MEMO/07/260

Bruxelles, 27 iunie 2007

Raport privind progresele realizate în cadrul

mecanismului de cooperare şi verificare – aspecte
procedurale

Ce sunt aceste rapoarte?

Atât Bulgaria, cât şi România sunt state membre ale Uniunii Europene cu drepturi
depline. Rapoartele au fost întocmite în această perspectivă post-aderare şi au rolul
de a evalua progresele înregistrate în ceea ce priveşte îndeplinirea angajamentelor
asumate în momentul aderării. Acestea nu sunt rapoarte de monitorizare, ci
reprezintă o evaluare efectuată în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare
instituit prin decizia Comisiei din 13 decembrie 2006.
Metodologia utilizată în cazul rapoartelor
Rapoartele au fost elaborate pe baza mai multor surse de informaţii. Guvernul
Bulgariei şi cel al României au constituit o sursă principală de informaţii. De
asemenea, au fost primite informaţii şi analize de la Reprezentanţa CE şi de la
misiunile diplomatice ale statelor membre în Bulgaria şi România, de la organizaţiile
societăţii civile, de la asociaţii şi din rapoarte de specialitate. Comisia a organizat
misiuni în ambele ţări în aprilie 2007, în cadrul mecanismului de cooperare şi
verificare. La acestea au participat experţi individuali din statele membre, precum şi
servicii ale Comisiei. Obiectivul a fost acela de a obţine o evaluare independentă a
evoluţiei situaţiei. Experţii au întocmit rapoarte care au fost trimise ulterior celor două
guverne, pentru a fi corectate orice inexactităţi faptice.
Bulgaria şi România au înaintat un prim raport privind progresele realizate până la
31 martie 2007 în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare şi au continuat să
furnizeze Comisiei, de la acea dată, informaţii actualizate despre evoluţiile
înregistrate în domeniu.
Ce este mecanismul de cooperare şi verificare pentru sistemul judiciar şi lupta
împotriva corupţiei?
Comisia a instituit un mecanism de cooperare şi verificare a progreselor înregistrate
după aderare în cadrul reformei sistemului judiciar şi în lupta împotriva corupţiei şi a
criminalităţii organizate. Acesta se bazează pe angajamentele asumate de cele două
ţări în momentul aderării. În cadrul acestui mecanism, atât Bulgaria, cât şi România
au convenit să întocmească periodic rapoarte privind progresele înregistrate în
realizarea obiectivelor specifice. Cele două ţări au prezentat primul raport până la 31
martie 2007.
Comisia a furnizat expertiză internă şi externă pentru a coopera şi a oferi îndrumări
în cadrul procesului de reformă, precum şi pentru a verifica progresele înregistrate.
Comisia s-a angajat să prezinte Parlamentului European şi Consiliului, până în luna
iunie, un raport privind progresele înregistrate în realizarea obiectivelor specifice.
Rapoartele Comisiei evaluează dacă obiectivele au fost atinse, dacă trebuie ajustate
şi în acestea se pot solicita, după caz, rapoarte suplimentare asupra progreselor
înregistrate. Mecanismul va continua să funcţioneze până la atingerea tuturor
obiectivelor. Mecanismul de cooperare şi verificare este coordonat de Secretariatul
General, sub autoritatea preşedintelui.
În cazul în care una dintre ţări nu reuşeşte să realizeze în mod adecvat aceste
obiective, Comisia va aplica măsurile de salvgardare prevăzute de Tratatul de
aderare (a se vedea mai sus).
Care sunt obiectivele pe care cele două ţări trebuie să le atingă?
Lista completă a celor şase obiective pentru Bulgaria şi a celor patru obiective pentru
România este prevăzută în anexă.
Ce sunt clauzele de salvgardare?
Acestea sunt mecanisme de salvgardare la care se recurge în ultimă instanţă, care
pot fi activate pentru a preveni sau a remedia anumite probleme sau ameninţări la
adresa funcţionării Uniunii. Orice măsuri adoptate trebuie să fie proporţionale cu
deficienţele în cauză.
Legislaţia UE, care se aplică tuturor statelor membre, prevede numeroase măsuri de
salvgardare în cadrul diferitelor politici comunitare.
Pe lângă aceasta, Tratatul de aderare a Bulgariei şi României prevede măsuri de
protecţie suplimentare pentru a aborda eventualele dificultăţi legate de aderare.
Următoarele trei măsuri de salvgardare pot fi invocate în interval de 3 ani de la
aderare:
 clauză generală de salvgardare economică; (articolul 36)
 clauză specifică de salvgardare privind piaţa internă; (articolul 37)
 clauză specifică de salvgardare privind justiţia şi afacerile interne. (articolul 38)
Aceste măsuri de salvgardare sunt identice cu cele prevăzute de Tratatul de aderare
a statelor care au devenit membre ale UE la 1 mai 2004.
Ce este clauza generală de salvgardare economică?
Clauza generală de salvgardare economică este o măsură tradiţională în domeniul
politicii comerciale. Aceasta are rolul de a aborda dificultăţile de adaptare cu care
oricare dintre statele membre, vechi sau nou, se poate confrunta în urma aderării,
într-un sector sau domeniu economic. Statele membre (noi şi vechi) pot solicita, pe
parcursul a trei ani de la data aderării, autorizaţia de a adopta măsuri de protecţie
pentru a remedia astfel de dificultăţi economice. Comisia Europeană poate stabili,
apoi, măsurile în cauză. Acestea pot fi stabilite numai după aderare şi nu duc la
efectuarea de controale la frontiere.

2
Ce este clauza de salvgardare privind piaţa internă?
În cazul în care Bulgaria sau România nu reuşeşte să pună în aplicare legislaţia
privind piaţa internă cu efect transfrontalier şi acest lucru riscă să producă o
perturbare gravă a pieţei interne, Comisia Europeană poate adopta măsuri de
salvgardare, din proprie iniţiativă sau la cererea unui stat membru.
Aceste măsuri de salvgardare pot fi adoptate pe parcursul a 3 ani de la data aderării,
dar pot fi aplicabile şi după această dată, până la remedierea situaţiei. Comisia
Europeană poate modifica, scurta durata de aplicare sau suprima măsurile ca
urmare a progreselor înregistrate. Dacă este necesar, măsurile pot fi stabilite înainte
de aderare şi pot deveni aplicabile la data aderării.
Clauza de salvgardare acoperă cele patru libertăţi şi alte politici sectoriale, precum
concurenţa, energia, transporturile, telecomunicaţiile, agricultura şi protecţia
consumatorilor şi a sănătăţii (de exemplu, siguranţa alimentelor).
Comisia va stabili măsurile caz cu caz. Măsurile pot limita aplicarea politicii UE
privind piaţa internă sau a politicii transfrontaliere în sectorul respectiv numai atât cât
este necesar pentru a remedia situaţia. Se va acorda prioritate măsurilor care
perturbă cel mai puţin funcţionarea pieţei interne şi, după caz, aplicării salvgardărilor
existente în legislaţia şi normele UE. Măsura de salvgardare privind piaţa internă se
aplică exclusiv Bulgariei şi României, nu şi celorlalte state membre.
Ce sunt măsurile tranzitorii?
Timp de trei ani de la data aderării, Comisia poate interzice exportul către restul UE
de produse originare din Bulgaria şi România care nu respectă normele veterinare,
de protecţie a plantelor şi de siguranţă a alimentelor ale UE.
Un exemplu concret îl constituie faptul că exportul către restul UE de porci vii şi
produse din carne de porc care provin din România şi Bulgaria va continua să fie
interzis până la eradicarea pestei porcine clasice. De exemplu, siguranţa alimentelor
în Europa poate fi garantată prin posibilitatea interzicerii vânzării pe piaţa internă a
produselor care prezintă un pericol pentru sănătate. Comisia poate adăuga noi
unităţi agro-alimentare pe lista celor cărora li s-a interzis timp de trei ani de la data
aderării să efectueze exporturi în restul UE. Unităţile care nu respectă normele UE
îşi pot vinde produsele numai pe pieţele interne. Până la sfârşitul perioadei
menţionate anterior, aceste unităţi trebuie modernizate, în caz contrar fiind închise.
Pe lângă aceasta, există şi măsuri tranzitorii care au fost convenite pe perioada
negocierilor de aderare, fiind prevăzute de Tratatul de aderare. Acestea se referă la
domenii anume, în care fie Bulgariei şi României, fie statelor membre actuale li se
permite, pe o perioadă limitată de timp de la data aderării, să nu aplice integral
legislaţia şi normele UE. Aceste domenii privesc, de exemplu, libera circulaţie a
lucrătorilor, achiziţionarea de terenuri, transportul rutier şi unele aspecte ale
legislaţiei şi normelor UE în domeniul mediului şi agriculturii.
Ce sunt corecţiile financiare aplicate fondurilor UE?
Bulgaria şi România vor beneficia de fonduri UE substanţiale, în special de fonduri
structurale şi agricole. Comisia se va asigura că aceste fonduri sunt gestionate
corespunzător. Orice utilizare necorespunzătoare a fondurilor UE va duce la corecţii
financiare. Acestea pot consta în efectuarea cu întârziere a plăţilor, diminuarea
plăţilor viitoare sau recuperarea fondurilor.

3
În ceea ce priveşte fondurile structurale, legislaţia şi normele UE prevăd patru
tipuri de controale care pot duce la corecţii financiare. În primul rând, fiecare stat
membru trebuie să prezinte programe operaţionale care trebuie aprobate de către
Comisie înainte să poată fi efectuată vreo plată. În al doilea rând, în cazul în care
Bulgaria sau România nu are autorităţi adecvate de gestionare, certificare şi audit,
nu se va efectua nicio plată intermediară. În al treilea rând, eliberarea fondurilor
pentru programe poate fi întreruptă, suspendată sau anulată în cazul în care
Comisia bănuieşte sau detectează cazuri de ilegalităţi sau de fraudă, inclusiv practici
de corupţie. În fine, se pot efectua corecţii financiare în cazul constatării unor
ilegalităţi în cursul controalelor obişnuite ex-post.
Pentru fondurile agricole, statele membre sunt obligate să dispună de agenţii de
plată acreditate şi eficiente care să asigure o bună gestionare şi un control riguros al
cheltuielilor agricole. În al doilea rând, statele membre au, de asemenea, obligaţia de
a utiliza un Sistem integrat de administrare şi control (IACS) pentru plăţile directe
către agricultori şi pentru anumite cheltuieli pentru dezvoltarea rurală, în scopul de a
evita, de exemplu, practicile frauduloase şi plăţile ilegale. În al treilea rând, în cazul
în care statele membre nu reuşesc să utilizeze astfel de sisteme de control în mod
corespunzător, Comisia decide corecţii financiare ex-post prin controalele financiare
anuale. În fine, în cazul în care Comisia constată că fondurile nu sunt utilizate
conform normelor, Comisia poate suspenda sau reduce temporar plata avansurilor,
caz cu caz.
În afara acestor mecanisme pentru fondurile agricole aplicabile oricărui stat membru,
Comisia a introdus norme specifice pentru Bulgaria şi România pentru a face faţă
riscului ca Sistemele integrate de administrare şi control ale acestora să nu
funcţioneze în mod corespunzător de la data aderării. Fondurile acoperite de IACS
reprezintă circa 80% din fondurile agricole şi se referă la plăţile directe către
agricultori şi cheltuielile pentru dezvoltarea rurală.
Acest mecanism suplimentar le dă timp celor două ţări să încheie acţiunile necesare
cu privire la un IACS care să funcţioneze în mod corespunzător. Comisia va
monitoriza îndeaproape situaţia în 2007. În cazul unor probleme sistemice legate de
gestionarea fondurilor UE, Comisia va decide ulterior, în 2007, dacă să reducă
provizoriu cu 25% plăţile acoperite de IACS. În cursul controalelor ex-post anuale,
Comisia decide dacă menţine sau nu reducerea respectivă.

4
ANEXĂ
Obiective care trebuie atinse de România:
1. Asigurarea unei proceduri judiciare mai transparente şi mai eficiente, în special
prin consolidarea capacităţii şi răspunderii Consiliului Suprem al Magistraturii.
Raportarea şi monitorizarea efectelor noilor coduri de procedură civilă şi de
procedură penală.
2. Instituirea, după cum a fost prevăzut, a unei agenţii de integritate cu
responsabilităţi legate de verificarea averii, a incompatibilităţilor şi a potenţialelor
conflicte de interese, care să emită hotărâri cu caracter obligatoriu pe baza cărora
să se poată aplica sancţiuni disuasive.
3. Pe baza progreselor înregistrate până în prezent, continuarea realizării unor
anchete profesionale şi imparţiale în cazul sesizărilor de corupţie la nivel înalt.
4. Adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire şi luptă împotriva corupţiei, în
special în administraţia locală.
Obiective care trebuie atinse de Bulgaria:
1. Adoptarea unor modificări constituţionale care să înlăture orice ambiguitate
privind independenţa şi răspunderea sistemului judiciar.
2. Asigurarea unei proceduri judiciare mai transparente şi mai eficiente, prin
adoptarea şi punerea în aplicare a unei noi legi privind sistemul judiciar şi a noului
Cod de procedură civilă. Raportarea impactului pe care îl au aceste noi
reglementări şi codurile de procedură penală şi administrativă, în special în faza
preliminară.
3. Continuarea reformei sistemului judiciar, în scopul creşterii gradului de
profesionalism, responsabilizării şi eficienţei. Evaluarea efectelor acestei reforme
şi publicarea anuală a rezultatelor.
4. Realizarea unor anchete profesionale şi imparţiale în cazul sesizărilor de corupţie
la nivel înalt şi raportarea rezultatelor. Redactarea rapoartelor privind verificările
interne din cadrul instituţiilor publice şi caracterul public al informaţiilor privind
bunurile deţinute de înalţii funcţionari.
5. Adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire şi luptă împotriva corupţiei, în
special la frontiere şi în administraţia locală.
6. Punerea în aplicare a unei strategii de luptă împotriva criminalităţii organizate, în
special privind infracţiunile grave, spălarea banilor, precum şi confiscarea
sistematică a bunurilor rezultate în urma activităţilor infracţionale. Raportarea
asupra anchetelor, acuzaţiilor şi condamnărilor - noi sau în curs - din aceste
domenii.