. ªtiinþelor Sociale ºi Politice, Bucureºti;
Iaþu C., Muntele I., (2002), Geografie economicã, Editura Economicã, Bucureºti;
Marin I., Nedelcu A., (1994), Geografie mondialã, Editura Prahova S.A., Ploieºti;
Matei H., Neguþ S., Nicolae I., (2003), Enciclopedia statelor lumii, Editia a 9-a, Meronia,
Bucureºti;
Muntele I., (2000), Geografia agriculturii, Edit.Univ.”Al.I.Cuza”, Iaºi;
Negoescu B.,Vlãsceanu Gh., (2001), Geografie economicã. Resursele Terrei, Ed. Meteora Press.
Bucureºti;
Velcea I., Ungureanu Al. (1993), Geografia economicã a lumii contemporane, Ed. ªansa SRL,
Bucureºti;
Vlãsceanu Gh., Negoescu B., (2005)., Geografia transporturilor, Edit. Meteora Press.
Bucureºti;
***(2000-2005), Review of maritime transport, UNCTAD, Geneva.
CAPITOLUL 4
GEOGRAFIA SCHIMBURILOR ECONOMICE
INTERNAÞIONALE
Cuprins:
pdfMachine
69
Get yours now!
1. Apariþia ºi dezvoltarea pieþei mondiale

2. Zonele libere
3. Bursele de mãrfuri
4. Organizaþii comerciale regionale
5. Test de autoevaluare
Obiective:
 Cunoaºtera condiþiiilor de apariþie ºi evoluþie a pieþei mondiale;

 Evidenþierea faptului cã zonele libere au o mare diversitate ºi importanþã în comerþul
mondial;
 Identificarea rolului burselor de mãrfuri în derularea schimburilor economice;
 Subliniera importanþei zonelor de integrare economicã în dezvoltarea regionalã.
4.1 APARIÞIA ªI DEZVOLTAREA PIEÞEI MONDIALE
Apariþia schimburilor comerciale a fost determinatã

de dezvoltarea agriculturii ºi existenþa unui surplus de
produse care fãcea obiectul unor schimburi în naturã.
Dezvoltarea marilor Iniþial, schimburile de produse s-au desfãºurat pe plan local
imperiii coloniale a
favorizat schimburile iar extinderea ariei de desfãºurare s-a fãcut datoritã
comerciale dintre cunoaºterii ºi folosirii metalelor preþioase, mãtãsii,
metropolã ºi teritoriile mirodeniilor în urma cãlãtoriilor ºi descoperirilor
administrate,acestea
geografice. Dezvoltarea marilor imperiii coloniale a
având rol de bazã în
aprovizionarea cu favorizat schimburile comerciale dintre metropolã ºi
materii prime. teritoriile administrate,acestea având rol de bazã în
Revoluþiile industriale aprovizionarea cu materii prime. Revoluþiile industriale au
au impus noi posibilitãþi
de transport ºi impus noi posibilitãþi de transport ºi prelucrare a materiilor
prelucrare a materiilor prime, astfel cã se produce o internaþionalizare tot mai
prime, astfel cã se accentuatã a schimburilor de mãrfuri.
produce o
internaþionalizare tot
Relaþiile economice internaþionale (REI) reprezintã
mai accentuatã a ansamblul raporturilor, structurilor ºi tranzacþiilor
schimburilor de mãrfuri. economice dintre agenþi care aparþin unor state diferite. Ele
includ: comerþul internaþional, cooperarea în producþie,
cooperarea tehnico-ºtiinþificã, relaþiile financiar valutare.
Piaþa mondialã
Piaþa mondialã semnificã sfera schimbului de mãrfuri
semnificã sfera care cuprinde totalitatea circulaþiei produselor diferitelor
schimbului de mãrfuri þãri legate între ele prin diviziunea internaþionalã a muncii.
care cuprinde Pieþele naþionale sunt componente ale pieþei mondiale, iar
totalitatea circulaþiei
produselor diferitelor comerþul internaþional reprezintã o modalitate de legãturã
þãri legate între ele prin între acestea, exprimând dependenþa economicã dintre
diviziunea state. Aceste schimburi sunt o consecinþã a diviziunii
internaþionalã a muncii.
pdfMachine
70
Get yours now!
internaþionale a muncii, fenomen pentru a cãrei apariþie s-au

emis mai multe pãreri:
- unele opinii afirmã cã apariþia sa este dependentã,
în cea mai mare mãsurã, de anumite deosebiri dintre
condiþiile naturale ale diferitelor þãri ºi regiuni. În aceastã
accepþiune, unele þãri sunt destinate sã producã mãrfuri
agricole, altele materii prime pentru industrie, iar unele
produse manufacturate;
- alte pãreri susþin cã aceastã diviziune este impusã de
disponibilitãþile anumitor þãri pentru diferite forme de
activitãþi economice, unele fiind destinate sã dezvolte
agricultura, altele industria.
În realitate, ambele teorii s-au dovedit a fi
neconforme cu dezvoltarea economiei mondiale. Mediul
geografic este o condiþie care face posibilã apariþia ºi
dezvoltarea diferitelor forme ale producþiei în anumite þãri,
dar nu are o influenþã hotãrâtoare asupra specializãrii
producþiei în diferite regiuni.
Se poate remarca faptul cã ºi condiþile social- istorice
au avut un rol deosebit în dezvoltarea diviziunii muncii,
evoluþia ºtiinþei ºi tehnicii fiind hotãrâtoare.
În procesul de dezvoltare al pieþei mondiale se pot
distinge câteva etape (Sutã, 1997):
1. etapa manufacturierã a capitalismului a cuprins

secolele XVI – XVII ºi primele decenii ale secolului al XVIII –
lea. Perioada manufacturierã a însemnat o dezvoltare
Perioada deosebitã a diviziunii muncii ºi a pieþelor interne, relaþiile
manufacturierã a economice au cãpãtat amploare, începe sã se formeze piaþa
însemnat o dezvoltare
deosebitã a diviziunii mondialã. Datoritã marilor descoperiri geografice ºi
muncii ºi a pieþelor dezvoltãrii producþiei de mãrfuri în Europa apar noi circuite
interne, relaþiile comerciale între Europa ºi America, iar greutatea
economice au cãpãtat
amploare, începe sã se comerþului mondial se mutã din bazinul Mãrii Mediterane
formeze piaþa cãtre Europa de Vest ºi bazinul Oceanului Atlantic.
mondialã. Trãsãtura principalã este datã de rolul dominant pe care l-a
avut capitalul comercial, ca intermediar între diferiþi
producãtori, susþinut puternic de un sistem comercial
protecþionist.
2. etapa capitalismului liberei concurenþe în cadrul

cãreia se pot separa douã perioade:
a) perioada de la prima revoluþie industrialã ºi pânã la
jumãtatea secolului al XIX – lea, în care Anglia deþinea
monopolul industrial ºi comercial la nivel mondial. Rolul
capitalului comercial devine tot mai redus, în schimb creºte
foaret mult cel al capitalului industrial. Baza comerþului este
pdfMachine
71
Get yours now!
transferatã de la producþia oferitã de micii producãtori de

mãrfuri cãtre circulaþia produselor oferite de marea
industrie. Pe mãsurã ce puterea sa comercialã a crescut,
Anglia renunþã la protecþionism ºi proclamã liberul schimb,
ceea ce îi oferã posibilitatea de a pãtrunde uºor pe pieþele
altor þãri
Prima revoluþie industrialã a avut ca urmãri
dezvoltarea în continuare a pieþei mondiale ºi a diviziunii
internaþionale a muncii. Acest lucru a fost posibil datoritã
unei serii de factori:
- noile tehnologii au fãcut posibilã diversificarea
producþiei, marea producþie din agriculturã determinã
apariþia agriculturii comerciale;
- marea industrie dezvoltã continuu producþia de
mãrfuri, ceea ce impune noi pieþe de desfacere, atât la nivel
naþional cât ºi internaþional;
- creºterea producþiei impune ºi sporirea consumului
de materii prime, se atrag în circuitele comerciale noi þãri
care erau numai cumpãrãtori de produse manufacturate;
- dezvoltarea industriei duce la apariþia unor mari
centre industriale în care se concentreazã o populaþie în
continuã creºtere, implicând ºi o dezvoltare a pieþelor de
produse agricole ºi de bunuri industriale;
- marea producþie determinã ºi dezvoltarea
transporturilor ºi a comunicaþiilor, elemente cu rol esenþial
în derularea schimburilor comerciale.
b) perioada care începe în deceniul ºase al secolui al

XIX - lea ºi se desfãºoarã pânã în deceniul opt al aceluiaºi
Etapa capitalismului secol. Principala caracteristicã este dezvoltarea deosebitã a
monopolist cunoaºte
apariþia ºi ascensiunea liberei concurenþe ca urmare a apariþiei unor noi puteri
deosebitã a marilor industriale: SUA, Germania, Franþa. Creºte sfera de
firme, creºterea rolului extindere a pieþei mondiale ºi se mãreºte capacitatea sa de
ºi instituirea
dominaþiei capitalului
absorbþie. Se dezvoltã în mod revoluþionar transporturile,
financiar. îndeosebi feroviare ºi maritime. În majoritatea statelor se
atenueazã protecþionismul ºi se adoptã liberul schimb.
3. etapa capitalismului monopolist cunoaºte apariþia

ºi ascensiunea deosebitã a marilor firme, creºterea rolului ºi
instituirea dominaþiei capitalului financiar. ºi în aceastã
etapã se distng câteva perioade:
a) prima perioadã se încheie la sfârºitul primului
rãzboi mondial ºi marcheazã încheierea procesului de
formare a pieþei mondiale. Apar noi caracteristici:
exporturile de capital sunt mai mari decât cele de mãrfuri,
se desfãºoarã o competiþie acerbã pentru acapararea pieþelor
pdfMachine
72
Get yours now!
de desfacere, a surselor de materii prime, a sferelor de

investire a capitalurilor;
A doua revoluþie industrialã este declanºatã în
ultimele decenii ale sec. XIX. Sectoarele definitorii pentru
aceasta sunt: mecanica ce a generat civilizaþian
automobilului, petrolul, electricitatea, sintezele chimice
b) perioada interbelicã, marcatã semnificativ de
apariþia U.R.S.S; comerþul internaþional este afectat de
restrângerea sferei de influenþã a capitalismului ºi de crizele
economice de supraproducþie (1920/1921, 1929/1933,
1937/1938);
c) perioada de dupã al doilea rãzboi mondial a fost
marcatã de unele mutaþii profunde în economia mondialã:
formarea blocului statelor socialiste, apariþia SUA ca
principala putere economicã, apariþia unui numþr de peste
100 de state pe harta politicã a lumii, colapsul
comunismului ºi dispariþia blocului economic al acestor
state (CAER).
A treia revoluþie industrialã a fost declanºatã în anii
70 fiind denumitã ºi revoluþia ºtiinþifico-tehnicã. Ramurile
economice de avangardã sunt: electronica, robotica,
telematica, biotehnologia, industria nuclearã
Apariþia Organizaþiei Mondiale a Comerþului. Dupã
Dupã cel de-al doilea cel de-al doilea rãzboi mondial se realizeazã paºi importanþi
rãzboi mondial se
realizeazã paºi
pentru asigurarea stabilitãþii relaþiilor economice
importanþi pentru internaþionale. La Bretton Woods, în SUA, s-au înfiinþat în
asigurarea stabilitãþii 1944 Fondul Monetar Internaþional ºi Banca Mondialã,
relaþiilor economice
organisme care au importanþã majorã pentru dezvoltarea
internaþionale. La
Bretton Woods, în SUA, economiei mondiale. În anul 1947 a fost creat Acordul
s-au înfiinþat în 1944 General pentru Tarife ºi Comerþ (GATT) cu scopul de a
Fondul Monetar coordona ºi asigura o flexibilitate mai mare relaþiilor
Internaþional ºi Banca
Mondialã, organisme economice internaþionale. Un obiectiv important al GATT a
care au importanþã fost reducerea protecþiei tarifare la frontiere. Au fost iniþiate
majorã pentru opt runde de negocieri comerciale multilaterale care au
dezvoltarea economiei
mondiale.
condus la o scãdere prograsivã a barierilor tarifare de la
aproape 40 % în anul 1947 la mai puþin de 4 % dupã runda
Uruguay, ultima din seria celor opt. Cel mai important
rezultat al „Rundei Uruguay“ care a durat ºapte ani (1986-
1993), a fost apariþia Organizaþiei Mondiale a Comerþului
(OMC). Încheierea negocierilor, la care au participat 124 de
state, a fost finalizatã prin „Declaraþia de la Marrakech
(Maroc)“ din aprilie 1994. Aceastã declaraþie afirmã cã
rezultatele Rundei Uruguay consolideazã economia
mondialã ºi vor spori schimburile comerciale având
consecinþe în crearea unor noi locuri de muncã ºi a creºterii
veniturilor pentru toate þãrile lumii.
pdfMachine
73
Get yours now!
Elementele de bazã ale acordului privind crearea

OMC sunt legate de acordul pe piaþa internaþionalã, de
comerþul cu servicii, de comerþul agricol, de cel cu produse
textile, de tratamentul diferenþiat pentru þãrile în curs de
dezvoltare ºi cele în tranziþie economicã.
Prevederile actului final de la Marrakech
menþioneazã protecþia pentru patente, copyright, drepturile
producãtorilor de sunet, protecþia mãrcilor de origine ºi a
mãrcilor industriale.
Organizaþia Mondialã
a Comerþului ºi-a Organizaþia Mondialã a Comerþului ºi-a început
început activitatea la 1 activitatea la 1 ianuarie 1995 ºi este cadrul instituþional al
ianuarie 1995 ºi este activitãþii sistemului comercial mondial. OMC are un
cadrul instituþional al
activitãþii sistemului domeniu de cuprindere mai larg faþã de GATT (normele se
comercial mondial. aplicau numai la mãrfuri), incluzând serviciile ºi drepturile
de proprietate intelectualã.
4.2. ZONELE LIBERE
Zonele libere reprezintã, de regulã, o suprafaþã de

teren, limitatã de frontiere naturale sau artificiale, situatã în
apropierea sau în interiorul unei cãi de transport (port
maritim sau fluvial, aeroport, cale feratã), prin care se
tranziteazã un volum mare de mãrfuri.
Zonele libere au ca principal scop captarea investiþiilor
Zonele libere reprezintã,
de regulã, o suprafaþã de strãine directe necesare pentru dezvoltarea economicã.
teren, limitatã de Primele zone libere au apãrut în porturi încã din secolul al
frontiere naturale sau XVI-lea în Italia (Toscana, Livorno), apoi în Asia de Sud-Est
artificiale, situatã în
apropierea sau în (Singapore, Bangkok) având ca principal scop depozitarea
interiorul unei cãi de mãrfurilor. Mai târziu, în cadrul zonelor libere s-au introdus
transport (port maritim ºi alte operaþiuni pentru mãrfuri: reexportarea acestora,
sau fluvial, aeroport,
cale feratã), prin care se
sortarea, ambalarea iar în ultimul timp prelucrarea din care
tranziteazã un volum rezultã alte mãrfuri destinate exportului. Cele mai multe
mare de mãrfuri. zone libere sunt prezente în zonele litorale, mai ales acolo
unde existã o cerere mare pentru anumite mãrfuri, scutirea
de taxe vamale compensând o putere de cumpãrare mai
redusã. În þãrile dezvoltate ºi în unele þãri cu o creºtere
economicã rapidã (China), zonele libere au constituit factori
potenþiali pentru apariþia unor concentrãri industriale.
Zonele libere pot fi clasificate în funcþie de localizarea
Zonele libere pot fi
clasificate în funcþie de geograficã (porturi, regiuni litorale, regiuni interioare), de
localizarea geograficã operaþiunile desfãºurate (zone comerciale orientate spre
(porturi, regiuni export sau spre import, zone industriale).
litorale, regiuni
interioare), de
Conform ONUDI (Organizaþia Naþiunilor Unite
operaþiunile pentru Dezvoltarea Industriei), zonele libere sunt de
desfãºurate (zone urmãtoarele tipuri:
comerciale orientate
spre export sau spre Copyright © DEPARTAMENT ID 2009
import, zone
industriale). pdfMachine
74
Get yours now!
- zone portuare scutite de impozite, prezente pe insule,

axate pe operaþii simple, înfiinþate de STN (societãþi
transnaþionale);
- zone libere de depozitare, prezente în porturi ºi în
apropierea graniþelor;
- zone libere de frontierã, situate între douã þãri cu nivele
diferite de dezvoltare, unde se desfãºoarã mai ales activitãþi
industriale;
- zone libere comerciale- principaslul scop este
aprovizionarea cu mãrfuri din import;
- zone libere industriale de export, în care se realizeazã
anumite produse destinate exportului.
Zonele libere industriale, în concepþia UNCTAD
(Conferinþa ONU pentru Comerþ ºi Dezvoltare), reprezintã
o zonã geograficã care beneficiazã de privilegii vamale ºi
unde activitatea principalã este prelucrarea mãrfurilor în
vederea exporturilor. Acest tip reprezintã o evoluþie a
zonelor libere tradiþionale în care activitatea principalã o
constituia depozitarea sau comerþul.
Conceptul de zonã prelucrãtoare pentru export
Conceptul de zonã semnificã o enclavã teritorialã în care firmele strãine,
prelucrãtoare pentru
export semnificã o
beneficiare de privilegii speciale, produc bunuri industriale
enclavã teritorialã în pentru export. În evoluþia acestora s-au remarcat câteva
care firmele strãine, elemente:
beneficiare de privilegii a) în unele situaþii privilegiile zonei au fost extinse ºi
speciale, produc bunuri
industriale pentru în alte întreprinderi, locale sau deþinute de strãini, care
export. funcþioneazã în alte pãrþi ale teritoriului de stat, în ideea cã
aceste avantaje ar avea aceleaºi efecte pozitive asupra
exporturilor sau creãrii de locuri de muncã;
b) multe zone prelucrãtoare pentru export au
achiziþionat funcþii prelucrãtoare de import, operând
aproape exclusiv pentru piaþa internã Acest lucru este
prezent mai ales în America de Sud, datoritã unor condiþii
reale ca: dificultatea tehnicã de a controla contrabanda din
zonã spre þara gazdã, presiunile consumatorilor locali care
doresc acces la mãrfurile, superioare calitativ, produse în
zonã;
c) se constatã instalarea întreprinderilor interne în
zonele prelucrãtore pentru export, iar în unele þãri
participarea localã, cel puþin prin societãþi mixte, este
obligatorie. Aceasta se datoreazã presiunilor politice în
ideea cã avantajele economice acordate investitorilor strãini
pot sã reprezinte o discriminare împotriva întreprinderilor
locale;
d) în unele situaþii zona prelucrãtoare de export este
un teritoriu mult mai extins faþã de o enclavã, cãpãtând
pdfMachine
75
Get yours now!
denumirea de zonã economicã specialã, situaþie specificã

Chinei.
e) tendinþa actualã este de a se transforma zonele
prelucrãtoare de export în zone orientate spre servicii.
Aceastã evoluþie reflectã importanþa crescândã a sectorului
servicii în activitãþile economice, datoritã, îndeosebi,
impactului telecomunicaþiilor.
Prima zonã liberã cu caracter industrial a apãrut în
Irlanda, în 1959, prin crearea zonei libere de export
Shannon. India a creat prima zonã liberã industrialã din
þãrile în curs de dezvoltare (Kandla, în 1965). În anul 1970
existau numai 8 zone libere industriale în þãrile în curs de
dezvoltare, în 1980 erau 55 de zone libere industriale în 30
de þãri iar în prezent acestea sunt prezente în 60 de þãri în
curs de dezvoltare. Asia deþine 50 % din numãrul total, 80
de zone libere industriale sunt în America Latinã, iar 20 în
Africa.
Zonele off - shore Zonele off - shore reprezintã o variantã a zonelor
reprezintã o variantã a economice libere fiind orientate spre export, parcuri
zonelor economice libere
fiind orientate spre industriale sau tehnologice. Activitãþile off-shore sunt
export, parcuri considerate ca orice activitate comercialã legalã a
industriale sau persoanelor juridice ºi fizice strãine pe teritoriul þãrii unde
tehnologice. Activitãþile
off-shore sunt
au fost înregistrate cu un regim valutar, vamal, fiscal ºi
considerate ca orice administrativ preferenþial. Aceste zone sunt prezente
activitate comercialã îndeosebi pe teritoriile statelor mici, care pentru a obþine
legalã a persoanelor
profituri acordã facilitãþi fiscale investitorilor strãini cu
juridice ºi fizice strãine
pe teritoriul þãrii unde condiþia ca aceºtia sã nu practice nici o activitate pe
au fost înregistrate cu un teritoriul respectiv. Ele sunt create numai pentru investitorii
regim valutar, vamal, strãini, antrepenorii naþionali fiind obligaþi sã plãteascã
fiscal ºi administrativ
preferenþial. toate impozitele ºi taxele cãtre stat.
Teritorii off-shore sunt: Insulele Antile, Bahamas,
Cayman, Man, Barbados, Samoa de Vest, Irlanda,
Liberia,Cipru, Malta, Liban, Liechtenstein, Panama,
Singapore, Elveþia, Hong Kong º. a.
Companiile off-shore sunt foarte numeroase (peste
câteva milioane) pentru cã mulþi investitori preferã, pe cãi
legale sã se eschiveze de la plata impozitelor sau sã devinã
,,strãini” în þara lor de origine.
4.3. BURSELE DE MÃRFURI
Bursele de mãrfuri reprezintã un element structural de

importanþã deosebitã pentru comerþul mondial. Pânã în
Bursele de mãrfuri secolul al XVII-lea, principalele locuri de practicare a
reprezintã un element comerþului au fost târgurile organizate iniþial de
structural de importanþã comercianþii ambulanþi. Primele reglementãri stabileau
deosebitã pentru Copyright © DEPARTAMENT ID 2009
comerþul mondial. Pânã
pdfMachine
în secolul al XVII-lea, 76
principalele locuri de A pdf writer that produces quality PDF files with ease!
Produce quality
practicare PDF files in seconds and preserve the integrity of your original documents. Compatible across
a comerþului
au nearly all Windows platforms, if you can print from a windows application you can use pdfMachine.
fost târgurile
organizate iniþial de Get yours now!
locurile de vânzare în funcþie de tipul de marfã oferit,

introducându-se ºi interdicþia desfãºurãrii schimburilor în
afara acestor târguri în scopul de a preveni speculaþii ale
preþurilor. Creºterea numãrului de tranzacþii a impus
constituirea unor asociaþii de comerþ care reprezentau
interesele unei noi clase sociale.
Termenul de „bursã“ semnificã o instituþie a
economiei de piaþã. Denumirea se pare cã vine din Belgia,
unde o familie de hangii - Van der Boursen - a înfiinþat în
secolul al XIII-lea, în oraºul Bruges, un loc de întâlnire unde
se negociau metale preþioase ºi diferite mãrfuri. În timp,
locurile de întâlnire ale comercianþilor au primit numele de
bursã.
Bursele reprezintã locuri de concentrare a cererii ºi
ofertei pentru mãrfuri ºi hârtii de valoare. Bursele de
mãrfuri tranzacþioneazã bunuri care se individualizeazã
prin anumit caracteristici (greutate, volum, grad de
prelucrare). Ele sunt pieþe reprezentative având un
important rol în dinamizarea comerþului internaþional.
Funcþionarea permanentã asigurã continuitatea tranzacþiilor
comerciale ºi a proceselor economice.
Prima bursã de mãrfuri a Prima bursã de mãrfuri a fost cea din Anvers,
fost cea din Anvers, înfiinþatã în 1531, unde se încheiau tranzacþii cu mãrfuri
înfiinþatã în 1531, unde se aduse din coloniile belgiene. În anul 1554 se înfiinþeazã o
încheiau tranzacþii cu
mãrfuri aduse din bursã în Londra care dupã 1773 se va profila numai pe
coloniile belgiene. În anul schimburi financiare. În secolul al XVII-lea, în Franþa apar
1554 se înfiinþeazã o bursã bursele din Lyon, Toulouse, Rouen, Montpellier. Urmeazã
în Londra care dupã 1773
se va profila numai pe
în secolul al XVIII-lea bursele din Viena (1761), New York
schimburi financiare. (1792), Bruxelles (1799).
Bursele moderne au apãrut odatã cu introducerea
livrãrilor de mãrfuri „la termen“, proces desfãºurat pentru
prima oarã la Chicago, în 1865. Acest gen de comerþ s-a
extins apoi în New York, Londra, Berlin. În anul 1880 doar
grâul, porumbul, ovãzul, bumbacul fãceau obiectul
tranzacþiilor la termen. În timp, gama produseor
comercializate astfel s-a extins la materii prime industriale,
iar dupã 1971 ºi la metale preþioase.
Principalele burse de mãrfuri au urmãtoarea
repartiþie geograficã:
- în America de Nord cele mai imortante burse sunt Chicago
(cereale, carne), New York (cacao, cafea, zahãr, bumbac),
New Orleans (orez), Minneapolis (floarea soarelui),
Winnipeg (grâu).
- în Europa se remarcã bursele de la Londra (metale
preþioase, metale feroase ºi neferoase, produse petroliere),
pdfMachine
77
Get yours now!
Paris (zahãr, cafea, cacao), Amsterdam (cartofi), Rotterdam

(petrol, uleiuri comestibile).
- în Asia menþionãm bursele de la Kuala Lumpur (cauciuc
natural), Bangkok (orez), Tokyo (cereale, zahãr), Nagoya
(bumbac).
- în America de Sud sunt cunoscute bursele de la Santos,
Sao Paulo, Rio de Janeiro, iar în Oceania cea mai importantã
bursã este cea de la Sydney (aur, cereale).
4.4. ORGANIZAÞII ECONOMICE REGIONALE
Dezvoltarea în ultimele decenii a blocurilor

Dezvoltarea în ultimele
decenii a blocurilor economice regionale i-a determinat pe oamenii de ºtiinþã
economice regionale i-a punã în discuþie contradicþia sau legãtura strânsã dintre
determinat pe oamenii de procesul de globalizare ºi individualizarea zonelor de integrare
ºtiinþã punã în discuþie
economicã. Contradicþiile sunt legate de temerile cã
contradicþia sau legãtura
strânsã dintre procesul de accentuarea legãturilor economice, sociale ºi politice se va
globalizare ºi face la nivelul acestor blocuri în defavoarea celor la nivel
individualizarea zonelor global. Rolul acestor organizaþii este de a dinamiza
de integrare economicã.
schimburile economice, cu avantaje reciproce, având ca scop
creºterea economicã.Considerãm cã între procesul de
globalizare ºi cel de integrare este doar o diferenþã de
scarã;globalizarea urmãrind, în linii generale, aceleaºi etape
ca ºi integrarea la nivel regional (conform principiului
complementaritãþii).
Se disting trei etape ale integrãrii: economicã, politicã ºi
socialã.
Integrarea economicã este un proces complex de
dezvoltare a economiilor naþionale, apãrut dupã 1950, care
presupune o dezvoltare a interdependenþelor dintre state,
fiind determinat de un complex de factori, între care un rol
deosebit îl are revoluþia tehnico-ºtiinþificã contemporanã.
Dupã gradul de integrare se disting urmãtoarele faze
ale integrãri economice (cu mai multe faze în funcþie de
gradul de integrare, determinat, la rândul sãu, de
capacitatea de a adopta suplimantar unele politici
economice ale grupului care se impun cu prioritate în raport
cu politicile naþionale): acordurile de comerþ preferenþial,
zonele de liber schimb, uniunea vamalã, piaþa comunã,
uniunea economicã ºi financiarã.
Acordurile de comerþ preferenþial. Prin aceste înþelegeri
se stabilesc tarife reduse în raport de cele practicate faþã de
terþi. Cel mai important exemplu pentru aceastã fazã de
integrare este Asociaþia Statelor din Sud-Estul Asiei
(ASEAN).
pdfMachine
78
Get yours now!
Zonele de liber schimb. În aceastã fazã se eliminã total

barierele vamale dintre statele membre, permiþâmdu-se
politici independente ale membrilor faþã de terþi. Cele mai
importante zone economice de liber schimb sunt: Spaþiul
Economic European (format din cele 12 state membre ale
Comunitãþii Europene ºi cele 7 state ce formau AELS),
Asociaþia Europeanã a Liberului Schimb, Asociaþia
Integrãrii Latino-Americane, Acordul de Comerþ Liber al
Americii de Nord, Acordul de Liber Schimb SUA-Canada,
Acordul de Liber Schimb SUA-Israel, Acordul de Liber
Schimb al Tãrilor Central Europene.
Uniunea vamalã. Este o fazã superioarã de integrare în
care partenerii acceptã uniformizarea politicilor lor
comerciale faþã de terþi. Adoptarea acestei politici contribuie
la eliminarea unor fenomene distorsionate de tipul
pseudotransferurilor de produse intraregionale, destinate
ocolirii barierelor comerciale mai pronunþate în anumite þãri
decât în altele aparþinând aparþinând aceluiaºi grup.
Reprezentative pentru aceastã fazã a integrãrii sunt:
Benelux (Belgia, Olanda, Luxemburg), Comunitatea Africii
de Est (Kenia, Tanzania ºi Uganda).
Piaþa comunã. În aceastã fazã are loc dezvoltarea
liberului schimb la nivelul tuturor factorilor de producþie
(forþã de muncã ºi capital) precum ºi al tuturor categoriilor
de produse (bunuri fizice ºi servicii). Se disting pentru acest
stadiu de integrare: Piaþa Comunã a Americii Centrale,
Comunitatea Economicã Europeanã (ce 12 state, pânã la
transformarea în Uniunea Europeanã), Uniunea Mahgreb,
Mercosur.
Uniunea economicã ºi monetarã. Este faza superioarã ce
Prin analogie cu procesul presupune armonizarea legislaþiei între þãrile membre
de globalizare, integrarea precum ºi utilizarea une monede unice. Prin Tratatul de la
economicã reprezintã Maastricht (1991) Comunitatea Economicã Europeanã s-a
tendinþa de raportare la
un set de valori
propus trecerea cãtre aceastã fazã superioarã a integrãrii.
recunoscute la nivel Prin analogie cu procesul de globalizare, integrarea
regional economicã reprezintã tendinþa de raportare la un set de
valori recunoscute la nivel regional.Integrarea economicã
semnificã crearea unui spaþiu economic comun, libera
circulaþie a capitalurilor, mãrfurilor, serviciilor ºi
persoanelor, adaptarea unei politici comune în domeniul
industriei, agriculturii, serviciilor ºi în domeniul social. În
acelaºi timp, procesul de integrare conduce la o diviziune a
muncii, la o specializare intra ºi internaþionalã, fiind de fapt
un ansamblu de acþiuni prin care diferite state constituie un
grup sau un bloc comercial regional.
Principiile de bazã ale integrãrii economice sunt:
pdfMachine
79
Get yours now!
 Formarea unui spaþiu economic comun;

 Libera circulaþie a capitalurilor, mãrfurilor, serviciilor
ºi persoanelor;
 Armonizarea legislaþiei în domeniul economic,
monetar, financiar ºi social;
 Crearea unor instituþii comune asupra cãrora þãrile
participante transferã unele competenþe de naturã
economicã.
Principalele regiuni de integrare economicã
Uniunea Europeanã (UE)

Nucleul acestei organizaþii a fost format în 1951 prin
Nucleul acestei înfiinþarea Comunitãþii Economice a Cãrbunelui ºi Oþelului
organizaþii a fost format (CECO) de cãtre 6 state: Franþa, R.F. Germania, Italia,
în 1951 prin înfiinþarea Olanda, Belgia, Luxemburg.
Comunitãþii Economice
a Cãrbunelui ºi Oþelului
În 1957, la Roma se semneazã tratatul prin care
(CECO) de cãtre 6 CECO se transformã în Comunitatea Economicã Europeanã
state: Franþa, (CEE). În 1973 celor 6 state li se alãturã Marea Britanie,
R.F.Germania, Italia, Irlanda, Danemarca.
Olanda, Belgia,
Luxemburg. În 1979 se înfiinþeazã sistemul monetar european ºi se
introduce moneda unicã europeanã (ECU). În anii ulteriori
noi state aderã la CEE. Astfel, în 1981 Grecia ºi în 1986
Spania ºi Portugalia. În 1995, în UE (noua formã) intrã
Austria, Finlanda, Suedia. Numãrul statelor ajunge la 15.
Norvegia a hotãrât prin referendum sã nu adere la UE.
Denumirea de UE a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, cu
o întârziere de zece luni faþã de ce s-a stabilit la Maastricht
(decembrie 1991) Întârzierea s-a datorat ratificãrii greoaie de
cãtre parlamentele celor 12 state componente la acea vreme.
Principalele prevederi ale acestui tratat din care rezidã ºi
importanþa sa majorã sunt urmãtoarele: crearea Uniunii
Economice ºi Monetare, crearea Marii Pieþe Europene,
crearea Uniunii Politice, creºterea rolului Parlamentului
European, cetãþenia comunã.
Cea mai importantã dintre aceste prevederi, crearea
Uniunii Economice ºi Monetare are ca prim pas
introducerea monedei unice - EURO - la 1 ianuarie 1999. La
1mai 2004 UE primeºte alte 10 state: Cehia, Slovacia,
Polonia, Ungaria, Slovenia, Estonia, Letonia, Lituania,
Malta, Cipru, iar la 1 ianuarie 2007 România, Bulgaria.
O serie de state posedã statutul de state asociate la
UE cum este cazul Turciei ºi Croaþiei.
Asociaþia Economicã a Liberului Schimb (AELS)
Aceastã organizaþie a fost creatã în 1960 din iniþiativa
Marii Britanii ca o replicã la CEE (Franþa se opusese aderãrii
pdfMachine
80
Get yours now!
Marii Britanii la CEE) ºi a fost formatã iniþial din Marea

Britanie, Irlanda, Danemarca, Islanda, Norvegia, Suedia,
Finlanda, Austria, Elveþia, Liechtenstein. Ulterior unele þãri
au aderat la UE.
În mai 1992 CEE ºi AELS semneazã un acord privind
În mai 1992 CEE ºi crearea Spaþiului Economic European (SEE). În prezent SEE
AELS semneazã un
acord privind crearea
numãrã 380 milioane de locuitori ºi deþine 40% din comerþul
Spaþiului Economic mondial.
European (SEE). În Acordul de Liber Schimb al Europei Centrale (CEFTA)
prezent SEE numãrã 380 Iniþial a fost creatã Trilaterala de la Viºegrad alcãtuitã
milioane de locuitori ºi
deþine 40% din comerþul de Polonia, Ungaria, Cehoslovacia în februarie 1990, iar
mondial. ulterior, ca urmare a Declaraþiei de la Cracovia (octombrie
1991) s-a cãzut de acord în privinþa creãrii unei zone de liber
scimb în conformitate cu prevederile GATT pânã la 1
ianuarie 2001. În anul 1994 a fost acceptatã ºi Slovenia ca
membru cu drepturi depline. Iniþial România a fost refuzatã
la aceastã înþelegere, dar dupã îndelungate negocieri, cele 5
state (numãr rezultat din împãrþirea Cehoslovaciei) au
hotãrât ºi primirea României - 1 iulie 1997, iar ulterior ºi a
Bulgariei. Dintre prevederile mai importante ale acestui
acord trebuiesc amintite o serie de reduceri ale taxelor
vamale la mai multe categorii de produse industriale ºi
agricole.
Cooperarea Economicã Cooperarea Economicã a Mãrii Negre (CEMN)
a Mãrii Negre (CEMN) A fost înfiinþatã prin declaraþia semnatã în iunie 1992
a fost înfiinþatã prin la Istanbul de cãtre statele riverane Mãrii Negre: Turcia,
declaraþia semnatã în
iunie 1992 la Istanbul de
Bulgaria, România, Rusia, Ucraina, Georgia precum ºi de
cãtre statele riverane alte þãri: Grecia, Rep. Moldova, Armenia, Azerbaidjan,
Mãrii Negre: Turcia, Albania.
Bulgaria, România, CEMN reprezintã o structurã regionalã cu rolul de a
Rusia, Ucraina, Georgia
precum ºi de alte þãri: pune în valoare potenþialul economic, resursele umane (250
Grecia, Rep. Moldova, milioane locuitori), situarea geopoliticã. Un obiectiv de
Armenia, Azerbaidjan, primã importanþã pentru aceastã organizaþie îl reprezintã
Albania.
transportul gazelor naturale ºi al petrolului dinspre Mare
Caspicã spre Europa Occidentalã, element de maximã
importanþã deosebitã ºi pentru România. Principalele atuuri
de care dispune þara noastrã sunt: un grad mare de
siguranþã, existenþa unor disponibilitãþi de prelucrare,
capacitatea sporitã a portului Constanþa, facilitarea legãturii
cu Marea Nordului prin intermediul Dunãrii. Energia
constituie, de altfel una din principalele preocupãri în
cadrul acestei regiuni de integrare. Se cautã noi strategii ºi
politici, criterii ºi prioritãþi în scopul conectãrii reþelelor din
regiune pentru crearea unui sistem regional.
De asemenea, transporturile reprezintã un domeniu
de primã cooperare, avându-se în vedere realizarea unor
pdfMachine
81
Get yours now!
coridoare de transport cãtre Asia Centralã ºi Orientul

Mijlociu. Comitetul pentru transport a acordat o atenþie
deosebitã unor proiecte: coridorul nr. 7, nr. 8, sau coridorul
Marea Neagrã - Rusia Centralã - Marea Azov. O mare
importanþã este acordatã problemei dezvoltãrii
oportunitãþilor de investiþii pentru dezvoltarea industriei ºi
a comerþului.
Acordul de Liber Schimb Nord American (NAFTA)
Acordul de Liber Schimb
Nord American (NAFTA). Acest acord a fost iniþiat în 1989 între S.U.A. ºi Canada,
Acest acord a fost iniþiat în ulterior a aderat ºi Mexicul care într-o primã fazã a
1989 între S.U.A. ºi întâmpinat dificultãþi din partea S.U.A. Începând cu
Canada, ulterior a aderat
ºi Mexicul care într-o decembrie 1992 acordul a fost ratificat de cele trei þãri ºi a
primã fazã a întâmpinat intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994. NAFTA - aceastã piaþã
dificultãþi din partea comunã de circa 360 milioane locuitori - este consideratã în
S.U.A. Începând cu
decembrie 1992 acordul a
prezent a doua regiune de integrare, ca potenþial , dupã
fost ratificat de cele trei Uniunea Europeanã. Acest bloc reuneºte douã þãri cu
þãri ºi a intrat în vigoare la venituri pe locuitor foarte mari – S.U.A. ºi Canada ºi o þarã
1 ianuarie 1994.
în curs de dezvoltare – Mexic având loc astfel o deplasare a
procesului de integrare ºi pe axa Nord-Sud. Acordul conþine
numeroase prevederi privind comerþul reciproc cu servicii,
telecomunicaþii, fluxurile de capital, politicile comune în
domeniul concurenþei ºi drepturilor de proprietate
intelectualã.
Pentru viitor, într-o perioadã de 15 ani, se prevede o
eliminare a tuturor barierelor vamale dintre S.U.A., Canada
ºi Mexic ºi crearea unei pieþe unice.
Piaþa Comunã a Sudului (MERCOSUR)
Piaþa Comunã a Sudului
(MERCOSUR) În anul 1986 Argentina ºi Brazilizia au semnat un
În anul 1986 Argentina ºi acord de cooperare care a reprezentat punctul de plecare
Brazilizia au semnat un pentru crearea acestei regiuni de integrare, iar în 1990, la
acord de cooperare care
a reprezentat punctul de
Buenos Aires a fost încheiatã o înþelegere prin care se
plecare pentru crearea prevedea crearea unei uniuni vamale pânã în 1994. Acest
acestei regiuni de lucru a fãcut ca ºi Paraguay ºi Uruguay sã fie interesate,
integrare, iar în 1990, la
astfel cã, în 1991 este semnat, la Asuncion, tratatul de
Buenos Aires a fost
încheiatã o înþelegere înfiinþare a MERCOSUR, prin care se prevedea crearea unei
prin care se prevedea uniuni vamale pânã în 1995, astfel cã este, începând cu 1
crearea unei uniuni ianuarie 1995, prima zonã de liber schimb ºi de uniune
vamale pânã în 1994.
vamalã din America Latinã ºi cea de-a patra în lume ca
importanþã dupã UE, NAFTA ºi ASEAN. La mijlocul anului
1995 Bolivia ºi Chile au încheiat înþelegeri prin care au
obþinut statutul de membru asociat. Produsul intern brut
este de circa o jumãtate din cel total al Americii Latine,
potenþialul de dezvoltare este de asemenea foarte mare-12
mil.km2 ºi 200 mil. consumatori.
Asociaþia Naþiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN). Este o
Asociaþia Naþiunilor din
organizaþie creatã la Bangkok la 8 august 1967, în timpul
Asia de Sud-Est
(ASEAN). Este o
organizaþie creatã la pdfMachine
Bangkok la 8 august A pdf writer that produces quality PDF files with ease! 82
Produce
1967, quality PDF files in seconds and preserve the integrity of your original documents. Compatible across
în timpul
nearly all Windows
desfãºurãrii rãzboiuluiplatforms, if you can print from a windows application you can use pdfMachine.
din Vietnam, având ca Get yours now!
scop regruparea þãrilor
desfãºurãrii rãzboiului din Vietnam, având ca scop

regruparea þãrilor din regiune în faþa ameninþãrii comuniste.
Statele fondatoare sunt: Indonezia, Malaysia, Filipine,
Singapore ºi Thailanda.
Forumul de Cooperare Economicã Asia-Pacific (APEC)
Aceastã organizaþie a luat naºtere dintr-o iniþiativã a
S.U.A. ca o formã de avertizare a UE, cã îºi poate gãsi
oricând aliaþi în Asia, reprezentând cel mai important
proiect de integrare din lume. APEC a luat fiinþã în 1989, cu
ocazia Conferinþei ministeriale de la Canberra, unde au
participat 12 state din zona Asia-Pacific: Australia, Brunei,
Canada, Corea de Sud, Filipine, Indonezia, Japonia,
Malaysia, Singapore, S.U.A., Thailanda ºi Noua Zeelandã.
În anul 1991 au mai fost primite Republica Popularã
Chinezã, Hong-Kong China, Taiwan, din 1993 numãrul
membrilor a crescut la 17 prin aderarea Mexicului ºi a
statului Papua-Noua Guinee, iar în 1994 Chile mãreºte
numãrul la 18. Reuniunea de la Vancover (1997) a hotãrât
primirea a trei noi state: Federaþia Rusã, Peru ºi Vietnam.
Condiþiile pe care trebuie sã le îndeplineascã un stat ce
doreºte sã facã parte din APEC: sã fie din aceastã regiune, sã
aibã relaþii economice cu membrii APEC sã accepte
obiectivele unei zone libere de comerþ ºi o liberã circulaþie a
investiþiilor.
Întâlnirea de la Bogor (Indonezia), din 1994, a stabilit
principalele obiective ale acestui forum de cooperare:
- liberalizarea comerþului ºi a investiþiilor în zona Asia-
Pacific pânã în anul 2010 de cãtre statele avansate (S.U.A.,
Japonia, Canada, Australia, Noua Zeelandã) ºi pânã în 2020
de þãrile în curs de dezvoltare;
- extinderea ºi accelerarea programelor APEC de facilitare a
schimburilor comerciale;
În anul 1984 aderã ºi Brunei, urmat în 1995 de cãtre
Vietnam. Ulterior au mai fost primite ºi Myanmar, Laos ºi
Cambodgia Obiectivul major al acestei organizaþii este de a
se transforma într-o zonã de liber schimb–Asian Free Trade
Area pânã în anul 2008.
1. Caracterizaþi etapa capitalismului liberei concurenþe.
2. Definiþi zonele libere.
3. Definiþi zonele off – shore.
4. Care sunt principiile de bazã ale integraãrii europene?
pdfMachine
83
Get yours now!
1. etapa capitalismului liberei concurenþe douã

perioade:
a) perioada de la prima revoluþie industrialã ºi pânã la
jumãtatea secolului al XIX – lea, în care Anglia deþinea
monopolul industrial ºi comercial la nivel mondial. Rolul
capitalului comercial devine tot mai redus, în schimb creºte
foaret mult cel al capitalului industrial. Baza comerþului este
transferatã de la producþia oferitã de micii producãtori de
mãrfuri cãtre circulaþia produselor oferite de marea
industrie. Pe mãsurã ce puterea sa comercialã a crescut,
Anglia renunþã la protecþionism ºi proclamã liberul schimb,
ceea ce îi oferã posibilitatea de a pãtrunde uºor pe pieþele
altor þãri
Prima revoluþie industrialã a avut ca urmãri
dezvoltarea în continuare a pieþei mondiale ºi a diviziunii
internaþionale a muncii. Acest lucru a fost posibil datoritã
unei serii de factori:
 noile tehnologii au fãcut posibilã diversificarea
producþiei, marea producþie din agriculturã determinã
apariþia agriculturii comerciale;
 marea industrie dezvoltã continuu producþia de
mãrfuri, ceea ce impune noi pieþe de desfacere, atât la nivel
naþional cât ºi internaþional;
 creºterea producþiei impune ºi sporirea consumului
de materii prime, se atrag în circuitele comerciale noi þãri
care erau numai cumpãrãtori de produse manufacturate;
 dezvoltarea industriei duce la apariþia unor mari
centre industriale în care se concentreazã o populaþie în
continuã creºtere, implicând ºi o dezvoltare a pieþelor de
produse agricole ºi de bunuri industriale;
 marea producþie determinã ºi dezvoltarea
transporturilor ºi a comunicaþiilor, elemente cu rol esenþial
în derularea schimburilor comerciale.
b) perioada care începe în deceniul ºase al secolui al
XIX - lea ºi se desfãºoarã pânã în deceniul opt al aceluiaºi
secol. Principala caracteristicã este dezvoltarea deosebitã a
liberei concurenþe ca urmare a apariþiei unor noi puteri
industriale: SUA, Germania, Franþa. Creºte sfera de
extindere a pieþei mondiale ºi se mãreºte capacitatea sa de
absorbþie. Se dezvoltã în mod revoluþionar transporturile,
îndeosebi feroviare ºi maritime. În majoritatea statelor se
atenueazã protecþionismul ºi se adoptã liberul schimb.
2. Zonele libere reprezintã, de regulã, o suprafaþã de
teren, limitatã de frontiere naturale sau artificiale, situatã în
apropierea sau în interiorul unei cãi de transport (port
maritim sau fluvial, aeroport, cale feratã), prin care se
pdfMachine
84
Get yours now!
tranziteazã un volum mare de mãrfuri. Zonele libere au ca

principal scop captarea investiþiilor strãine directe necesare
pentru dezvoltarea economicã.
3. Zonele off - shore reprezintã o variantã a zonelor
economice libere fiind orientate spre export, parcuri
industriale sau tehnologice. Activitãþile off-shore sunt
considerate ca orice activitate comercialã legalã a
persoanelor juridice ºi fizice strãine pe teritoriul þãrii unde
au fost înregistrate cu un regim valutar, vamal, fiscal ºi
administrativ preferenþial.
4. Principiile de bazã ale integrãrii economice sunt:
 Formarea unui spaþiu economic comun;
 Libera circulaþie a capitalurilor, mãrfurilor, serviciilor
ºi persoanelor;
 Armonizarea legislaþiei în domeniul economic,
monetar, financiar ºi social;
 Crearea unor instituþii comune asupra cãrora þãrile
participante transferã unele competenþe de naturã
economicã.
Bibliografie minimalã
Bari I., (2001), Globalizare ºi probleme globale, Ed. Economicã, Bucureºti

Caraiani Gh., Cazacu C., (1995), Zonele libere, Ed. Economicã, Bucureºti
Dobrescu E. (2001), Integrarea economicã, Ed. All Beck, Bucureºti
Gamblin A., (2004), Economia Lumii -2004, Ed.. ªtiinþelor Sociale ºi Politice, Bucureºti
Negoescu B.,Vlãsceanu Gh., (2001) Geografie economicã. Resursele Terrei, Ed. Meteora Press.
Bucureºti
Velcea I., Ungureanu Al., (1993), Geografia economicã a lumii contemporane, Ed. ªansa SRL,
Bucureºti
Sutã., N., Sutã-Selejan Sultana, (1997), Istoria comerþului mondial ºi a politicii
comerciale, Ed. All, Bucureºti.
***(2004), Handbook of International Trade and Development Statistics, U.N., New
York.
BIBLIOGRAFIE
ALBERT M. (1994), Capitalism contra capitalism, Editura Humanitas, Bucureºti.

ALBU CORNEL, ANDRESCU EUGEN (1995), Consideraþii privind viitoarea lãrgire
spre “Est” a Uniunii Europene, în Conjunctura economiei mondiale;
ALIBER R. (1970), A theory of foreign direct investment, în The International
Corporation, Cambridge University Press
ALLIX, J.P. SOPPELSA J. (1981) Images de la Terre et des Hommes, Editura Belin,
Paris;
pdfMachine
85
Get yours now!
ANDREESCU E, POPESCU GEOMINA (1997), Efecte ale criteriilor de convergenþã

ale tratatului de la Maastricht, teorii, modele, previziuni, în Conjunctura economiei
mondiale;
ANGLADETTE A. (1966), Le riz, G.P. Maisonneuevw et Larose, Collection
“Techniques agricoles et productions tropicalkes “, Paris;
APÃVÃLOAIEI M., CHIRIAC D. (1972), Curs de geografie economicã
generalã, Centrul de Multiplicare al Universitãþii Iaºi.
AUSCHER L., ROZET G. (1920), Urbanisme et tourisme, Editura E. Leroux, Paris;
AUVERS D. (1991), Economie mondialã. Editura Humanitas, Bucureºti.
BAILLY A. (1991), Les concepts de la geographie humain, Masson, Paris.
BAL ANA (1994), Acordurile de asociere al Uniunea Economicã a þãrilor Est–Europene
(prezentarea comparatã), în Conjunctura economiei mondiale;
BALAN CRISTINA (1997), Utilizarea eficientã a terenurilor de construcþii elemente
ale dezvoltãrii urbane, în Conjunctura economiei mondiale;
BALTATU L. (1994), Industria chimicã est – europeanã în contextul tranziþiei la
economia de piaþã, în Conjunctura economiei mondiale;
BALTATU MONICA (1994), Direcþii de restructurare a industriei mobilei în þãrile
occidentale, în Conjunctura economiei mondiale;
BALTATU MONICA (1995), Impactul Uniunii Europene asupra comerþului cu
mobilã, în Conjunctura economiei mondiale;
BALTATU MONICA (1997), Delocalizarea producþiei de mobilier din Europa de Vest
cãtre Europa de Est, avantajele comparative ale Poloniei, în Conjunctura economiei
mondiale;
BALTATU MONICA (1997), Politica Uniunii Europene în domeniul produselor
lactate în perspectiva anului 2000, în Conjunctura economiei mondiale;
BÂLTEANU GH. (1973), Din istoricul ºi viaþa plantelor tehnice, Editura Tineretului,
Bucureºti.
BARI I. (2001), Globalizare ºi probleme globale, Editura Economicã, Bucureºti
BARI L. (1997), Economie mondialã, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, R.A.
Bucureºti.
BÃLÃCEANU P. (1899), Viile vechi ºi noi. O privire retrospectivã asupra viticulturii
europene ºi americane de la începuturi ºi pânã în 1868, Bucureºti.
BÃLCESCU N. (1960), Chestiunea economicã în Principatele Române în Texte din
literatura economicã în România, Editura Academiei, Bucureºti;
BEAUJEU-GARNIER J., CAMBLIN A., DELOBEZ A. (1985), Images économiques
du monde, Société d’Edition d’Enseignement Supérieur, Paris.
BERTIN J. (1971), Atlas des cultures vivrieres, Ecole Pratique des Hautes Etudes,
Paris, 1971;
BIVOL GH. (1997), Acordul General pentru Tarife ºi Comerþ, Editura ªtiinþificã ºi
Enciclopedicã, Bucureºti, 1997;
BLANC A. (1968), Cours de geographie agraire, Nanterre.
BOESCH H. (1964), A geography of world economy, Van Nostrand, Princeton.
BOIS D., CADECEAU G. (1909), Les végétaux-leur rôle dans la vie quotidienne,
Paris.
BOLD I., CRACIUN A. (1996), Structuri agrare în lume, Editura Mirton,
Timiºoara;
pdfMachine
86
Get yours now!
BONNAMOUR J. (1984), Saysages agraires et sociétés, Paris.

BONTEA V. (1960), Sfecla de zahãr, Editura Agrosilvicã, Bucureºti.
BORDEIANU T., colab. (1968), Pomicultura specialã, Editura Agrosilvicã,
Bucureºti.
BOTZAN M. (1974), Culturi irigate, Editura Agrosilvicã, Bucureºti.
BOURRE1IER P., H., DIETHRICH R. (1989), Le mobi1e 1a p1anete ou 1’enjeu des
ressources nature11es, Editura Economicã, Paris;
BOZON P. (1983), Geographie mondia1e de 1’e1evage, Editura Litec, Paris;
BRAGHINÃ C. (2004), Aspecte actuale în distribuþia geograficã ºi sectorialã a
investiþiilor strãine directe, Comunicãri de geografie vol. VIII, Editura Universitãþii
din Bucureºti
BRAGHINÃ C. (1998), Foreign Direct Investments in Post-Comunist Romania, în
Romanian-British Geographical Interchange, Editura Corint;
BRAGHINÃ C. (2002), Criterii de ierarhizare economicã a naþiunilor, Terra 1-2/2001,
SGR;
BRAGHINÃ C., ZAMFIR DANIELA, (2003), Investiþiile strãine directe. Indicele de
potenþial ºi indicele de performanþã, Comunicãri de geografie vol. VII, Editura
Universitãþii din Bucureºti;
BRAN P. (1997), Relaþii financiare ºi monetare internaþionale, Editura Economicã,
Bucureºti;
BROWN L. (2002), Politica ecologicã a Planetei, Editura Tehnicã, Bucureºti
BROWN L. (2005), Depãºind resursele Planetei, Editura Tehnicã, Bucureºti
BROWN L., coord. (1989-2001), Probleme globale ale omenirii, Editura Tehnicã,
Bucureºti.
BROWU L. (1993), Tab1eau de borde de 1a p1anete, Editura 1a Decouverte, Paris;
BUCUR C. (1982), Þãrile Americii Centrale, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,
Bucureºti.
BUJOR ANA (1994), China–drumu1 spre economia socia1istã de piaþã, în
Conjunctura economiei mondia1e;
BUMBAC CRISTINA (1995) Crono1ogia principa1e1or evenimente sociopo1itice
ºi economice din 1994, în Conjunctura economiei mondia1e;
BYRNS T. RALPH, STONE W., SCOTT G. (1989), Foresman – Economics, Fourth
Edition;
CAMPEANU VIRGINIA (1997), Urbanizarea ºi strategii de protecþie a mediu1ui
urban, în Conjunctura economiei mondia1e;
CÂNDEA MELINDA, PEPTENATU D. (2002), Geografia agriculturii. Cultura
plantelor, Editura Universitãþii din Bucureºti;
CANDOLLE A. (1904), The origin of cultivated plants, New York.
CANTOR L. (1970), A world geography of irrigation, Ediburgh.
CARAIANI GH., CAZACU C. (1995), Zonele libere, Editura Economicã, Bucureºti
CARBON L.B. (1971), Essai sur l’histoire de la pensée et des doctrines economiques,
Editura Montchretien;
CARPENTIER J., LEBRUN F. (1992), Historie de 1’Europe, Editura Du Seui1,
Paris;
CARTAS MARIA (1994), Tendinþe actua1a ºi de perspectiva pe piata mondia1a a
1ocomotive1or, în Conjunctura economiei mondia1e;
pdfMachine
87
Get yours now!
CARTAS MARIA (1995), Ro1u1 mari1or grupuri industria1e în domeniu1

construcþiei de maºini, în Conjunctura economiei mondia1e;
CARTAS MARIA (1995), Tendinþe în structura industriei pe p1an mondia1, în
CARTAS MARIA (1997), Tendinþe pe piaþa vest – euorpeanã a aparaturii
e1ectrocasnice, în Conjunctura economiei mondia1e;
CAZES G. (1995), Les fondements de 1a geographie du toruisme, Editura Masson,
Paris, 1995;
CÃMÃªOIU CAMELIA, coord. (1994), Economia ºi sfidarea naturii, Editura
Economicã, Bucureºti.
CETINÃ ELENA (1981), Probleme de geografie economicã mondialã, Editura
Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti;
CHIÞU C. (1977), Preocupãri privind mãrirea patrimoniului funciar mondial ºi
sporirea productivitãþii terenurilor agricole, ,,În ajutorul profesorului de
geografie”, tom IV, Bucureºti.
CIOBANU C. (1994), Noi centre a1e industriei petrochimice mondia1e, în
CIOBANU C. (1997), Perspective1e pieþei mondia1e a materia1e1or p1astice de mare
tonaj, în Conjunctura economiei mondia1e;
CIOBANU C. (1997), Tendinþe de restructurare a industriei chimice în SUA, în
CLARK C. (1967), Population growth and land use, London.
CLAVAL P. (1976), Élements de géographie économique, Paris.
CLAVAL S. (1976), Eléments de géographie économique, Maison Th. Germin,
Paris.
CRAIANI GH. (1998), Transporturi ºi expediþii rutiere, Editura “Lumina Lex”,
Bucureºti;
CRISTESCU MAGDALENA (1995), Tendinþe ºi mutatii pe piaþa internationa1ã a
produse1or industriei uºoare, în Conjunctura economiei mondia1e;
CRISTESCU MAGDALENA (1997), Perspective1e 1ibera1izãrii comerþu1ui cu
texti1e ºi îmbracãminte dupã runda Uruguay, în Conjunctura economiei mondia1e;
CSABA L. (1991), First 1essons of transformig the economic systems în Centra1
Europe, mimeo Budapest;
DACIER G. (1983), Geographie termina1es ABCD, Editura Be1in, Paris, 1983;
DADUIANU VASILESCU IO1ANDA (1994), Une1e consideraþii privind 1egãtura
dintre creºterea economicã ºi externa1itãþi în þãri1e în curs de dezvo1tare ºi în þãri1e
industria1izate, în Conjunctura economiei mondia1e;
DAIANU D. (1996), Transformarea ca proces rea1, IR1I, Bucureºti;
DAVIDESCU D. (1974), Chimizarea agriculturii, Editura Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti.
DEBIE, F. (1996), Geographie economique et humaine, Editura PUF;
DELOBEZ A. (1998), Torusime, images economiques du monde, SEDES , Paris;
DERRUAU M. (1991), Geographie humaine, Editura Armand Colin, Paris.
DOBRESCU E. (2001), Integrarea economicã, Editura All Beck, Bucureºti
DOLGU GH., coord. (1989), Economia mondialã, Editura Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti.
pdfMachine
88
Get yours now!
DONA I. (2000), Economie rurala, Editura Economicã, Bucuresti;

DONA I. (2000), Politici Agricole, Editura Semne, Bucureºti;
DONA I. (2000), Structuri asociative în agriculturã, Editura Semne, Bucureºti;
DRÂMBÃ O. (1984), Istoria culturii ºi civilizaþiei, vol. I, Editura ªtiinþificã ºi
Enciclopedicã, Bucureºti.
DUMITRESCU S., BAL ANA, (1999), Economie mondialã, Editura Economicã,
Bucureºti.
DUMITRESCU, I. (1988), Bari-Sanse1e unei 1umi, Editura Po1itica, Bucureºti;
DUMITRSCU ST., ANA BAL (1999), Economie Mondialã, Editura Economicã,
Bucureºti;
DUMONT R., (1954), Économie agricole dans le monde, Paris.
ENACHE I. (1997), Construcþia de maºini-une1te din SUA. Confruntari ºi strategii de
adaptarea 1a cerinte1e pieþei, în Conjunctura economiei mondia1e;
ENACHE I. (1997), Restructurãri ºi evo1uþii pe piaþa internationa1ã a servicii1or de
engineering ºi construcþii, în Conjunctura economiei mondia1e;
ENACHE I. (1994), Principa1e1e direcþii a1e progresu1ui tehnic în industria
producatoare de scu1e pentru pre1ucrarea meta1e1or, în Conjunctura economiei
mondia1e;
ENGELS F. (1966), Dialectica naturii, Editura Politicã, Bucureºti;
ERDE1I G., BRAGHINA C., FRASINEANU D. (1998), Geografie economicã
mondia1ã, EdituraFundatiei “România de maine”, Bucureºti;
ERDE1I G., CANDEA ME1INDA, BRAGHINA C., COSTACHIE S., ZAMFIR
DANIE1A (1999), Dicþionar de geografie umanã, Editura Corint, Bucureºti;
ERDELI G., BRAGHINÃ C., FRÃSINEANU D. (2000), Geografie economicã mondialã,
Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti;
F1ORICE1 GH. V., MIHAI N. G. (1999), Coridoru1 de transport euroasiatic prin
Marea Neagra - Drumu1 mãtãsii în seco1u1 XXI, Editura Economicã, Bucureºti;
FARCY N. (1970), Economie agricole, Edition Sirey, Paris.
FISTUNG D. (1999), Transporturi, teorie economica, 1egis1atie, Editura “A11 Beck,
Bucureºti;
FISTUNG D., STOICA M. (1994), Cerinte ºi perspective a1e modernizarii
infrasturcturii, Prob1eme economice nr. 32 - 33, CIDE, Bucureºti;
FRANCU M. (1994), Noi tendinþe în po1itici1e de creºtere economicã, în Conjunctura
economiei mondia1e;
FRANCU M. (1995), Acce1erarea industria1izãrii ºi a creºterii economice pe ca1ea
promovãrii exporturi1or, în Conjunctura economiei mondia1e;
FRANCU M. (1997), A1ianþe1e europene de cooperare, o ºansã de export ºi de integrare
a întreprinderi1or româneºti în industria Uniunii Europene, în Conjunctura economiei
mondia1e;
FRANCU M. (1997), Ro1u1 organizaþii1or naþiona1e în strategia de promovare a
exporturi1or, în Conjunctura economiei mondia1e, 1997;
FRYDMAN R., RAPACZYNSKY A. (1994), Privatisation în Eastern Europe: is the
state wiherging away? CEU Press;
FURON R., (1967), Problema apei în lume, Editura ªtiinþificã, Bucureºti.
GAFTONIUC SIMONA (1995), Finanþe internaþionale, Editura Economicã,
Bucureºti;
pdfMachine
89
Get yours now!
GALBRAITH J.K. (1982), ªtiinþa economicã ºi interesul public, Editura Politicã,

Bucureºti;
GALET P. (1970), Precis de viticulture, Montpelier.
GAMBLIN A. (2004), Economia Lumii -2004, Editura ªtiinþelor Sociale ºi Politice, Bucureºti;
GENEREUX J. (1992), Introduction á l’économie, Paris;
GEORGE P. (1956), La compagne, Editura PUF, Paris;
GEORGE R. (1964), Précis de géographie économique, Presses Univ. de France,
Paris.
GEORGE S. (1968), Géographie agricole du monde, Presses Univ. de France, Paris.
GHIBUTIU AGNES (1995), Servicii1e-un mij1oc de integrare a României în
structuri1e economice europene, în Conjunctura economiei mondia1e;
GHIBUTIU AGNES (1995), Servicii1e o componenþã esenþia1ã a po1itici1or
industria1e contemporane, în Conjunctura economiei mondia1e;
GHIBUÞIU AGNES (2005), Sistemul comercial multilateral ºi provocãrile noului
mileniu, în vol. România ºi noile þãri member sub impactul integrãrii europene ºi
al globalizãrii, Institutul de Economie Mondialã, Bucureºti;
GHIBUÞIU AGNES (2005), Sistemul comercial multilateral ºi provocãrile noului
mileniu, în vol. România ºi noile þãri member sub impactul integrãrii europene ºi
al globalizãrii;
GIDE CH., RIST CH. (1926), Istoria doctrinelor economice, de la fiziocraþi pânã azi,
Editura Casei ªcolilor, Bucureºti;
GILBANK G. (1974), Introduction à la géographie générale de l’agriculture, Masson et
Compagnie, Paris.
GIOTART L.J.P. (1990), Geographie du tourisme, Editura Masson, Paris;
GIURCÃNEANU C. (1982), Terra-izvor de viaþã ºi bogãþii, Editura Didacticã ºi
Pedagogicã, Bucureºti.
GRADINARU MARUSIA (1994), Imp1icatii1e funcþionãrii Pieþei Interne Unice
Europene asura competitivitãþii tehno1ogice g1oba1e, în Conjunctura economiei
mondia1e;
GRIGG D. B. (1984), An introduction to agricultural geography, Hutchinson,
London.
GROZA O., ISTRATE MARINELA, CÃPITAN R. (2005), Geografia industriei,
Iaºi;
GRUMEZA N. (1968), Irigaþiile pe glob, Editura ªtiinþificã, Bucureºti.
GUGLIELMO R. (1996), Les grandes metropo1es du monde et 1eur cirse, Editura
Armand Co1in, Paris;
HART1EY C.W.S. (1967), The Oi1 Pa1m, Editura Longman, Londra;
HILARRY M. H. (1972), Cherry cultivation on the continent, Agriculture, vol. 79, nr.
1/1972.
HODDER B., LEE R., (1974), Economic geography, Methuen, Londra.
Hoerner J.M. (1994), Introduction au geotourisme, Editura Litec, Paris;
HOLBEIN R.J. (2001), Summary of the Free Trade Area of the Americas, Draft
Text, Part I and Part II, North American Free Trade & Investment Report nr.14/
2001;
HRISTEA ANCA MARIA (1994), Considerente privind cooperarea internaþionalã în
materie fiscalã ºi în domeniul tehnic, în Conjunctura economiei mondiale;
pdfMachine
90
Get yours now!
HRISTEA ANCA MARIA (1995), Spaþiul economic Asia Pacific în perspectiva anilor
2020, în Conjunctura economiei mondiale;
HRISTEA ANCA MARIA (1997), Forþa de muncã ºi ºomaju1 în þãri1e OCDE –
Evo1uþii ºi perspective, în Conjunctura economiei mondia1e;
ILIEª AL., ILIEª DORINA (1998), Resursele naturale, Editura Universitãþii din
Oradea,
INOTAI A. (1994), Some remarks on deve1opments în foreign trade, în Centra1 and
eastern eurpean economise, I.W.E., Papers nr. 36/1994;
IONESCU V. (1972), Combaterea eroziunii solului, I.D.T., Bucureºti.
IORDACHE LUCIA (1994), Orientãri1e po1iticii de restructurare a agricu1turii în
Po1onia în u1time1e douã decenii ºi efecte1e acesteia asupra sectoru1ui agrico1, în
IVAN MARI1ENA (1997), Situaþia actu1ã a cerecetãrii ºtiinþifice ºi experimenta1e în
Cehia, în Conjunctura economiei mondia1e;
IVANCIU N.V. (1992), Istoria gândirii economice, Edittura Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti;
JIRITESCU C. (1978), Re1aþii va1utar – financiare internaþiona1e, Editura ªtiinþificã
ºi Encic1opedicã, Bucureºti;
JOUVEN M. (1942), Les p1antes a hui1e, Editura Rustica, Paris;
KELLOG C. E. (1970), Soil, Plant Agriculture, San Francisco.
KEYNES J.M. (1970), Teoria generalã a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii ºi a banilor,
Ed. ªtiinþificã, Bucureºti;
KNAFOU R. (1992), De que1ques rapports souvent contradictoires entre tourism
et1’environnement, La Documentation francaise, Paris;
KOLOSOV I. (1999), Mejdunarodnoe pravo, Izdatelistvo Grand, Moscva;
KOMAREK V. (1993), Czeck and S1ovak Federa1 Repub1ic: a new apporch, în
Economic Transformation în Centra1 Europe – a progress report, Londra;
KRIFA H. (1993) La dinamique des investissments directs etrangers en Po1ogne:
enjeux, determinatnts et impacts, în CEASCH în r. 16/1993;
LAMARTIERE GENEAU ISABELLE, STASZAK J F. (2000), Principes de
géographie économique, Breal, Paris.
LEBEAU R. (1992), Les grands types de structures agraires dans 1e monde,
Editura Nathan, Paris;
LELART M. (1988), Les operations du FMI, Economica, Paris;
LERY F. (1970), Le cacao, Editura PUF, Paris;
LEÞEA I., UNGUREANU AL. (1979), Geografie economicã mondialã, Ed. Didacticã
ºi Pedagogicã, Bucureºti.
LEÞEA I., V1ÃSCEANU GH. (1980), Transporturi1e mondia1e în seco1u1 XX,
Editura A1batros, Bucureºti;
LINDERT H.P. (1986), Internationa1 Economics, Irwin, Homewood, I11inois;
LIUSNEA DANIE1A SEBASTIANA (1994), Stadiu1 reforme1or economice în
repub1ici1e ex-sovietice, în Conjunctura economiei mondia1e;
LUCA I., VASILESCU N. (1957), Cultura orezului, Editura Agrosilvicã de Stat,
Bucureºti.
MAIER A. (2006), Geografie economicã mondialã, Editura Risoprint, Cluj-Napoca;
MALTHUS TH. R. (1846), Principles of Political Economy, Guillaumin, Paris;
pdfMachine
91
Get yours now!
MANDA ADNANA (1997), Efecte1e economice a1e conso1idãrii fisca1e, în

MANOILESCU M. (1986) Forþele naþionale productive ºi comerþul exterior.Teoria
protecþionismului ºi a schimbului internaþional, Editura ªtiinþificã, Bucureºti;
MARIE M. (1989), Les terres et 1es mots. Un traversee des sciences socia1es, Editura
Merideins – Paris;
MARIN I, NEDELCU A. (1994), Geografie mondialã, Editura Prahova S.A., Ploieºti;
MARTIN J., PERNET L. (1987), Geographie du temps present. Editura Hachette,
Paris;
MARX K. (1959), Teorii asupra plusvalorii, Editura Politicã, Bucureºti;
MATEWS J.T. (1990), Preserving the G1oba1 Environment, N.Y., Norton;
MAZILU ANDA (1997), Transferul de tehnologie prin intermediul investiþilor strãine
MAZILU ANDA (1997), Transnaþionalele-ºansele ºi provocãrile globalizãrii sau
reconsiderarea surselor de competitivitate ale marilor firme, în Conjunctura economiei
mondiale;
MICLET E. (1991), Politiques agricoles et environment. Elements d'analyse
economique et application au cas de la PAC, ENSA de Montpellier;
MIHALACHE ANDREIA (1997), Banca Interamericanã de Dezvo1tare ºi ro1u1 sau
în dezvo1tarea economicã a regiunii, în Conjunctura economiei mondia1e;
MIHALACHE ANDREIA (1997), Considerente privind cooperarea subregiona1ã ºi
regiona1ã în spaþiu1 mediteranean, în Conjunctura economiei mondia1e;
MO1DOVEANU M. (1995), Noua dimensiune a raporturi1or de integrare ºi cooperare
economicã între România ºi Mo1dova, în Conjunctura economiei mondia1e;
MOLDOLVEANU M. (1994), Investiþiile strãine directe ºi transferul de tehnologii, în
Conjunctura economiei mondiale;
MOLDOVEANU M. (1994), Considerente privind ro1u1 sectoare1or pub1ic ºi
privat, în Conjunctura economiei mondia1e;
MOLDOVEANU M. (1997), Aspecte 1ega1e a1e franchise1or: de 1a concept 1a
abordãri pragmatice, în Conjunctura economiei mondia1e;
MOLDOVEANU M. (1997), Evoluþii ºi mutaþii în domeniul investiþiilor strãine
MOLDOVEANU M. (1997), Uniunea Europeanã adoptã o strategie ofensivã în
comerþul mondial, în Conjunctura economiei mondiale;
MOLNÁR E. (1973-1974), Tipuri ºi regiuni agricole pe glob, Terra, nr.
4/1973 ºi nr. 1/1974, Bucureºti.
MOLNÁR E. (1976), Geografia sectorului primar al economiei mondiale, Centrul de
Multiplicare al Universitãþii Cluj-Napoca.
MOU1E C. (1972), Cerea1es, Editura 1a Maison Rustique, Paris;
MUN TH. (1669), Englad’s Treasure by Forein Trade, London;
NEACSU LILIANA (1995), Ecoturismu1 în perspectiva ani1or 2000, în Conjunctura
economiei mondia1e;
NEACSU LILIANA (1994), Impactu1 dezvo1tãrii turismu1ui asupra mediu1ui
înconjurãtor, în Conjunctura economiei mondia1e;
pdfMachine
92
Get yours now!
NEGESCU RODICA (1994), Revigorarea pieþei internaþiona1e pentru servicii de

consu1tanþã, prin prisma activitãþii de creditare a Bãncii Mondia1e ºi a bãnci1or
regiona1e de dezvo1tare, pânã în anu1 2000, în Conjunctura economiei mondia1e;
NEGESCU RODICA (1995), Dezvo1tarea ºi eficentizarea sectoru1ui de infrastructura
prin 1arga imp1icare a sectoru1ui particu1ar – obiectiv de maxim interes a1 activitãþii de
creditare a Bãncii Mondia1e ºi a1 unor organisme financiare afi1iate acesteia, în
NEGESCU RODICA (1997), C1auze1e referitoare 1a mediu1 inconjurator, factori
decisivi pentru firme1e ce doresc sã investeascã în Europa Centra1ã ºi rãsãriteanã, în
NEGESCU RODICA (1997), C1imatu1 mondia1 de afaceri: supremaþia comerþu1ui
1iber, în Conjunctura economiei mondia1e;
NEGOESCU B., V1ASCEANU GH. (1998), Geografia României, Editura, Teora,
Bucureºti;
NEGOESCU B.,VLÃSCEANU GH. (2001) , Geografie economicã. Resursele Terrei, Editura
Meteora Press. Bucureºti;
NEGUÞ S., ALEXANDRU D. (1994), Geografie economicã mondialã, Editura
Metropol, Bucureºti.
NISTORESCU N. (1997), Agenda economicã transat1anticã în perspectiva mi1eniu1ui
trei: opþiuni strategice pe pãstrarea supremaþiei mondia1e, în Conjunctura economiei
mondia1e;
NISTORESCU N. (coordonator) (1994), Mutaþii majore în economia mondia1ã –
sfidare ºi ºansã pentru transforamrea sistemicã în România, studiu I.E.M., Bucureºti;
NOIN D. (1995), Geographie de 1a popu1ation, Editura Masson, Paris;
OBST ERICH (1965), Allgemeine Wirtschafts und Verkchrgeographie,
Berlin.
PA1ADE R. (1994), Stadiu1 actua1 a1 tanziþiei în þãri1e din centru1 ºi estu1 Europei,
în Conjunctura economiei mondia1e;
PAJOVIC S. (1997), Cadru1 noi1or forme de cooperare regiona1ã în spaþiu1
mediteranean, în Conjunctura economiei mondia1e;
PAPATU1ICA MARIANA (1997), Consideraþii asupra pieþei produse1or petro1iere în
zona Asia – Pacif, în contextu1 crearii APEC ºi a1 g1oba1izarii pieþei internaþiona1e a
petro1u1ui, în Conjunctura economiei mondia1e;
PAPATU1ICA MARIANA (1997), Evo1uþii Recente în desãvârºirea pieþei unice a
energiei, în Conjunctura economiei mondia1e;
PARKIN M., PHANEUF 1., BADE R. (1994), Introduction a 1a macroeconomie
moderne, Montrea1;
PARRY G. (1982), Le contonnier et ses produits, Maisonneuve et 1arose, Paris, 1982;
PASCAL L., MACHE, CORDIER J., H. GUYMARD, T. ROE (1995),
L’agricu1ture ete 1’e1argissemente de 1’Europe Centra1e et Orienta1e, în Economie
internationa1e nr. 62/1995;
PASTI V. (1996), România în tranziþie. Cãderea în viitor, Editura Nemira, Bucureºti;
PÃCURAR AL. (1999), Geografia turismului internaþional, Editura Presa
Universitarã Clujanã, Cluj-Napoca;
PEAHUT I. (1986), Les o1eagineaux dans 1e monde, Editura Economica, Paris;
pdfMachine
93
Get yours now!
PECIE LUCICA (1997), Dezvo1tarea construcþii1or de 1ocuinþe ºi imp1icarea bãncii

mondia1e în încruajarea ºi finanþarea construcþii1or de 1ocuinþe în perioada 1970–1995,
în Conjunctura economiei mondia1e;
PECIE LUCICA (1997), Prezent ºi perspective în sectoru1 construcþii1or de 1ocuinþe
din România, în Conjunctura economiei mondia1e;
PENCEA SARMIZA (1994), Evo1uþii, tendinþe, direcþii de restructurare ºi dezvo1tare
în industria de componente ºi accesorii auto pe p1an mondia1, în Conjunctura
economiei mondia1e;
PEPTENATU D. (2001), Geografia Globalizãrii, Comunicãri de Geografie, Editura
Universitãții din Bucureºti, București;
PEPTENATU D. (2002), Investiþiile strãine în tarile aflate în tranziþie, Analele
Universitãții Spiru Haret, Editura Fundației România de Mâine, Bucureºti;
PEPTENATU D., DRAGHICI C., CEPOIU LORETA (2006), Geografie economicã
mondialã, Editura Universitarã, Bucureºti;
PETROV M. P., (1986), Deºerturile Terrei, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,
Bucureºti.
PINARD J. (1983), Les industries a1imentaires dans 1e monde, Editura Masson,
Paris;
PODKAMINER L. (1994), Contrângeri pentru creºterea economicã: Po1onia, Cehia ºi
Ungaria, W.I.I.W., Papers nr. 205/1994;
POP ANEMARIA (1994), Programe de restructurare a industriei franceze de texti1e ºi
îmbracãminte, în Conjunctura economiei mondia1e;
POP ANEMARIA (1995), Comerþu1 internaþiona1 cu texti1e ºi îmbracãminte.
Evo1uþii recente a1e po1itici1or comercia1e în domeniu, în Conjunctura economiei
mondia1e;
POPA I. (1997), Tranzactii comercia1e internationa1e, Editura Economica,
Bucresti;
POPA ª., DOBREA A., DINCA TR., BLEGU-BÎRSAN N., CIUBOTARU D.,
STAN I., DEFOUR D. (1967), Ghid pentru organizarea teritoriului agricol,
Editura Agro-Silvicã, Bucureºti.
POPESCU ELENA (1995), Investiþiile în domeniul asigurarilor în tarile central ºi est-
euroopene, în Conjunctura economiei mondiale;
POPESCU G. (1999), Politici agricole. Acorduri europene. Editura Economicã,
Bucureºti;
POPESCU G. (2001), Probleme de politicã agrarã, Editura Economicã, Bucureºti;
POPESCU GEOMINA (1995), Particularitãþi ale diferitelor pieþele monetare interne.
Politici ºi instrumente monetare, în Conjunctura economiei mondiale;
POPESCU GEOMINA (1997), Ocuparea forþei de muncã-divergenþã ºi f1exibi1itate pe
pieþe1e europene ºi nord americane, în Conjunctura economiei mondia1e;
POPESCU M., colab. (1974), Pomicultura specialã, Editura Didacticã ºi
Pedagogicã, Bucureºti.
POPESCU MARIA MAGDALENA (1995), Rolul infrastructurii fizice, juridice ºi
financiare în atragerea capitalului strãin în þãrile Europei Centrale, în Conjunctura
economiei mondiale;
PREVOT V. (1970), Geographie des texti1es, Editura Masson, Paris;
pdfMachine
94
Get yours now!
PRISECARU P. (1994), Rolul firmelor transnaþionale ºi al investiþiilor strãine directe

în procesul de globalizare ºi internaþionalizare a industriei chimice, în Conjunctura
economiei mondiale;
PRISECARU P. (1997), Efecte1e adâncirii procesu1ui de integrare economicã din
Europa de Vest asupra industriei chimice, în Conjunctura economiei mondia1e;
PRISECARU P. (1997), Restructurarea industria1ã–prioritate a po1iticii economice a
României, în Conjunctura economiei mondia1e;
PUIANU EMILIA (1994), Experiente vizând po1itici1e macroeconomice promovate de
une1e þãri recent industria1izate din Asia de Sud-Est, în Conjunctura economiei
mondia1e;
PUIANU EMILIA (1997), Ana1iza pieþei internaþiona1e a 1ucrãri1or de proiectare în
construcþii, în Conjunctura economiei mondia1e;
PUIANU EMILIA (1997), Evo1uþii ºi tendinþe pe piaþa construcþii1or în þãri1e membre
a1e Uniunii Europene în contextu1 creãrii pieþei interne unice, în Conjunctura
economiei mondia1e;
QUESNAY FR. (1958), Analyse du Tableau economique, Paris;
RADULESCU O. (1997), Aspecte privind piaþa internaþiona1ã a oþe1u1ui, în
RADULESCU O. (1997), Investiþii de capita1 în industria siderurgicã, pe p1an
mondia1 ºi în Uniunea Europeana, în Conjunctura economiei mondia1e;
RADULESCU RODICA (1994), Une1e aspecte privind reforma economicã în þãri
af1ate în tranziþie, în Conjunctura economiei mondia1e;
RADULESCU RODICA (1995), Evo1uþii recente a1e po1itici1or comercia1e practicate
de þãri1e 1atino– americane, în Conjunctura economiei mondia1e;
RÃDULESCU N. (1969), Contribuþii teoretice privind geografia agriculturii pe plan
mondial, Comunicãri de Geografie, tom. IX, Bucureºti.
RÃDULESCU N. (1969), Principalele domenii agricole de pe glob ºi însemnãtatea lor,
Terra, nr. 3/1969, Bucureºti.
RIQUIER J., (1982), Evolution global de la degradation de sols, Nature et
resources, vol. V/XVIIIm nr.2.
RIVES M., (1975), Les origines de la vigne, La Recherche, nr. 53/1975.
ROªU AL., UNGUREANU IRINA, (1977), Geografia mediului înconjurãtor,
Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti.
ROWE J. W. F., (1963), The worlds coffee, London.
SAMUE1SON A. (1990), Economie monetaire internationa1e, Da11oz, Paris;
SAVA S. (coordonator) (1995), Crearea ºi dezvo1tarea economiei de piaþã – abordãri
occidenta1e, studiu I.E.N, în Bu1etinu1 Studii ºi Cerecetari Economice, nr. 4,
C.I.D.E.;
SERBAN HORTENSIA (1994), Impactu1 progresu1ui tehno1ogic contemporan
asupra servicii1or. Imp1icaþii pentru procesu1 creºterii ºi dezvo1tãrii economice, în
SEVCENCO A. S. (1960), Porumbul, Editura Agro-silvicã, Bucureºti.
SGARD J. (1995), Recapita1isation des banques et a1ea mora1 en Hongrie et Po1ognie,
în Revue econoique nr. 42/1995;
DE SISMONDI S. (1827), Noveaux principes d’economie politique, ou de la richesse
dans ses rapports avec la population, Editura Delaunay, Paris;
pdfMachine
95
Get yours now!
SIMONETTI J.O. (1981), Geographie des matieres premieres minera1es, Editura

Masson, Paris;
SIMONI SMARANDA, MIU FLORENTINA (2009), Geografie economicã, Editura
Universitãþii din Piteºti;
SMITH A. (1965), Avuþia naþiunilor, Editura Academiei, Bucureºti;
SMITH R. (1968), Potatoes: production, storing, proceesing, Avi Publishing comp.
Inc., Westport Connecticut.
STANCU1ESCU ECATERINA (1994), Privatizarea în te1ecomunicaþii. Aspecte din
experienþa înregistratã pe p1an internaþiona1, în Conjunctura economiei mondia1e;
STERE DOINA (1995), Restructurarea ºi modernizarea industriei siderurgice
po1oneze, în Conjunctura economiei mondia1e;
STOIAN I. M. (1995), Schimbari majore în sectoru1 zahãru1ui pe p1an mondia1.
Posibi1itãþi de restructurare a acestui sector în România, în Conjunctura economiei
mondia1e;
STOICA M. (1997), Eva1uarea beneficii1or ºi costuri1or modernizãrii reþe1e1or de
transporturi. Prob1eme economice, nr. 30, CIDE, Bucureºti;
STOICHITOIU DANIE1A (1994), Po1itica economicã – arbitrarã intre eficientã ºi
echitate, în Conjunctura economiei mondia1e;
SURD V. (1982), Populaþia, aºezãrile ºi economia mondialã, Editura Dacia, Cluj-
Napoca;
SURRE CH., ZI11ER R. (1963), Le pa1mier à l’hui1e, Editura Maisonneuve et
1arose, Paris;
SUSAN AURELIA (1969), Cafeaua, cacaoa ºi ceaiul pe glob, Terra, nr. 5/1969,
Bucureºti.
Sutã., N., Sutã-Selejan Sultana (1997), Istoria comerþului mondial ºi a politicii
comerciale, Editura All, Bucureºti.
SYMONS L. (1967), Agricultural geography, G. Bell and Sons, Londra.
TEACI D. (1970), Bonitarea terenurilor agricole, Ed. Ceres, Bucureºti.
THOUVENOT C., WITTMANN M., (1985), Geographie de 1a meta11urgie de
transormation, Editura Masson et Cie, Paris;
THUMERE11E J. (1996), Les popu1ations du monde, Editura Nmathan, Paris;
TREBICI V.I. (1991), Popu1aþia Terrei, Editura Stiintifica, Bucureºti;
TRIFANESCU ªt. (1995), Ro1u1 secoturu1ui pub1ic, a1 organizaþii1or profesiona1e ºi
a1 cooperaþiei în agricu1tura nordicã, în Conjunctura economiei mondia1e;
TUFESCU V. (1995), România-Naturã-Om, Economie, Editura ºtiinþificã,
Bucureºti;
ÞIULESCU R. (1965), Apa pe glob, Editura ªtiinþificã, Bucureºti.
UNGURU MANUE1A (1997), Efecte Non–Keynesiene a1e conso1idãrii fisca1e într-un
mode1 de tip anticipativ (“Forward 1ooking mode1”), în Conjunctura economiei
mondia1e;
UNGURU MANUELA (1994), Investiþile þãrilor în curs de dezvoltare în þãrile
dezvoltate, în Conjunctura economiei mondiale;
VELCEA I. (1988), Harta agriculturii mondiale, Editura Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti.
VELCEA I., UNGUREANU AL. (1993), Geografia economicã a lumii contemporane, Editura
ªansa SRL, Bucureºti;
pdfMachine
96
Get yours now!
VELCEA I., UNGUREANU AL. (1993), Geografia economicã a lumii contemporane, Editura
ªansa SRL, Bucureºti
CAMPEANU VIRGINIA, (1997), Agricu1tura urbanã ºi 1egi1e pieþei 1ibere, în
VRÎNCEANU V., VOINEA S. (1968), Cultura plantelor oleaginoase, Editura
Agrosilvicã, Bucureºti.
WALLERSTEIN E. (1974), The modern world system, Mc Millan, Londra;
WALRAS L. (1953), Eléments d’économie politique pure, Paris;
WALTER H. (1978), Vegetaþia pãmântului, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti.
WEISNER C. J. (1970), Climate, irrigation and agriculture, Sydney.
WEISS E.A. (1983), Oi1seed Cops, Longman, Londra, New York;
WHITE L. C., GRIFFIN R. P., Mc. KNIGHT L. T. (1966), World economic
geography, Methuen and Co., London.
WHITTLESEY D. (1936), Major agricultural regions of the earth, Annals of the
Association of American Geographers, nr. 26.
ZOTTA B.(1969), Elemente de geografie economicã mondialã, Centrul de Multiplicare
al A.S.E. Bucureºti.
* * * (1966), Le cocotier dans une agriculture, FAO, Roma.
* * * (1972), Raportul FAO asupra orezului, Roma.
* * * (1997), Statistical Yearbook O.N.U., New York.
* * * (1997), Statistics Yearbook, U.N.
* * * (1997), World Development Report, The World Bank.
* * * (2001), FAO Production Yearbook, Roma.
* * * (2001), The World Bank Atlas, Washington.
* * * (2004), Handbook of International Trade and Development Statistics, U.N.,
New York.
* * * (2004), Handbook of International Trade and Development Statistics, U.N.,
New York.
* * * November, 1997, Monthhy Bulletins of Statistics, U.N.
*** (1987), Forum du Development, Raportul Brundtland.
*** (1990-2005), Human Development Report, UNDP, New York.
*** (1990-2005), World Investment Report, UNCTAD, New York
*** (2002), FTAA – Free Trade of the Americas, Draft Agreement;
***(1994), Encyclopédie de l’économie et de la gestion, Hachette Éducation, Paris.
***(2002), World Investment Report 2002, U.N.C.T.A.D.
***(2004), Conjunctura economiei mondiale, Editura Institutului de Economie
Mondialã, Bucureºti;
***Annuaire de 1e popu1ation, O.N.U., New York, 1991;
***Anuaru1 statistic a1 României, Comisia Naþiona1ã de Statisticã, Bucureºti,
1996, 1997;
***At1as mondia11, Nouve11e cartographie de 1a Terre, Editura France 1oisirs,
Paris, 1997;
***Dicþionar ecic1opedic, vo1. I, II, Editura Encic1opedica, Bucureºti, 1993;
***Internationa1 Petro1eum Encyc1opedia, PennWe11 Pub1ishing Co., Tu1sa,
1997;
***L’Etat du monde, Editura 1a Decouverte, Paris, 1998;
pdfMachine
97
Get yours now!
ANEXE
pdfMachine
98
Get yours now!

Geografie Economica Mondiala

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Geografie Economica Mondiala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

GEOGRAFIE ECONOMICĂ MONDIALĂ

Autor: Daniel PEPTĂNATU

Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Universitatea din Bucureşti

1. Obiectivele unitãþii de învãþare

 înþelegerea conceptului de geografia economicã;

GEOGRAFIE ECONOMICÃ-DEFINIRE ªI OBIECT DE STUDIU

Geografia studiazã o problematicã foarte complexã cu

Geografia economicã studiazã spaþiul unde se produc

Fiziocraþia sau industriaºi ºi comercianþi. Fiziocraþii considerau cã

Explicarea bogãþiei statului, dezvoltarea activitãþilor materiale

Structura socialã Culturã

Sursa: Lamartiere, Staszak (2000), Principes de géographie économique,

Cel mai important reprezentant al liberalismului

câteva teorii care au în vedere ºi dimensiunea spaþialã a

dintre intensitatea nevoilor individuale ce trebuie satisfãcute

Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Al doilea moment este marcat de contribuþia lui Pierre

Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

localizarea unor activitãþi, ºi determinã o creºtere a interesului

Test de autoevaluare nr.1

1. Care este poziþia geografiei economice în ansamblul disciplinelor

Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Rãspunsuri ºi comentarii la întrebãrile din testul de autoevaluare

1. Geografia economicã este o componentã a Geografiei

Bãlcescu N., (1960), Chestiunea economicã;n Principatele Române în Texte din

Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

 Receptarea problemelor legate de globalizarea economicã ºi a importanþei acesteia în

2.1. GLOBALIZAREA ECONOMICÃ

Procesul de globalizare este caracteristic ultimelor

globalizare încã de la începutul istoriei, însã efectele s-au

vizeazã abandonarea economiilor bazate pe consumuri mari

dimensiunile acesteia sunt: comerþul, producþia, investiþiile,

pentru exporturile de produse industriale. Un prim rezultat

Se produce o liberalizare a comerþului cu bunuri

investiþiile strãine ºi progresului extraordinar din domeniul

Test de autoevaluare nr.2

1. Definiþi conceptele de globalizare ºi globalizare economicã;

Rãspunsuri ºi comentarii la întrebãrile din testul de autoevaluare

1. Globalizarea este tendinþa universalã de raportarea la o

de generalizare a sistemului de legitãþi ce guverneazã

mondiale: tripolarizarea economiei mondiale, accentuarea

2.2. IERARHIZAREA STATELOR DUPÃ POTENÞIALUL ECONOMIC ºi

2.2.1. Ierarhizarea statelor dupã nivelul general de

1. Þãri dezvoltate cu economie de piaþã

Aceastã grupã de þãri deþine cea mai mare pondere

2.Þãri în curs de dezvoltare

 Þãri în tranziþie economicã

Statele din Europa Centralã ºi de Est nu au cunoscut

mai rapide a mãsurilor de reformã economicã, acestea

 Þãri recent industrializate

Aceastã grupã formeazã o categorie cu trãsãturi

 Þãrile exportatoare de petrol

Multe din aceste þãri îºi bazeazã economia pe

 Þãri mai puþin dezvoltate

Acestea reprezintã categoria cea mai defavorizatã sub

indicatori socio-economici ºi la acel moment un numãr de

 Republica Popularã Chinezã

Þara cu cel mai mare numãr de locuitori a înregistrat

2.2.2. Ierarhizarea statelor dupã nivelul general de

Dezvoltarea umanã semnificã, conform P.N.U.D.,

un indice agregat pe baza celor trei componente esenþiale