MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

FACULTATEA DE KINETOTERAPIE

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific

Absolvent

BUCUREȘTI

2019
 MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
FACULTATEA DE KINETOTERAPIE

TRATAMENTUL COMPLEX ÎN ENTORSA DE

GENUNCHI LA JUCĂTORUL DE HANDBAL

Coordonator ştiinţific

Absolvent

BUCUREȘTI

2019

1
 CUPRINS

CAPITOLUL I – INTRODUCERE.........................................................................3
1.1 Rolul handbalului ca joc sportiv............................................................................3
1.2 Motivarea alegerii temei........................................................................................3
1.3 Reflectarea temei în literatura de specialitate.......................................................4

CAPITOLUL II – FUNDAMENTARE TEORETICĂ.....................................5

2.1 Anatomia genunchiului..........................................................................................5
2.2 Biomecanica genunchiului....................................................................................15
2.3 Evaluarea genunchiului.........................................................................................19
2.4 Entorsa de genunchi – definiție, incidență, clasificare, diagnostic, prognostic....23
2.5 Tratament complex...............................................................................................27
2.6 Handbalul – hobby, performanță, risc de apariție a traumatismelor.....................30
2.7 Kinetoterapia – scop, obiective, mijloace de recuperare......................................31

CAPITOLUL III – CONTRIBUȚII PERSONALE.........................................34

3.1 Kinetoterapia în entorsa de genunchi..................................................................34
3.2 Design terapeutic..................................................................................................36

CAPITOLUL IV – CONCLUZII............................................................................47
4.1 Concluzii teoretice și concluzii practico-aplicative.............................................47

BIBLIOGRAFIIE.........................................................................................................49

2
 CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1 Rolul handbalului ca joc sportiv

Jocul de handbal, ca joc sportiv poate fi analizat din 3 perspective: ca disciplină

științifică, ca mijloc utilizat în educația fizică, dar și ca disciplină sportivă.
Din perspectiva unei discipline sportive, acesta reprezintă un joc colectiv,
practicat la nivel competițional, indiferent de sex, aceștia fiind repartizați în funcție de
nivelul de măiestrie, precum și de vârstă.
Din punctul de vedere al educației fizice, jocul de handbal este considerat a fi încă
unul tânăr. Acesta a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului XX, în
Europa.
În timpul evoluției acestuia, jocul a suferit o mulțime de modificări referitoare la
modul de practicare și la regulile de joc.
Ca mijloc al educației fizice, hanbalul aduce numeroase beneficii asupra sănătății
practicanților, ajută la o dezvoltare armonioasă a corpului, precum și a calităților și
deprinderilor motrice.

1.2 Motivarea alegerii temei

Motivul principal, care m-a determinat să abordez tema aceasta este reprezentat de
o întămplare proprie, deoarece am practicat handbalul de performanță pentru o perioadă
destul de lungă de timp.
Datorită acestui lucru, am suferit o mulțime de traumatisme pe parcursul anilor de
joc, însă accidentarea cea mai dificilă prin care am trecut a fost reprezentată chiar de o
entorsă la nivelul genunchiului.

3
 În urma acesteia, am suferit mai multe leziuni la nivel ligamentar, iar perioada de
refacere mi s-a părut una extrem de lungă. De asemenea, aceast traumatism la nivelul
genunchiului a fost poate cel mai dureros din toate cele suferite până în prezent.
De asemenea, un motiv în plus pentru care am ales să studiez acest subiect este
faptul că un coleg din fosta echipă în care am jucat a suferit și el o entorsă de grad III la
nivelul genunchiului, acest lucru punând capăt carierei lui de sportiv, datorită gravității
leziunilor apărute în urma acesteia.
Acest lucru m-a ambiționat să studiez cât mai mult despre modalitățile de
prevenire și tratare specifice entorselor, tocmai pentru a putea ajuta și alți sportivi pe viitor
prin intermediul meseriei pe care o voi practica.

1.3 Reflectarea temei în literatura de specialitate

În opinia mea, această temă merită să fie abordată și analizată în continuare

deoarece, acest tip de afecțiune, în cazul jucătorilor de handbal este unul întâlnit într-un
procentaj suficient de mare pentru a reprezenta o problemă gravă.
De asemenea, această patologie, afectând genunchiul, care, după cum știm, este
cea mai mare articulație prezentă la nivelul întregului corp, este una extrem de gravă,
deoarece este pasibilă de a afecta o mulțime de structuri prezente la acel nivel, acest lucru
fiind posibil datorită complexității structurii genunchiului.
Simptomele caracteristice acestei afectări articulare, precum și evoluția și
complicațiile posibile, constituie încă un motiv pentru care această temă merită studiată în
amănunt, tocmai pentru a putea cunoaște cât mai multe particularități specifice, care pot
îmbunătăți sau accelera recuperarea sportivului.

4
 CAPITOLUL II

FUNDAMENTARE TEORETICĂ

2.1 Anatomia genunchiului

SCHELETUL ARTICULAȚIEI GENUNCHIULUI

FEMURUL
Acesta se prezintă sub forma unui os lung, care alcătuiește de unul singur
scheletul coapsei. Ca orice os lung prezintă 2 extremități, care poartă denumirea de
epifize(proimală și distală) și un corp, denumit diafiză.
La nivelul epifizei proximale (Fig. 2.1) regăsim următoarele formațiuni:
 “capul femural (2/3 dintr-o sferă), acoperit de cartilaj hialin. În centrul suprafeţei
articulare a capului femural se află foseta ligamentului rotund, unde se inseră
ligamentul cu acelaşi nume, care uneşte capul femural cu fosa acetabulară”1
 Capul femural se continuă cu o formațiune denumită col femural, aceasta
prezentând o rezistență mai mică, comparativ cu celelalte structuri
 Masivul trohanterian, care continuă colul femural reprezintă o arie osoasă cu un
volum mare, ce este delimitată în porțiunea laterală a acesteia de marele trohanter,
iar în regiunea medială, de micul trohanter.
Linia intertrohanterică se regăsește la nivelul feței anterioare a masivului
trohanterian, între trohanterul mare și cel mic, iar la nivelul feței posterioare,
regăsim creasta intertrohanterică.
 În regiunea postero-laterală a marelui trohanter, se poate observa prezența fosei
trohanterice.

1
Buzescu A., Anatomie și Biomecanică-Lucrări Practice, p.27.

5
 Fig.2.1 Epifiză proximală femur-vedere anterioară/posterioară2(Buzescu A., 2014)

Corpul femurului (Fig. 2.2) “prezintă o uşoară curbură cu concavitatea

posterioară. Corpul este prismatic triunghiular şi deci vom avea de descris trei feţe şi trei
margini.”3
 Fața anterioară este netedă și ușor convexă, fiind acoperită de vastul intermedial al
cvadricepsului
 Cele două fețe poserioare, respectiv cea medială și cea laterală formează în punctul
lor de unire marginea posterioară a femurului, aceasta fiind denumită linie aspră.
În regiunea superioară a liniei, aceasta suferă trifurcație, iar la nivelul regiunii
inferioare, aceasa se bifurcă.
Linia mijlocie de trifurcație poartă a fost denumită linie pectineală, iar linia medială
are un traseu inferior față de micul trohanter, cântinuându-se în regiunea anterioară
cu linia intertrohanterică.
În porțiunea inferioară, “ramurile de bifurcaţie ale liniei aspre se termină pe cei doi
condili ai femurului. Astfel se delimitează între ele o regiune triunghiulară, cu

2
Buzescu A., 2014, Anatomia Omului – Scheletul – Prezentare interactivă
3
Papilian V., 2003, Anatomia Omului Vol 1, Editura BIC ALL, București, p 74.

6
 vârful în sus, numită faţa poplitee. Linia de bifurcaţie medială, inferior, se termină
la o proeminenţă numită tuberculul adductorului”4

Fig.2.2 Diafiză femur-vedere anterioară/posterioară5(Buzescu A., 2014)

La nivelul epifizei distale (Fig. 2.3), care este mai voluminoasă, comparativ cu cea
proximală, putem observa 2 mase osoase, ce sunt denumite condili femurali, unul medial și
unul lateral.
 Partea anterioară a extremității distale humerale prezintă fața patelară, prin
intermediul căreia, femurul se articulează cu rotula
 În regiunea posterioară a extremității distale regăsim fosa intercondiliană, iar
superior de aceasta, între cele 2 ramuri ale liniei aspre regăsim fața poplitee
 Pe fața laterală corespunzătoare condilului lateral și pe fața medială a condilului
medial, regăsim epicondilul lateral, respectiv epicondilul medial.
 Comparativ, condilul lateral este mai puțin voluminos decât cel medial și de
asemenea este puțin mai ridicat.

4
Buzescu A., Anatomie și Biomecanică-Lucrări Practice, p.27.
5
Buzescu A., 2014, Anatomia Omului – Scheletul – Prezentare interactivă.

7
 Fig.2.3 Epifiză distală femur-vedere anterioară/posterioară6(Buzescu A., 2014)

TIBIA (Fig. 2.4)

“Este un os lung şi pereche, cu direcţie verticală. Tibia are un corp şi două epifize.
Orientare – în jos, se aşază epifiza mai mică, medial prelungirea ei, iar anterior marginea
cea mai ascuţită a osului (a diafizei).”7
Extremitatea proximală a tibiei este mai voluminoasă comparativ cu cea distală.
Aceasta prezintă în alcătuirea sa 2 condili (lateral și medial). Ambii prezintă fețe
superioare prin intermediul cărora se articulează cu condilii femurului.
Fețe articulare prezintă o formă concavă, iar între ele regăsim o formațiune
denumită eminență intercondiliană. Aceasta este alcătuită din 2 tuberculi: unul
intercondilian lateral și unul medial (Fig. 2.5)

Fig.2.4 Tibie-vedere anterioară.posterioară8(Buzescu A., 2014)

6
Buzescu A., 2014, Anatomia Omului – Scheletul – Prezentare interactivă
7
Papilian V., 2003, Anatomia Omului Vol 1, Editura BIC ALL, București, p 76.

8
 Atât anterior, cât și posterior de aceste eminențe regăsim câte o depresiune denută
arie intercondiliană (posterioară/anterioară)
“Corpul tibiei are o curbură superioară, concavă lateral şi alta inferioară, concavă
medial. El este prismatic, cu trei feţe şi trei margini. Faţa medială este netedă, situată sub
piele; ea se poate palpa. Faţa laterală este concavă superior şi convexă inferior. Faţa
posterioară prezintă, inferior, o creastă verticală care împarte zona în două porţiuni: medial
şi lateral”9
Marginea anterioară a tibiei are o formă asemanatoare literei S, fiind cea mai
ascuțită. Tot în componența corpului regăsim și marginea laterală și medială, cea laterală
fiind denumită și margine interosoasă.
Extremitatea distală a tibiei este prismatică, prezentând o față anterioară, una
posterioară, una laterală și una inferioară.

Fig.2.5 Platou tibial10(Buzescu A., 2014)

ROTULA(Fig. 2.6)
„Patela sau rotula este un os scurt, turtit şi pereche, situat în tendonul muşchiului
cvadriceps femural. Prezintă de studiat baza, vârful, două feţe şi două margini.”11
Fața anterioară a patelei prezintă o formă triunghiulară, este rugoasă, iar vârful
acesteia este orientat către inferior.

8
Buzescu A., 2014, Anatomia Omului – Scheletul – Prezentare interactivă
9
Buzescu A., Anatomie și Biomecanică-Lucrări Practice, p.29.
10
Buzescu A., 2014, Anatomia Omului – Scheletul – Prezentare interactivă
11
Papilian V., 2003, Anatomia Omului Vol 1, Editura BIC ALL, București, p 30.

9
 Fig.2.6 Rotulă-fața anterioară/posterioară12( https://www.slideshare.net)

Fața posterioară prezintă o suprafață articulară, aceasta este convexă în sens

transversal, la nivelul ei regăsindu-se o creastă care o separă într-una medială și una
laterală.
Baza patelei prezintă o înclinare anterioară, iar vârful acesteia este orientat către
caudal.

ARTICULAȚIA GENUNCHIULUI

“Articulaţia genunchiului este formată din articulaţiile femuro-tibială şi femuro-

patelară. Articulaţia femuro-tibială şi articulaţia femuro-patelară au o singură capsulă
articulară şi funcţional se comportă ca o singură articulaţie. Articulaţia genunchiului este
cea mai mare articulaţie din corpul uman. Este o articulaţie mobilă, cu două grade de
libertate.”13

SUPRAFEȚELE ARTICULARE (Fig. 2.7)

 Trohleea femurală și suprafețele articulare corespunzătoare condililor femurali.

Volumul condilului femural medial este mai mare, comparativ cu cel lateral, astfel,
femurul, în momentul în care se poziționează pe platoul tibial, realizează un unghi
deschis către lateral, având deschiderea de 170-177 grade. Acesta poartă denumirea
de genu-valgum fiziologic.
Femurul, prezintă la nivelul suprafețelor articulare a condililor și fața articulară
corespunzătoare patelei.
Aceasta este delimitată de fețele articulare corespunzătoare condililor prin
intermediul liniei condilotrohleare.

12
https://www.slideshare.net/surajsah12/femur-bone, accesat la 29.05.2019.
13
Buzescu A., Anatomie și Biomecanică-Lucrări Practice, p.59.

10
 Fig.2.7 Suprafețe articulare genunchi14( R.D. Sinelnikov, 1988)

 Extremitatea superioară a tibiei realizează și ea această articulație prin intermediul

cavităților glenoide.
Aceste 2 fețe articulare caracteristice condililo tibiei au o formă ovalară, fiind
concave.
Între cele 2 cavități glenoide, regăsim tuberculul intercondilar lateral și medial;
toata această suprafața este denumită platou tibial.
 Fața posterioară a rotulei este ce-a de a treia suprafața articulară caracteristică
genunchiului, aceasta fiind împărțită în 2 suprafețe articulare (laterală și medială),
prin intermediul unei creste. La nivelul acestei suprafețe regăsim și un cartilaj
hialin ce o acoperă.

MENISCURILE (Fig. 2.8)

Datorită incongruenței apărute între cele 2 suprafețe articulare ale genunchiului,

respectiv condilii femurali și cavitățile glenoide ale platoului tibial, apar 2 meniscuri
intraarticulare.
Unul dintre ele, are aproximativ forma literei O și este extern, iar celalalt are
aproximativ forma literei C, fiind intern.

14
R.D. Sinelnikov, 1988, Volume I The Science of Bones, Joints, Ligaments and Muscles, MIR PUBLISHER MOSCOW, p. 172.

11
 Acestea prezintă o structură fibrocartilaginoasă, regăsindu-se la nivelul
suprafețelor articulare corespunzătoare condililor tibiali.

Fig.2.8 Meniscurile genunchiului15( http://www.lectiadeortopedie.ro)

Meniscurile prezintă 2 fețe, una superioară, ușor concavă corespunzătoare

condililor femurali și una inferioară, drepată, corespunzătoare condililor tibiali. De
asemnea mai prezintă un vârf, orientat către ligamentele încrucișate și o bază, orientată
spre capsulă.
Ambele meniscuri prezintă 2 inserții la nivelul extremităților acestora, o
extremitate anterioară și una posterioară, care poartă denumirea de coarne ale meniscului.
La mijlocul distanței dintre cele 2 coarne regăsim corpul meniscului. Cele 2
extremității anterioare caracteristice meniscurilor se unesc între ele prin intermediul
ligamentului transvers al genunchiului.
Una din caracteristicile meniscurilor este faptul că sunt mobile, fiind capabile să
se deplaseze în același timp cu cei 2 condili femurali pe platoul tibial.
Din punct de vedere al vascularizațiti, meniscurile prezintă 2 zone, una internă
avasculară și una externă vasculară.

MIJLOACELE DE UNIRE

Acestea sunt reprezentate de către: capsula articulară ce învelește genunchiul și

ligamentele, care solifarizează capsula.

15
http://www.lectiadeortopedie.ro/notiuni-de-anatomie/articulatia-genunchiului/, accesat la 29.05.2019.

12
  Capsula articulară (Fig. 2.9) se regăsește sub formă de manșon, inserându-se la
nivelul marginii externe a meniscurilor și marginii suprafețelor articulare.
“Traiectul inserţiei pe femur este sinuos, plecând superior de pe faţa trohleară,
coborând pe condilii femurali şi apoi inferior de epicondili, pe care îi lasă
extracapsular şi ajunge astfel posterior în fosa intercondiliană. La nivelul acestei
fose, capsula se întrerupe şi fibrele ei fuzionează cu ligamentele încrucişate.
Inserţia tibială se face la 2-4 mm de cartilajul articular, începând de la aria
intercondiliană anterioarăşi terminându-se la cea posterioară, fără s ă cuprindă
articulaţia tibio-fibulară superioară”16
În structura capsulei întâlnim 2 tipuri de fibre: longitudinale, care se regăsesc la
exterior și transversale și oblice, care sunt situate în profunzimea acesteia.

Fig.2.9 Capsula articulară a genunchiului17( R.D. Sinelnikov, 1988)

 Tendonul rotulian (Fig. 2.10) are o formă asemanatoare unui trapez, este poziționat
în regiunea anterioară a genunchiului și se întinde de la nivelul vârfului patelar,
până la tuberozitatea tibială anterioară. Acesta este turtit antero-posterior, fața sa
anterioară intrând în contact cu fascia femurală, iar fața sa posterioară, cu corpul
adipos infrapatelar.

16
Buzescu A., Anatomie și Biomecanică-Lucrări Practice, p.59.
17
R.D. Sinelnikov, 1988, Volume I The Science of Bones, Joints, Ligaments and Muscles, MIR PUBLISHER MOSCOW, p. 171.

13
 Fig.2.10 Tendonul rotulian18( R.D. Sinelnikov, 1988)

 Ligamentul popliteu arcuat (Fig. 2.11) “se prezintă ca o bandă fibroasă cu

concavitatea superioară, ce pleacă de pe condilul lateral şi merge în sens medial
către fosa intercondiliană, trecând pe sub ligamentul popliteu oblic, pentm a se
pierde în capsulă.”19 Acesta prezintă 2 margini: una inferioară și una superioară, de
la nivelul celei inferioare plecând retinaculul ligamentului arcuat, inserat pe capul
peroneului.
 Ligamentul colateral medial este turtit, prezentând inserția pe capsulă. Are în
structura sa atât fibre ascendente (superioare și inferioare), cât și fibre verticale.
 Ligamentul colateral lateral este alcătit din anumite fibre, care se întind de la
nivelul epicondilului lateral al femurului, până la capul peroneului.
 Ligamentele încrucișate sunt în număr de 2: ligament încrucișat anterior (LIA) și
ligament încrucișat posterior. Acestea sunt cuprinse între cei 2 condili femurali și
ariile intercondiliene corespunzătoare tibiei.
Datorită dispoziției sinovialei, aceste ligamente sunt încadrate ca fiind
intraarticulare extrasinoviale.
LIA prezintă inserția la nivelul ariei intercondiliene anterioare, urmează un traseu
oblic, lateral, dar și ascendent, capătul acestuia regăsindu-se pe fașa medială
caracteristică condilului lateral al femurului.

18
R.D. Sinelnikov, 1988, Volume I The Science of Bones, Joints, Ligaments and Muscles, MIR PUBLISHER MOSCOW, p. 168.
19
Papilian V., 2003, Anatomia Omului Vol 1, Editura BIC ALL, București, p 134.

14
 Ligamentul încrucișat posterior prezintă inserția în aria intercondiliană posterioară,
urmează un traseu ascendent, capătul regăsindu-se la nivelul feței laterale proprie
condilului medial al femurului.

Fig.2.11 Ligamentele genunchiului20( R.D. Sinelnikov, 1988)

 Membrana sinovială de la nivelul genunchiului prezintă o vascularizație bogată,

fiind și groasă. Aceasta se împarte în 2 zone: suprameniscală și submeniscală.

2.2 Biomecanica genunchiului

“În articulaţia genunchiului se pot efectua cele două tipuri de mişcări

caracteristice articulaţiilor trohleare, flexia şi extensia. Pe lângă cele două tipuri
fundamentale de mişcare, la nivelul genunchiului se mai pot efectua mişcări de rotaţie şi
înclinare.”21

FLEXIA – EXTENSIA (Fig. 2.12)

În timpul realizării mișcării de flexie partea posterioară a gambei se va apropia de

partea posterioară a coapsei.

20
R.D. Sinelnikov, 1988, Volume I The Science of Bones, Joints, Ligaments and Muscles, MIR PUBLISHER MOSCOW, pp. 169, 172.
21
Buzescu A., Anatomie și Biomecanică-Lucrări Practice, p.62.

15
 În timpul realizării mișcării re extensie a genunchiului, cele 2 fețe se îndepărtează
una față de cealaltă, acesta mișcare fiind opusă flexiei.
Mecanismul de realizare a flexiei este mai complex, acestă mișcare efectuându-se
în 3 moduri:
- Femurul se va deplasa față de tibie
- Tibia se va deplasa față de femur
- Ambele se deplasează
Datorită suprafețelor articulare caracteristice genunchiului, flexia se va realiza
mereu însoțită de rotația internă la nivel tibial, în timp ce extensia este însoțită de o mișcare
de rotație externă.
Axul acestor 2 mișcări este un ax transversal, al cărui traseu străbate condilii
femurului.
Suprafețele articulare ale tibiei și ale femurului nu sunt egale, din acest
considerent, în cazul mișcărilor de extensie și flexie a genunchiului, apar mișcările de
alunecare și rulare simultană a celor 2 condili ai femurului pe suprafața platoului tibial.
În cadrul realizării mișcării de flexie a genunchiului, rotula realizează o alunecare
pe trohleea femurală și coboară, urmând să se ridice apoi, pe mișcarea de extensie.

Fig.2.12 Mișcarea de flexie-extensie a genunchiului22( Radu C., Cismaru M., Aspecte

privind artroplastia totală de geunchi,)

22
Radu C., Cismaru M., Aspecte privind artroplastia totală de geunchi, Universitatea “Transilvania”, Brașov.

16
 “În timpul flexiei, meniscurile alunecă dinainte înapoi pe platoul tibial. Meniscul
intern se deplasează mai puţin decât cel extern.”23
Atunci când genunchiul se află în extensie, ligamentele colaterale vor fi sub
tensiune, iar în flexie, acestea se relaxează.
În cazul ligamentelor încrucișate, cel anterior este sub tensiune pe mișcarea de
flexie, în timp ce ligamentul psterior este tensionat și pe mișcarea de flexie și pe cea de
extensie.

ROTAȚIA INTERNĂ – ROTAȚIA EXTERNĂ (Fig. 2.13)

“Rotaţia externă este mişcarea în urma căreia vârful piciorului se orienteză către
înafară, în timp ce rotaşia internă este mişcarea opusă, pri care vârful piciorului se
orientează către înăuntru.Aceste două mişcări se efectuază în jurul unui ax longitudinal
care trece prin tuberculul intern al eminenţei itercondiliene a tibiei şi mijlocul epifizei
distale a tibiei.”24
Amplitudinea acestor 2 mișcări este de: 15-25° - mișcare activă și 35-40° -
mișcare pasivă.

Fig.2.13 Mișcarea de rotație internă și externă a genunchiului25(

https://cis01.central.ucv.ro)

ÎNCLINAREA EXTERNĂ –ÎNCLINAREA INTERNĂ

În momentul în care la nivelul genunchiului se realizează o semiflexie, tibia poate

efectua o mișcare de valgus – înclinare externă sau varus – înclinație internă.

23
Buzescu A., Anatomie și Biomecanică-Lucrări Practice, p.63.
24
Buzescu A., Anatomie și Biomecanică-Lucrări Practice, p.63.
25
https://cis01.central.ucv.ro/educatie_fizica-kineto/pdf/studenti/cursuri%20master/Curs_III.pdf, accesat la 2905.2019.

17
 Aceste mișcări se efectuează în plan frontal și sunr posibile doar în momentul în
care ligamentele colaterale sunt relaxate. Axul biomecanic al mișcării este unul antero-
posterior, traseul său străbătând mijlocul extremității distale a tibiei.
MUȘCHII CARE ACȚIONEAZĂ ASUPRA GENUNCHIULUI

Mușchii flexori (Fig. 2.14) sunt reprezentați de:

- Principalii flexori: biceps femural, semimembranos
- Flexori accesori: croitor, drept intern, plantar subțire, semitendinos, popliteu,
gemeni

Fig.2.14 Mușchii flexori ai genunchiului26( Cantarella V., 1999)

Mușchii extensori (Fig. 2.15) sunt reprezentați de:

- Cvadriceps femural

Fig.2.15 Mușchii extensori ai genunchiului27(https://salusmt.com)

26
Cantarella V., 1999, Bones andMuscles: An Illustrated Anatomy, Published by Wolf Fly Press, New York, p.p. 152-160.

18
Mușchii rotatori externi (Fig. 2.16) sunt:
- Biceps femural

Fig.2.16 Mușcjii rotatori externi ai genunchiului28( Cantarella V., 1999)

Mușchii rotatori interni (Fig. 2.17) sunt:

- Popliteu, semimembranos, mușchii labei de gâscă.

Fig.2.17 Mușchii rotatori interni ai genunchiului29( Cantarella V., 1999)

2.3 Evaluarea genunchiului

INSPECȚIA

27
https://salusmt.com/muscle-monday-quadriceps-femoris-group/, accesat la 29.05.2019.
28
Cantarella V., 1999, Bones andMuscles: An Illustrated Anatomy, Published by Wolf Fly Press, New York, p.p. 154.
29
Cantarella V., 1999, Bones andMuscles: An Illustrated Anatomy, Published by Wolf Fly Press, New York, p.p. 154, 156.

19
 Aceasta se realizează în mai multe poziții: decubit, așezat, etc. Astfel, se observă
prezența sau absența procesului inflamator (genunchiul afectat se compară cu cel sănătos).
Cel mai important semn, caracteristic entorsei este durerea, care are o intensitate
mai crescută, cu cât entorsa prezintă un grad mai avansat.
Se observă prezența sau absența bursitelor (infrapatelare sau prepatelare) și a
eritemului la nivelul genunchiului.

PALPAREA (Fig. 2.18)

Prin intermediul palpării se poate prezența temperaturii crescute în zona afectată

Întotdeauna se compară membrul afectat cu cel sănătos, pentru a se putea face o
diferențiere.
De asemenea, la palpare se poate observa prezența tumefacției, eventuale
cracmente sau crepitus la mobilizarea ușoară a genunchiului. În unele cazuri se pot întâlni
și blocaje articulare. Instabilitatea articulară este un alt semn caracteristic entorselor de
genunchi.
Musculatura periarticulară se palpează pentru a se putea observa apariția durerii,
ceea ce sugerează anumite traumatisme la nivel muscular (întinderi, rupturi, etc).

Fig.2.18 Palparea genunchiului

BILANȚ ARTICULAR

FLEXIE (Fig. 2.19)

Poziția inițială – pacientul va fi poziționat în decubit ventral

Poziția finală – pacientul efectuează flexia la nivelul genunchiului

20
Poziția gonioetrului – centrul va fi așezat pe regiunea laterală a genunchiului, brațul fix are
un traseu comun cu linia laterală de la nivelul coapsei și brațul mobil va avea un traiect
paralel linia mijlocie de la nivelul feței laterale a gambei.
Kinetoterapeutul va fi poziționat pe partea membrului evaluat.

Fig. 2.19, bilanț articular genunchi-mișcarea de flexie (Tatiana Balint, Irinel Diaconu,
Andreea Moise, 2007)

EXTENSIE (Fig. 2.20)

Poziția inițială – pacientul va fi poziționat în decubit ventral, genunchiul flectat

Poziția finală – pacientul efectuează extensia la nivelul genunchiului
Poziția gonioetrului – centrul va fi așezat pe regiunea laterală a genunchiului, brațul fix are
un traseu comun cu linia laterală de la nivelul coapsei și brațul mobil va avea un traiect
paralel linia mijlocie de la nivelul feței laterale a gambei.
Kinetoterapeutul va fi poziționat pe partea membrului evaluat.

Fig. 2.20, bilanț articular genunchi-mișcarea de extensie30(Tatiana Balint, Irinel Diaconu,

Andreea Moise, 2007)

30
Tatiana Balint, Irinel Diaconu, Andreea Moise, 2007, Evaluarea aparatului locomotor, Tehnopress, Iași, p.91.

21
BILANȚ MUSCULAR

FLEXIE

Poziția lipsită de gravitație (Fig. 2.21): pacientul va fi poziționat în decubit lateral cu

gamba susținută.

Fig. 2.21 poziția fără gravitație-mișcarea de flexie31(Tatiana Balint, Irinel Diaconu,

Andreea Moise, 2007)

F1 – se palpează mușchiul semitensinos

F2 – din poziția lipsită de gravitație, pacientul va efectua flexia genunchiului
Poziția antigravitațională (Fig. 2.22): pacientul va fi poziționat în decubit ventral,
genunchiul extins

Fig. 2.22 poziția antigravitațională-mișcarea de flexie 32(Tatiana Balint, Irinel Diaconu,

Andreea Moise, 2007)

F3 – pacientul va efectua flexia genunchiului din poziția antigravitațională

F4 – se aplică o rezistență în treimea inferioară a gambei, pe fața posterioară
F5 – rezistența este mărită.

31
Tatiana Balint, Irinel Diaconu, Andreea Moise, 2007, Evaluarea aparatului locomotor, Tehnopress, Iași, p.92.
32
Tatiana Balint, Irinel Diaconu, Andreea Moise, 2007, Evaluarea aparatului locomotor, Tehnopress, Iași, p.93.

22
EXTENSIE
Poziția lipsită de gravitație: pacientul va fi poziționat în decubit lateral cu gamba susținută.
F1 – se palpează mușchii din regiunea anterioară a coapsei
F2 – din poziția lipsită de gravitație, pacientul va efectua extensia genunchiului
Poziția antigravitațională (Fig. 2.23): pacientul va fi poziționat în așezat, genunchiul flectat

Fig. 2.23 poziția antigravitațională-mișcarea de extensie 33(Tatiana Balint, Irinel Diaconu,

Andreea Moise, 2007)

F3 – pacientul va efectua extensia genunchiului din poziția antigravitațională

F4 – se aplică o rezistență în treimea inferioară a gambei, pe fața anterioară.
F5 – rezistența este mărită.

2.4 Entorsa de genunchi – definiție, incidență, clasificare, diagnostic,

prognostic

DEFINIȚIE

Entorsa de genunchi poate fi definită ca un traumatism articular ce afectează

ligamentele prezente la acest nivel, fără a apărea și o deplasare a suprafețelor osoase.

33
Tatiana Balint, Irinel Diaconu, Andreea Moise, 2007, Evaluarea aparatului locomotor, Tehnopress, Iași, p.95.

23
 În cazul unei entorse mai grave, pot apărea leziuni nu doar la nivelul ligamentelor,
astfel pot fi afectate meniscurile, musculatura periarticulară, etc.

INCIDENȚĂ (Fig. 2.24)

În cazul jucătorilor de handbal, leziunile de natură ligamentară apărute în urma

unei entorse la nivelul genunchiului sunt destul de frecvente datorită activității fizice
intense prestate de către jucător.
Această activitate fizică include anumite mișcări “nesănătoase” pentru articulația
genunchiului, precum: accelerări, schimbări foarte bruște ale direcției, încetiniri bruște,
aterizări, etc.
Conform studiilor de specialitate, cele mai multe traumatisme prezente la un
handbalist se regăsesc la nivelul gleznei (de la 8 la 45%), însă cele mai severe traumatisme
sunt cele întâlnite la nivelul genunchiului ( între 7 și 27%).
Din acest procentaj al traumatismelor genunchiului, în proporție de 18-22%, sunt
reprezentate de entorse, de orice grad, I, II sau III.
O statistică realizată în urma ediției cu numărul 24 a Campionatului Mondial de
Handbal masculin în anul 2015 a evidențiat un număr de 21 de sportivi din 92,
diagnosticați cu un traumatism la nivelul genunchiului , adică un procentaj de 22%, din
acest total, 19 procente au fost reprezentate de entorse.

Fig.2.24 Incidența traumatismelor pe regiuni la jucătorul de handbal34(Laver I., 2015)

34
Laver I., 2015, Epidemiology of Handball Injuries, EFOST, Torino.

24
CLASIFICARE

În funcție de gravitatea traumatismului pe care îl suferă sportivul, entorsele sunt

clasificate astfel:
 Entorsa de grad I – în această situație tumefacția la nivelul genunchiului este mică
sau lipsește. Durerea este prezentă, iar în momentul în care se caută puncte
dureroase de la nivelul ligamentelor afectate, durere crește în intensitate.
Genunchiul prezintă stabilitate, atât în plan sagital, cât și frontal, dar și pe mișcarea
de rotație.
 Entorsa de grad II – în acest caz, stabilitatea articulară încă este menținută, iar
simptomele prezente în cazul entorsei de grad I (durere și inflamație) sunt prezente
și exacerbate.
Este prezent și revărsatul articular, datorită unei leziuni la nivel capsuloligamentar
sau apare ca reacție a sinovialei.
În acest caz se pot instala și echimozel, iar punctele dureroase sunt ușor decelabile.
 Entorsa de grad III – este cea mai gravă formă de entorsă și se caracterizează prin
apariția laxității sau instabilității genunchiului, în urma traumatismului.
În faza acută a entorsei, diagnosticarea leziunilor la nivelul ligamentelor este foarte
dificilă deoarece, datorită durerii intense apar conracturi musculare și inflamarea
zonei respective, mascând astfel respectiva insuficiență ligamentară.
Principalul semn în cazul leziunilor de natură ligamentară este reprezentat de
revărsatul articular, sub formă de hemartroză.

DIAGNOSTIC

În cazul entorselor la nivelul genunchiului, diagnosticul se stabilește, atât pe baza

examenului clinic, cât și pe baza examinărilor paraclinice asupra meniscurilor și
ligamentelor de la nivelul genunchiului.
În cazul unor afectări asupra ligamentelor încrucișate, acestea se pot decela în
urma efetuării unor teste caracteristice stabilității în plan sagital a genunchiului, prin
intermediul diverselor manevre, cum ar fi: testul Lachman și testul sertarului anterior și
posterior.
Se poate testa, de asemenea și stabilitatea articulară în plan transversal,
evidențiind astfel eventuale leziuni la nivelul ligamentelor colaterale (medial și alteral)
25
 Se poate diagnostica cu exactitate o entorsă la nivelul genunchiului în urma
efectuării unui RMN (rezonanță magnetică nucleară) (Fig. 2.25). Prin intermediul acestui
examen se poate evidenția dacă există o ruptură totală de ligament sau doar anumite leziuni
fibrilare.

Fig.2.25 RMN genunchi-leziune a meniscului medial și a ligamentului încrucișat

posterior35( Laver I., Landreau P., Seil R., Popovic N., 2018)

PROGNOSTIC

În momentul în care entorsa este diagnosticată rapid, iar individul beneficiază de

un tratament corespunzător, majoritatea indivizilor se recuperează în totalitate, forța
musculară, stabilitatea articulară și amplitudinea de mișcare fiind recâștigate în totalitate,
astfel spus, prognosticul este favorabil.
În cazul în care există leziuni mai grave, caracteristice entorselor de grad III, în
special, pot apărea anumite complicații, de exemplu, osteoartrita, instabilitate cronică la
nivelul genunchiului sau durere cronică, astfel prognosticul în astfel de situații este
nefavorabil.

35
Laver l., Landreau P., Seil R., Popovic N., 2018, Handball Sports Medicine, Springer, Coventry, p.270.

26
2.5 Tratament complex

Atât tratamentul chirurgical, cât și cel chirurgical pot fi folosite în recuperarea

entorsei de gleznă, alegerea unui tip de tratament realizându-se în funcție de severitatea
traumatismelor și gradul entorsei.

TRATAMENTUL NECHIRURGICAL
Acesta are la bază cei 4 piloni: odihnă, gheață, compresie și elevație. În cazul
odihnei, orice fel de activitate fizică prestată, care poate agrava starea genunchiului ar
trebui obligatoriu evitată.
Aplicările reci, cu gheață (Fig. 2.26)la nivelul zonei afectate sunt utile, diminuând
durerea și procesul inflamator datorită încetinirii circulației periferice.

Fig.2.26 Aplicări cu gheață36( https://centrokinetic.ro)

De asemenea, în unele cazuri este folosită și căldura ca factor ameliorator al

durerilor.
Se pot folosi bandaje compresive , acestea având efect în reducerea inflamației și
pot conferi și o ușoară senzație de stabilitate la nivel articular.
Ca posturări, putem enumera orice poziție antideclivă, aceasta având rolul de a
stimula circulația, diminuând astfel inflamația locală
Tratamentul medicamentos constă în administrarea de aniinflamatoare
nesteroidiene, precum naproxen, ibuprofen, etc. (Fig. 2.27) Acestea au rolul de a diminua
durerea și de a reduce tumefacția genunchiului.

36
https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia-explicata/totul-despre-recuperare/durere-genunchi/, accesat la 29.05.2019.

27
 Fig.2.27 Antiinflamatoare-naproxen/ibuprofen37( https://intl.target.com)

Tratamentul ortopedic constă în utilizarea unor orteze de genunchi (Fig. 2.28),

care învelesc articulația, conferindu-i un anumit grad de stabilitate, acestea pot fi elastice
sau reglabile.
În cazul unor leziuni la nivelul ligamentelor colaterale, pot fi utilizate anumite
orteze care să mențină stabilitatea în plan frontal a gennchiului, prevenind mișcările de
deplasare laterală.

Fig.2.28 Orteze de genunchi38( https://www.inamedicalsport.ro/)

Tot în cadrul tratamentului nechirurgical, pot fi abordate metode alternative de

tratament precum: Qi gong sau Shiatsu.
Qi gong-ul este bazat pe anumite principii fundamentale specific taoiste, această
metodă putând fi aplicată în diagnosticarea, precum și în tratamentul anumitor afecțiuni.

37
https://intl.target.com/, accesat la 29.05.2019.
38
https://www.inamedicalsport.ro/1_ro_0_sitemap.xml, accesat la 29.05.2019.

28
 Se pot practica mai multe tipuri de exerciții, toate fiind incluse sub umbrela
“meditației prin mișcare”.
Această tehnică prezintă anumite efecte la nivelul mai multor aparate: printre care
și cel locomotor, deoarece acționează asupra sistemului articular, osos, muscular,
îmbunătățindu-le funcțiile. Mai exact, această metodă are capacitatea de a crește forța
musculară, elasticitatea țesuturilor, precum și mobilitatea articulațiilor vizate.
Shiatsu este o formă de masaj japonez, utilizată cu succes în recuperare. Aceasta
acționează atât din punctul de vedere profilactic, cât și terapeutic.
Prin utilizarea acestei metode se realizează o prelucrare de natură mecanică asupra
puntelor de proiecție de la nivelul pielii, mai exact, exercitarea unor presiuni digito-
palmare.
Principalul obiectiv al acestui tip de masaj este acela de îndepărtare a anumitor
factori care pot induce o stare de oboseală, dar și acela de a stimula anumite puncte,
ajutând astfel organismul să se refacă singur.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL

De obicei, acest tip de tratament se aplică în cazul unor entorse de grad III, în care
leziunile ligamentare sunt grave (rupturi totale, rupturi multiple, etc). Astfel, cele mai
utilizate tehnici sunt: artroscopia de genunchi și ligamentoplastia.
În cazul artroscopiei (Fig. 2.29), aceasta este o procedură minim invazivă, folosită
cu scopul de a observa, diagnostica și reconstrui anuite structuri lezate. În această
procedură este utilizat un dispozitiv sub forma unui tub cu dimensiuni mici, căruia i se
atașează o cameră video pentru a putea observa incizurile care se fac la nivel intraarticular.

Fig.2.29 Artroscopie genunchi39( https://www.webmd.com)

39
https://www.webmd.com/pain-management/knee-pain/video/knee-arthroscopy, accesat la 29.05.2019.

29
 Ligamentoplastia (Fig. 2.30)este o tehnică operatorie prin care, chirurgul
reconstruiește sau înlocuie unul sau mai multe ligamente. În cadrul acestei proceduri se pot
utiliza grefe, obținute de la nivelul altor structuri.

Fig. 2.30 reconstrucție LCL-grefă tendon rotulian40 (http://mihairascu.ro)

2.6 Handbalul – hobby, performanță, risc de apariție a traumatismelor

HOBBY

Handbalul poate fi definit ca un joc colectiv, desfășurat în alergare, uneori cu

viteză maximă, imprimând astfel jocului, un caracter dinamic. Pentru că cele mai multe
procedee tehnice ale jocului de handbal sunt efectuate cu mâna, acesta poate fi învățat, dar
poate fi și practicat de către anumiți indivizi care nu au o anumită pregătire îndelungată.
Tehnica jocului este simplă, ușor de învățat, astfel, poate fi practicat ca activitate
de loisir sau ca hobby, pentru menținerea unui nivel bun al fitness-ului.
Acest joc poate fi practicat, atât de adulți, cât și de copii, indiferent de sex.
Regulamentul acestuia prezintă un număr restrâns de reguli, acestea fiind ușor de înțeles.

40
http://mihairascu.ro/leziuni-ale-ligamentelor-incrucisate-anterioare-lia/, accesat la 15.04.2019.

30
PERFORMANȚĂ

În cazul handbalului de performanță, beneficiile acestuia ca activitate fizică

dispar, deoarece jocul este efectuat mult mai rapid și mai intens. Aceasta viteză și
intensitate crescută a mișcărilor în timpul jocului este resimțită și la nivelul articulațiilor.
Majoritatea procedurilor caracteristice hanbalului sunt realizate brusc, unele dintre
ele fiind reprezentate de mișcări de torsiune, astfel riscul de apariție a traumatismelor la
nivelul membrului inferior, respectiv al genunchiului, sunt crescute.

RISC DE APARIȚIE A TRAUMATISMELOR

Conform statisticilor efectuate, incidența apariției traumatismelor la handbaliști

este de aproximativ 2 traumatisme într-un interval de 1000 de ore. Incidența în timpul
meciurilor este de 10 ori mai mare, comparativ cu incidența din timpul antrenamentelor.
Cele mai comune traumatisme apar la nivelul trenului inferior și sunt reprezentate
în cea mai mare parte de entorse sau contuzii.
O analiză efectuată pe un eșantion de 8520 de accidentări întâlnite la sportivi cu
vârsta cuprinsă între 14 și 45 de ani a rezultat faptul căexistă 4 mari regiuni ale corpului la
nivelul cărora apar cel mai des traumatisme.
La nivelul trenului superior, capul și pumnul sunt cele mai afectate, prezentând un
procentaj de 13-17% pentru cap și 19% pentru pumn/mână.
În cazul trenului inferior, cele mai afectate articulații sunt glezna și genunchiul. În
cazul genunchiului, acesta prezintă o incidență de aproximativ 17-31%, în timp ce glezna
prezintă un procentaj de 18-22%.

2.7 Kinetoterapia – scop, obiective, mijloace de recuperare

Kinetoterapia în cazul entorselor de genunchi are rolul de a tonifia musculatura

periarticulară, pentru a crește stabilitatea genunchiului, un alt rol fiind acela de mărire a
amplitudinii de mișcare. Prin intermediul kinetoterapiei procele de recuperare sunt
accentuate, astfel, timpul de refacere scade.

31
OBIECTIVELE KINETOTERAPIEI

Obiectivele kinetoterapiei în cazul entorsei de gennchi se vor stabili în funcție de

etapa în care se află pacientul și de gradul entorsei. Astfel, principalele obiective sunt:
- Diminuarea durerii
- Diminuarea procesului inflamator
- Păstrarea imaginilor ideomotorii spifice
- Creșterea forței musculare și stabilității articulare
- Creșterea mobilității articulare
- Menținerea capacității de efort

MIJLOACE DE RECUPERARE

În cadrul recuperării se pot folosi atât mijloace specifice kinetoterapiei, precum:

exercițiul fizic, masajul, etc, cât și mijloace nespecifice, precum: termoterapia,
electroterapia, etc.
Mijloace specifice kinetoterapiei
A. Exercițiul fizic reprezintă baza recuperării, constituind un pilon în cadrul oricărui
protocol de recuperare.
Acesta poate fi efectuat atât static, cât și dinamic, intensitatea și volumul pot varia
în funcție de posibilitățile fiecărui pacient și de asemenea acesta urmaărește
atingerea mai multor obiecive prin realizarea acestuia: creșterea forței la nivel
muscular, creșterea capacității de efort, a rezistenței musculare, creșterea circulației
locale, etc.
B. Posturările reprezintă “poziții, ale întregului corp sau ale unor părți ale acestuia,
impuse sau menținute voluntar, pentru un anumit timp, în scop profilactic sau
terapeutic”41
Principalele scopuri ale posturărilor sunt reprezentate de: alungirea musculaturii
contractate și micșorarea redorilor la nivel articular
C. Masajul se utilizează datorită efectelor lui la nivelul circulației sanguine, pentru
capacitatea sa de resorbție a edemelor și pentru a drena limfa, eliberând astfel
anumite blocaje.

41
Mariana Cordun, 1999, Kinetologie Medicală, Editura Axa, București, p. 256.

32
 Acesta este cunoscut și pentru proprietățile sale relaxante, diminuând tonusul la
nivelul musculaturii contractate
Mijloacele nespecifice kinetoterapiei
A. Agenții fizici naturali, care includ termoterapia, cunoscută pentru efectele sale de
relaxare la nivelul musculaturii hipertone, dar și pentru creșterea tonusului
muscular în cazul unei hipotrofii
B. Agenții fizici artifiali, reprezentați de electroterapie s-au dovedit utili în
recuperarea entorselor de genunchi. Se pot utiliza mai multe aplicații specifice
electroterapiei: diadinamice, TENS, etc, având rol în diminuarea durerii, a
contracturilor, rol hipertrof, stimularea circulației locale, etc.

33
 CAPITOLUL III

CONTRIBUȚII PERSONALE

3.1 Kinetoterapia în entorsa de genunchi

Obiectivele sunt sistematizate în funție de gradul entorsei, precum și de etapa de

recuperare în care se află pacientul.

ENTORSA DE GRAD I – etapa I

- Diminuarea inflamației
- Repaus articular
Entorsa de grad I – etapa a II-a
- Diminuarea durerii
- Diminuarea inflamației
- Readaptarea la mișcare a articulațiilor
Entorsa de grad I – etapa a III-a
- Ameliorarea rezistenței musculare
- Creșterea vitezei de execuție
- Dezvoltarea coordonării

ENTORSA DE GRAD II – etapa I

- Diminuarea durerii și procesului inflamator
- Combaterea apariției tulburărilor de natură vasculo-trofică
- Îmbunătățirea circulației la nivelul articulației
- Păstrarea funcționalității segmentelor sănătoase
- Menținerea forței musculare
- Păstrarea intactă a imaginilor ideomotorii caracteristice jocului de handbal
- Prevenția pierderilor capacității la efort

34
Entorsa de grad II – etapa a II-a
- Diminuarea tumefacției și durerii
- Readaptarea structurilor afectata la mișcare
- Păstrarea intactă a imaginilor ideomotorii caracteristice jocului de handbal
- Readaptarea pentru efort specific jocului de handbal
- Creșterea forței musculare
- Menținerea sau creșterea stabilității articulare
- Creșterea amplitudinii de mișcare
- Redobândirea capacității de efort
Entorsa de grad II – etapa a III-a
- Creșterea rezistenței musculare
- Creșterea vitezei de execuție
- Dezvolaterea coordonării, echilibrului și controlului muscular

ENTORSA DE GRAD III – etapa I

- Reducerea durerii și a tumefacției
- Combaterea sau diminuarea eventualelor tulburări de natură vasculo-trofică
- Creșterea circulației locale
- Prevenția pierderilor în forță
- Păstrarea funcționalității segmentelor sănătoase
- Menținerea sau creșterea capacității de efort
Entorsa de grad III – etapa a II-a
- Reducerea inflamației și a durerii
- Readaptarea articulației la mișcare
- Păstrarea imaginilor ideomotorii specifice
- Adaptarea la efort
- Creșterea forșei musculare
- Creșterea stabilității articulare
- Creșterea amplitudinii de mișcare
- Creșterea capacității de efort
Entorsa de grad III – etapa a III-a
- Creșterea rezistenței musculare
- Mărirea vitezei de execuție
- Dezvoltarea coordonării

35
 Durata de recuperare variază și ea în funcție de gradul entorsei, astfel, în cazul
unor entorse grad I sau II, tratamentul poate avea o durată cuprinsă între 2 și 4 săptămâni,
însă în situația în care ne confruntăm cu o entorsă de grad 3, tratamentul poate ajunge chiar
și la 12 luni pentru o recuperare totală.

Etapa I (primele 12 săptămâni)

- Săptămânile 1-4: exercițiile vor fi efectuate fără încărcare, se va utiliza o orteză,
care să mențină genunchiul în extensie, acesta fiind dată jos doar în cadrul
ședințelor de kinetoterapie. Amplitudinea de mișcare va fi cuprinsă între 0 și 40 de
grade, aceasta fiind mărită zilnic în funcție de toleranța la durere.
- Săptămânile 4-6: se pot efectua exerciții cu încărcare parțială, orteza poate fi dată
jos, însă pentru perioade scurte, în momentul în care există control pe cvadricepsul
femural. Amplitudinea de mișcare va fi cuprinsă între 0 și 40 de grade, aceasta fiind
mărită zilnic în funcție de toleranța la durere.
- Săptămânile 6-12: se poate realiza încărcarea completă a genunchiului, orteza poate
fi dată jos în momentul în care există control pe cvadricceps, aria de mișcare fiind
păstrată undeva la 0-40 de grade, cu creștere progresivă zilnică.

Etapa a II-a (săptămâna 12 – luna 6)

- Se face încărcaea maximă a genunchiului, se renunță la orteză, iar exercițiile
efectuate se vor realiza la amplitudine maximă, atât în lanț cinematic închis, cât și
în lanț cinematic superior.
Etapa a III-a (luna 6 – 12)
- Încărcarea geanunchiului va fi maximă, nu se utilizează orteză, iar exercițiile vor fi
efectuate în aria maximă de mișcare.

3.2 Design terapeutic

EXERCIȚII:

1. Pacientul în decubit dorsal, genunchiul afectat în extensie, realiează flexia ușoară a

coapsei.

36
3S x 10r, pauză 1min. (Fig. 3.1)

Fig.3.1 Flexie coapsă cu genunchiul extins

2. Pacientul în așezat, genunchiul membrului afectat în ușoară flexie, piciorul este menținut
în flexie dorsală în timp ce genunchiul este extins. Mișcarea este auto-pasivă.
3S x 10r, pauză 1 min. (Fig. 3.2)

Fig.3.2 Extensie auto-pasivă genunchi

3. Pacientul în decubit dorsal, genunchiul în ușoară flexie, piciorul pe sol. Acesta va realiza
flexia gambei pe coapsă, piciorul fiind menținut pe sol.
3S x 10r, pauză 1min. (Fig. 3.3)

37
 Fig.3.3 Flexie genunchi din decubit dorsal

4. Pacientul așezat pe un scaun va realiza extensii de genunchi cu membrul afectat.

3S x 10r, pauză 1 min. (Fig. 3.4)

Fig.3.4 Extensie genunchi din așezat

5. Pacientul în așezat, genunchiul membrului afectat este extins, piciorul este menținut în
flexie dorsală. Se efectuează flexia coapsei pe bazin, genunchiul fiind menținut în extensie.
2S x 10r, pauză 1 min. (Fig. 3.5)

38
 Fig.3.5 Extensie coapsă cu genunchiul extins

6. Pacientul în decubit ventral, realizează flexia gambei pe coapsă.

3S x 10r, pauză 1 min. (Fig. 3.6)

Fig.3.6 Flexia genunchiului din decubit ventral

7. Pacientul în decubit lateral, membrele inferioare flectate de la nivelul șoldului și al

genunchiului, membrul inferior afectat este cel superior.Se va realiza abducția membrului
afectat cu menținerea picioarelor în contact.
3S x 10r, pauză 1min. (Fig. 3.7)

39
 Fig.3.7 Abducția coapsei din decubit lateral

8. Pacientul în decubit ventral, realizează extensia coapsei, genunchiul fiind menținut în

extensie.
3S x 10r, pauză 1 min. (Fig. 3.8)

Fig.3.8 Extensia coapsei din decubit ventral

9. Pacientul în ortostatism susținut de un suport poziționat anterior, va realiza flexia

gambei pe coapsă.
3S x 10r, pauză 1min. (Fig. 3.9)

Fig.3.9 Flexia genunchiului din ortostatism

40
10. Pacientul așezat pe un scaun va realiza extensii de genunchi cu membrul afectat,
purtând un saculet la nivelul gleznei sau i se va opune o rezistență.
3S x 10r, pauză 1 min. (Fig. 3.10)

Fig.3.10 Extensia genunchiului din așezat cu rezistență

11. Pacientul în ortostatism va realiza flexii ale gambei pe coapsă, purtând un săculeț la
nivelul gleznei sau i se va opune o rezistență.
3S x 10r, pauză 1 min. (Fig. 3.11)

Fig.3.11 Flexia genunchiului din ortostatism cu rezistență

12. Pacientul în ortostatism realizează ridicări pe vârfuri.

3S x 10r, pauză 1 min. (Fig. 3.12)

41
 Fig.3.12 ridicări pe ambele vârfuri

13. Pacientul în ortostatism, realizează ridicare pe vârfuri cu un singur picior.

3S x 10r, pauză 1 min. (Fig. 3.13)

Fig.3.13 ridicări pe vârfuri cu un singur picior

14. Pacientul poziționat în ortostatism cu piciorul membrului inferior afectat poziționat pe

un scaun amplasat în fața pacientului. Se vor realiza fandări spre înainte.
2S x 10r, pauză 1 min. (Fig. 3.14)

42
 Fig.3.14 Semi-fandări anterioare

15. Pacientul în ortostatism, picioarele depărtate, va încărca alternativ fiecare membru

inferior, prin realizarea unor semi-fandări în lateral.
2S x 10r, pauză 1 min. (Fig. 3.15)

Fig.3.15 Încărcări alternative ale membrelor inferioare

16. Pacientul în ortostatism, picioarele depărtate, va încărca alternativ fiecare membru

inferior, prin realizarea unor ușoare sărituri în lateral.
2S x 10r, pauză 1 min. (Fig. 3.16)

43
 Fig.3.16 Încărcări alternative ale membrelor inferioare cu săritură

17. Pacientul poziționat în ortostatism realizează semigenuflexiuni. Se poate susține de un

suport poziționat anterior (scaun)
3S x 10r, pauză 1 min. (Fig. 3.17)

Fig.3.17 Semi-genuflexiune

18. Pacientul în ortostatism cu un suport puțin înalt pe sol, realizează pășiri pe acesta în
sens antero-posterior și lateral.
3S x 10r, pauză 1 min. (Fig. 3.18)

44
 Fig.3.18 Pășiri pe un supor puțin înalt în față și în lateral

19. Pacientul în ortostatism cu un suport înalt pe sol, va realiza pășiri pe acesta în sens
antero-posterior.
3S x 10r, pauză 1min. (Fig. 3.19)

Fig.3.19 Pășiri pe un suport înalt

20. Pedalat la bicicletă.

1S x 10min. (Fig. 3.20)

45
Fig.3.20 Pedalat la biicletă

46
 CAPITOLUL IV

CONCLUZII

4.1 Concluzii teoretice și concluzii practico-aplicative

1. Articulația genunchiului este cea mai mare articulație a corpului și este formată
din alte două articulații: femuro-patelară și femuro-tibială, de aceea prezintă o structură
complexă.

2. Datorită dispoziției sinovialei, ligamentele încrucișate sunt ligamente

intraarticulare, dar extrasinoviale.

3. Biomecanica genunchiului cuprinde mișcări de flexie-extensie, rotații , dar și

înclinări, atunci cand genunchiul este flectat.

4. Meniscurile se deplasează odată cu structurile osoase în timpul realizării

mișcărilor specifice genunchiului.

5. În cadrul evaluării se va efectua inspecția și palparea genunchiului afectat,

urmând apoi să se realizeze un testing articular și muscular, determinând astfel gradul de
mobilitate și nivelul forței musculare păstrate.

6. Entorsa de genunchi prezintă 3 grade. În funcție de gravitatea acestora,

protocolul de recuperare va fi diferențiat, precum și durata acestuia.

7. Tratamentul complex constă în utilizarea antiinflamatoarlor nesteroidiene

(AINS), a ortezelor de genunchi, iar în cazurile mai grave se poate interveni chirurgical.

47
 8. Kinetoterapia în cazul entorsei de genunchi, are ca principale obiective:
diminuarea durerii și inflamației, creșterea forței, stabilității și mobilității articulare,
precum și menținerea imaginilor ideomotorii și a capacității de efort.

9. În cadrul recuperării vor fi respectate principiile de bază ale kinetoterapiei:

principiul individualizării, al progresivității, precum și cel al participării conștiente.

10. În primele săptămâni de recuperare, vor fi efectuate mișcări cu o amplitudinea

mai mică, de asemenea nu se vor folosi exerciții cu încărcare.

11. În faza a doua a recuperării, sportivul poate realiza mișcări cu amplitudine

maximă și exerciții cu rezistență.

12. În ultima etapă a protocolului de recuperare, pacientul va putea efectua

mișcări cu amplitudine maximă, mișcări complexe, urmând apoi ca acesta să își reia
antrenamentul. După aceea va putea reintra în activitatea sportivă.

48
 BIBLIOGRAFIIE

1. AVRAMESCU E. T., Bazele anatomice ale mișcării - Curs practic pentru studenții
facultaților de Kinetoterapie.

2. BACIU C.C., 1977 ”Anatomia funcțională și biomecanica aparatului locomotor”,

Editura SPORT-TURISM, București

3. BARSOTTI J., CANCEL J., ROBERT C., 2013, Ghid practic de traumatologie, Editura
Medicală.

4. BRATU M., 2011, ”Bazele generale ale kinetoterapiei”, Editura BREN, București

5. BRATU M., 2013, “Recuperarea în traumatologia sportivă”, Editura Universitară,

București.

6. BUDESCU E., 2013, Biomecanică generală, Iași.

7. BUZESCU Al., 2014, ”Anatomie şi biomecanică”, Editura Bren, Bucureşti

8. BUZESCU A., „Anatomie și Biomecanică-Lucrări Practice”.

9. BUZESCU Al., 2014, „Anatomia Omului – Scheletul – Prezentare interactivă”.

10. CALAIS-GERMAIN B., 1999, ”Anatomy of Movement”, Editura Eastland Press

Seattle

11. CANTARELLA V., 1999, „Bones andMuscles: An Illustrated Anatomy”, Published by

Wolf Fly Press, New York.

12. CORDUN M., 1999, ”Kinetologie medicală”, Editura Axa, București

49
13. CORDUN M., 2016, ”Ghidul masajului clasic – Tehnici și aplicații în sport și în
recuperarea medicală”, Editura Discobolul, București

14. DRAKE. L. R., VOGL A. W., MITCHELL A. W. M., 2010, Gray’s anatomy for
students, Second Edition, Elsevier Inc,Churchill Livingstone.

15. FANELLI G.C., 2004, ”The Multiple Ligament Injured Knee – A practical guide to
Management”, Editura Springer-Verlag, New York

16. FERRARESI C., 2015, ”Physical Exercises – An Important Tool for Physical
Therapy”, Editura Nova Biomedical, New York

17. GIANGARRA C.E., MANSKE R.C., BROTZMAN S.B., 2018, ”Clinical orthopaedic
rehabilitation: A Team Approach – Fourth Edition”, Editura Elsevier, Philadelphia

18. HOUGLUM P.A., BERTOTI D.B., 2012, ”Brunnstrom`s Clinical Kinesiology”,

Editura E.A. Davis Company, Philadelphia

19. ISPAS C., 1998, ”Noțiuni de semiologie medicală pentru kinetoterapeuți”, Editura Art
Design, București

20. KAPANDJI I.A., 2007, ”The Physiology of the Joints - Volumul 2”, Editura Churchill
Livingstone

21. LEVANGIE P.K., NORKIN C.C.,2005, ”Joint Structure & Function – A

conprehensive Analysis”, Editura E.A. Davis Company Philadelphia

22. LAVER L., 2015, “Epidemiology of Handball Injuries”, EFOST, Torino.

23. LAVER L., LANDREAU P., SEIL R., POPOVIC N., 2018, „Handball Sports
Medicine, Springer, Coventry”, p.270.

24. MAGEE D.J., 2006, ”Orthopedic Physical Assessment”, Editura Saunders Elsevier

50
25. MAXEY M., MAGNUSSON J., 2013, ”Rehabilitation for the Postsurgical Orthopedic
Patient – third edition” ,Editura Elsevier Mosby

26. NENCIU G., 2005 ”Biomecanica în educație fizică și sport”, Editura Fundația
România de Mâine, București

27. NICA A.S., 2004, ”Recuperarea medicală”, Editura Universitară ”Carol Davila”,
București

28. PAPILIAN, V., 2003, ”Anatomia omului – Volumul 1: Aparatul locomotor”, Editura
BIC ALL, București

29. PRENTICE W.E., 1999, ”Rehabilitation Techniques in Sport Medicine – Third

Edition”, Editura WCB/McGraw-Hill

30. RADU C., Cismaru M., „Aspecte privind artroplastia totală de geunchi”, Universitatea

“Transilvania”, Brașov.

31. RANGA, V., PANAITESCU, V., ISPAS, AL., ZAHARIA, C., 2016, ”Anatomia
Omului – Membrele”, Editura CERMA, București

32. SINELNIKOV R.D., 1988, “Volume I The Science of Bones, Joints, Ligaments and
Muscles”, MIR PUBLISHER MOSCOW.

33. TACHE G.O., BEURAN M., 2000, ”Ghid de medicină fizică și recuperare medicală”,
Editura Scripta, București

34. TATIANA B., IRINEL D., ANDREEA M., 2007, Evaluarea aparatului locomotor,
Tehnopress, Iași.

35. https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia-explicata/totul-despre-recuperare/durere-
genunchi/, accesat la 29.05.2019.

51
36. https://cis01.central.ucv.ro/educatie_fizica-
kineto/pdf/studenti/cursuri%20master/Curs_III.pdf, accesat la 2905.2019.

37.https://www.denvershouldersurgeon.com/pdf/lcl-repair-protocol.pdf, accesat la
04.05.2019.

38.https://www.drlintner.com/rehab-protocols/knee-rehab-protocols/lateral-collateral-
ligament-lcl/, 04.05.2019.

39.https://www.fowlerkennedy.com/wp-content/uploads/2017/02/Multiligament-Knee-
Injury_Dr-Getgood.pdf, accesat la 26.05.2019.

40. https://www.inamedicalsport.ro/1_ro_0_sitemap.xml, accesat la 29.05.2019.

41.https://www.gundersenhealth.org/app/files/public/6342/Sports-Medicine-Protocol-
ACL-reconstruction-with-LCL-reconstruction.pdf, accesat la 05.05.2019.

42. https://intl.target.com/, accesat la 29.05.2019.

43. http://www.lectiadeortopedie.ro/notiuni-de-anatomie/articulatia-genunchiului/, accesat

la 29.05.2019.

44.https://med.virginia.edu/orthopaedic-surgery/wp-
content/uploads/sites/242/2015/11/KneeMultipleLigamentRepair.pdf, accesat la
01.05.2019.

45.https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4970849/, 05.05.2019.

46.https://www.physio.co.uk/what-we-treat/surgery/knee/lateral-collateral-ligament-
lcl.php, accesat la 04.05.2019.

47.https://www.physioadvisor.com.au/injuries/knee/lcl-tear/, 12.05.2019.

52
48.https://rcmclinic.com/patient-information/knee-information/knee-post-op-care-
rehab/lcl-reconstruction-post-op/, accesat la 04.05.2019.

49. http://mihairascu.ro/leziuni-ale-ligamentelor-incrucisate-anterioare-lia/, accesat la

15.05.2019.

50.https://rothmanortho.com/specialties/treatments/lateral-collateral-ligament-lcl-
repairreconstruction, 02.05.2019.

51. https://salusmt.com/muscle-monday-quadriceps-femoris-group/, accesat la 29.05.2019.

52. https://www.slideshare.net/surajsah12/femur-bone, accesat la 29.05.2019.

53. https://www.sportsinjuryclinic.net/sport-injuries/knee-pain/acute-knee-injuries/lateral-
knee-ligament-sprain/lateral-knee-ligament-sprain-rehabilitation, 01.05.2019.

54.https://www.stoneclinic.com/lcl-injury, 01.05.2019.

55.https://www.uwhealth.org/files/uwhealth/docs/pdf5/MultiLigament.pdf, accesat la
21.05.2019.

56. https://www.webmd.com/pain-management/knee-pain/video/knee-arthroscopy, accesat

la 29.05.2019.

53