FACULTATEA DE DREPT SPECIALIZAREA: DREPT CENTRUL : SIBIU
DISCIPLINA : DREPT INTERNATIONAL PUBLIC
TITLUL REFERATULUI : TEMA DE CONTROL
COORDONATOR: Conf. univ. dr. LAURA CRĂCIUNEAN
STUDENT: EXAMEN LA DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC
Învăţământ la Distanţă
Specializarea Drept (2018/2019, sem. I)
I. Rezolvaţi următoarele probleme:
1. Se dă art. 38/Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie:
„1. Curtea, a cărei misiune este de a soluţiona conform dreptului internaţional diferendele care îi sunt supuse, va aplica: a. convenţiile internaţionale, fie generale, fie speciale, care stabilesc reguli recunoscute în mod expres de statele în litigiu; b. cutuma internaţională, ca dovadă a unei practici generale acceptată ca drept; c. principiile generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate; d. sub rezerva dispoziţiilor art. 59, hotărârile judecătoreşti şi doctrina celor mai calificaţi specialişti în drept public ai diferitelor naţiuni,ca mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept. 2. Prezenta dispoziţie nu aduce atingere dreptului Curţii de a soluţiona o cauză ex aequo et bono, dacă părţile sunt de acord cu acesta”.
Cerinţe:
a. Care este rolul şi valoarea acestui text pentru dreptul internaţional public? Răspuns: Se recunoaste distinctia intre izvoarele principale (tratate, cutuma si principii) la care Curtea recurge pentru solu-tionarea cauzelor si, mijloacele auxiliare (hotararile judecatoresti si doctrina) pentru determinarea regulilor de drept;
b. Enumerarea făcută este limitativă sau exemplificativă? Este încă actuală această enumerare? Răspuns:
S-a urmarit stabilirea si o enumerare a izvoarelor principale si a mijloacelor auxiliare si nu o
reglementare privind izvoarele dreptului international. Apare astfel ca enumerarea cuprinsa in art. 38 nu este exhaustiva, nu este perfecta, ci este incompleta. In plus, rolul jurisprudentei internationale s-a amplificat. Trebuie subliniat carac-terul anacronic al formularii care considera principiile generale de drept ca fiind „recunoscute de natiunile civilizate
c. Stabileşte, textul în discuţie, o ierarhie între izvoarele dreptului internaţional public? Răspuns:
Rezulta implicit si o anumita ierarhie intre cele trei izvoare principale - tratatele fiind situate pe primul loc, urmate de cutuma, iar principiile raman pe ultimul loc, ierarhie confirmata de practica C.I.J. d. Care este raportul dintre tratat, cutumă şi principiile generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate? Răspuns: Tratatul poate fi definit ca actul juridic ce exprima in mod expres acordul de vointa dintre state(sau si alte subiecte de drept international), incheiat in forma scrisa si guvernat de dreptul international in scopul de a crea, modifica sau abroga norme de drept international. Cutuma este cel mai vechi izvor al dreptului international, dar spre deosebire de tratat, cutuma este un izvor nescris. Actualmente, desi tratatul ocupa un loc preponderent, cutuma continua sa fie izvor principal de drept international. In conformitate cu art. 38 din Statutul C.I.J. (alin.1, c) prin sintagma „principii generale de drept” ca izvor de drept international, se inteleg acele principii generale de drept international comune marilor sisteme de drept intern (francez, englez, german etc.). In jurisprudenta sa Curtea Internationala de Justitie s-a referit cu titlul supletiv sau complementar la asemenea principii generale ori si in mod independent.
e. Comentaţi expresia „principii generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate”, prin prisma principiului egalităţii suverane a statelor. Răspuns:
Principiile fundamentale sunt consacrate in Carta O.N.U. (art.2), iar cu anumite dezvoltari in Declaratia Adunarii Generale a O.N.U. din 1970 referitoare la „Principiile dreptului international privind relatiile prietenesti si cooperarea dintre state, in conformitate cu Carta O.N.U.” (Rezolutia 2625 din 14 oct. 1970), Actul final al Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa (C.S.C.E.), adoptat la Helsinki in 1975 si altele. Principiile au fost, pentru prima oara, denumite „principii fundamentale ale dreptului international” prin Declaratia 2625/1970.
2. Liga Naţiunilor şi ONU, asemănări şi deosebiri
Asemănări: Utilizarea cecului:Dupa primul razboi mondial, pe plan international s-a incercat unificarea legislativa a normelor de drept din diferite tari de catre Comitetul Economic de pe langa Liga Natiunilor (1928), elaborandu-se un proiect unificat de norme privind utilizarea cecului. La acesta s-a adaugat "Conventia cuprinzand legea uniforma asupra cecului" (Geneva, 19 Martie 1931) si "Conventia menita sa reglementeze unele conflicte de legi in materie de CEC" (Geneva, 19 Martie1931). Aceste reglementari au ramas cu caracter orientativ, in toate tarile respectandu-se notiunile, elementele de baza, regimul practic de folosire fiind insa determinat de legislatia specifica fiecarei tari. Deosebiri: Astfel in tara noastra Legea nr. 59/34 asupra cecului este realizata dupa legea elvetiana in materie - Romania fiind semnatara a conventiilor de la Geneva din 1931- care la randul ei cuprinde clauzele preluate din proiectul unificat elaborat de Liga Natiunilor in 1928. 1. Ce principiu de drept internaţional public specific materiei tratatelor internaţionale poate fi identificat în citatele de mai jos? În ce constă acesta, în general, şi ce particularităţi prezintă în materia tratatelor?
a. „(...) Un stat trebuie să se abţină de la comiterea unor acte care ar putea lipsi un tratat de obiectul şi scopul său: a. când a semnat tratatul sau a schimbat instrumentele care constituie tratatul sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, atâta timp cât nu şi-a manifestat intenţia de a nu deveni parte la tratat; sau b. când şi-a exprimat consimţământul de a fi legat prin tratat, în perioada care precede intrarea în vigoare a tratatului şi cu condiţia ca aceasta să nu fie întârziată nejustificat”. (Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor 1969, art. 18)
b. „O obligaţie de bună-credinţă, de a se abţine de la acte care ar putea aduce atingere obiectului
tratatului, este considerată a fi general acceptată pentru un stat din momentul în care, semnând tratatul, l-a supus spre ratificare”. (International Law Commission, citată de D.J. Harris, Cases and materials on international law, Thomson, London, 2004, p. 808)
c. „Aceasta este pentru a vă informa (...) că SUA nu intenţionează să devină parte la Statutul Curţii Penale Internaţionale (...) Pe cale de consecinţă, SUA consideră că nu are niciun fel de obligaţie născută din semnarea Statutului la 31 decembrie 2000. Statele Unite ale Americii solicită ca intenţia lor de a nu fi parte la acest statut (...) să fie reflectată în lista corespunzătoare deţinută de depozitarul tratatului (...)” (Comunicatul Departamentului de Presă al Statelor Unite ale Americii, May 2002, citat de D.J. Harris, Cases and materials on international law, Thomson, London, 2004, p. 808)
1) Care au fost primele tribunale penale internaţionale: a) Tribunalul de la Nürnberg şi Tokyo b) Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie c) Tribunalul Internațional Penal pentru Ruanda
2) Rezoluţiile Adunării Generale a ONU sunt:
a) izvoare ale dreptului internaţional public b) soft law c) izvoare ale dreptului intern d) mijloace auxiliare de determinare a dreptului internaţional
3) Care sunt caracterele recunoaşterii statelor: a) obligatorie
b) reciprocă c) discreţionară d) unilaterală
4) Care este, din punct de vedere formal, cel mai important izvor al dreptului internaţional public: a) cutuma b) tratatul c) ius cogens d) toate e) nici unul
5) În ce domeniu apare regula „obiectorului persistent”?
a) al încheierii tratatelor b) al relaţiilor diplomatice c) al cutumei internaţionale
6) În caz de conflict între obligaţiile membrilor ONU ce decurg din Cartă şi alte obligaţii ale acestora, se acordă prioritate: a) lui ius cogens b) celor mai importante obligaţii pentru statul respectiv c) Cartei ONU
7) Ce organizaţie internaţională a elaborat un set de criterii pentru recunoaştere?
a) ONU b) Consiliul Europei c) OSCE d) Comunitatea Europeană
8) Ius cogens înseamnă:
a) dreptul recunoscut de stat b) cutuma c) o normă imperativă a dreptului internaţional
9) Când a fost recunoscut pentru prima oară principiul suveranităţii şi egalităţii statelor? a) la Paris, în 1815 b) prin Tratatul de la Versailles c) prin Tratatele păcii din Westfalia
10) Individul este:
a) subiect al dreptului internaţional public b)participant la relaţiile internaţionale c) beneficiar al dreptului internaţional public
11) De unde rezultă principiul egalităţii statelor în dreptul internaţional public contemporan: a) din Carta ONU b) din Declaraţia privind relaţiile prieteneşti c) din Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor d) din jurisprudenţa Curţii Internaţionale de Justiţie
12) Un tratat internaţional poate fi negociat de:
a) un ambasador b) şeful statului c) orice agent diplomatic d) o persoană care prezintă depline puteri
13) Consiliul de Securitate al ONU este alcătuit din:
a) 17 judecători; b) reprezentaţi ai statelor membre ale ONU; c) reprezentaţi ai statelor membre ONU dar şi ai altor state nemembre; d) are în componenţă 15 membri permanenţi; e) are în componenţă 5 membri permanenţi; f) are mai mult de 15 membri.
14) Adunarea Generală a ONU:
a) are sediul la New York; b) este numită de statele membre; c) este un organ temporar al organizaţiei; d) are în competenţa sa adoptarea bugetului organizaţiei.
15) Curtea Internaţională de Justiţie:
a) are o competenţă obligatorie; b) are o competenţă facultativă; c) are o competenţă consultativă; d) poate soluţiona nu numai litigii de natură juridică ci orice fel de litigii îi supun părţile; a avut în componenţa sa şi un judecător român.
Documente similare cu Exercitii Drept International Public
