Provocările globalizării la nivelul internațional

Globalizarea reprezintă un proces economic, o transformare paradigmatică, care, la rândul său, a

condus la schimbări complexe în plan politic, social și cultural. Din perspectiva cercetătorului
Rosenau James, globalizarea poate fi caracterizată prin două procese complementare la nivel
global. Primul proces face referire la conectivitatea între indivizi și state, care este de natură
economică și tehnologică. Astfel, vorbim despre fluxurile de surse și informații care circulă în
întreaga lume și care devin din în ce mai rapide, datorită modernizării infrastructurii și tehnologiei
comunicațiilor. Al doilea proces are legătură cu apariția instituțiilor globale, cu rol politic și social,
care au conexiunii puternice la nivel transnațional. Cu toate acestea, globalizare s-a dezvoltat
treptat prin: liberalizarea piețelor, creșterea populației în marile orașe, răspândirea în timp record
al informațiilor, crearea sistemului financiar global etc.

Noul curent al globalizării din secolul XXI diferă din punct de vedere politic față de secolul XX.
Prin urmare, după cel de-al doilea Război Mondial, puterea americană a creat un sistem
internațional deschis de tranzacționare, având ca obiective stimularea ocupării forței de muncă și
de contrabalansarea regimului comunist din spațiul sovietic. Statele Unite ale Americii a creat
Fondul Monetar Internațional, Acordul General pentru Tarife și Comerț și o serie de alte instituții
pentru a deschide piețe, și de a încuraja comerțul din întreaga lume. La începutul anilor 1980 a
avut loc revoluția informațiilor, fapt ce a ajutat indivizii să comunice, să călătorească sau să aibă
tranzacții la nivel global mult mai rapid și mai ușor

Globalizarea reprezintă un set extins de interacțiuni ce integrează politicile și societățile din lume.
Iar expansiunea globalizării aduce după sine: progres tehnologic, standarde de viață mai ridicate
și reducerea sărăciei în doar unele regiuni ale lumii

Ideea principală din spatele globalizării o reprezintă piața liberă și răspândirea capitalismului.
Astfel, globalizarea are un set de reguli economice precum: deschidere, dereglementare și
privatizare a economiei, cu rol de competitivate și atractivitate pentru investitori străini

Globalizarea indică și un proces tehno-cultural, care se referă la dezvoltarea tehnologiei

comunicațiilor, unde indivizii pot avea contact mult mai rapid cu alte state. Iar datorită
industrializării la nivel gobal, se face resimtiță creșterea bunăstării indivizilor și a locurilor de
muncă. Globalizarea împinge în special guvernele să concureze la nivel internațional, să creeze
noi locuri de muncă, să aibă o infrastructură eficientă, ce poate ajuta la un progres economic mai
rapid. Globalizarea are un set de tehnologii specifice: computerizarea, miniaturizarea,
digitalizarea, comunicațiile prin satelit, internet. Aceste tehnologii întăresc perspectiva integrării
statelor la nivel mondial. Globalizarea pune presiuni și constrângeri statelor pentru a se adapta
democratizării informațiilor, finanțelor și informațiilor. Globalizarea este cea care creează o piață
unică, cu economii pe scară largă, unde investitorii încearcă să vândă același produs în întreaga
lume.

Mai mult decât atât, globalizarea a ajutat statele să aibă o mai bună integrare a piețelor de
desfacere, o mai bună promovare a valorilor și de a se concentra mai mult pe problemele legate
de mediu. Prin urmare, acest proces complex ce are loc la nivel mondial a determinat națiunile să
aspire către profituri mai mari și de a avea o creștere economică semnificativă pe termen lung. Cei
care au cel mai mult de câștigat sunt managerii corporațiilor din întreaga lume, pentru că ei percep
noțiunea de globalizarea ca pe un mijloc eficient de a dezvolta noi piețe de desfacere pentru
produsele și serviciile acestora. Având în vedere că globalizarea a avut loc în contextul consolidării
capitalismului, marile corporații ai secolului XXI s-au dezvoltat și s-au extins la nivel mondial.
Astfel, un efect al globalizării în percepția corporațiilor, este faptul că în prim plan ca și importanță
îl constituie statutul de consumator, decât ființa umană. Așadar, binele public a devenit subordonat
comerțului liber, iar guvenele statelor se axează mai mult pe protecția corporațiilor, decât pe
protecția propriilor cetățeni

În prezent, datorită procesului de globalizare, societățile sunt în continuă schimbare, ceea ce

înseamnă că statul se confruntă cu noi amenințări: protecția mediului, drepturile culturale, precum
și războiul împotriva terorismului. Aceste noi forme de amenințări au contribuit la creșterea
dependenței sociețății față de stat. Datorită globalizării socio-economice, statele capătă o
vulnerabilitate în fața acestor noi amenințări. Cu alte cuvinte, trebuie puse în evidență efectele
globalizării asupra capacității statelor, precum și asupra securității indivizilor. Datorită faptului că,
dinamica globalizării se află într-o expansiune rapidă, se poate estima atât impactul negativ, cât și
impactul pozitiv asupra actorilor internaționali.

Globalizarea este cea care provoacă o criză asupra statului, în diferite contexte, pentru că îi
schimbă activitatea transnațională de la un nivel statal la un nivel super sau sub-statal. Prin urmare,
constrânge activitatea statului, centralitatea sa politică și responsabilitatea pentru bunăstarea
cetățenilor și totodată, afectează securitatea internă. Mai mult, globalizarea poate exacerba
coeziunea teritorială a statelor slabe, permițând o parte din ele să devină implicate în economia
mondială, în timp ce alte nu. În primul rând, globalizarea a facilitat aceste efecte majore în mai
multe părți ale globului, subminând și mai mult suveranitatea, si în al doilea rând, statele slabe și
cele eșuate sunt susținute de către regiunile din care fac parte și astfel, nu se pot conecta la
economia globală pentru a-și susține singure propriul stat.

Din punct de vedere economic, fenomenul globalizării a deschis noi oportunități tuturor statelor,
însă, realitatea arată că acest proces al globalizării este mult mai neuniform. Globalizarea a adus
schimbări în ceea ce privește tranzacțiile, firmele și interacțiunile dintre state în întreaga lume. Mai
mult decât atât, acest fenomen a adus la creșterea tranzacțiilor transfrontaliere de bunuri și servicii.
Viziunile economice spun că globalizarea reprezintă un proces pur tehnologic. Cu alte cuvinte,
globalizarea a avut un impact puternic datorită celor care au avut puterea de a impune reguli
economiei globale. În același timp, pentru ca aceste reguli să fie aplicabile, factorii de decizie
trebuie să se bazeze pe un grup larg de actori și pe o gamă largă de instituții.

Important de observat este faptul că în epoca contemporană responsabilitatea statelor este de a

proteja cetățenii și mediul împotriva riscurilor chimice și nucleare. Noua dezvoltare tehnologică
le-a permis anumitor state să avanseze în industria nucleară și nu numai, ceea ce reprezintă un
pericol iminent în fața altor actori internaționali. În consecință, această evoluție reprezintă un efect
negativ la nivel global asupra mediului și indivizilor. Eforturile statului sunt împinse la limită
pentru a face față noilor provocări, pentru că este dificil ca statul să identifice potențiali actori ce
au intenții de a declanșa o catastrofă ecologică. În ciuda tratatelor încheiate și a organizațiilor
internaționale, statul constituie încă principala sursă de protecție a mediului și cetățenilor.
Globalizarea este cea care schimbă ordinea tradițională mondială statală și ierarhică. Totodată,
noile tehnologii, liberalizarea comerțului și ideile politice se învârt în jurul regulilor și instituțiilor
ce reflectă ierarhia tradițională a puterii. Întrucât, această ordine ierarhică devine mai puțin
eficientă, datorită noilor probleme "globale", precum cele legate de mediu.

De asemenea globalizarea este cea care poate contribui la slăbirea și eșecul statului, datorită
schimbărilor radicale ce au avut loc în domeniul politic, social și cultural. Subliniez acest fapt
deoarece creșterea fluxului de armament are loc deobicei în țările slabe sau eșuate unde guvernele
nu mai au capacitatea necesară de a gestiona această problemă. Mai mult decât atât, înființarea și
dezvoltarea organizațiilor teroriste au avut loc în statele slabe sau eșuate unde liderii organizațiilor
au reușit să găsească zone nepopulate și neguvernate pentru a putea crea noi planuri de atac sau
chiar să recruteze și să antreneze noi teroriști. Așadar, globalizarea a dus și un set de efecte negative
în ceea ce privește stabilitatea securității statelor slabe și eșuate.

Bibliografie

Aydinli Ersel, Rosenau N. James, Globalization, Security, and the Nation-State, (New York: State
University of New York, Albany, 2005), pp.