Sunteți pe pagina 1din 83

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ”SFÂNTUL IOAN”

PROIECT DE ABSOLVIRE

CONDUITA DE URGENŢĂ ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU

EDEM PULMONAR ACUT

Coordonator nursing: Absolvent:

CRÎNGANU MIRELA NEGOI MIHAELA

SESIUNEA AUGUST 2016

1
CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul 1

ANATOMIA SISTEMULUI RESPIRATOR........................................................................5

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A PLĂMÂNILOR:.......................................... 9

STRUCTURA PLĂMÂNILOR...............................................................................................12

VASCULARIZAŢIA PLĂMÂNILOR....................................................................................13

VENTILAŢIA PULMONAR...................................................................................................14

DIFUZIUNEA OXIGENULUI ŞI A DIOXIDULUI DE CARBON.......................................16

Capitolul 2.

EDEMUL PULMONAR ACUT...........................................................................................19

ETIOLOGIE.............................................................................................................................20

TABLOU CLINIC...................................................................................................................22

DIAGNOSTIC..........................................................................................................................23

TRATAMENT.........................................................................................................................26

COMPLICAŢII........................................................................................................................30

EDEMUL PULMONAR ACUT NECARDIOGEN................................................................31

Capitolul 3.

2
3.1 ÎNGRIJIRI GENERALE ..................................................................................................32

3.2 CONDUITA DE URGENŢĂ ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI....................................34

CU EDEM PULMONAR ACUT

Capitolul 4
PREZENTAREA PLANURILOR DE ÎNGRIJIRE

CAZUL1...................................................................................................................................36

CAZUL 2..................................................................................................................................44

CAZUL 3..................................................................................................................................53

EDUCAŢIA SANITARĂ ÎN EDEMUL PULMONAR ACUT............................................63

Capitolul 5

ANEXE....................................................................................................................................65

1.OXIGENOTERAPIA...........................................................................................................66

TEHNICA ADMINISTRĂRII OXIGENULUI.......................................................................69

2.ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE.........................72

INHALAŢIA............................................................................................................................73

TEHNICA ADMINISTRĂRII AEROSOLULUI ...................................................................77

3.PUNCŢIA PLEURALĂ-TORACOCENTEZA...................................................................78

PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE........................................................................79

LA EFECTUAREA TORACOCENTEZEI

BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................83

3
INTRODUCERE

Această lucrare prezintă activităţiile ce alcătuiesc îngrijirile pacientului pe baza nevoilor


fundamentale ale fiinţei umane, cu componente bio-psiho-sociale, culturale şi spirituale ale
individului.

Nursingul s-a dezvoltat ca un nou concept de abordare a pacientului şi individului


sănătos.Acest domeniu a fost îmbogaţit cu experienţa generaţiilor anterioare, dar şi cu noile
descoperiri in medicină, devenind o preocupare prioritară a sistemului sanitar.

Nursingul reprezintă ştiinţa si arta de a îngriji omul sănătos şi bolnav.Esenţa nursingului este
relaţia complex profesional-terapeutică şi empatică dintre nursă şi pacient.

Procesul de nursing, este o metodă sistematică, logică de identificare şi soluţionare a


problemelor medicale; permite asistentei medicale să pună un diagnostic de îngrijire şi să
acţioneze corespunzător în faţa îmbolnavirii şi a boli.

“Să ajuţi individul ,fie acesta bolnav sau sănătos să-şi afle calea spre sănătate sau
recuperare,cu condiţia ca acesta să aibe tăria, voinţa sau cunoasterea necesară pentru a o face
şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte de grijă singur cât mai curând posibil.”

Virginia Henderson (definiţia nursingului).

4
Capitolul1.
ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator este alcătuit din totalitatea organelor,care asigură mecanismul


respiraţiei.

Respiraţia este procesul ciclic si continuu,cu rolul de a asigura schimbul bidirecţional de


gaze dintre organism şi mediul exterior.

Respiraţia este alcătuită din următoarele compnente:

Ventilaţia-reprezintă,pătrunderea aerului cu oxigen în plămâni şi eliminarea aerului,


încărcat cu dioxid de carbon.

Ventilaţia are doi timpi : inspiraţie si expiraţie

Inspiraţia este un act fiziologic ce constă în deplasarea aerului din mediul extern prin căile
respiratorii până in alveole.

Expiraţia reprezintă, mişcarea de sens contrar inspiraţiei în cursul careia se elimină


dioxidul de carbon rezultat din procesele metabolice din organism

Fig.1 (expansiunea cutiei toracice in procesul respiraţiei)

5
Componentele morfologice ale aparatului respirator sunt reprezentate de căi aeriene
(superioare şi inferioare) şi de parechimul pulmonar.

Căile respiratorii sunt:

-fose nazale

-faringe

-laringe

-trahee

-bronhii

-doi plămâni ca organe de respiraţie.

În timpul respiraţiei are loc reacţia de oxido-reducere,prin care se eliberează energie.

Fosele nazale sunt două ducte,situate înapoia piramidei nazale,cu două încăperi-
vestibul(anterior)-fose nazale(posterior).Fosele nazale sunt căptuşite cu o mucoasă nazală,ce
are rolul de a umezi,încălzi şi purifica aerul.

fig.2 (structua internă a nasului)

Faringele este un tub de trecere a aerului spre plămâni,la baza căruia are loc încrucişarea
căii respiratorii cu cea digestivă.

fig.3 (faringele)

6
Laringele este un organ complex ce funcţionează ca un sfincter la nivelul joncţiunii dintre
tractul digestive si tractul respirator,participând la protecţia căilor respiratorii,respiraţie şi
fonaţie.Funcţiile laringelui se clasifică în funcţie de prioritate astfel:

-prima este reprezentată de protecţia căilor respiratorii inferioare;

-a doua este reprezentată de respiraţie;

-a treia este reprezentată de funcţia de fonaţie.

Laringele este format din mai multe cartilagii;cele mai importante fiind cartilajul
tiroid,cartilajul cricoid,cartilajele artenoide,corniculate şi epiglota.

În cartilajul tiroid,în spaţiul dintre cele doua lame se află epiglota,ligamente vestibulare
bilaterale(corzi vocale false) şi ligamente vocale bilateral(corzi vocale adevărate).

Spaţiul dintre,cele doua perechi de corzi vocale se numeşte glotă.

fig.4 (laringele)

Traheea este un tub elastic fibros şi cartilagenos,care continuă laringele până la vertebra
toracică 4,unde se împarte în cele două bronhii.Traheea se întinde de la cartilajul cricoid
imediat sub laringe,la limita dintre gât şi torace.Are o lungime de 10-12 cm,este alcătuită
dintr-un ţesut fibro-cartilagenos,în interiorul căruia se gasesc un număr de 15-20 de inele
incomplete de cartilaj hialin.Faptul că traheea este incompletă posterior,are o importanţă
fiziologică mare,deoarece permite destinderea esofagului în timpul trcerii bolului alimentar
prin acestă către stomac.La nivelul plămânilor traheea se ramifică formând bronhiile.

7
fig.5 (traheea şi bronhiile)

Bronhiile sunt ramificaţii ale traheei care au inele cartilagenoase închise complet.Traheea
se continuă cu două bronhii principale,dreaptă şi stângă,care se ramifică în cinci bronhii
secundare sau lobare,două bronhii secundare pentru plămânul stâng şi trei bronhii secundare
pentru plămânul drept.Bronhiile lobare se continuă cu bronhiile segmentare iar acestea cu
bronhiolele,ramificaţii care nu mai conţin cartilaj.Totalitatea bronhiilor constituie arborele
bronşic,sistem de tuburi care permite transportul aerului către alveolele pulmonare ,locul în
care se realizează schimburile gazoase la nivelul plămânilor.

fig.6 (sistemul respirator)

8
NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A PLĂMÂNILOR

Plămînii sunt două organe pereche,situate în cavitatea toracică de o parte şi de alta a


mediastinului.Au forma unei jumătăţi de con,culoarea acestora variază în funcţie de vârstă şi
anumiţi factori:la fat culoarea este roşie-brună,la copil roz-gri,iar la adult cenuşie.Coloraţia
închisă se datorează unor granule de carbon care se acumulează în ţesutul alveolar. Textura
plămânilor este uşoară,poroasă,sponginoasă.

Fiecare plămân are o formă conică,iar la examinare prezintă două suprafeţe,un apex o bază
şi trei margini.

Suprafaţa

Suprafaţa lor este netedă acoperită duoă foiţe pleurale(una viscerală şi una parietală).Pleura
viscerală acoperă plămânul,iar cea parietală înveleşte pereţii cutiei toracice.Între cele două
foiţe pleurale se formează o cavitate virtuală cu un conţinut mic de lichid pleural.Această
cavitate devine reală în momentul în care, între cele două foiţe se acumulează sânge,lichid aer
sau limfă.Suprafeţele plămânilor,prezintă şanţuri adânci numite scizuri,ce împart plămânii in
lobi.

Plămânul drept are două scizuri, fiind împărţit în trei lobi, iar plămânul stâng prezintă o
singură scizură, fiind împărţit în doi lobi.

Suprafaţa costală este convexă, corespunde formei cavităţii toracice, fiind mai adâncă în
faţă decât în spate. Se află în contact direct cu pleura costală prezentând şanţuri abia
detectabile corespunzătoare coastelor.

Suprafaţa mediastinală se află în contact cu pleura mediastinală,prezintă impresiunea


cardiacă determinate de inimă şi pericard. Deasupra şi în spatele acestei conavităţi există o
depresiune triunghiulară numită hil, unde structurile care formează rădăcina plămânilor intră
şi ies din acesta. Sub hil şi în spatele impresiunii cardiace se formează ligamentul pulmonar.
La plămânul drept imediat deasupra hilului există ostructură sub formă de arc care conţine
vena azigos .În spate, aproape de apex, există o structură care conţine artera brahiocefalică.

Apexul are forma rotunjită şi se întinde până la baza gâtului, ajungând până la 2,5 şi 4 cm
deasupra nivelului capătului sternului şi a primei coaste.

Marginile

9
Marginea inferioară este subţire şi ascuţită, unde separă baza de suprafaţa costală şi se
extinde în sinusul frenico-costal;în zona medială este mai groasă şi rotunjită.

Marginea posterioară este largă,rotunjită şi se află în profunzimea concavităţii pe ambele


părţi ale coloanei vertebrale.

Marginea anterioară este subţire şi ascuţită,acoperind faţa anterioară a


pericardului.Marginea anterioară a plămânului drept este aproape verticală şi se proiectează
în sinusul costomediastinal; cea a plămânului stâng prezintă , mai jos, o scobitură în care este
expus pericardul (scobitura cardiacă).

Baza plămânului

Este largă, cocavă şi se află deasupra suprafeţei concave a diafragmului, care separă
plămânul drept de lobul drept al ficatului. Lateral şi în spate, baza plămânului este limitată de
o margine subţire şi ascuţită care se proiectează pe o oarecare distanţă în sinusul frenico-
costal al pleurei.

Rădăcina pulmonară este formată din bronhia principală, artera pulmonară, venele
pulmonare arterele şi venele bronşice, plexurile nervoase pulmonare, vasele limfatice şi ţesut
conjunctiv. Structurile principale care formează rădăcina pulmonară a fiecărui plămân sunt
aranjate intr-o manieră similară anteroposterior pe ambele părţi.

De sus în jos, pe ambele părţi,aranjarea lor diferă astfel:

-pe partea dreaptă: bronhia superioară, artera pulmonară, bronhia inferioară, vena pulmonară;

-pe partea stângă: artera pulmonară, bronhia, venele pulmonare.

10
Fig.7 (structura plămânilor)

11
Structura plămânilor

Pe faţa internă a plămânului se află hilul pulmonar,locul pe unde intră şi ies bronhia
principală,vasele sanguine limfatice şi fibrele nervoase;acestea alcătuind pediculul pulmonar.

Interiorul plămânului este alcătuit dintr-un sistem de canale rezultat din ramificaţia bronhiei
principale rezultând:arborele bronşic şi lobuli pulmonari.

Arborele bronşic reprezintă totalitatea ramificaţiilor intrapulmonare ale bronhiei principale.

Arborele bronşic este alcătuit din :

-bronhie principală

-bronhii lobare,trei pentru plămânul drept şi două pentru plămânul stâng

-bronhii interlobulare

-bronhiole terminale

-bronhiole respiratorii

- ducte alveolare

Bronhia principală pătrunde în plămân prin hil şi se împarte itrapulmonar în bronhie lobară
superioară,bronhie lobară mijlocie şi bronhie lobară inferioară pentru plămânul drept,iar
pentru plămânul stâng se împarte în brohie lobară superioaă şi inferioară.

Bronhiile lobare se divid ulterior în bronhiole segmentare.Acestea asigură aeraţia


segmentlor bronhopulmonare.

Bronhiile segmentare se divid ulterior în bronhii lobulare,care la rândul lor se ramifică în


bronhiole respiratorii,de la nivelul cărora pornesc ducte alveolare,care se termină prin săculeţi
alveolari.

Alveolele pulmonare au aspectul unor săculeţi,cu perete subţire,potrivit pentru schimburile


gazoase. Epiteliul alveolar,împreună cu epiteliul capilarelor alveolare,formează membrana
alveolocapilară.Suprafaţa epiteliului este acoperită cu o foiţă fină de lichid numită surfactant.

12
Mai mulţi lobuli formează unităţi morfologice numite segmente pulmonare.

fig.8 (alveole pulmonare)

Vascularizaţia pulmonară

La nivelul plămânului există două circulaţii sanguine:

a)funcţională;

b)nutritivă.

a) Circulaţia funcţională face parte din circulaţia mică şi este asigurată de artera pulmonară,
care ia nastere din ventriculul drept şi se capilarizează la nivelul alveolelor
pulmonare.Circulaţia funcţională de întoarcere este asigurată de venele pulmonare,care se
varsă în atriul stâng. Se încheie astfel, circulaţia mică, în care artera pulmonară conţinând
sânge neoxigenat, cu CO2 ;se încarcă cu O2 şi se întoarce prin venele pulmonare care conţine
sânge oxigenat, roşu, la atriul stâng.

b) Circulaţia nutritivă face parte din marea circulaţie şi aduce sânge încărcat cu substamţe
nutritive şi oxigen. Este asigurată de arterele bronşice, ramuri ale aortei toracice ;ele irigând
arborele bronşic. O parte din sânge se întoarce în venele bronşice, care se varsă în venele
azygos şi acestea în vena cavă superioară şi atriul drept; o altă parte din sânge se întoarce prin
venele pulmonare în atriul stîng.

c) Circulaţia limfatică este tributară ganglionilor hilari şi ganglionilor traheobronşici. De aici


se varsă în final, în canalul toracic.

13
fig.9 (circulaţia mică)

Inervaţia plămânului

Inervaţia plămânilor este de două feluri:

a) Motorie,asigurată de simpatic (fibre postganglionare) şi parasimpatic (nervul vag).

Simpaticul are acţiune bronhodilatatoare şi vasodilatatoare,relaxând musculatura bronşică.

Parasimpaticul are acţiune de bronhoconstricţie, vasoconstricţie şi de hipersecreţie de


mucus.

b) Senzitivă este anexată simpaticului şi parasimpaticului; cele mai multe fibre senzitive
sunt în legătură cu nervul vag.

Ventilaţia pulmonară

Factori ce influenţează expansiunea pulmonră sunt,mişcările de ridicare-coborâre a


diafragmului şi mişcarea ce ridicare-coborâre a coastelor. Respiraţia de repaus se realizează
prin mişcarile diafragmului.

Diametrul antero-posterior se măreşte cu aproximativ 20% în inspiraţia maximă faţă de


expiraţie. Ridicarea grilajului costal se realizează cu ajutorul muşchilor inspiratori iar
coborârea acestuia cu ajutorul muschilor expiratori.

Presiunea pleurală, este presiunea exercitată din cavitatea dintre pleura viscerală şi pleura
parietală.

14
Presiunea alveolară este în repaus echivalent cu presiunea atmosferică, însă pentru a
permite intrarea aeruluiîn plămâni pe parcursul inspiraţiei,presiunea de la acest nivel trebuie
să fie negativă.

Forţele elastice pulmonare sunt cele responsabile de diferenţele apărute pe curba


compliantei inspiratorii şi expiratorii. Aceste forţe sunt, forţe elastice ale ţesutului pulmonar
şi forţe elastice produse de tensiunea superficială a lichidului ce tapetează interiorul pereţilor
alveolari.

Plămânii sunt bogaţi în colagen şi elastină. Fibrele de elastină au rol de întindere în volume
pulmonare mici şi medii iar fibrele de colagen au rolul de a preveni supra-distensia la
volumele pulmonare mari.

Forţa de tensiune superficială apare ca urmare a extensiei unor forţe manifestate la nivelul
dintre două stări de agregare (lichid şi gaz) . Aceste forţe au tendinţa de a micşora suprafaţa
de contact, aceste forţe regăsindu-se şi la nivelul alveolar.

Acest fenomen este regăsit în toate spaţiile aeriene pulmonareefectul fiind apariţia forţei de
tensiune superficială.

Contracţia musculaturii inspiratorii are loc în inspir,pentru respiraţia de repaus, expirul fiind
un proces pasiv.

Procesul mecanic pote fi:

-necesar pentru expansiunea plămânului împotriva forţelor elastice propri=lucru mecanic


elastic;

-necesar pentru depistarea vâscozităţii pulmonare=lucru mecanic al rezistenţei tisulare;

-necesar pentru depăşirea rezistenţei opuse de căile aeriene în momentul trecerii aerului în
interiorul plămânilor=lucrul mecanic al rezistenţei căilor aeriene.

Expansiunea pulmonară se poate manifesta intermediul volumelor pulmonare:

-volumul curent 500ml, reprezintă volumlu de aer expirat

-volumul inspirator de rezervă este de3000ml;volumul de aer inspirat peste volumul curent

-volumul de rezervă este de 1100ml reprezintă aerul care poate fi expirat forţat după
expirarea unui volum curent

15
-volumul rezidual este de 1200ml aerul rămas în plămân după o expiraţie forţată.

Suma a două sau mai multe volume pulmonare formaeză capacitătiile pulmonare.

Capacităţiile pulmonare sunt:

-capacitatea inspiratorie 3500ml

-capacitatea reziduală funcţională 2300ml

-capacitatea vitală 4600-5000ml

-capacitatea pulmonară totală 5800ml.

Atât volumele cât şi capacitaţiile pulmonare sunt cu 20-25% mai mici la femei decât la
bărbaţi; mai mari la atleţi şi sportivi.

Aceste volume se măsoară în spirometrie, excepţie făcând măsurarea volumului rezidual;


pentru acesta folosindu-se metoda diluţiei gazelor inerte (N2,He) metoda pletismografică.

Difuziunea oxigenului şi dioxidului de carbon

Difuziunea reprezintă mişcarea moleculelor de gaz.

Rata difuziunii gazelor respiratorii este direct proporţională cu presiunea exercitată de


fiecare gaz purtând denumirea de presiune parţială a gazelor.

Concentraţia gazelor în aerul alveolar diferă foarte mult de concentraţia aerului


atmosferic;aerul alveolar este înlocuit parţial cu aer atmosferic la fiecare inspiraţie .

Membrana respiratorie este formată din:endoteliu capilar,interstiţiu pulmonar,epiteliul


alveolar şi surfactant.

Rata difuziunii gazelor este influenţată de anumiţi factori:

-presiunea parţială a gazelo în alveolă

-presiunea parţială a gazelor în capilarul pulmonar

-dimensiunile membranei respiratorii

-coeficientul de difuzare a gazelor.

16
Transportul oxigenului şi dioxidului de carbon prin sânge şi lichidele organismului spre şi
de la celule.

a) Oxigenul dizolvat în plasma capilarelor pulmonare, difuzează în eritocite, la nivelul cărora


se combină cu ioni de fier formând oxihemoglobina.

b) Dioxidul de carbon difuzează din celule în capilare, în acest fel se determină creştera
presiunii sanguine parţiale în sânge venos cu aproximativ 5-6mmHg faţă de sângele arterial.

Dioxidul de carbon este transportat în plasmă astfel:

-dizolvat în plasmă (5%)

-sub formă de carbominohemoglobulină (5%)

-sub formă de bicarbonat plasmatic (90%)

Reglarea respiraţiei este realizată de sistemul nervos central.

De la sistemul nervos central pleacă stimuli prin intermediul nervilor somatici către
muşchii respiratori.

Ritmul involuntar al respiraţiei este sub controlul bulbului rahidian.Centrii pontini modifică
activitatea centrilor respiratori bulbari:centrul apneustic determină creştera duratei inspiraţiei,
iar centrul pneumotaxic controlează punctul de întrerupere al pantei inspiratorii, limitând
astfel inspiraţia.

Semne şi simptome asociate

-dispnee

-alterarea stării generale

-astenie fizică

-frison/febră

-transpiraţii

-inapetenţă

-durere toracică;junghi toracic

-tuse

17
-hemoptizie

Patologie asociată

-pneumonii

-trombembolism pulmonar

-pneumotorax

-pleurezii

-TBC pulmonar

-infarct pulmonar

-tumori pulmonare

-emfizem pulmonar

-edem pulmonar.

18
Capitolul 2.

EDEMUL PULMONAR ACUT

DEFINIŢIE:

Edemul plumonar acut hemodinamic sau cardiogen (E.P.A) este o formă paroxistică, uneori
fulminantă, de dispnee severă datorită acumulării excessive de lichid interstiţial şi pătrunderii
sale în alveole printr-o afecţiune care produce o presiune capilară excesivă.

Cauza principală a Edemului pulmonar acut este disfuncţia cardiacă stângă (ventriculară
şi/sau arterială), dar şi alte condiţii cardiocirculatorii, care produc creşterea importantă a
presiunii capilare pulmonare se pot găsi la originea edemului pulmonar hemodinamic.

Spre deosebire de edemul pulmonar acut cardiogen , în edemul pulmonar noncardiogen ,


presiunea capilară pulmonară este normală, dar acumularea excesivă de lichid în iterstiţiu şi
alveole se produce datorită factorilor fiziopatologici care reglează schimburile lichidiene la
nivel pulmonar.Schimburile de lichide solubile din capilarul pulmonar sunt reglate de patru
factori principali:presiunea hidrostatică, presiunea coloidosmotică, permeabilitatea endotelio-
capilară şi drenajului limfatic.Creşterea presiunii capilare în edemul pulmonar acut cardiogen
reprezintă mecanismul patogenici principal,pe când în edemul pulmonar acut noncardiogen ,
ceilalalţi factori patogenetici sunt operativi.

Fig.10 (invadarea interstiţiului alveolar; E.P.A)

19
ETIOLOGIE

Edemul pulmonar acut, reprezintă o urgenţă medicală datorită formei paroxistice de


dispnee severă, datorată acumulării excesive de lichid interstiţial şi pătrunderii acestuia în
alveoli .

Edemul pulmonar acut este de două feluri:

1.Edem pulmonar acut noncardiogen sau lezionar:

-intoxicaţii toxice,

-de origine infecţioasă

-în urma unui şoc traumatic

-la altitudine crescuta

-embolie pulmonară

-eclampsie

2. Edem pulmonar acut cardiogen

Edemul pulmonar cardiogen se datorează dezechilibrului Forţelor Starling, care gestionează


transferul de lichid între capilarele pulmonare şi interstiţiul pulmonar şi alveole.Acest
dezechilibru apare în momentul, în care presiunea hidrostatică din capilarele pulmonare
(8mmHg) creşte peste valoarea presiunii coloidosmotice (28mmHg).

Principala cauză a edemului pulmonar acut este insuficienţa ventriculară stângă acută,
produsă de; infarct miocardic acut, ischemie prelungită cu angină instabilă, cardiopatie
ischemică ,leziuni valvulare acute mitrale sau aortice.

O altă cauză frecventă, favorizantă a edemului pulmonar acut este stenoza mitrală sau boala
mitrală.

Cauzele apariţiei edemului pulmonar acu tcardiogen sunt:

-presiune capilară excesivă;

-hipertensiune venoasă;

20
-stenoză mitrală;

-mixom atrial stâng

-tromboză atrială stângă

-tromboză venoasă pulmonară;

Cauzele rare în care poate aparea edemul pulmonar acut sunt mixomul atrial stâng şi
tromboza masivă de atriu stâng. La originea unor edeme pulmonare hemodinamice pot fi şi
tulburările de ritm cu frecvenţă ventriculară rapidă.

Factorii favorizanţi de apariţie a edemului pulmonar acut sunt determinaţi de efort fizic
crescut, aritmii, administrarea medicaţiei depresante (beta blocante simpatice, unele blocante
de calciu sau antiartmice) supraâncarcări volemice acute, infecţii respiratorii ,
trombembolism pulmonar.

Fig.11 (afecţiuni cronice ale inimii)

21
TABLOU CLINIC

Debutul edemului pulmonar acut hemodinamic este brusc, predominant noaptea, la


persoane cu cardiomiopatie cunoscută. Uneori este precedat de accese de dispnee nocturnă de
scurtă durată, sau accentuarea respiraţiei deficitară în urma unui efort. Apar angine toracice
cu aspect coronarian şi tahicardii persistente.

Simptomul dominant este dispneea cu senzaţie de sufocare (sete de aer intensă) anxietate,
frecvenţă respiratorie crescută 30-40 resp./minut.

După instalarea dispneei apare o tuse iritativă, productivă cu aspect aerat, spumos de
culoare rozacee. În edemul pulmonar acut sever sputa poate fi sanguinoviolentă.

Tegumentele sunt umede, reci, palide, marmorate, apare cianoza buzelor şi a extremitaţilor
datorită hiperactivităţii simpatice.

La nivelul plămânilor se aud raluri umde de diferite tonalităţi,la început la baze iar pe
masură ce edemul seagravează acestea urcă spre vârfuri.

Pulsul este bine definit şi tensiunea arterială este crescută.

Datorită polipneei şi intensităţii ralurilor examenul cordului este dificil, iar captarea unor
sufluri sau zgomote pot fi trecute cu vederea.

În evoluţia favorabilă, spontană sau ca urmare a medicaţiei ,tulburările cardiovasculare şi


respiratorii regresează lent de la 1-2 ore la 24ore în cazurile grave.

Dacă nu apar ameliorări, respiraţia devine superficială, apare hipoventilaţie alveolară ce


duce la hipoximie severă cu hipercapnie, somnolenţă până la comă, pulsul devine mic
filiform, tensiunea arterială scade la hipotensiune marcantă sau şoc cardiogen, se instalează
oligoanuria şi survine decesul.

22
DIAGNOSTIC

Diagnosticul edemului pulmonar acut se face pe baza examenului clinic şi paraclinic.

Datele examenului fizic,cardiac şi pulmonar împreună cu elementele de istoric ce atestă o


afecţiune cardiacă ce poate induce o disfuncţie ventriculară stângă acută sau hipertensiune
venoasă pulmonară, orientează diagnosticul către edem pulmonar acut ,care va fi ulterior
confirmat prin investigaţii paraclinice imagistice şi de laborator

Examenul clinic în edemul pulmonar acut evideţiază:

-stare general sever alterată;

-cianoza buzelor şi a extremitaţilor;

- transpiraţii;

-dispnee de repaus cu ortopnee şi tahipnee;

-tuse productivă, cu expectoraţie spumoasă rozată

-raluri subcrepitante la ambele baze pulmonare, cu extindere ascendentă rapidă: posibil raluri
bronşice associate;

-tahicardie; aritmie

Semne clinice de gravitate in edemul pulmonar acut cardiogen

-Alterarea stării de conştienţă (hipoxie severă)

-Marmorarea tegumentelor cu transpiraţi profunde reci

-Bradipnee

-Bradicardie

23
EXAMEN PARACLINIC

Electrocardiograma este un test non invaziv, obligatoriu, poate oferi informaţi privind
tulburări de ritm (fibrilaţie arterial, flutter arterial) tulburări de conducere (bloc
atrioventricular, bloc de ram stâng sau drept) modificări ischemice, sau semn de hipertrofie
ventriculară.

Radiografia pulmonară evidenţiază cardiomegalie.Se pot evidenţia vase dilatate în hilul


pulmonar, cu margini estompate şi desen peribronhovascular accentuat în câmpurile
pulmonare inferioare şi medii, apare redistribuţia fluxului sanguin către zonele pulmonare
superioare. Aspectul radiologic caracteristic edemului pulmonar acut este cel de “aripi de
future”.

fig.12 (imagistică a edemului pulmonar acut)

Ecografia cardiacă reprezintă o investigaţie noninvazivă ce pune în evidenţă modificări ale


cordului ce ne pot orienta către etiologia edemului pulmonar acut. De exemplu pot fi
evidenţiate modificări de cinetică parietală sugestivă pentru ischemie acută sau
cronică.Îngroşarea perţilor miocardici (hipertrofierea) poate sugera un trecut hipertensiv
îndelungat.

Ecografia cardiacă se face numai în urgenţa, în cazul în care este suspectată o regurgitare
valvulară acută, disecţie de aortă şi la cei la care nu există un factor precipitant evident. În
rest ecografia cardiacă se recomandă după stabilizarea pacientului.

Cateterismul cardiac sau coronarografia sunt indicate la pacienţii cu ifarct miocardic acut.

Măsurarea presiunii blocate în artera pulmonară cu ajutorul cateterului Swan-Ganz certifică


cu specifitate în altă originea cardiogenă a edemului pulmonar acut prin determinarea
presiunii capilare blocate de peste 25mmHg la pacienţii fară creşteri anterioare ale PCP peste
30mmHg la cei cu creştere cronică a PCP-ului.

24
Metode de laborator

Examenele de laborator uzuale obligatori sunt: hemoleucograma, uree creatinină,


ionograma, Na, K, transaminaze hepatice (AST,ALT ). Se pot efectua markerii de necroză
mioacrdică în special când se suspectează drept cauză a edemului pulmonar acut, infarctul
miocardic acut.

Gazometria sanguină: metoda ASTRUP

Echilibrul acidobazic efectuat din sângele arterial evidenţiază acidoză cu hipoxemie şi


hipercapnie în funcţie de gravitatea edemului pulmonar.

Diagnosticul diferenţial al Edemului Pulmonar Acut

În primul rând, se va stabili un diagnostic diferenţial în edem pulmonar acut noncardiogen, în


care se va exclude astmul bronşic sever.

În cazurile uşoare sau la debutul edemului pulmonar acut mai ales la pacienţii fără
antecendente cardiace edemul pulmonar acut poate fi confundat cu astmul bronşic, dacă
există bronhospasm asociat şi expectoraţia este necaracteristică. Dacă diagnosticul clinic este
incert iar proba radiologică, nu se poate efectua, nu se va administra morfină sau
simpaticomimetice (cu efect ateriolaconstrictor sistemic) se va administra aminofilinăşi
nitroglicerină, aceasta din urmă neavând nici un efect în astmul bronşic dar amelioarează
dispneea din edemul pulmonar acut hemodinamic.

Embolia pulmonară masivă

În TEP masiv dispneea severă este pe primul plan, însă se asociază cu tahicardie,
tahiaritmii, hipotensiune arterială, creeându-se astfel confuzie cu edemul pulmonar acut.

În TEP masiv pulmonar la auscultaţie nu apar raluri şi pot fi prezente semen de insuficienţă
dreaptă acută sau şoc cardiogen. Prezenţa trombozei venoase profunde sau a unor factori de
risc trombogeni, asociaţi cu examenul electrocardiogramei şi radiologic tranşează adesea
diagnosticul.

În edemul pulmonar acut noncardiogen din istoric lipseşte evenimentul cardiac acut ,fiind
prezente celelalte situaţii caracteristice (infecţii, substanţe străine circulante ,endotoxine
bacteriene ,aspirare conţinut gastric).

25
TRATAMENT

Tratamentul trebuie instituit de urgenţa,cât mai precoce,evoluţia către remisiune spontană


fiind improbabilă,dar nu imposibilă.Cel mai adesea starea bolnavului se agravează
rapid,astfel încât măsurile terapeutice trebuie instituite încă de la domiciliu.

Obiectivele immediate ale tratamentului edemului pulmonar acut hemodinamic sunt:

-scădera presunii capilare pulmonare;

-reducerea întoarcerii venoase (presarcinii)

-scăderea rezistenţei la ejecţia VS (postsarcină)

-amelioraea contractilităţii miocardice

-corectarea aritmmilor

-ameliorarea hematozie şi corectarea insuficienţei respiratorii acute

-combaterea anxietăţii şi tahipneei

-eliminarea factorilor favorizanţi

Măsurile terapeutice pot fi împărţite, în măsuri cu caracter general şi măsuri relative


specific pentru unele cazuri particulare de edem pulmonar acut.

Măsuri cu caracter nespecific (nonfarmacologic)

Poziţia bolnavului va fi cu toracele ridicat şi picioarele atârnânde scade întoarcerea


venoasă, facilitează expectoraţia şi permite o respiraţie mai uşoară. La bolnavul în şoc,
ridicarea excesivă a toracelui poate agrava hipoperfuzia cerebrală. Dacă edemul alveolar
inundă şi căile respiratorii bolnavul trebuie aspira t.

Oxigenoterapia este utilă în orice formă de edem pulmonar acut dar devine esenţială în
cazul în care paO2 scade sub 70mmHg. Se administrează oxigen 100%pe mască sau sondă
endonazală,continuu cu un debit de 6-8/min, în scopul de a creşte saturaţia peste 90%. Dacă
însă edemul pulmonar survine la un pacient cunoscut cu BPOC oxigenul se administrează cu
debit scăzut 1-2/min, în barbotor trebuie să fie ¾ apă şi 1/4 alcool, acesta având un efect
antispumigen prin scăderea tensiunii superficial a secreţiilor, uşurând astfel eliminarea lor.

26
Dacă bolnavul rămîne în stare critică şi există dezechilibru acidobazic sever, acesta trebuie
intubat şi ventilat cu presiune intermitentă pozitivă folosindu-se un amestec de aer-oxigen
(60%oxigen).

Tratament medicamentos

În tratamentul edemului pulmonar acut cardiogen sunt folosite morfina şi petidina (mialgin)

Morfina cu efecte centrale are rol de a reduce excitabilitaea centrului respiratorşi anxietatea
bolnavului, reduce travaliul respirator, creşte efectul simpatolitic periferic cu venodilataţie şi
scăderea întoarcerii venoase periferice. Morfina hidrocloridică în fiole de 20mg se
administrează intravenous în doze de 5mg în trei minute şi se poate repeat dacă nu s-a obţinut
efectu dorit la interval de 15minute de 3-4ori.

Morfina este contraindicată la bolnavi obnuliaţi, comatoşi cu fenomene de oboseală


respiratorie,inundaţie alveolară, bronhoplegie, hipotensiune marcantă, şoc , BPOC.

Mialginul în fiole de 100mg se pote administra în lipsa morfinei în doze de 25mg iv.Are
efect inferior din punct de vedere vascular şi efect emetizant mai mare.Mialginul are ca
indicaţie majoră infarctul inferior datorită efectului vagolitic crescut.

Efectele adverse ale opiaceelor sunt importante şi trebuie urmărite şi prevenite:


hipotensiune, depresie respiratorie, bradicardie, greaţă. Antidotul specific morfinei este
Naloxonul 0,4-0,5mg iv sau Nalorfina.

Diureticele cu acţiune rapidă .

Cele mai utilizate în tratamentul edemului pulmonar acut sunt diureticele de ansă-
furosemidul-fiole de 20mg în doye de 20-60mg iv în funcţie de răspunsul pacientului.Ele sunt
eficiente atât prin efectul diuretic direct cu scăderea volemiei şi consecutive a presiunii
capilare pulmonare,cât şi prin efectul morfinic ventilator cu scăderea congestiei pulmonare.
Alte diuretice folosite sunt bumetanida, piretanida.Dozele de diuretice pot fi crescute dar cu
grijă pentru ca diureza în exces poate duce la scăderea presiunii de umplere a VS cu scăderea
debitului cardiac hipotensiune şi şoc.Hipopotasemia pe care o pot provoca diureticele de ansă
pot induce aritmii cardiac atopice.

Vasodilatatoarele cu acţiune rapidă

Acestea au devenit medicamente indispensabile în majoritatea edemelor pulmonare acute


hemodinamice din stenoza aortic sau stenoza mitrală.Venodilatatoarele scad întoarcerea

27
venoasă,iar arterodilatatoarele scad rezistenţa la expulzia VS. Dozele prea mari provoacă
scăderea debitului cardiac şi hipotensiunea arterial periculoasă. Dintre venodilatatoare
nitroglicerina este cea mai utilizată pe cale sublinguală sau intravenoasă.Sublingual se
administrează tablet de 0,3-0,5mg,doză care se poate repeta de 2-3 ori la interval de 10
minute.Efectul poate fi favorabil în edemul pulmonar acut la la debut (eventual asociat cu un
diuretic). În administrarea intravenoasă ritmul perfuziei este de 20-30 micrograme/minut,
ritm ce pote fi crescut la câte 5 minute până la 100-200 micrograme/minut. În acest interval
se monitorizează constant tensiunea arterială şi administrarea se întrerupe dacă apare
hipotensiune sau efectul dorit nu apare in 25-30 minute, regurgându-se la alt mijloc
therapeutic .

Arteriodilatatoarele pure (urpidil, diazoxid) se folosesc numai în cazurile de edem


pulmonar acut hipertensiv, dar efectul cel mai bun se obţine cu nitroprusiatul de sodium care
prezintă o instalare rapidă a efectului şi cu durată scurtă-maxim 10min.

Digitala administrată intravenous se utilizează atât pentru efectul inotrop pozitiv,care este
moderat ,cât si pentru cel dromotrop negative,care este foarte important mai ales în unele
tahiaritmii supraventriculare (fibrilaţie arterială,flutter arterial).De asemenea este utilă în
edemul pulmonar acut produs prin disfuncţie sistolică, forme de tahicardii supraventriculare
,prin reintrare, digitala poate induce conversia la ritm sinusal.

Digitala are efecte ionotrop pozitiv nesatisfăcătoare la bolnavii cu ritm sinusal şi şoc
cardiogen asociat şi în doze uzuale creste critic excitabilitatea miocardului ventricular la
bolnavii cu edem pulmonar acut, miocardită acută sau unele cardiomiopatii.

La digitalizaţii cronici sau la bolnavii cu hipoxie severă, acidoză sau ischemie activă trebuie
suparavegheată toxicitatea digital actual sau potenţială.

În tratamentul edemului pulmonar acut se alege un preparat, cu acţiune rapidă, prin


administrare intravenoasă, digoxină (instilarea efectului 15-20 minute, efectul maxim1-3ore),

betametil, digoxinul, deslanozidul sunt tonicocardicele de primă linie .

Din cadrul agenţiilor ionotropi pozitivi se utilizează dopamine, în doze mici 4-5
micrograme/kg/min. Dopamina se poate asocial cu dobutamină sau inhibitori de
fosfodiesteraze, efectele ionotrop pozitive sumându-se iar cele arteriale perifericeputând fi
modulatoare în funcţie de situaţie.

28
Se mai foloseşte şi aminofilina intravenos lent (3-5mg/kg corp în 10 minute). Aminofilina
este utilă în caz de edem pulmonar hemodinamic însoţit de bronhospasm asociat cu boală
pulmonară obstructivă cronică ,dar şi în caz de diagnostic incert în edemul pulmonar acut sau
astm bronşic. În plus aminofilina favorizează diureza, scade moderat hipertensiunea
pulmonară şi are efect minim ionotrop, dar dozele prea mari în acidoză şi hipoxie pot fi
aritmogene.

O scădere rapidă a întoarcerii venoase poate fi obţinută prin aplicarea de garouri la o


presiune puţin sub cea sistolică la rădăcina a trei din cele patru membre cu mutarea acestora
la intrvale de 15-20minute. Scăderea volemiei prin flebotomie-flebopuncţie şi evacuarea a
300-500ml sânge are utilitate în edem pulmonar acut hipertensiv.

Trebuie monitorizate în permanenţă funcţiile vitale (alura ventriculară, tensiunea arterial,


saturaţia oxigenului) pentru a urmări eficienţa mijloacelor terapeutice sau eventual pentru a
depista complicatiile.

În cazul în care nu apar ameliorări sub tratamentul convenţional ,se impune monitorizarea
hemodinamică cu sonda Swan-Ganz,şi dirijarea tratamentului după parametrii
hemodinamici.De asemenea dacă survine oboseala muschilor respiratori sau se produce

hipoventilaţie alveolară cu hipercapnie (PaCO2> mmHg) ,urmată de obnuliare şi comă, se

recurge la ventilaţie mecanică.

Edemul pulmonar acut hipertensiv necesită în primul rând reducerea valorilor tensionale
până la un nivel care să nu afecteze critic perfuzia cerebral, coronariană şi renală.Cel mai
eficient mijloc este administrarea de nitropruisat de sodium intravenos. Nitropruisatul de
sodium (nitropress) se administrează în doze de 1-10mg/kg/min-debutul acţiunii este
instantaneeu cu vârf de activitate la 1-2 minute şi durată totală a acţiunii de 10 minute.

Edemul pulmonar acut indus de o tulburare de ritm sau de conducere necesită corecţia
rapidă şi imediată a acesteia.În situaţii critice cu deteriorare hemodinamică şi edem pulmonar
acut (flutter arterial cu conducere 1:1sau2:1, tahicardie ventriculară etc.) dacă nu există
contraindicaţii (toxicitate digitală) trebuie încercat şocul electric extern sincron.Rezultatele
sunt favorabile, condiţia trebuie să fie ca afecţiunea cardiacă subdiacentă să nu fie severă.

După regresia edemului pulmonar este obligatorie explorarea completă a statusului cardiac
anatomic şi funcţional, în vederea instituirii unui tratament de fond de durată curative şi
profilactic, medical/chirurgical.

29
COMPLICAŢII

Dacă edemul pulmonar persistă, presiunea la nivelul arterei pulmonare creşte şi retrogradează
în ventriculul drept cu apariţia treptată a insuficienţei ventriculare drepte. Aceasta are un
perete slab dezvoltat comparative cu ventriculul stâng şi nu poate face faţă unor presiuni mari
de ejecţie. Astfel presiunea creşte şi la nivelul atriului drept ulterior retrograde cu apariţia
stazei venoase manifestată la diferite compartimente: edeme la nivelul membrelor inferioare,
ascită, sindrom lichidian pleural.

Când nu se intervine prompt cu măsuri terapeutice adecvate edemul pulmonar acut poate fi
fatal. Dacă în adminstrarea, tratamentului corect condus nu se poate ameliora situaţia
pacientului se va ajunge la deces. Prognosticul depinde de statusul cardiac şi pulmonar al
pacientului înaintea dezvoltării edemului. Suparainfecţia pulmonară poate fi o complicaţie
redutabilă care poate duce la deces.

30
Edemul pulmonar necardiogen

Definiţie:

Se caracterizează prin dipnnee paroxistică cu semne radiologice ce atestă acumularea de


fluid alveolar şi eventual semnele bolii pulmonare cauzale, făra dovezi hemodinamice care să
ateste o etiologie cardiacă.

Ca şi în cazul edemului pulmonar acut cardiogen acumularea de fluid în spaţiul alveolar


duce la săderea capacitătii de difuziune, hipoxemie şi hipercapnie. Nu există măsuri
terapeutice specifice care să corecteze permeabilitatea anormală în detresa respiratorie.

Tratamentul se referă la măsurile suportive care să menţină funcţiile celulare şi metabolice :


ventilaţia mecanică, antibioterapie, nutriţie adecvată, monitorizare hemodinamică. Pentru a
putea aplica tratatamentul corespunzător trebuie să cunoastem modificările echilibrului
acidobazic şi al gazelor sanguine. Dacă prezintă hipoxemie, fară hipercapnie se poate
administra oxigen simplu pe sondă nazală sau mască.Dacă gradul hipoxemiei este mai mare
sau nu poate fi menţinut în jur de 60 mmHg sub adminstrare de oxigen este necesară
intubarea orotraheală şi ventilaţie mecanică. În caz de hipercapnie şi acidoză este necesară
încă de la început ventilaţia asistată, pentru a asigura o hematoză optimă.

Tratamentul farmacologic al SDRA (sindromul de detresă respiratorie acută) este centrat


pe eliminarea inflamaţiei cu: corticoizi, antioxidanţi, ketoconazol, antiinflamatoare
nesteroidiene .

Oxidul nitric reduce presiunea arterială pulmonară şi şuntul intrapulmonar, creşte PaO2 şi
nu modifică ta şi debitul cardiac la pacienţii cu SDRA.

Prognosticul pacienţilor cu sindrom de detresă respiratorie acută s-a îmbunătăţit în ultimi


ani cu scăderea mortalităţi la 60% la aproximativ 30-40%, pacienţii care depăşesc acest
episod recuperează funcţia pulmonară cu toleranţă la efort rezonabilă la reevalurea la un an.

31
Capitolul.3

ÎNGRIJIRI GENERALE

3.1. Componentele planului de îngrijire.

Procesul de îngrijire este o metodă sistematică, logică de identificare şi solutionare de


probleme; permitând asistentei medicale să pună un diagnostic de îngrijire conform nevoilor
fundamentale.

1. Culegerea datelor este o primă etapă în adunarea informaţiilor despre starea pacientului,
asigură o bază pentru planificarea unui plan de îngrijire.

2. Identificarea problemelor de îngrijire constă în examinarea şi interpretarea


acestora.Prima etapă constă în stabilirea unei legături între semen şi simptome,şi compararea
acestora cu date ştiinţifice.

Problema de îngrijire este o dificultate trăită de o persoană un comportament sau o atitudine


nefavorabilă sănătăţii sau satisfacerii nevoilor sale.

3. Stabilirea obiectivelor în funcţie de priorităţi, această etapă este dirijată în două categorii
şi anume: determinarea sau formularea obiectivelor de atins şi stabilirea mijloacelor pentru
rezolvare.

Pentru fiecare problemă se vor stabili unul sau mai multe obiective,va fi centrat pe pacient
şi va descrie starea sau comportamentul aşteptat de la pacient şi nu activitatea asistentei
medicale,va fi realist şi va ţine cont de starea , posibilităţile şi condiţiile de viaţă.

În stabilirea mijloacelor de intervenţii vor fi specificate: riscurile şi se va tine cont de


individ, se va ţine cont de gradul de dependenţă şi nu se vor limita la acţiuni cu ajutor parţial
conţinând probleme de educaţie pentru autonomie.

4. Realizarea îngrijirilor are ca scop asigurarea şi prelucrarea în sarcină global şi


personalizată a îngrijirilor individului.Este indispensabil alegerea unui sistem de organizare
care să permită fiecarei asistentei medicale o responsabilitate totală a unui grup de

32
pacienţi.Aplicarea planului de îngrijire se realizează în practică ,în funcţie de modalitatea de
execuţie şi supraveghere.

5. Evaluarea şi analizarea obiectivelor propuse, permite evaluarea procesului de îngrijire şi


aducerea de modificări pe întreaga evoluţie a stării de sănătate a pacientului.

33
3.2. CONDUITA DE URGENŢĂ ÎN INGRIJIREA BOLNAVULUI CU

EDEM PULMONAR ACUT.

Edemul pulmonar acut este o urgenţă majoră,dinamică şi de aceea tratamentul trebuie


instaurat cât mai rapid, iar pacientul trebuie monitorizat permanent.

Edemul pulmonar acut se clasifică astfel:

a) hemodinamic cardiogen;

b) necardiogen- lezional;

a) Edemul pulmonar acut cardiogen apare în :insuficienţa ventriculară stângă;infarct


miocardic acut;cardiopatii ischemice;hipertensiune arterială;cardiopatii valvulare;tulburări de
ritm paroxistic.

Conduita de urgenţă în edemul pulmonar hemodinamic este aplicată imediat,de la domiciliu


prin aşezarea pacientului în poziţie semişezândă,aspirarea expectoraţiei şi curăţarea gurii
pacientului,aplicarea garourilor la trei membre fără comprimarea arterelor şi schimbarea
acestora din 10 în 10 minute la al patrulea membru.În unitaţile spitaliceşti se administrează
oxigen terapie pe sondă nazofaringiană umidificată în barbotaj 2/3 alcool+1/3apă;se mai
administrează aerosoli antispumă cu alcool etilic şi bronhodilatatoare şi în cazuri mai grave
se face intubaţie cu respiraţie artificială.

În edemul pulmonar acut cardiogen cu tensiunea normală sau uşor crescută se


administrează:

-morfină intramuscular sau intravenos 1fiolă

-atropină intramuscular 1 sau 1/2fiolă

-digitalice: deslanozid 2 fiole intravenos;lanatozid;digoxină intravenos lent 2 fiole

-diuretice:furosemid 2 fiole intravenos lent

-nitroglicerină 1-4 tablete sublingual în special la coronarieni

-antihipertensive în funcţie de tensiunea arterială

34
-venosecţie rapidă 300-500 sânge/5 minute;

Contraindicaţii:

Morfina nu se administrează în caz de astm bronşic,atac vascular cerebral sau


bronhopneumonie cronică obstructivă.

Nu se face venosecţie în cazul infarctului miocardic acut şi la vârstnici cu ateroscleroză


cerebrală.

În edem pulmonar cardiogen cu tensiunea arterială scăzută sunt contraindicate


hipotensoarele emisia de sânge,morfina. Pacientul va fi aşezat în decubit dorsal.

b) În edemul pulmonar necardiogen-lezionar condiuta de urgenţă se aplică în funcţie de


factorii declanşatori:

La intoxicaţi: scoaterea din mediu toxic,administarea de antidot atunci când este


cazul,ventilaţie artificială.

În edemul pulmonar acut de origine infecţioasă se administreaza corticoterapie, tetraciclină


pe zi,cotrimoxazol 3 tablete /zi, tonicardice, oxigenoterapie, venosecţie de necesitate.

În edemul pulmonar acut de origine neurologică tratamentul este simptomatic, se face


sângerare masivă 300-500ml se administrează furosemid şi manitol. Este contraindicată
morfina.

La edemul pulmonar acut de origine iatrogenă se aplică emisie de sânge şi se administrează


furosermid.

La pacienţii înecaţi se va face intubaţie orotraheală, aspiraţie bronşică, se va aplica


oxigenoterapie masivă 10-12 l/minut sau ventilaţie mecanică.

La pacienţii încaţi cu apa dulce se va face sângerare şi se administrează furosemid


intramuscular sau intravenos 2 fiole. Iar la pacienţii înecaţi în apa sărată se va administra
dextran 40% , fiind contraindicată sângerarea şi administrarea de diuretice.

În cazul pacientilor uremici se aplică oxigenoterapie, aerosoli antispumă, tonicardice,


epuraţie extrarenală. La pacienţii cu bronhoalveolită de deglutiţie se aplică respiraţie asistată.

35
CAPITOLUL 4.

PREZENTAREA PLANURILOR DE ÎNGRIJIRE

Culegerea datelor.

Surse de obţinere a informaţiilor: dialogul cu pacientul; observarea pacientului; foaia de


observaţie.

CAZUL NR.1

Nume/prenume:S.M

Vârsta:71 de ani

Data naşterii:28.03.1945

Sex :masculin

Naţionalitate:Română

Religie:Crestin ortodox

Domiciliu:Bucureşti sector 3; pacientul locuieste la casă, împreună cu soţia; condiţii optime


de locuit.

Ocupaţia:pensionar

Motivele internării:pacientul este adus la unitatea primire urgenţe cu serviciul de ambulanţă


cu următoarele simptome şi manifestări clinice: dispnee cu ortopnee, tuse cu expectoraţie,
tahicardie transpiraţii, cianoză a buzelor şi extremităţiilor.

Alte probleme medicale:stenoză mitrală stadiul 2.

Diagnostic medical: Edem pulmonar acut cardiogen.

Pe baza anamnezei şi a observării pacientului am constatat afectarea următoarelor nevoi


fundamentale.

36
Plan de îngrijire.

1.Nevoia de a respira

P: clearance ineficient al căilor respiratorii

E: creşterea presiunii pulmonare datorită circulaţiei cardiovasculare neadecvată

S: tahipnee, tuse cu expectoraţie ,palpitaţii tahicardie, tiraj.

Obiective

Pacientul să prezinte o respiraţie optimă în cel mai scurt timp

Intervenţii autonome:

-asigur un climat corespunzător, salon aerisit curat;

-liniştesc pacientul îi recomand repaus la pat şi repaus vocal;

-aşez pacientul într-o poziţie care să îi faciliteze respiraţia (poziţie semişezândă);

Intervenţii delegate:

La indicaţia medicului efectuez în urgenţă:EKG, recoltez sânge pentru examen de laborator ,


masor funcţiile vitale (puls, respiraţie, tensiune arterială, temperatură).

-efectuez aspiraţie bronşică;

-administrez oxigenoterapie pe mască cu aerosoli antispumă;

Administrez medicaţia prescrisă de medic: furosemid20-80mg intravenos, morfină2-5mg


intravenos administrată lent.

Evaluare

Pacientul prezintă o respiraţie îmbunătăţită.

37
2.Nevoia de a comunica:

P: comunicare deficitară

E: tulburări respiratorii
S: tuse, senzaţie de sufocare
Obiective
Pacientul nu va prezenta tulburări respiratorii, îşi va ameliora respiraţia, va face repaus vocal.
Intervenţii autonome:

-rog pacientul să facă repaus vocal ;

-îl calmez asigurându-l că este o procedură de moment;

-învăţ pacientul să utlizeze comunicarea non-verbală;

-comunic în permanenţă cu pacientul;

-îl învăţ să tuşească, să expectoreze uşor favorizându-şi expansiunea cutiei toracice;

-pentru o stare de siguranţă îl învăţ să efectueze exerciţii respiratorii.

Intervenţii delegate:

-administrez medicaţia prescrisă de medic;

-supraveghez în permanenţă funcţiile vitale (tensiune arterială, puls, respiraţie temperatură) şi


le notez în foaia de observaţie;

Evaluare

Pacientul a înţeles importanţa procedurilor de siguranţă în facilitare respiraţiei.

Pacientul prezintă o respiraţie îmbunătăţită

38
3.Nevoia de a se mişca şi avea o bună postură

P:mobilitate limitată

E:circulaţie neadecvată

S:tahicardie cianoză,amorţeli ale extremităţiilor.

Obiective

Pcientul să prezinte o bună circulaţie.

Să respecte planul de mobilizare activă .

Să nu prezinte complicaţii.
Intervenţii autonome:

-ajut pacientul să-si efectueze toaleta zilnică;

-schimb lenjeria de pat şi de corp;

-ajut pacientul să îşi schimbe poziţia în pat la interval de 2 ore;

-masez regiunile expuse riscului de apariţie a escarelor;

- ajut pacientul să efectueze mişcari pasive la fiecare două ore.

Intervenţii delegate :

-administrez medicaţia prescrisă de medic.

Monitorizez funcţiile vitale şi le notez în foaia de observaţie.

Evaluare

Pacientul prezintă o circulaţie îmbunătăţită.

Nu prezintă risc de complicaţii la nivel tegumentar.

39
4.Nevoia de a dormi şi a se odihni

P: alterarea confortului

E: dificultatea de a dormi

S: agitaţie, anxietate, senzaţie de moarte iminentă.

Obiective

Pacientul să beneficieze de un somn cantitativ şi calitativ.

Pacientul să nu mai prezinte stare de anxietate.

Intervenţii autonome:

-calmez pacientul,îi expilc importanţa unui orar de somn

-reduc disconfortul,prin aerisirea salonului îndepartarea factorilor audio vizuali ce ar putea să


îi perturbe liniştea.

-schimb lenjeria de pat şi corp a pacientului

-asez pacientul într-o poziţie care să îi faciliteze respiraţia

Interventii delegate:

La indicaţia medicului administrez barbiturice uşoare pentru inducerea somnului.

Supraveghez somnul pacientului prin urmărirea mişcarilor respiratorii.

Notez în foaia de observaţie timpul şi calitatea somnului.

Evaluare

Pacientul a dormit 7ore în timpul nopţii.

Prezintă o stare generală bună.

Starea de anxietate s-a diminuat.

40
5.Nevoia de a mânca şi a bea

P:Alimentare şi hidratare inadecvată prin deficit

E:deshidratare

S:transpiraţii,expectoraţie.

Obiective

Pacientul să prezinte căi respiratorii permeabile,libere.

Să fie echlibrat hidric/nutriţional.

Pacientul să accepte şi să respecte un regim alimentar conform afecţiunilor sale.

Intervenţii autonome:

-efectuez toaletarea zilnică a pacientului prin(baie parţială,schimbarea lenjeriei de corp şi pat)

-curăţ căile respiratori ale pacientului de secreţii ,cornaj.

-efectuez şi calculez bilanţul de sodiu şi potasiu

-întocmesc foaia de alimentaţie

-explic pacientului importanţa regimului alimentar ;

-asigur condiţii optime de servire a mesei (indepărtarea taviţelor renal, urinarelor ce ar putea
să îi afecteze apetitul pacientului)

-ajut pacientul să se alimenteze.

Intervenţii delegate:

-adminstrez medicaţia prescrisă de medic

-măsor funcţiile vitale şi le notez în foaia de observaţie.

Evaluare

Pacientul a înţeles importanţa regimului alimentar şi esete de acord cu acesta.

Pacientul este echilibrat hidrc/nutriţional.

41
6.Nevoia de a fi curat,îngrijit,de a-şi proteja tegumentele.

P: alterarea tegumentelor şi mucoaselor

E: circulaţie periferică inadecvată

S:cianoză,extremităţi reci

Obiective

Pacientul să prezinte o circulaţie periferică corespunzătoare.

Intervenţii autonome:

-asigur igiena tegumentelor şi a mucoaselor

-schimb lenjeria de pat şi de corp

-ajut pacientul să facă exerciţii fizice pasive

-efectuez masaj local pentru facilitarea circulaţiei periferice,

-efectuez tapotaj toracal;

-aplic o sursă de căldură pe regiunile reci (termofor, paturi, etc).

Intervenţii delegate:

Administrez medicaţia prescrisă de medic.

Evaluare

Pacientul prezintă o circulaţie periferică bună.

Tegumentele prezintă o culoare roz,sunt curate.

7.Nevoia de a învăţa

P: deficit de cunoştinţe

E: incapacitatea de a învăţa.

S: nesiguranţă ,teamă.

Obiective

Pacientul să fie educat cu privire la bola sa ,va şti să îşi pastreze autonomia.

42
Pacientul va prezenta stare de siguranţă.

Intervenţii autonome:

-acord suport psihologic pacientului

-comunic în permanenţă cu accesta,îi explic importanţa unui regim alimentar şi a unui regim
de viaţă echilibrat

-îl informez cu privire la factorii dăunători (tutunul, cafeaua, alcoolul)

-explic pe înţelesul pacientului boala, tratamentul medical, îngrijirile necesare şi măsurile


preventive

-îl instruiesc cu privire la activităţile permise în perioada de convaleşcenţă.

Intervenţii delegate:

Administrez medicaţia prescrisă de medic.

Evaluare

Pacientul este informat cu privire la boala sa

Pacientul ştie să îşi păstreze autonomia

43
CAZUL NR.2

Nume/Prenume:B.I

Vârstă: 68ani

Data naşterii:1948

Sex: masculin

Naţionalitate: română

Religie:creştin ortodox

Domiciliu: Judeţul Ilfov comuna 1 Decembrie, pacientul locuieşte cu soţia, la curte condiţii
optime, nu respectă regimul alimentar conform afecţiunii sale.

Ocupaţia :pensionar

Motivele intrenării

Pacientul se prezintă la camera de gardă cu următoarele simptome:

Accese de tuse cu expectoraţie spumoasă rozată,aerată,dispnee ,polipnee, hipertensiune


arterială 190/80mmHg, transpiraţii intense ,cianoza ,anxietate, senzaţie de moarte iminentă.
La consultul medical (auscultaţie) prezintă raluri crepitante, tahicardie semne de
bronhospasm cu wheezing, mucoase alterate, uscate (glosită) ,stare generală alterată.

Alte probleme medicale: insuficienţă cardiacă stângă.

Pe baza anamnezei şi a observării pacientului am costatat afectarea următoarelor nevoi


fundamentale şi am întocmit următorul plan de îngrijire:

44
Plan de îngrijire

1. Nevoia de a respira.

P: dispnee

E: alterarea parechimului pulmonar

S: tuse cu expectoraţie spumoasă, roză, tahipnee,anxietate

Obiective

Pacientul va avea o respiraţie optimă în cel mai scurt timp.

Intervenţii autonome de urgenţă:

-asigur un salon aerisit curat cu aer umidificat;

-aşez pacientul în pat în poziţie semişezândă, aspir secreţiile bronşice, gurăţ gura pacientului;

-învăţ pacientul să efectueze exerciţii respiratorii;

-să expectoreze uşor să îşi favorizeze expansiunea toracică.

Delegate în urgenţă:

-administrez oxignoterapie cu aerosoli antispumă;

-administrez medicaţia prescrisă de medic (morfina, furosemid, nitroglicerină) ;

-urmăresc efectul medicamentelor;

- măsor funcţiile vitale şi le notez in foaia de observaţie.

Evaluare

Pacientul are o respiraţie îmbunătăţită .

Pacientul nu mai prezintă expectoraţie spumoasă, rozată.

45
2. Nevoia de a se mişca şi avea o bună postură

P: intoleranţă la efort

E: diminuarea mişcărilor

S: ortopnee, durere, tahicardie

Obiective

Pacientul să aibă o bună poziţie.

Pacientul va cunoaşte măsurile de prevenire împotriva tulburării circulatorii prin imobilizare.

Pacientul îşi va cunoaşte toleranţa la efort.

Intervenţii autonome:

îi explic pacientului procedurile de mobilizare pasivă;

-ajut pacientul în efecturea toaletei zilnice, schimb lenjeria de pat şi corp a pacientului;

-ajut pacientul să îşi schimbe poziţia în pat;

-ajut pacientul să facă mişcări pasive la interval de două ore pentru prevenirea apariţiei de
escare;

-efectuez tapotaj toracal

-învăţ pacientul să practice exerciţii de respiraţie profundă

-educ pacientul să expectoreze secreţiile, şă tuşească

-servesc pacientul la pat cu ce are nevoie (urinar, ploscă, taviţă renală) ;

-ajut pacientul să servească masa.

Intervenţii delegate:

-administrez medicaţia prescrisă de medic (oxigenoterapie antitusive, mucolitice)

-efectuez determinarea valorilor: puls-respiraţie-tensiune arterial, în repaus şi efort;

Monitorizez si notez în foaia de observaţie funcţiile vitale .

Evaluare

Pacientul a înţeles importanţa imobilizării pasive

46
Pacientul îşi cunoaşte toleranţa la efort, ştie să prevină tulburările circulatorii.

3.Nevoia de a bea şi a mânca

P:alimentare şi hidratare inadecvată prin deficit

E:deshidratare

S:mucoase alterate uscate, glosită

Obiective

Pacientul să prezinte mucoase permeabile.

Pacientul să fie alimentat şi hidratat corespunzător.

Pacientul va ţine regim alimentar conform afecţiunilor sale.

Intervenţii autonome:

-curăţ gura pacientului cu glicerină boraxată;

-acord timp pacientului între tratament şi servirea mesei;

-stabilesc împreună cu pacientul un regim alimentar hiposodat şi hipocaloric;

-întocmesc foaia de alimentaţie;

-aerisesc salonul;

-asigur condiţia optime în vederea servirii mesei (norme de igienă) ;

-asez pacientul în poziţie semişezândă;

-servesc pacientul la pat cu ceaiuri, supe strecurate, compoturi călduţe;

-curăţ gura pacientului după masă, aplic glicerină boraxată

-notez în foaia de observaţie cantitatea şi calitatea mesei.

Intervenţii delegate:

-administrez medicaţia prescrisă de medic.

47
Evaluare

Pacientul prezintă mucoase permeabile este alimentat şi hidratat corespunzător.

Pacientul este de acord cu regimul alimentar şi îl respectă.

4. Nevoia de a dormi şi a se odihni

P: insomnie

E: somn perturbat

S: ochii încercănaţi privire înceţoşată, apatie, astenie, anxietate.

Obiective

Pacientul să fie odihnit, să prezinte un tonus fizic şi psihic optim .

Intervenţii autonome:

-comunic cu pacientul îl liniştesc;

-învăţ pacientul să efectueze tehnici de relaxare, îl ajut la aplicarea acestora

-aşez pacientul într-o poziţie comodă

-asigur un climt optim (salon aerisit, înlătur factori ce ar putea să îl deranjeze în efectuarea
somnului)

-supraveghez şi notez în foaia de observaţie: funcţiile vitale şi vegetative (perioada somn-


odihnă) .

Intervenţii delegate:

Administrez medicaţia prescrisă de medic .

Evaluare

Pacientul prezintă un tonus fizic şi psihic optim în urma intervenţiilor aplicate.

Starea de anxietate a fost diminuată diminuată .

48
5. Nevoia de a elimina

P: constipaţie

E: imobilitate limitată

S:absenţa scaunului de 3zile, balonare, senzaţii de presiune la nivelul rectului, dureri


abdominal .

Pacientul să prezinte un tranzit intestinal normal.

Intervenţii autonome:

-determin pacientul să bea o cantitate suficientă de lichide

-ajut pacientul să efectueze exerciţii pasive;

-schimb poziţia în pat a pacientului la două ore;

-servesc pacientul la pat cu ploscă;

-asigur intimidate în timpul defecaţiei prin plasarea unui paravan;

-efectuez clismă evacuatoare simplă;

-curăţ regiunea anală a pacientului şi îi aplic cremă protectoare după fiecare scaun.

Intervenţii delegate:

-la indicaţia medicului administrez laxative

-calculez bilanţul ingestie-excreţie

Monitorizez şi notez în foaia de observaţie funcţiile vitale şi vegetative.

Evaluare

Pacientul are un transit intestinal îmbunătăţit

49
6. Nevoia de a-şi menţine tegumentele curate şi integre.

P: deficit de autoîngrijire

E: imobilizare pasivă

S: transpiraţii, tegumente reci, umede, cianoza extremităţiilor.

Obiective

Pacientul să prezinte mucoase şi tegumente curate şi integre.

Intervenţii autonome:

-ajut pacientul în efectuarea toaletei zilnice (spălat partial, schimbarea lenjeriei de pat şi corp)

-efectuez toaletarea cavităţii bucale a pacientului cu glicerină boraxată 2% şi vitamina B2;

-curăţ mucoasa nazală cu ser fiziologic şi apă oxigenată pentru prevenirea sau lezarea
acesteia în urma folosiri cateterelor pentru oxigen timp îndelungat.

Intervenţii delegate:

Administrez medicaţia prescrisă de medic .

Măsor şi monitorizez funcţiile vitale, le notez în foaia de observaţie .

Evaluare

Pacientul prezintă mucoase şi tegumente curate.

7.Nevoia de a evita pericole

P: vulnerabilitate faţă de pericole

E: predispoziţie la infecţii

S: manifestări pulmonare, scăderea sistemului imunitar

Obiective

Pacientul va şti să îsi păstreze integritatea fizică şi psihică

Pacientul să nu prezinte risc de infecţii nosocomiale

Pacientul să nu prezinte complicaţii.

50
Intervenţii autonome:

-comunic în permanenţă cu pacientul explicându-i procedurile medicale şi importanţa


acestora;

Pentru prevenirea infecţiilor nosocomiale:

-în timpul programului de vizită rog aparţinătorii să nu se aşeze pe patul de spital cu hainele
de stradă;

-sfătuiesc aparţinătorii să nu stea mai mult de 10 minute şi să intre doar o singură persoană;

-asigur norme de igienă în circuitul alimentelor;

-efectuez toaletarea zilnică a pacientului;

-schimbarea lenjeriei de pat şi corp de câte ori este necesar;

-verific integritatea medicamentelor şi execut procedurile medicale în condiţia de aspsie


perfectă;

-monitorizeze si notez în foaia de observaţie funcţiile vitale .

Intervenţii delegate:

Administrez medicaţia prescrisă de medic .

Evaluare

Pacientul nu prezintă risc de infecţii nosocomiale .

Pacientul nu prezintă complicaţii .

51
8. Nevoia de a învăţa

P: deficit de cunoştinţe

E: insuficienta cunoaştere a boli

S: mediul necunoscut, anxietate

obiective

Pacientul să primească informaţii despre boală

Pacientul va şti să îşi pastreze autonomia

Pacientul va şti să recunoască starea prodromală şi să prevină complicaţiile.

Intervenţii autonome:

-comunic cu pacientul şi cu aparţinătorii acestuia

-educ pacientul cu privire la factorii nocivi: fumatul, alcoolul, cafeaua

-îi explic pacientului importanţa regimului alimentar şi respectarea tratamentului

-informez pacientul asupara complicaţiilor şi cum ar putea să le prevină

Delegate :

Administrez medicaţia prescrisă de medic.

Evaluare

Pacientul este informat cu privire la boala sa.

Pacientul ştie să îşi păstreze autonomia şi să prevină complicaţiile.

52
CAZUL NR.3

Nume/prenume :S.M.

Vârstă:60 ani

Data naşterii:12.03.1956

Sex:masculin

Naţionalitate :Română

Religie:Creştin-ortodox

Domiciliu:Bucureşti sectorul 4;

Statut social:văduv locuieşte cu fiica şi nepoţii.

Ocupaţie:pensionar

Motivele internării: respiraţie polipneică însoţită de sete de aer, tuse cu spută muco-purulentă,
dureri toracice, febră 38,9*C, transpiraţii reci, frison, tahicardie, cianoza uşoară a buzelor ,
facies vultuos roşu congestionat anxietate, fatigabilitate.

Examen medical: la auscultaţie se aud raluri crepidante în plămânul stâng; examenul


radiologic evidenţiaza infiltrat lobar stâng edem alveolar,voalare accentuată în zonele bazale
şi periferice.

Examen de laborator: hemoleucograma-crescută; VSH-crescut; fibrinogen şi proteina C


crescute; leucocitoză cu creşterea neutrofilelor.

Alte probleme medicale: viroză respiratorie cu debut brusc.

Diagnostic medical:edem pulmonar necardiogen de origine infecţioasă (pneumonie).

Pe baza anamnezei şi a observării pacientului am constatat afectarea următoarelor nevoi


fudamentale şi am întocmit următorul plan de ingrijire.

53
Plan de îngrijire

1.Nevoia de a respira.

P : respiraţie ineficientă

E : alterării parechimului pulmonar

S : polipnee, tahicardie, tuse cu expectoraţie muco-purulentă.

Obiective

Pacientul nu va prezenta polipnee, îşi va ameliora respiraţia.

Va expectora uşor favorizându-şi expansiunea toracică.

Pacientul nu va prezenta durere toracică şi anxietate.

Intervenţii delegate:

De urgenţă :

-administrez la indicaţia medicului: corticoterapie cu hemisuccinat de hidrocortizon


perfuzabil 1gram/zi atropină şi cefalosporine de tip ceftriaxonă 1 gr la 12 ore în p.i.v lent.

-administrez oxigenoterapie

-recoltez spută pentru examenul bacteriologic.

Intervenţii autonome:

-asigur un salon curat aerisit

-asez pacientul într-o poziţie care să îi faciliteze respiraţia

-calmez pacientul

-învăţ pacientul să efectueze exerciţii respiratorii pentru a prezenta stare de siguranţă

-învăţ pacientul să expectoreze uşor; îl servesc la pat cu taviţă renală.

Monitorizez funcţiile vitale şi la notez in foaia de observaţie.

54
Evaluare

Pacientul prezintă o respiraţie îmbunătăţită.

Nu prezintă anxietate, durerea toracică este ameliorată

2. Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale

P:hipertermia

E: factori infecţioşi (pneumonie)

S: febră, transpiraţie, facies vultuos, puls crescut, frison

Pacientul să aibă temperatura corpului în limite normale.

Intervenţii autonome:

-efectuez bilanţul înregistrării temperaturilor, depistez factorii de risc;

-aerisesc salonul;

-aplic comprese reci;

-încurajez pacientul să consume multe lichide;

-monitorizez bilanţul hidroelctrolitric;

-asigur toaleta pe regiuni a pacientului;

-schimb lenjeria de pat şi corp a pacientului de câte ori este nevoie;

Intervenţii delegate:

-asigur hidratare complementară pe cale parenterală la instrucţiunile medicului;

-administrez medicaţia prescrisă de medic:antitermice, antibiotice;

-notez în foaia de observaţie valorile tensiunii arteriale, pulsului şi a respiraţiei;

Evaluare

Pacientul prezintă o temperatură corporală optimă

55
3. Nevoia de a comunica

P: comunicare ineficientă

E: datorită perturbărilor la nivel afectiv.

S: neîncredere apatie , anxietate

Obiective

Pacientul să poată comunica cu uşurinţă.

Pacientul să nu mai prezinte anxietate.

Intervenţii autonome:

-comunic cu pacientul , încerc să îl liniştesc;

-învăţ pacientul să folosească comunicarea non-verbală;

-linişteşc pacientul cu privire la starea sa, explicându-i scopul şi natura intervenţiilor;

-asigur un mediu de securitate, liniştit;

-ofer posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele şi dorinţele sale;

-supraveghez funcţiile respiratorii şi circulatorii pentru a asigura o bună oxigenare;

-măsor şi notez în foaia de observaţie tensiunea arterială, pulsul, temperatura, respiraţia;

Intervenţii delegate:

Administrez medicaţia prescrisă de medic.

Evaluare

Pacientul comunică cu uşurinţă.

Prezintă nu mai prezintă stare de anxietate

56
4. Nevoia de a bea şi a mânca

P: alimentare şi hidratare inadecvată prin deficit.

E: alterarea mucoasei bucale

S: glosită, depunere sablurală.

Obiective

Pacientul să fie alimentat şi hidratat corespunzător.

Intervenţii autonome:

-asigur suport psihologic pacientului;

-efectuez toaletarea cavităţii bucale;

-explorez preferinţele pacientului cu privire la alimentele permise şi interzise;

-îi aduc la cunoştinţă importanţa alimentaţiei în procesul de vindecare;

-servesc pacientul la pat cu alimente încălzite la o temperatură moderată, la ore regulate;

Intervenţii delegate:

-eliberez căile respiratorii prin aspirarea secreţiilor bronşice;

-respect regimul alimentar şi hidric conform indicaţiilor medicului;

-administrez medicaţia prescrisă de medic .

-efectuez bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate, le notez în foaia de observaţie.

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni

P: insomnie

E: tuse şi durere toracică

S: perioade de somn întrerupt, treziri repetate.

Obiective

Pacientul să nu mai tuşeaşcă să nu mai prezinte dureri toracice.

57
Pacientul să aibă un somn liniştit.

Intervenţii autonome:

-ajut pacientul la toaletarea zilnică (spălat parţial) schimb lenjeria de pat şi corp a pacientului;

-aerisesc salonul;

-învăţ pacientul să efectueze exerciţii de respiraţie câtva minute înainte de culcare;

-ofer pacientului un pahar de lapte cald înainte de culcare;

-stabilesc un orar de odihnă;

-observ şi notez în foaia de observaţie orarul şi calitatea somnului;

Intervenţii delegate:

-administrez medicaţia prescrisă de medic: antitusive, bronhodilatatoare, diazepam;

Evaluare

În urma tratamentului

Pacientul nu mai prezintă polipnee şi tuse.

Pacientul a avut un somn calitativ de 8 ore în cursul nopţii.

6. Nevoia de a elimina

P: diaforeza

E: febra

S: transpiraţie abundenta.

Obiective

Pacientul să prezinte o stare de confort fizic.

Pacientul să nu mai prezinte febră.

58
Intervenţii autonome

-efectuez bilanţul hidroelectrolitric;

-asigur necesarul de lichide compensatorii;

-sterg pacientul de transpiraţii,îi schimb lenjeria de pat şi corp;

-învăţ pacientul să poarte o îmbrăcăminte comodă din bumbac;

-aplic comprese reci pe extremităţi;

Intervenţii delegate:

-administrez medicaţia prescrisă de medic;

-măsor temperatura şi o notez în foaia de observaţie.

Evaluare

Pacientul prezintă stare de confort.

Nu mai prezintă febră.

7.Nevoia de a se mişca şi avea o bună postură

P: circulaţie indecvată

E: diminuarea mişcărilor

S: cianoză, tegumente reci, amorţeli ale membrelor inferioare

Obiective

Pacientul să prezinte o circulaţie optimă.

Pacientul să nu prezinte risc de complicaţii (escare).

Intervenţii autonome:

-învăţ pacientul să întrerupă: fumatul, consumul de alcool şi tutun;

-educ pacientul cu privire la alimentaţie, să reducă grăsimile şi clorura de sodiu;

59
-ajut pacientul să facă exerciţii pasive

-ajut pacientul să-şi schimbe poziţia în pat la două ore pentru prevenirea complicaţilor de
decubit;

Intervenţii delegate:

-măsor funcţiile vitale şi le notez în foaia de observaţie

-administrez medicaţia prescrisă de medic : tonice cardice, antiaritmice, antianginoase;

Evaluare

Pacientul are o poziţie adecvată conform afecţiunii sale.

Pacientul are o circulaţie îmbunătăţită.

8.Nevoia de a fi curat şi de a-şi proteja tegumentele

P:deficit de autoîngrijire

E: lipsa autonomiei

S:constrângere fizică, intoleranţa la activitate.

Obiective

Pacientul să aibă o stare generală bună.

Pacientul să prezinte tegumente şi mucoase curate şi integre

Intervenţii autonome:

-înainte de începerea toaletării pacientului măsor funcţiile vitale : puls, tensiune arterială,
respiraţie pentru a şti ce tip de mobilizare i-se permite în ziua respectivă;

-ajut pacientul la efectuarea toaletarei parţiale zilnice;

-pregătesc materialele necesare pentru baie

-asigur un climat corespunzător în salon (20-22 grade celsius)

60
-asigur intimitate pacientului prin amplasarea unui paravan;

-după baie ajut pacientul să se îmbrace,să se pieptene;

-ajut pacientul să-şi schimbe atitudinea faţă de aspectul său fizic;

Intervenţii delegate:

-administrez medicaţia prescrisă de medic.

Evaluare

Pacientul prezintă o stare generală bună

Pacientul are tegumentele curate, nu prezintă carenţe de igienă.

9. Nevoia de a evita pericolele.

P: vulnerabilitate faţă de pericole

E: risc de complicaţii

S: fatigabilitate, slăbire fizică.

Obiective

Pacientul va şti să îsi menţină intergitatea fizică şi psihică;

Pacientul să nu prezinte complicaţii.

Intervenţii autonome:

-amplasez pacientul în salon în funcţie de starea şi afecţiunea sa;

-urmăresc şi apreciez corect potenţialul infecţios al pacientului;

-informez şi stabilesc împreună cu pacientul planul de recuperare a stării de sănătate şi a


creşterii sistemului imunitar;

-asigur un microclimat corespunzător: salon aerisit, lenjerie de pat curată;

-comunic cu pacientul îl încurajez;

-respect regulile de asepsie

-respect normele de igienă referitoare la circuitul alimentelor;

61
-educ pacientul cu privire la importanţa menţinerii unei igiene riguroase.

Intervenţii delegate:

-administrez medicaţia prescrisă de medic ;

-măsor funcţiile vitale şi le notez în foaia de observaţie.

Evaluare

Pacientul nu prezintă risc de complicaţii.

Pacientul şti să îsi păstreze integritatea fizică şi psihică.

10. Nevoia de a învăţa

P: deficit de cunoştinţe

E: informaţii insuficiente

S: cere informaţi cu privire la afecţiunea sa.

Obiective

Pacientul să acumuleze informaţii noi cu privire la boala sa.

Intervenţii autonome:

-evaluez nivelul de cunostinţă a pacientului

-ofer pacientului informaţii clare pe întelesul său

-învăţ pacientul să respecte regimul alimentar şi să evite obiceiurile dăunătoare;

-informez pacientul cu privire la importanţa respectării tratamentului medicamentos.

Evaluare

Pacientul a dobândit cunoştiinţe noi despre boala sa .

62
EDUCAŢIA SANITARĂ ÎN EDEMUL PULMONAR ACUT

Educaţia sanitară a bolnavului cu edem pulmonar acut este un proces continuu


individualizat fiecărui pacient,prezentându-i-se la timpul potrivit şi pe înţelesul său
prognosticul pe termen scurt şi intenţia noastră de a modifica factorii de risc şi stilul de
viaţă.este esenţial să ne dăm seama că educarea pacientului va duce la o aderare mai bună a
acestuia la tratament şi a prognosticului de reducere a factorilor de risc.Chiar sugestiile
despre efort fizic, reducerea fumatului, alimentaţia sănătoasă, vor avea asupra pacientului
efecte benefice.

Un bolnav informat va înţelege mai bine deciziile terapeutice şi îşi va exprima preferinţele
care sunt o componentă importantă în decizia terapeutică.

Principii de educare a bolnavului cu edem pulmonar acut

1.Trebuie determinat gradul de înţelegere a bolnavului

2.Să cerem bolnvului să ne spună ce informaţii doreşte despre afecţiunea sa

3.Folosirea personalului adecvat pentru educarea bolnavului.

4.Pregătirea de materiale informaţionale :cărţi; broşuri; înregistrări audio şi video; programe


de computer care prezintă recomandări dietetice,informaţii despre activitatea fizică,discuţii
despre manevrele de resuscitarea cardio-respiratorie.

5.Dezvoltarea unui plan cu fiecare pacient prin comunicare încercănd să depăsim barierele de
limbaj folosind clinici relevante şi suportul social.

6.Integrarea membrilor de familie al bolnavului în programul educaţional.Modificările de


dietă trebuie explicate personaei care pregăteşte masa.Pacientul trebuie încurajat de membrii
familiei să renunţe la vicii (fumatul,consumul de alcool şi cafea) ,trebuie încurajată scăderea
greutăţii corporale dacă este cazul şi creşterea activităţii fizice în limitele admise de boala sa.

7.Bolnavul trebuie încurajat şi felicitat pentru progresele făcute,iar la intervale de timp


trebuie reamintite măsurile de prevenire a complicaţilor.

8.Bolnavul trebuie îndrumat la control medical periodic.

63
Informaţiile pentru pacienţi constă în:
-elemente de fiziologie şi fiziopatologie

-pacientul trebuie niformat cu privire la factorii de risc întâlniţi frecvent

-complicaţiile

-prognosticul-cel mai adesea prognosticul este comunicat aparţinătorilor,deorece poate


influenţa negativ recuperarea pacientului.

-tratamentul şi modul în care se administrează

-regimul alimentar şi restricţii ale activităţilor zilnice.

La sfârşitul programului educaţional pacientul va şti să îşi pastreze autonomia şi va


conştientiza importanţa resticţiilor alimentare şi de efort.

64
Capitolul. 5

ANEXE

1. OXIGENOTERAPIA

TEHNICA ADMINISTRĂRII OXIGENULUI

2. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE

INHALAŢIA

TEHNICA ADMINISTRĂRII DE AEROSOLI

3. PUNCŢIA PLEURALĂ-TORACOCENTEZA

PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA EFECTUAREA TORACOCENTEZEI

65
1. OXIGENOTERAPIA

Oxigenoterapia reprezintă administrarea de oxigen pe cale inhalatorie, în scopul îmbogăţirii


aerului inspirat cu oxigen în concentraţii diferite ajungându-se şi la 100% .

Scopul oxigenoterapiei este de a restabili nevoile de oxgen pentru a menţine pragul de


saturaţie arterial în limite fiziologice 95-96%şi a combate hipoxia determinată de alterarea
factorilor ce condiţionează trecerea oxigenului de la nivelul alveolei pulmonare în sânge:

-presiunea parţială a oxigenului în amestecul gazos de respirat(în sângele arterial presiunea


oxigenului este de 100mmHg,iar sângelevenos 65-70mmHg);

-coeficientul de solubilitate al oxigenului;

-cantitatea de hemoglobin existent;

-starea parechimului pulmonar;

- starea peretelui alveolar.

Tipuri de hipoxie:

-hipoxie anemic

-hipoxie circulatorie;

-hipoxie hipoxică;

-hipoxie histotoxică;

Surse de oxygen

-staţie centrală de oxigegen amplasată în afara spitalului,conform normelor metrologice;

- micro- staţie improvizată din două trei tuburi cuplate în serie;

- butelie de oxygen-tuburi de oxigen care se găsesc în secţiile de anestezie-terapie intensivă;

Modul de administrare al oxigenului

66
Sonda nazală: este o metodă simplă, comodă, care constă în introducerea unei sonde de
cauciuc sau plastic prevăzută cu orificii la extremitatea pe care o introducem în nara sondă
Nelaton.

Sonda nazală poate fi folosită pe termen lung cu interzicere la pacienţii ce prezintă afecţiuni
ale mucoasei nazale.Oxigenul administrat pe sonda nazală are presiunea redusă la 1-2
atmosfere şi este trecut obligatoriu prin umidificator sau nebulizator.Oxigenul va fi
umidificat2/3 apă şi 1/3alcool etilic trecând printr-un vqaporizator care să îl încălzească.

Cateter nazal sau nasofaringian: este confecţionat din plastic sau cauciuic şi prezintă
numeroase orificii laterale.

fig.13 (administrarea oxigenului pe sondă nazală)

Ochelari pentru oxigen:constituie un mod eficace de administrare al oxigenului,mai ales la


pacienţii agitaţi sau copii care îşi îndepărtează cateterul.Ochelarii pentru oxygen sunt formaţi
dintr-un sistem format din două sondede plastic,care se introduce în nări pentru administrarea
oxigenului,iar ochelari se fixează după urechi.

Masca simplă nu poate fi utilizată din cauza imposibilităţii eliminării dioxidului de carbon

Masca cu balon permite reinhalarea parţială,fiind prevăzută cu orificii pentru eliminarea


gazului expirat în exterior,însă debitul de oxygen este reglat.

Masca fără reinhalarea gazului expirat este prevazută cu un system de valve care dirijeajă
fluxul de gaz; realizând o concentraţie de 100% oxygen.

67
fig.14 (administarea oxigenului pe mască)

Cortul de oxigen este format dintr-o manta de plastic de preferinţă transparent,susţinut pe un


suport care cuprinde patul pacientului,având dimensiuni diferite.

fig.15 (administrarea oxigenului în cort)

Oxigenoterapia depinde de:

-vârstă

-temperatura corpului

-echilibru acido-bazic

-tensiunea dioxidului de carbon în sânge şi ţesuturi

- activitatea sistemului limfatic.

Complicaţii posibile:

-introducerea sondei şi cateterului profund,dar şi administrarea unui debit mare duce la


distensie abdominală;

-în cazul în care se produce o fisură a mucoasei nazale la administrarea de oxigen, acesta
pătrunde şi se îinfiltrează la baza gâtului, rezultând emfizemul subcutanat provocând
sufocarea pacientului.

68
-în caz de emfizem subcutanat întrerupem imediat oxigenoterapia şi căutăm să eliminăm
gazul parţial din ţesuturile afectate.

Oxigenoterapia administrată timp îndelungat are efecte toxice la nivel pulmonar şi la nivelul
sistemului nervos.Administarea timp de 4-16 ore a 70%oxigen produce acţiune iritativă la
nivelul alveolei(otrăvirea cu oxygen sau pneumonia de oxygen).În administrările hiperbare
apar crize de convulsi ,agitaţie, sindrom de decompresie şi emboli gazoase în marea
circulaţie.

TEHNICA ADMINISTRĂRII OXIGENULUI

Obiectivele procedurii: aprovizionarea ţesuturilor cu oxigen în caz de hipoxie.

Pregătirea materialelor

-sondă nazală, cateter sterile

-leucoplast

-mănusi de cauciuc

-sursă de oxigen

- umidificator (barbotor) cu apă sterilă


Pregătirea psihică a pacientului conştient:

-informez pacientul asupra necesităţii administrării oxigenului

-explic procedura pentru a obţine colaborarea şi conşinţământul acestuia

- asigur pacientul de inofensivitatea procedurii.

Pregătirea fizică a pacientului

-asez pacientul corespunzător şi dacă este posibil şi diagnosticul permite,asigur poziţia


semişezândă pentru favorizarea expansiunii pulmonare;

-verific libertatea căilor respiratorii;

Efecturea procedurii:

-verific prescripţia medicală şi debitul de oxigen recomandat pe minut;

69
-pentru administrarea sondei măsor distanţa de la narină la lobul urechii(aproximativ 6-8 cm);

-introduc sonda în narină perpendicular pe planul feţei pentru a nu lovi cornetele nazale sau
planşeul fosei nazale;

-umezesc sonda pentru a favoriza înaintarea;

-mă asigur că sonda a ajuns la profunzimea redusă şi o fixez pe obraz cu leucoplast;

-potrivesc debitul oxigenului conform prescripţiei.

În caz de terapie îndelungată, alternăm sonda de la o nară la alta pentru a nu provoca


leziuni de decubit ale mucoaesi nazale; cateterul şi sonda introducându-se până în caverne.

Administrarea oxigenului pe mască

-asigur pregatirea psihică a pacientului

-asez pacientul în poziţie semişezândă

-aşez masca acoperind gura şi nasul pacientului,o fixez cu o cure în jurul capului;

-urmăresc eacţile pacientului şi supraveghez debitul de oxIgen pentru a preveni fluctuaţiile


acestuia;

-monitorizez funcţiile vitale şi obeserv starea generală a pacientului;

-anunţ de urgenţă medical dacă pacientul prezintă stare de confuzie, este somnolent, apatic
dispneic, cianotic, anxios şi nu răspunde la stimuli.

Îngrijirea pacientului

-supraveghez şi controlez frecvent permeabilitatea sondei;

-execut zilnic toaletarea nasului şi a cavităţii bucale;

-schimb zilnic sonda şi narina pentru prevenirea complicaţilor;

-vefific ca sonda sau masca să nu incomodeze pacientul;

Reorganizarea locului de muncă

-îndepărtez sondele de unică folosinţă uzate;

-curăţ sondele de cauciuc şi le pregătesc pentru sterilizare;

70
-îndepărtez cu grijă sursa de oxigen când indicaţia de administrare încetează;

Notarea procedurii

-notez data şi ora începutului şi şfârşitului oxigenoterapiei;

-notez debitul/minut

-notez semnele vitale, reacţile pacientului, culoarea tegumentelor schimbări ale stării de
conştinţă în timpul oxigenoterapiei;

Evaluarea procedurii :

Rezultate dorite/aşteptate

Pacientul are o respiraţie normală, exprimă o stare de confort,are tegumente normal


colorate,mucoasele sunt intacte.

Rezultate nedorite:

În cazul în care sonda iese afară deoarece nu a fost introdusă corect:

-repet cu atenţie manevra de introducere şi mă asigurcă a atins profunzimea necesară

În cazul în care sonda a fost introdusă profund şi oxigenul ajunge în stomac; retrag sonda
până aproape de vălul palatin .

Dacă mucoasele pacientului sunt uscate sau iritate:

-reduc presiunea oxigenului;

-verific funcţionarea umidificatorului;

-schimb narina la introducerea sondei;

-mobilizez din când în când sonda.

71
1. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE

Definiţie:

Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie reprezintă introducerea medicamentelor


gazoase şi volatile în organism prin mucoasa respiratorie .

Medicamentele volatile se găsesc sub formă de:

-gaze sau substanţe gazefiante

-pulberi dizolvate

-lichide fin pulverizate

- vapori- aerosoli

-soluţii pentru instilaţii traheale

Scopul administrării medicamentelor pe cale respiratorie este de a dezinfecta local sau


pentru decongestionarea mucoasei respiratorii.

Metode de administrare:

-inhalaţie

-instilaţie

-aerosoli

-injecţia intratraheală

72
INHALAŢIA

Inhalaţia reprezintă introducerea unor substanţe medicamentoase (esenţe aromatice,


antiseptic, săruri, etc) în organism prin inhalare pe cale respiratorie .

Pot fi inhalate substanţe în stare pulverizată sau vaporizate.Acestea sunt indicate în rinite,
rinofaringite, bronşite, astm bronşic.

Inhalaţia este contraindicată la pacienţii incoştienţi,astenici,adinamici şi la copii.

Pregătirea materialelor:

-inhalator

-substanţă medicamentoasă prescrisă

-vaselină

-prosop

Pregătirea pacientului:

-explic tehinca şi inofensivitatea acesteia

-aşez pacientul confortabil pe scaun

-rog pacientul să sufle nasul

-aşez un prosop în jurul gâtului pacientului

-aplic vaselină şi pe buzele şi tegumentele periorale

-explic pacientului să inspire pe gură şi să expire pe nas.

Tehnica:

-se spală şi se dezinfectează mâinile

-se torană apă în recipientul inhalatoruuli şi se umplu pe jumătate

-se introduce recipientul cu medicament

-când apa fierbe, vaporii formaţi antrenează medicamentul pulverizându-l

-se aduce inhalatorul în faţa pacientului

73
- se roagă pacientul să se aplece cu capul deasupra inhalatorului deasupra inhalatorului la
distanţă de 30-80cm şi se acoperă cu pelerina.

Îngrijirea pacientului după tehnică:

-indepărtez pelerina şi inhalatorul

-şterg şi usuc pacientul

-asigur repaus la pat 2-3 ore

Observaţii

Inhalaţia vaporilor amestecaţi cu medicamente volatile are o durată de maxim 5-20


minute.Pentru a evita inspirarea vaporilor în stare pură se utilizează esenţe
aromate,antiseptice sau substanţe minerale,alcoolice.

Nu se inhalează primivapori produşi deoarece conţin şi picături de apă firbinte.

Utilizarea flacoanelor presurizate

-cer bolnavului să tuşeaşcă şi să expectoreze

-răstorn flaconul şi adaptez buzele în jurul piesei bucale

-rog pacientul să incline capul posterior uşor

-rog pacientul să expire lent profund

-odată cu activarea falconului cu aerosoli rog pacientul să inspire profund ţinând limba
apăsată

-sfătuiesc pacientul să să îşi ţină respiraţia 10-15 secunde după care să expire pe nas

-ofer un pahar cu apă călduţă, ca pacientul să îşi clătească gura.

Utilizarea inhalatoarelor cu capsule

-rog pacientul să tuşească şi să expectoreze

-fixez capsula în inhalator

-rog pacientul să expire lent pentru a-şi goli plămânii

-rog pacientul să inspire profund

74
-sfătuiesc pacientul să îşi ţină respiraţia 10-15secunde şi să expire pe nas

Observaţii:

Suprafaţa întinsă a alveolelo rintens vascularizate favorizează absorbţia gazelorsau


suprafeţelor gazefiante,fin pulverizate sau instilate.

Distribuirea cantităţii de aerosoli

-40%în alveolele pulmonare

-35%în căi respiratorii superioare şi mijlocii

-25%se elimină prin expiraţie.

INHALAREA DE AEROSOLI

Inhalarea de aerosoli asigură depunere pe suprafaţa căilor respiratorii de antibiotic,


bronhodilatatoare, anestezice, antialergice, fluidizante, expectorante cu acţiune locală şi
generală .

Terapia cu aerosoli este o modalitate revoluţionară de tratare a multor condiţia,inclusivboli


obstructive ale căilor respiratorii.

Această formă de tratament implică introducerea medicamentelor în căile respiratorii


inferioare prin nitermediul aerosolilor,pentru a obţine un effect topic sau systemic.

Cel mai mare avantaj al acestei terapii este că utilizează doze mai mici de substanţe
medicamentoaes iar efectele adverse sistemice sunt reduse,în timp ce răspunsul la tratament
este unul rapid.Dimensiunea particulelor este foarte importantă întrucât administrarea
medicamentelor depinde de aceasta într-o mare măsură.

Există mai multe tipuri de dispozitive care pot genera aerosoli:

-nebulizatoare

-dispozitive de inhalare cu pudră uscată

-dispozitive de inhalare presurizate cu doze determinate;

Utilizarea oricărui dispozitiv mai sus menţionate are avantaje şi dezavantajecare trebuie
înţelese pentru a se optimiza beneficiile pentru sănătate.

75
Terapia cu aerosoli poate fi utilizată şi în cazul ventilaţiei mecanice ca parte a terapiei
bronhodilatatoare,a medicaţiei antiinflamatorii şi uneori pentru instilarea antibioticelor sau
mucoliticelor.

Cunoaşterea princiipilor şi situaţilor în care poate fi aplicată terapia cu aerosoli sunt esnţiale
pentru utilizarea efectivă a acesteia în cazul diferitelor afecţiuni.

În timpul respiraţiei aerosoli pătrund prin gură,trahee,bronhii care se ramifică în pasaje


respiratorii maio mici numite bronchiole ce conţin la rândul lor mici săculeţi cu aer (alveole).

Cel mai des în cadrul terapiei cu aerosoli sunt folosite bronhodilatatoarele care au rol de a
relaxa căile respiratorii,astfel încât să devină mai spaţioase,iar respiraţia să fie mai uşoară.

Cele mai multe tratamente cu aerosoli durează aproximativ 10 minute şi este indicat să se
repete de 2-3ori pe zi.

fig.16 (metode de administrare a aerosolului)

76
TEHNICA ADMINISTRĂRII AEROSOLULUI

Pentru ca terapia cu aerosoli să fie eficientă se recomandă respectarea următoarelor etape:

-se allege o zonă confortabilă, bine iluminată şi aproape de o sursă decurent

-se conectează aparatul de aerosoli la sursa de curent

-se spală bine mâinile înainte de a monta părţile dispozitivului de aerosoli sau de a manipula
medicaţia

-se toarnă medicaţia în recipientul special al aparatului de aerosoli

-dacă medicaţia, nu este ambalată sub forma unei doze se va măsura corect cantitatea acesteia
şi se va dilua cu soluţie salină sau apă

-medicul va oferi cantitatea exactă şi instrucţiunile specific privind amestecarea soluţiei

-se ataşează capacul la recipientul în care a fost pusş soluţia medicamentoasă

-se introduce unul din capetele tubuliu de alimentare la recipientul aparatului de aerosoli şi
celălalt la unitatea acestuia

-persoana care va face aerosoli va sta în poziţie semişezândă

-piesa bucală a aparatului se va ţine între dinţi, cu buzele de jur împrejurul ei şi se va respira
normal pe gură,nu pe nas

-ritmul respiraţiei va fi normal nu accelerat pentru ca medicamentul să fie distribuit uniform


în plămâni

-tratamentul se va face complet,iar apoi se va opri compresorul nebulizatorului.

fig.17 (aparat de aerosol)

77
3. PUNCŢIA PLEURALĂ-TORACOCENTEZA

Definiţia

Prin toracocenteză se înţelege pătrunderea în cavitatea pleural cu ajutorul uni ac sau cateter
prin peretele toracic .

Scopul toracocentezei este următorul :

Exploarator (de diagnostic): pentru stabilirea, analizarea şi determinarea originii


reversatului pleural .

Terapeutic: pentru evacuarea unei cantităţi de lichid pleural; lavajul cavităţii pleurale sau
introducerea unor medicamente pentru ameliorarea durerii, dispneei şi celorloalte simptome
associate presiunii crescute intraperitoneale.

Indicaţii:

În prezenţa reversatului pleural decelat clinic şi radiologic în :

-pleurezii

-hemotorax

-pneumotorax

fig.17

78
PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA EFECTUAREA TORACOCENTEZEI

Pregătirea materialelor:

-tavă medicală/cărucior

-trusă de toracocenteză sterilă care conţine:comprese sterile,câmpuri sterile,

-soluţie antiseptică (betadină)

-mănuşi sterile

-xilină 1%-20ml

-seringi sterile de 20ml

- ace sterile lungi de 10-12cm şi cu un diametru cu un diametru de 1mm,cateter

-3 eprubete sterile

-tub de polietilenă

- borcane de sticlă de 1-2 litri

-1-2 tăviţe renale

-medicamente prescrise de medic

Pregătirea pacientului

Psihică:

-se informează pacientul cu privire la efctuarea procedurii:necessitate,importanţă.durată

-se obţine consimţământul scris al pacientului în cunoştinţă de cauză

Fizică:

-identificarea pacientului

-se aşează pacientul pa scaun în poziţie semişezândă,îmbrăţişând spătarul acestuia

-la marginea patului cu toracele flectat anterior şi coatele aşezate pe gnunchi

-decubit lateral cu hemitoracele afectat mai sus

79
-decubit dorsal cu toracele ridicat la 30-45 grade pentru combaterea dispneei

- se efectuează preanestezia la recomandarea medicului cu 1 fiolă de atropină înainte de


puncţia cu 15-30minute.

-se administrează un antitusiv prescris, dacă pacientul tuşeşte.

Efectuarea procedurii:

-se identifica pacientul; se verifică prescripţia medicală

-se asigură un mediu steril

-se măsoară funcţiile vitale şi vegetative

-se aşează pacientul într-o poziţie semişezândă

fig.18 (poziţia pacientului la toracocenteză)

-se dezinfectează locul cu betadină; se fixează câmpuri sterile deasupra şi dedesubtul locului
puncţiei

-se pergăteşte seringa cu xilină 1% se oferă medicului

-se oferă medicului acul cu care se efectuează puncţia

Acul se introduce în spaţiul 2 intrercostal pe linia medio-claviculară pentru evacuarea aerului

Pentru celelalte situaţii acul se introduce în spaţiul 8-9 pe linia axilară posterioară

-se extrage lichidul cu ajutorul unei seringi şi al unui tub de polietilenă în formă de T

-se deconectează seringa de către medicşi se inserează cateterul de plastic retrăgundu-se uşor
acul

80
-se recoltează circa 50ml fluid în 3 seringi pentru:dozare aproteinelor,glucozei şi stabilirea
celulelor existente

-se ataşează la catetre un tub de polietilenă pentru colectarea restului de lichid în vasul de
sticlă

-se supraveghează ca evacuarea lichidului să se facă lent fără a depăşi 1200ml pe puncţie
pentru a evita edemul pulmonar acut

-se scoate cateterul la sfîrşitul procedurii

-se masează şi se pansează steril locul puncţiei

-se etichetează şi se trimite la laborator lichidul colectat pentru examenul citologic şi


biochimic

-se transport pacientul la radiologie pentru efectuarea radiografiei de control

-se măsoară şi se notează funcţiile vitale şi vegetative

Ingrijirea pacientului

-se aşează pacientul confortabil în pat

-se monitorizează în permanenţă starea pacientului păentru eventuale complicaţii

-se oferă pacientului la pat materialele necesare

-se alimentează pacientul la pat cu lichide (ceai ,compoturi)

-se daministerază medicamentele prescrise de medic

-se instruieşte pacientul să îşi reia activitatea după aproximativ o oră; după examinarea
medicului

Reoganizarea locului de muncă

-se colectează materialele folosite

-se îndepărtează mănuşile

-se spală mâinile cu apă şi săpun

Notarea procedurii

81
-se notează procedura în fisa de proceduri şi în dosarul de pacientului data,ora,aspectul
lichidului

Incidente şi accidente

- puncţie albă – nu se obţine lichid

-înţeparea coastei

-aspirarea de sânge prin lezarea pachetului vascular intercostal

-edem pulmonar acut prin evacuarea bruscă a colecţiei

-sincopă şi şoc pleural

-pneumotorx

- infecţie exogenă a cavităţii drenate sau a traiectului de puncţie .

82
BIBLIOGARFIE

1. VICTOR PAPILIAN: Anatomia omului, Editura All,2003

2. GH.MOGOŞ, AL.IANCULESCU: Compediu de Anatomie şi fiziologie, Editura Ştiinţifică


2000

3. Prof.dr.L.GHERASIM-Medicină internă vol.2 bolile cardiovasculare metabolice,Editura


Medicală-2003

4. LUCREŢIA TITIRCĂ: Ghid de Nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri speciale


corespunzătoare nevoilor fundamentale, Editura Viaţa Medicală Românească

5. LUCREŢIA TITIRCĂ: Urgenţele medico-chirurgicale, Editura Medicală,2010

6. ADRIAN.G.TASE, ANCA TASE: Farmacologie: Abordări generale şi speciale, Editura


Academiei Române, Bucureşti 2003

7. C.CARP: Tratat de cardiologie vol.1şi2 ,Editura Naţional,Bucureşti 2001,2003.

8. BARBU CORNELIA, BĂJAN FLAVIUS, STOICESCU ADRIAN: Semiologie medicală:


Curs pentru studenţii facultăţii de asistenţă medicală, Editura Universităţii din Piteşti,2009

9. CAROL MOZES: Tehnica îngrijirii bolnavului, Editura Medicală 1997

10.FLORIAN CHIRU,GABRIELA CHIRU,LETIŢIA MORARIU:Îngrijirea Omului Bolnav


şi a Omului Sănătos, Editia a-3-a,Editura Cison,Bucureşti 2012.

83