2.1.3.

MATRICE ORGANICE (POLIMERICE)

Materialele organice folosite frecvent ca matrice sunt cele termoplastice si cele termorigide (tabelul 1.3).
Proprietatile acestor materiale sunt dependente aproape in exclusivitate de temperatura, comportarea lor fiind
determinata de marimea fortelor de legatura dintre atomi, numarul de legaturi chimice pe unitatea de volum si
rezistenta la degradare a legaturilor sub actiunea unor agenti externi. Desi matricele de natura organica satisfac cele
mai multe dintre cerintele care se impun pentru a putea fi folosite la producerea materialelor compozite, ele
prezinta si numeroase dezavantaje: rezistenta mecanica redusa la temperaturi inalte, o durata scurta de mentinere in
stare lichida dupa preparare, conductivitate termica redusa, un coeficient mare de dilatare termica si rezistenta
relativ mica la soc mecanic.

Tabelul 1.3

Rezistenta la
Densitatea Modulul de elasticitate
Materialul 3
tractiune
[g/cm ] [GPa]
[MPa]
Rasini poliesterice 1,10...1,46 12...90 3,5...4,3
Rasini fenolice 1,25...1,30 49...56 5,24...7,00
Rasini epoxidice 1,11...1,40 28...91 2,44
Poliamide 1,01...1,15 46...85 0,60...1,34
Polipropilena 0,90...0,91 30...59 1,11...1,57

Cea mai utilizata clasa de materiale pentru matricea compozitelor, rasinile sintetice si in general plasticele,
se evidentiaza prin procedee tehnologice simple si ieftine de elaborare. Principalul avantaj al compozitelor,
anizotropia, ridica probleme in cazul pieselor cu forme complicate si variatii bruste de sectiune. In contrast cu
rasinile termorigide, termoplastele permit aplicarea unor tehnici de fabricatie usor adaptabile la orice forma a
piesei, elaborarea unor procese tehnologice flexibile si eficiente, utilizarea unor procedee de formare superplastica.
Principalul neajuns al matricelor organice, si anume slaba rezistenta la temperatura, a mentinut in atentie
materialele organice gen sticla si pentru matrice. Se pot obtine astfel compozite cu temperaturi de lucru intre
5000...1200 0C.