4 aprilie 1944 – o zi uitată

Doar o inimă de patriot poate să înţeleagă materialul de mai jos...

4 aprilie 1944, ziua în care americanii au OMORÂT 2942 de bucureşteni, iar

românii le-au ridicat două monumente aviatorilor americani doborâţi!

MOTTO: SA NU UITI DARIE. CUVANT DE INCEPUT DIN ROMANUL DESCULT AL

LUI ZAHARIA STANCU

Asa ceva numai la noi se poate intampla. Au reusit dupa 1990 sa spele creierul
unei natiuni intregi. SUA fac ce vreau in colonia Romania. Oameni judecati dupa
legile din tara noastra sunt extradati in S U A sa fie judecati de ei. Ei au omorat
oameni nevinovati , vezi basistul Teo Peter si criminalul e bine mersi in State. Si
mai vorbim de democratie. Care democratie? Tot tineretul are creierul spalat.
Lumea noua a invins definitiv in Romania. Nici pe vremea turcilor nu eram asa
de subordonati ca acum. Toti ambasadorii americani care s-au perindat in
Romania si chiar unii din Europa s-au comportat mai ceva decat primii ministrii
sau presedintii romani. Mai este ceva de spus? Cred ca este suficient. O sa mai
moara multi romani fara sa stie de ce. Traiasca "democratia" impusa!
Se împlinesc 75 de ani de la marea tragedie din 4 aprilie 1944, când Bucureştiul
a fost ţinta unui masiv bombardament al aviaţiei americane. Au fost vizate ţinte
civile, cu deosebire zona Gării de Nord, dar şi partea centrală a oraşului, zone
care nu aveau o justificare militară, deoarece frontul se afla departe, la peste
300 km, pe linia Iaşi-Chişinău, iar luptele încetaseră de la sfârşitul lunii martie.

Bucureştii bombardaţi - 1944

Tragedia a avut loc într-o marţi, pe la ora prânzului. Atunci, un număr de 220
bombardiere B-17 (numite Fortăreţe zburătoare) şi 93 bombardiere B-24
(Libertador) au intrat în spaţiul aerian al României, venind din Italia. Şi au
făcut prăpăd.
Iată o mărturie din acele vremuri făcută de Mihail Sebastian în jurnalul său a
doua zi după masacru:
“Ieri după-amiază am fost în cartierul Griviţa. De la Gară la bulevardul Basarab
nici o casă – nici una – n-a scăpat neatinsă. Priveliştea e sfâşietoare. Se mai

1
dezgroapă încă morţi, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colţ de
stradă trei femei boceau cu ţipete ascuţite, rupându-şi părul, sfâşiindu-şi
hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puţin
dimineaţa şi peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de
lemn ars. Viziune, atroce, de coşmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de
Basarab – şi m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare şi neputinţă”.
Oficial, în bombardamentul din 4 aprilie 1944 au murit 2.942 de persoane şi au
fost rănite alte 2.126. Morţii au fost îngropaţi într-o margine a Cimitirului
Calvin, cu ceremonii amintind de funeralii naţionale. Cimitirul va purta numele
“4 aprilie”, dar va fi desfiinţat în anii comunismului.
Conform datelor oficiale, americanii au pierdut 10 avioane. Dacă de morţii
noştri nu îşi mai aminteşte nimeni, în Bucureşti există însă doua monumente
ridicate în memoria aviatorilor americani ucişi în misiunile de bombardament
asupra oraşului: unul a fost realizat în 2002 în Cişmigiu, iar celălalt se află în
Parcul Kiseleff şi a fost inaugurat în 2007. “Vă închipuiţi, păstrând proporţiile,
cum ar arăta la Londra un monument dedicat aviatorilor germani, la Hiroshima
unul dedicat celor americani şi la Dresda britanicilor?”, se întreba în urmă cu 2
ani Manuel Stănescu, în articolul: Bombardamentul de la 4 aprilie 1944 sau
cum au devenit selectivi „bocitorii de serviciu”.
Aproape 3000 de morţi într-o singură zi, toţi, civili nevinovaţi. Mă întreb, pentru
cei care nu pierd ocazia să-şi smulgă hainele de pe ei, de ce nu vă amintiţi
niciodată de această tragedie? Care sunt criteriile pentru care 3000 de civili
morţi în căteva minute nu reprezintă decât o „pagubă colaterală”? De ce
susţineţi că nu trebuie să uităm împrejurările acestor morţi tragice, dar pe
aceştia nu-i amintim niciodată? Din păcate, lucrurile nu se opresc aici. Într-un
gest care demonstrează că avem comportamentul de slugă în codul genetic,
autorităţile au avut teribila inspiraţie să ridice un monument dedicat….
aviatorilor americani, şi care tronează bine-mersi în Cişmigiu. Vă închipuiţi,
păstrând proporţiile, cum ar arăta la Londra un monument dedicat aviatorilor
germani, la Hiroshima unul dedicat celor americani şi la Dresda britanicilor?
Cum e posibil aşa ceva? Dacă vrem să ne dovedim loialitatea faţă de un aliat,
aşa cum sunt Statele Unite acum, nu de asemenea gesturi dezgustătoare avem
nevoie! În bunul stil românesc, al formelor fără fond, putem crede că un gest
slugarnic ţine loc de principii în care să credem cu adevărat? Acel monument
trebuie să dispară. Nu ne putem bate joc de memoria a aproape 3000 de
oameni. Şi pentru că „bocitorii de serviciu” cu siguranţă vor avea azi amnezie,
cu puterile mele modeste mă înclin şi păstrez un moment de reculegere în
amintirea lor – Istoricul militar Manuel Stănescu.

2
Concluziile contemporanilor sunt unanime: bombardamentele americane nu
aveau nici o justificare logică. A fost măcelărită populaţia civilă, lipsită de
apărare, au fost distruse importante bunuri materiale.

4 aprilie 1944 a fost doar începutul, capitala fiind bombardată masiv în zilele
următoare. Un bilanţ statistic arată că de-a lungul celor 17 bombardamente
aeriene, începând cu cel din 4 aprilie 1944, executate de americani şi englezi cu
aproximativ 3.640 de avioane de bombardament de diferite tipuri, însoţite de
circa 1.830 de avioane de vânătoare pe timp de zi, au fost ucişi 5.524 de
locuitori, răniţi 3.373, iar 47.974 au rămas fără adăpost devenind sinistraţi. Au
fost distruse 3.456 de case de locuit, au fost distruse parţial 3.473, 401 au fost
avariate şi au fost 2.305 de incendieri. Pentru apărarea Capitalei, s-au ridicat şi
au angajat lupte antiaeriene, de multe ori în inferioritate numerică,601 avioane
de vânătoare româneşti şi 709 germane.

Ultimul Drum al Ultimului Mareșal

https://youtu.be/w44VXJ8AFQc