Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Politici Publice - Sinteza Dezbaterii PDF
Politici Publice - Sinteza Dezbaterii PDF
- consideraţii generale -
decizii politice în favoarea unui anumite stări dorite, inclusiv opţiunile în favoarea anumitor
mijloace considerate a fi adecvate atingerii obiectivelor proiectate.
politicii publice” în sensul a „ceea ce un guvern alege să facă sau alege să nu facă
„un set de decizii interdependente, luate de un actor politic sau de un set de actori, cu privire
la selecţia obiectivelor şi a mijloacelor necesare pentru atingerea obiectivelor într-o situaţie
specifică, în care acei actori, ar trebui, în principiu să aibă puterea de a lua aceste decizii”.
„politica publică este un curs intenţionat al acţiunii, orientat în vederea atingerii unui anumit
scop, urmat de către un actor, în abordarea unei probleme de interes general”.
„politicile publice sunt acele decizii şi activităţi prin intermediul cărora administraţia statului
înţelege să rezolve anumite probleme stringente ale colectivităţii”.
răspunsul pe care guvernarea centrală îl oferă acelor nevoi ale societăţii considerate atât de
importante, încât sunt satisfăcute din banii publici
„propunere specifică pe care anumite organizaţii politice” (grupuri de interese, partide politice,
guvernul însăşi etc.) ar dori-o concretizată;
„deciziile pe care guvernul le ia” (ex. politica guvernului în cazul privatizării fostelor
întreprinderi comuniste);
proces.
Elemente care dau consistenţă unei politici publice
politică publică are un public, adică indivizi şi grupuri a căror situaţie este
afectată de către politica publică în cauză;
Public:
Este expresia unei alegeri colective,
Este accesibilă,
Este transparentă,
Induce responsabilizare.
Politic:
Stabilirea agendei are loc printr-un proces “politic” care ţine cont de doctrina
partidelor.
Conexiunea dintre platforma electorală şi nevoia comunităţii se reflectă în
programul de guvernare.
Politica publică vs. Decizia publică
politica este mai întinsă decât decizia.
o politică publică presupune parcurgerea mai multor etape finalizate cu câte o decizie
specifică.
de regulă aceste decizii se regăsesc într-o succesiune raţională, şi chiar şi atunci când
această succesiune este mai puţin regulată, o politică publică este rezultatul unor
interacţiuni între mai multe decizii.
utilizate
Eşecul de piaţă - un ansamblu de situaţii în care nu sunt îndeplinite condiţiile
necesare obţinerii unei soluţii privind funcţionarea eficientă a pieţelor.
Def: “externalităţile sau efectele asupra mediului extern apar atunci când firmele sau
oamenii generează anumite costuri sau beneficii pentru alte persoane din afara pieţei”
(Samuelson şi Nordhaus).
O externalitate apare atunci când activitatea unui individ, a unei firme sau a unui guvern
local impune costuri necompensate asupra altora.
Tipologie:
pozitive,
negative
Soluţie:
Taxe şi subvenţii pentru a egala costul social cu beneficiul social.
Monopolul natural
Def: “domeniu de activitate in care conditiile sunt de asemenea natura incateste mai
economic sa se asigure un bun sau un serviciu necesar de catre o singura firma
decat de mai multe ”.
Soluţie:
Soluţia constă în controlul de către o agenţie publică a preţului practicat de un
monopol.
Tragedia bunurilor comune vs. bunurile publice
Def: bunurile comune sunt acele bunuri definte de non-excludabilitate şi rivalitate, în timp ce
bunurile publice sunt definte
de non-rivalitate şi non-excludabilitate.
Soluţie:
Soluţia constă în controlul de către o agenţie publică a preţului practicat de un monopol.
Asimetria informaţiei
Def: se referă la acele situaţii în care consumatorii şi investitorii sunt lipsiţi de informaţia
adecvată pentru a lua decizii raţionale. De exemplu.”.
Probleme: Deciziile care se iau pe baza unor informaţii incomplete nu aduc beneficii
societăţii pe ansamblul ei.
Soluţie:
Soluţia constă în generarea de informaţii pentru public.
Motive non-economice
Justiţie distributivă,
Demnitate ,
Egalitate socială,
indivizii, grupurile, clasele şi statele care iau parte la acest proces îşi au propriile
interese, însă maniera în care urmăresc să le îndeplinească, precum şi rezultatele
eforturilor lor sunt conturate de factori instituţionali.
[1] Howlett, M., Ramesh, M., (2004) „Studiul politicilor publice”, Ed. Epigraf, Chişinău, pp. 62-88; Iancu,
D. C., (2010) „Uniunea Europeană şi administraţia publică”, Ed. Polirom, Iaşi, p. 18.
Actori (1)
Oficiali aleşi public – membri ai executivului şi legislativului.
Executivului îi revine rolul principal în elaborarea politicilor publice,
Grupuri de interese – membrii unui asemenea grup cunosc de obicei aproape totul
despre domeniul lor de activitate.
Impactul lor variază în funcţie de resursele de care dispun.
Grupuri de cercetare – sunt formate în genere din cadre didactice şi sunt similare ca
activitate think tank-urilor.
Sistemul societal:
Grupurile oamenilor de afaceri.
Sindicatele.
Patronatele.
Sistemul internaţional:
Uniunea Europeană
Organizaţii Internaţionale.
NATO.
O.N.U
Grupurile de interese
Def: = o grupare de entităţi care împărtăşeşte unul sau mai multe obiective comune
şi care încearcă influenţarea procesului guvernamental de luare a deciziei în
direcţia satisfacerii propriilor interese.
Rolul:
deşi, în anumite cazuri, grupurile de interese încearcă să influenţeze rezultatele
finale ale procesului electoral, acestea nu pot avea candidaţi proprii şi nici nu
sunt preocupate de câştigarea guvernării.
Prioritatea grupurilor este cea de a influenţa acele politici care acţionează în
Tactici:
Lobby = acţiunea prin care se încearcă influenţarea deciziilor guvernamentale.
Etape (Jones) :
stabilirea agendei - integrarea problemelor publice pe agenda politică;
Def: = este procesul prin care cereri ale diferitelor grupuri din cadrul populaţiei sunt
transformate în probleme care intră în competiţie pentru atenţia oficialilor publici.
Tipuri:
Agenda publică sau sistemică – cuprinde toate problemele percepute similar de membrii
comunităţii politice şi care trebuie să primească atenţie publică.
Agenda instituţională sau sistemică - acea listă explicită de probleme care primesc o
atenţie deosebită din partea decidenţilor guvernamentali la un moment dat.
Modele:
Iniţierea din exterior – societatea civilă, grupurile de interese promovează o problemă şi o
aduc pe agenda publică, transferând-o apoi pe cea instituţională.
Mobilizarea - oficialii publici încearcă să transfere o problemă de pe agenda instituţională
pe cea sistemică.
Iniţierea din interior – grupuri din palierul decizional introduc în mod automat problema în
discuţie, în virtutea poziţiei pe care o ocupă sau a influenţei pe care o au.
Formularea politicii publice
Def. = procesul prin care se definesc, analizează, acceptă sau refuză opţiunile de
politici publice, iar actorii implicaţi cu preponderenţă sunt membrii administraţiei
publice care deţin, cel puţin ipotetic cunoştinţe specializate îşi pot aduce aportul
la eficientizarea soluţiilor sugerate:
Etape:
generarea sau elaborarea alternativelor.
Criterii:
eficienţa - raportul între costuri şi rezultate;
flexibilitate - dacă opţiunea poate servi mai multe obiective sau dacă poate fi ajustată pe parcurs;
reversibilitate - cât de simplă va fi reîntoarcerea la situaţia anterioară în cazul în care implementarea opţiunii
eşuează.
Implementarea politicii publice
Tipuri:
Abordarea de sus în jos - este caracterizată prin puterea şi ierarhia statului în
sensul că o elită politică formulează politici publice care sunt apoi implementate
printr-un lanţ de comandă stabil, strict şi secvenţial de către birocraţi şi furnizorii
de servicii.
Factori:
Obiectivele celor care implementează politica şi cele ale spaţiului ţintă;
Tipuri de interacţiuni:
parteneriatul, ale cărui baze se pun în situaţia în care ambele părţi împărtăşesc un
ţel comun;
asupra rezultatelor;
Estimarea = unul dintre termenii raportului este astfel exprimat încât să poată fi
cuantificat, iar cel de-al doilea este definit (stabilit) printr-o anumită raţionalitate,
adică pe baza unei aprecieri;
Aprecierea = este recomandată în situaţia în care atât numărătorul, cât şi
Tipuri:
Administrativă – asigură atingerea obiectivelor propuse cu costuri minime şi cu
Politică - reprezintă aprecieri asupra unei politici publice făcute şi de alţi factori
interesaţi de politica publică respectivă, nu numai de către reprezentanţii
structurilor guvernamentale.
de obicei, evaluarea politică a unei politici publice se materializează în perioada
alegerilor, când cetăţenii au oportunitatea să judece activităţile actorilor publici, a
programelor şi politicilor lor.
Evaluarea politicii publice (II)
Tipuri:
Evaluarea performanţei - prin care se vizează cantitatea şi nivelul de activitate
conceptuale.
Elaborarea unui set Elaborarea unui set complet de Stabilirea unei evaluări complete a altor
complet de obiective alternative de politici publice valori şi resurse
Ieşiri
Politicile publice pur raţionale
Modelul incremental
Def: = politica publică apare ca o continuare a activităţilor fostului guvern, doar cu
anumite modificări incrementale.
Exigenţe:
schimbarea politicii publice are loc prin paşi mici, incrementali care permit decidenţilor de politici
publice să adapteze politicile folosindu-se de lecţiile învăţate prin succesele sau eşecurile lor.
Proces:
decidenţii se concentrează mai degrabă asupra acelor alternative de politici publice care
diferă incremental de politicile existente, decât asupra unei cercetări şi evaluări
comprehensive a tuturor alternativelor;
au în vedere doar un număr relativ mic de alternative de politici publice;
pentru fiecare alternativă sunt evaluate un număr restrâns de consecinţe;
problema cu care se confruntă decidentul este continuu redefinită;
modifică scopurile în funcţie de alternativele disponibile şi invers;
decidenţii de politici publice împărtăşesc responsabilitatea analizei, evaluării şi alegerii cu
multe grupuri din societate.
Opţiuni pentru alegerea modelului
Modelul incremental:
teama tipică de schimbare în general şi de schimbare radicală în special a
Modelul raţional:
detaşarea de eşecurile guvernării anterioare.
Aplicare:
Modelul raţional – în cazul proceselor de reformă, schimbări majore.
Programul:
Rabla
Cornul și laptele.
Planul
Planul Național privind egalitatea de șanse
Ghidul
Ex:
Patronate
Asociaţii
profesionale
Guvern Sindicate
Organizaţii Grupuri de
neguvernamentale interese
Caracteristicile și funcțiile rețelei
Caracteristicile:
Multiformitatea: = expresia implicării unui număr relativ mare de personaje,
Funcțiile:
Funcţia de coordonare: = vizează soluţionarea problemelor de elaborare a