See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/325847853

De la Sclavie la Sclavia Modernă

Chapter · January 2018

CITATIONS READS

0 317

2 authors:

Adina Schwartz Mihaela Tomiță

West University of Timisoara West University of Timisoara
15 PUBLICATIONS   6 CITATIONS    33 PUBLICATIONS   28 CITATIONS   

SEE PROFILE SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Asistenta sociala in Romania dupa 25 de ani: răspuns la problemele tranziției - texte selectate / Social Work in Romania after 25 years: answers to tranzition's problem -
selected texts View project

The suitcase, the map and THE VOYAGE of a YOUTH WORKER View project

All content following this page was uploaded by Adina Schwartz on 19 June 2018.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 COODONATOR VOLUM:
Mihaela Alida Tomiţă

AUTORI:
Tiberiu Medeanu, Ionel Mereuţă, Codrin Miron, Francesco Parissi,
Adina Schwartz, Mihai Şerban, Mihaela Alida Tomiţă

PROTECŢIA ŞI ASISTENŢA INTEGRATĂ

A VICTIMELOR TRAFICULUI DE PERSOANE
 COODONATOR VOLUM:
Mihaela Alida Tomiţă

AUTORI:
Tiberiu Medeanu, Ionel Mereuţă, Codrin Miron, Francesco Parissi,
Adina Schwartz, Mihai Şerban, Mihaela Alida Tomiţă

PROTECŢIA ŞI ASISTENŢA INTEGRATĂ

A VICTIMELOR TRAFICULUI DE PERSOANE

EDITURA SITECH
Craiova, 2018
© 2018 Editura Sitech Craiova
Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii. Orice reproducere
integrală sau parţială, prin orice procedeu, a unor pagini din această lucrare,
efectuate fără autorizaţia editorului este ilicită şi constituie o contrafacere. Sunt
acceptate reproduceri strict rezervate utilizării sau citării justificate de interes
ştiinţific, cu specificarea respectivei citări.

© 2018 Editura Sitech Craiova

All rights reserved. This book is protected by copyright. No part of this book
may be reproduced, stored in a retrieval system, or transmitted in any form or
by any means, electronic, photocopying, recording or otherwise, without writ-
ten permission from the copyright owner.

Editura SITECH face parte din lista editurilor românești acreditate de CNCSIS
și de asemenea face parte din lista editurilor cu prestigiu recunoscut de CNCS,
prin CNATDCU, pentru Panelul 4.

Editura SITECH Craiova, România

Aleea Teatrului, nr. 2, Bloc T1, parter
Tel/fax: 0251/414003
E-mail: editurasitech@yahoo.com; office@sitech.ro

ISBN 978-606-11-6359-5
 CUPRINS
Prefață ............................................................................................................................. 7
Traficului de persoane din România anului 2017 și provocările acestuia pentru
specialiști ........................................................................................................................ 9
De la Sclavie la Sclavia Modernă ................................................................................. 15
Combaterea traficului de persoane. Latura penală. Delimitarea de alte infracţiuni...... 30
Traficul de persoane, ca formă a criminalităţii transfrontaliere organizate. ................. 54
Măsuri împotriva traficului de persoane: modele legale de actualitatea şi perspective
viitoare .......................................................................................................................... 87
Folosirea serviciilor unei persoane exploatate sexual ................................................ 118
Cererea de servicii - determinism și factori de menținere pentru victimizarea copiilor în
situații de trafic, în Europa. Recomandări pentru politici europene integrate ............ 142

5
 De la Sclavie la Sclavia Modernă

De la Sclavie la Sclavia Modernă

Adina SCHWARTZ

Scurtă privire istorică

”Traficul de persoane nu constituie un fenomen izolat, dimpotrivă are un ca-

racter global, transfrontalier și internațional. Prin acest fenomen se aduce o gravă
încălcare drepturilor, demnității și a libertății oamenilor.”13
Omniprezența acestui fenomen este resimțită, sub diferite forme, în toate state-
le existente, fie că sunt foarte dezvoltate din punct de vedere socio – economic, fie că
sunt foarte slab dezvoltate, fie că se află pe pătura din mijloc și sunt în curs de dezvol-
tare. Țările dezvoltate (în special cele din vestul Europei și S.U.A) au devenit principa-
lele țări de destinație al rutelor de trafic. Țările foarte slab dezvoltate (în special din
Asia și Africa) sunt principalele țări sursă, în timp ce țările aflate în curs de dezvoltare
(în special țările din Europa Centrală și de Est) sunt de o potrivă țări sursă și tranzit cu
potențial din ce în ce mai ridicat de a deveni țări de destinație.
Manifestându-se sub o formă devastatoare de agresivitate, traficul de persoane,
aflat în antiteză cu principiile lumii moderne, se dovedește a fi un fenomen care a su-
praviețuit reformelor, revoltelor, războaielor, demersurilor internaționale și sancțiunilor
aspre. Acesta este un fenomen antic care sub forme mai puțin vizibile dăinuie în toate
societățile lumii contemporane. ”Umanitatea pare să se afle, la început de secol XXI,
în fața unei situații paradoxale: pe de o parte înregistrează progrese incontestabile în
domenii științifice, tehnologice, culturale, juridice, de cealaltă parte, omenirea mani-
festă o violență universală, aproape ontologică. [...] Evoluția societății contemporane
scoate în relief un aspect alarmant care afectează toate segmentele sociale și anume,
creșterea fără precedent a criminalității, în general, a celei cu violență, în special.”14
În contextul globalizării și al liberalizării mișcării bunurilor, serviciilor și al
persoanelor este un efect natural faptul că și infracțiunile au depășit limitele geografice
în interiorul cărora acestea au luat ființă, ajungându-se astfel la un import – export de
infracțiuni, infractori, victime și produse infracționale, precum și la înființarea unor
entități juridice suprastatale care să monitorizeze aceste mișcări și să coordoneze, faci-
liteze măsurile de contracarare. ”Ideea că în zorii omenirii, în preistorie, ar fi existat
un timp al păcii, o perioadă pașnică, idilică, edenică și că doar după apariția agricul-
turii și a proprietății s-ar putea vorbi de agresivitate, violență, cruzime și război, nu se
confirmă”.15 Așadar, omenirea are capacitatea de a lupta contra fenomenelor care îi
știrbesc integritatea și îi încetinesc procesul de dezvoltare. Când însă un astfel de fe-
nomen precum cel al traficului de persoane care are consecințe deosebit de grave asu-
pra ”supraviețuitorilor traficului de persoane”16 este mai puțin vizibil, societatea, per
ansamblu, nu știe de ce să se apere, mai mult de atât, nu știe să se apere17.

13 Stoicu, N. M., Fildan, S., & Murgu, S. (2012). Aspecte de teorie și practică judiciară în materia
infracțiunii de trafic de persoane. Perspective multidisciplinare asupra prevenirii și combaterii traficului
de persoane, Cluj Napoca: Editura Cordial Lex, p. 250.
14 Ungureanu, Ș. G., & Popescu, M. A. (2012). Agresiunea și violența împotriva copiilor - factor de risc al traficului

cu minori. În E. U. Juridic (Ed.), Marea Criminalitate În Contextul Globalizării, București, p. 118 - 119.
15 Bălan, M. (2008). Istoria violenței la Români. Timisoara: Editura Eurostampa, p. 21
16 Recent a apărut un curent de opinie general acceptat la nivel internațional în rândul practicienilor din

sfera asistenței victimelor traficului de persoane, conform căruia victimele traficului de persoane sunt con-
15
 De la Sclavie la Sclavia Modernă

Efectele traficului de persoane pot aduce destabilizări profunde18 în sfera pieței forței
de muncă19, sănătății publice20, nivelului educațional, migrației și securității publice.21
Având o vastă și controversată istorie, cunoașterea genezei a ceea ce noi astăzi
numim ”trafic de persoane” este esențială în vederea dezvoltării unor strategii și mecanis-
me transnaționale eficiente de luptă împotriva acestui fenomen și de asistență integrată a
victimelor acestei infracțiuni, întrucâ, astfel cum unul dintr reprezentanții realismului critic
George Santayana spunea ”Cei ce nu-și pot aminti trecutul sunt condamnați să îl repete”.
Primele referințe privind stoparea sclaviei apar în anul 873 d.Hr., când Papa Ioan
al VIII-lea a poruncit creștinilor să elibereze toți sclavii creștini pe care îi dețin, întrucât
deținerea de sclavi este considerată un păcat22. Au trecut apoi peste trei sute de ani fără
evenimente majore în acest sens, până la semnarea Magnei Carta Libertatum, în anul 1215,
în Anglia. Deși acest document nu prevedea per sei abolirea sclavie, nici garantarea libertă-
ții, acesta punea totuși bazele a ceea ce în anul 1679 a fost adoptat sub denumirea de Ha-
beas Corpus Act prin care se interzicea detenția unei persoane fără temei legal. Această
prevedere a fost apoi reluată și detaliată în Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Au urmat apoi, în anii 1600 - 1700 încercări subtile în Anglia, Spania și Portu-
galia cu privire la eliberarea din sclavie a nativilor din teritoriile nou descoperite.
Au început însă mișcări tot mai puternice împotriva sclaviei în anii 1700 –
1800 în Danemarca, Portugalia, Franța, Canada, S.U.A., Portugalia dar sclavia a conti-
nuat să existe chiar dacă sub o formă deghizată sau sub o altă denumire.
În anul 1814 a avut loc abolirea sclaviei în Danemarca. Acest demers a fost apoi
urmat de Anglia, Spania, Franța și Portugalia în anul 1818. În S.U.A abolirea sclaviei a

siderate supraviețuitoare, având în vedere puternicele traume fizice și psihologice la care majoritatea sunt
supuse în perioada exploatări – indiferent la care formă de exploatare se face referire.
17 Dintr-un număr de 47 de victime pe care le-am asistat personal în procesul de reabilitare, 34 nu au reali-

zat, în perioada exploatării că sunt victime ale traficului de persoane și nu au știut care este instituția statu-
lui la care să se adreseze pentru a le fi protejate drepturile.
18 Palumbo, L., & Sciurba, A. (2015). Vulnerability to forced labour and trafficking: the case of Romanian

women in the agricultural sector in Sicilly . Retrieved from www.atitraffickingreview.org: http://www.

antitraffickingreview.org/index.php/atrjournal/article/view/136/140
19 În Sicilia, Ragusa, s-a înregistrat o scădere alarmantă al nivelului de angajabilitate în rândurile tinerilor

localnici întrucât proprietarii de ferme din acea zonă folosesc cu precădere persoane traficate din România,
pe care le exploatează prin muncă în agricultură. Rezultatele unei cercetări academice desfășurate în aceas-
tă zonă, publicate în anul 2015, au condus la numeroase dezbateri pe această temă însă fără rezultate con-
crete încă. http://www.antitraffickingreview.org/index.php/atrjournal/article/view/136/140
20 În Zimbabwe, conform unui studiu recent, 1.4 milioane de persoane au fost identificate cu HIV Pozitiv. Con-

form cercetărilor efectuate, nivelul de infectare este atât de mare datorită numărului crescut de persoane care
practică prostituția, în mod forțat, fiind deci victime ale traficului de persoane exploatate sexual. Acestea sunt
obligate de către exploatatori să întrețină relații sexuale cu clienții desemnați de exploatatori și în modalitatea
dorită de clienți, neputând refuza nici clientul nici modalitatea. Astfel, victimele se infectează și transmit mai
departe infecția. http://www.avert.org/professionals/hiv-around-world/sub-saharan-africa/zimbabwe
21 Analizând zeci de spețe listate în cadrul United Nations Office on Drugs and Crime, Human Trafficking Case

Law Data Base https://www.unodc.org/cld/v3/htms/cldb/index.html?lng=en se poate observa faptul că majorita-

tea cazurilor prezintă un concurs de infracțiuni. Infracțiunile concurente sunt traficul de persoane cu traficul de
droguri, traficul ilegal de arme, spălarea de bani și alte infracțiuni financiare, violul sau comiterea de alte infrac-
țiuni mai mici – furtul sau tâlhăria. Astfel, produsele infracționale obținute prin comiterea unei infracțiuni au fost
refolosite în vederea dezvoltării unei alte rețele infracționale, în vederea sponsorizării unor activități ilegale co-
mise de terți sau în vederea negoțului cu alte grupări de criminalitate organizată, de aceeași etnie dar cu alt profil
infracțional sau de etnii și profile diferite. O astfel de abordare transnațională, infracțională pune în pericol stabi-
litatea și securitatea țărilor în subteranul căruia s-au dezvoltat, mai mult sau mai puțin vizibil.
22 Denzinger, H. (2012). Compendium of Creeds, Definitions and Declarations on Matters of Faith and

Morals. Santa Francisco. California: Ignatius Press.

16
 De la Sclavie la Sclavia Modernă

avut loc în anul 1865, prin votarea Amendamentului al Treisprezecelea. Marile puteri au
început apoi, prin diferite decrete, să procedeze la abolirea sclaviei în teritoriile aflate sub
ocupația lor. În Ghana, Coasta de Aur la momentul respectiv, care constituia punctul de
plecare a vaselor transportatoare de sclavi din Africa către America, Portugalia sau Dane-
marca, sclavia a fost abolită în anul 1874. A urmat apoi Egiptul, în anul 1877.
Au mai existat însă o serie de țări care au abolit sclavia abia după anul 1900.
Astfel în China sclavia a fost abolită în anul 1910, în Maroc în anul 1922, în Iraq în
anul 1924, în Iran în anul 1928, în Nigeria în anul 1936, în Arabia Saudită în anul 1964
iar în Mauritania abia în anul 198123.
Analizând anii anterior enumerați reiese faptul că nu au trecut nici 200 de ani
de la abolirea sclaviei în Europa și au trecut doar puțin peste 100 de ani de la abolirea
sclaviei în alte zone dezvoltate din punct de vedere economic, care constituie o atracție
traficanților de persoane și o piață de desfacere ideală datorită puterii de cumpărare.
Astfel, opinăm că spusele lui Wendell Phillips, în calitate de activist pentru
abolirea scalaviei, în anul 1865, la votarea Amendamentului al Treisprezecelea, sunt
actuale și în prezent: ”Am eliminat sclavia. Proprietarul încă rămâne”.

Imaginea 1. Castelul Elmina, Ghana

La nivel global sunt zone
în care efectele produse de exploa-
tarea sclavilor și urmele lăsate de
aceste activități se resimt și sunt
vizibile și astăzi.
O astfel de zonă este El-
mina din Ghana. În această mică
localitate a fost construit de Portu-
ghezi în anul 1482 un castel (Ima-
ginea 1), aflat astăzi pe lista patri-
moniului mondial UNESCO, în
pivnițele căruia erau adăpostiți sclavii capturați de pe tot teritoriul africii și care așteptau să
fie vânduți și transportați cu vase, special construite pentru acest scop, în țările de destinație
– Portugalia, Anglia, Danemarca, S.U.A. Acest tip de comerț, cunoscut în literatura de spe-
cialitate ca ”atlantic slave trade” a înflorit mult după construirea castelului întrucât aceasta
a fost prima construcție europeană din zona sub – sahariană. Din acest castel, până, oficial,
în anul 1814, anual aproximativ 30 000 de persoane capturate din sate de pe întreg teritoriul
africii erau transportate spre țările de destinație. Există dovezi însă că și după ce Danemar-
ca a abolit sclavia, aceasta fiind prima din Europa care a luat o astfel de măsură și nu a re-
vizuit-o ulterior, din castelul Elmina încă mai plecau regulat ani la rând vase sub pavilion
danez, încărcate cu sclavi capturați pe teritoriul africii24.
Zona respectivă a înflorit datorită comerțului cu tutun, bumbac, zahăr și alte
produse exotice, pentru care munceau sclavii și pentru care moneda de schimb erau
sclavii. Deținând insulele St. Thomas, St. Jan și St. Croix, dovezile arată că Danemarca
a continuat să folosească sclavi aduși din Africa, în special din Ghana, pentru a lucra
pe plantațiile existente pe aceste insule, până la momentul înstrăinării insulelor contra
sumei de 25 milioane de Dolari americii, la data de 31 Martie 191725.

23 Bradley , K., & Cartledge, P. (2011). The Cabridge World History of Slavery. Cambridge University Press.
24 Hansen, T. (2009). Coast of Slaves. Accra: Sub-Saharan Publishers.
25 Idem

17
 De la Sclavie la Sclavia Modernă

Philip Gardelin, guvernatorul insulelor St. Thomas și St. Jan, în anul 1733, a
dat un decret cunoscut ca ”Legea Gardelin” care prevedea în detaliu ce aveau voie să
facă sclavii, ce erau obligați să facă și ce le era interzis, specificând o serie de pedepse
corporale (majoritatea constau în biciuirea de 100 – 150 de ori a persoanei, tăierea unui
deget sau al unui picior)26.

Fig. 1. Așezarea sclavilor în vase - schiță27

Vasele care transportau sclavii
către țările de destinație aveau de re-
gulă o capacitate de 340 – 350 de per-
soane. În jurnalul de vas al unui căpi-
tan au fost găsite următoarele menți-
uni: ”Burta vaporului avea două raf-
turi cu o distanță de patru picioare
între ele. Sclavii sunt dezbrăcați la
pielea goală, atât femeile cât și bărba-
ții, încătușați unul de celălalt și culcați
pe spate unul lângă altul precum căr-
țile într-un dulap. Un om alb coboară
ca să se asigure că spațiul a fost folosit cât mai avantajos. În fiecare dimineață găsim
unul viu legat de unul mort”28.
Călătoriile durau aproximativ trei luni dar dacă condițiile meteo erau nefavora-
bile, respectiv vântul nu bătea suficient de puternic, acestea durau și mai mult. În acest
timp, conform jurnalelor de vas, sclavii erau aduși o dată pe săptămână pe punte, unde
stăteau la lumină, se mișcau și mâncau.
Ca să prevină protestele prin metoda grevei de foame, căpitanul de vas avea în
dotare un ”specolum oris”. Acesta era ca și un compas care avea un șurub în capăt, cu
ajutorul căruia se putea deschide gura persoanei și turna mâncarea și apa. Interesul era
ca pe drum să se piardă cât mai puțini pentru ca la destinație să fie valorificați într-un
număr cât mai mare. Pierderea unei vieți însă nu aducea pagube în patrimoniul dețină-
torului întrucât aceștia nu erau cumpărați – erau capturați din sate și cheltuielile ocazi-
onate prin achiziționarea hranei de subzistență erau infime. Astfel, până la momentul
ajugerii în țara de destinație aproximativ 100 pe persoane de regulă decedau. La desti-
nație, aceștia erau spălați și scoși în piața centrală la licitație. Aici bărbații valorau cel
mai mult în funcție de starea de sănătate și forma fizică, apoi femeile, femeile gravide,
copii și bolnavii. Existau însă și speculanți care cumpărau sclavi bolnavi cu foarte pu-
țini bani și împreună cu prieteni medici îi puneau pe picioare29.
Pornind de la referințele istorice anterior menționate, distingem o serie de cir-
cumstanțe identificabile în spețele existente astăzi în cadrul cărora s-a reținut săvârșirea
infracțiunii de trafic de persoane sau, în situațiile recente, trafic ilegal de migranți.
Asistăm astăzi la imagini similare transportului de sclavi iar schița produsă
acum 200 de ani ilustrând un vapor de sclavi nici nu mai pare atât de ”necunoscută”.
Războaiele din Orient au generat fluxuri de refugiați pe care statele europene nu le-au

26 Idem
27https://www.gilderlehrman.org/history-by-era/slavery-and-anti-slavery/resources/facts-about-slave-trade-

and-slavery
28 Hansen, T. (2009). Ships of Slaves. Accra: Sub-Saharan Publishers. p. 31
29 Idem.

18
 De la Sclavie la Sclavia Modernă

așteptat și pe care nu le gestionează, nici din punct de vedere practic nici din punct de
vedere legislativ în mod eficient.
În cadrul interviului cu procurorul A.M. din Palermo, acesta a relatat faptul că:
”În cadrul operațiunii Galuco, o operațiune cu caracter internațional la care au luat
parte magistrați din Palermo, investigatori italieni, polițiști din cadrul Agenției Națio-
nale Împotriva Criminalității, au fost autorizate efectuarea de interceptări telefonice
ale inculpaților din cadrul dosarului. Astfel, coroborat cu alte instrumente probatorii,
a reieșit faptul că inculpații din dosar făceau parte din cadrul unei grupări de crimina-
litate organizată având ca scop traficul ilegal de migranți și traficul de persoane. O
parte dintre membrii grupării lucrau în țările sursă, o parte în cadrul țărilor de desti-
nație. Cei din țările sursă racolau refugiații, așteptau seara potrivită pentru debarca-
re, încărcau ambarcațiunile și reluau procesul pentru următoarea debarcare. Cei din
țara de destinație preluau refugiații și îi introduceau în alte rețele locale, unele de tra-
fic de persoane, altele de trafic de migranți. Cei care erau introduși în rețelele de tra-
fic de persoane erau obligate să muncească fără să primească bani pentru asta sau să
practice prostituția, sub pretextul obligării la plata datoriei. Cei care intrau în rețelele
de trafic de migranți erau ghidați și transportați, pe căi clandestine și uneori incompa-
tibile cu viața, către alte destinații. Refugiații care aveau bani să plătească, plăteau
aproximativ 5000$. Cei care nu aveau bani erau așezați în cala ambarcațiunii, culcați,
unul peste altul, apoi se închidea trapa și urmau ceilalți de la suprafață. De regulă, până
la naufragiu sau până la ajungerea la destinație majoritatea celor ce se află în cală dece-
dează, cauza morții fiind asfixia. Aceștia erau puși în cală pentru ca ambarcațiunea să își
mențină echilibrul. Ambarcațiunile alese de gruparea criminală erau rudimentare, care,
indiferent de condițiile meteo, nu aveau posibilitatea tehnică să ajungă la destinație. Sunt
alese astfel de ambarcațiuni întrucât acestea nu se mai pot recupera din țara de destinație
și astfel se evită pierderi financiare. De asemenea, refugiații inițial erau asigurați cu privi-
re la faptul că va exista o călăuză care va conduce ambarcațiunea. În momentul debarcării
însă practica era ca aceasta să instruiască, la fața locului, un refugiat cu privire la cum se
conduce ambarcațiunea iar apoi să coboare de pe ambarcațiune pentru a nu fi prinsă de
Poliția de Coastă, astfel putând să își reia activitatea de racolare.”
Având în vedere aceste informații este o provocare științifică identificarea
momentului dispariției sclaviei.
La nivel internațional sunt nenumărate mărturiile victimelor și chiar și din in-
strumentele probatorii reiese faptul că victimele traficului de persoane sunt de regulă
tratate asemenea bunurilor, de aici și asemănarea traficului de persoane cu sclavia și de
aici și denumirea colocvială de ”sclavie modernă” dată traficului de persoane.
În ciuda asemănărilor, în legislația actuală, Codul Penal Român face diferențe
cu privire la elementele constitutive ale celor două infracțiuni distincte. Astfel, Art. 209
al codului penal prevede faptul că ”Punerea sau ţinerea unei persoane în stare de
sclavie, precum şi traficul de sclavi se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi” în timp ce la Art. 210, Alin. 1, acesta prevede
faptul că traficul de persoane presupune: ”Recrutarea, transportarea, transferarea,
adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită: a)
prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de
starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;
c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în
schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.”
19
 De la Sclavie la Sclavia Modernă

Se observă însă că limitele minime și maxime de pedepsire în cazul celor două

infracțiuni sunt identice, atunci când sunt săvârșite în forma simplă. În forma agravată
pe care Legiuitorul Român o menționează, limitele se modifică, respectiv: ”Traficul de
persoane săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu se pe-
depseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani.„
De asemenea, Codul Penal pedepsește și folosirea serviciilor unei persoane ex-
ploatate, prin intermediul Art. 216, astfel:”Fapta de a utiliza serviciile prevăzute în art.
182, prestate de o persoană despre care beneficiarul ştie că este victimă a traficului de
persoane ori a traficului de minori, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani
sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă”, propunându-și as-
tfel să descurajeze apelarea la serviciile prestate de către o victimă exploatată. În aceas-
tă sferă se încadrează cu precădere serviciile de natură sexuală sau domestică.
Articolul 182, Cod Penal, explică noțiunea de exploatare astfel: ”Prin exploa-
tarea unei persoane se înţelege:
a) supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat;
b) ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de li-
bertate ori de aservire;
c) obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea
producerii şi difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală;
d) obligarea la practicarea cerşetoriei;
e) prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, în mod ilegal.”
Coroborând articolele sus prezentate, se disting următoarele: infracțiunea de
trafic de persoane poate fi comisă în mai multe modalități, printre care și prin ținerea în
stare de sclavie a victimei. Această activitate, care este elementul material al infracțiu-
nii de sclavie, constituie scopul infracțiunii de trafic de persoane. În cel din urmă caz
scopul fiind exploatarea persoanei traficate.
Per a contrario, practicile similare sclaviei nu implică însă obligativitatea ca
victima să fie lipsită de orice fel de mijloc de subzistență independentă.
Atunci când însă ne poziționăm în sfera infracțiunii de sclavie, victima este
doar un bun – în toate cazurile, întrucât altminteri nu se întrunesc elementele constitu-
tive necesare – iar proprietarul are și își exercită atributele dreptului de proprietate –
posesia, folosința, și ”dreptul” de dispoziție. Într- o atare situație victima este total su-
pusă voinței proprietarului iar acesta, dacă nu o mai poate valorifica o va înstrăina -
comerțul cu sclavi - sau o va distruge30.

Analiza marii criminalități prin optica globalizării

”Dintre toate problemele sociale și economice cu care societățile contempora-
ne de vest se confruntă, criminalitatea este considerată a fi cea mai importantă pro-
blemă, depășind cu mult probleme precum securitatea națională, nivelul de angajabili-
tate, costurile de trai, sănătate și nivelul de sărăcie.31”

Criminalitatea ca obiect de studiu al sociologiei

Criminalitatea a reprezentat mereu o problemă globală motiv pentru care nu-
meroși oameni de știință s-au aplecat asupra analizării fenomenului infracțional, pu-

30 Salajeanu, A., & Matu, G. (2012). Persoana Traficata...Un bun? O victimă? Un om? In Perspective
multidisciplinare asupra pevenirii și combaterii traficului de persoane (pp. 178 - 203). Cluj Napoca: Cordial Lex.
31 Muncie, J., & McLaughlin, E. (2001). Reading the problem of Crime. In Crime, Order and Social

Control Course Team (p. 1). London: SAGE Publications Ltd.

20
 De la Sclavie la Sclavia Modernă

nându-se astfel bazele sociologiei criminalității - o știință aflată în continuă dezvoltare.

”Astfel, ca ramură sociologică, diferită de sociologia juridică, sociologia criminalității
(sau criminologică) are ca obiect de studiu analiza etiologică și predictivă a fenome-
nului de delincvență și a comportamentului infracțional, atât din punct de vedere al
cauzelor sociale, generale și particulare, a condițiilor și mecanismelor de producere,
cât și a metodelor și tehnicilor de prevenire și combatere a criminalității.”32
Criminalitatea, cauzele acesteia și modalitățile eficiente de prevenire și comba-
tere au fost, de-a lungul istoriei, obiectul studiului multidisciplinar și fac permanent
obiectul de studiul al criminologilor întrucât, la fel ca și societatea, criminalitatea este
în continuă schimbare iar ceea ce ieri a avut efecte de stopare asupra actelor comise în
special de grupările de criminalitate organizată, astăzi se poate identifica o imunizare a
acestora și deci măsurile de contracarare rămân fără efectele scontate.
”În privința caracterului interdisciplinar putem afirma că, în timp, preocupări-
le de ordin criminologic au fost obiectul biologiei criminale (cu reprezentantul său de
frunte Cesare Lombroso), sociologiei criminale (reprezentată de Quetelet, Guerry,
Durkheim, Tarde și Lacassagne) și psihologiei criminale, astăzi criminologia inclu-
zându-le pe toate într-o accepțiune sistemică.”33
Astfel, în procesul de identificare a cauzalității criminalității se disting di-
ferite orientări:
- orientarea biologică, prin teoria atavismului evoluționist izvorât din lucrări-
le lui Lombroso care este considerat drept creatorul criminologiei antropilogice; tot de
Lombroso se leagă și conceptul care a generat o serie de cercetări științifice – crimina-
lul înnăscut, prin teoria biotipurilor criminale (E. Kretschmer) și prin teoria constituți-
ei delincvente (Benigno di Tulio).
- Orientarea psihologică, prin geneza conceptului de personalitate criminală,
în baza teoriei freudiene, prin geneza conceptului de complex de inferioritate de către
Alfred Adler, prin teoria psihomorală al cărui reprezentant este criminologul belgian
Etienne de Greef, prin teoria personalității criminale (Jean Pinatel)
- Orientare sociologică, în special prin teoria lui Durkheim conform căruia crimi-
nalitatea este un fenomen social normal, prin teoria sociologiei multifactoriale al lui Enrico
Ferri (considerat drept fondatorul criminologiei sociologice), precum și prin teoriile socio-
logice moderne (teoriile structurii sociale, teoriile proceselor sociale, teoriile conflictului
social), prin teoriile școlii de la Chicago (generând conceptul de zonă criminogenă specifi-
că), prin teoria învățării sociale a comportamentului delincvent (Sutherland, preluând de la
Tarde teoria imitației), prin teoria conflictului de cultură elaborată de Thorsten Sellin în
lucrarea ”Culture Conflict and Crime” – o teorie de extremă actualitate în contextul migra-
ționist din Europa ultimilor ani, prin teoria subculturii delincvente al lui Albert Cohen ex-
plicat în volumul ”Delinquent Boys: The Culture of the Gang”, de asemenea o teorie care
are rădăcini active și astăzi în ceea ce privește radicalizarea tinerilor și comiterea infracțiu-
nilor de terorism, prin teoria anomiei sociale lansate de Merton R.K. sau prin teoria ten-
siunii sociale din sfera sociologiei funcționaliste.

Globalizarea criminalității și societatea riscului global

”Globalizarea” este un concept relativ recent, introdus în lexicul mondial la
sfârșitul secolului XX - începutul secolului XXI. Conceptul a fost dezbătut în detaliu în

32Buda, O. (2007). Criminalitatea. O istorie medico - legală românească. Pitești: Paralela 45.p. 29
33 Stănoiu, R. (2012). Societatea riscului global și marea criminalitate. Marea criminalitate în contextul
globalizării București: Universul Juridic, p. 14
21
 De la Sclavie la Sclavia Modernă

lucrarea lui U. Beck ”What is globalization”. Tot în respectiva lucrare, în capitolul

”The World Horizon Opens: On the Sociology of Globalization” acesta consolidează
cu argumente și explicații științifice, cu perspective holistice, multidisciplinare, o nouă
ramură a sociologiei – sociologia globalizării34.
În literatura de specialitate românească globalizarea este văzută ca o ”evoluție
politică generală și concomitentă, în primul rând pentru că, în ultimul secol de gândire
economică și politică, ramuri largi ale științei economice au fost acaparate de politic
care deține și decizia, zguduirea lumii politice fiind cea care a permis apariția tuturor
fenomenelor considerate ca semne ale globalizării - Al Doile Război Mondial, războ-
iul rece, căderea comunismului; este generală pentru că nimeni nu scapă de această
evoluție, țările care nu participă la procesele globale fiind nevoie să se raporteze la
ele; este concomitentă, pentru că are loc indiferent de o serie de factori temporali,
afectând statele indiferent de stadiul lor de dezvoltare.”35
În sfera globalizării și în contextul dezvoltării lumii digitale, suveranitatea statală
pierde din puterea cunoscută și manifestată, fie și doar pentru simplul fapt că lumea digitală –
quasi motorul lumii reale - nu are ca și caracteristică esențială frontiera geo-politică.
Tratatele și convențiile internaționale și europene au contribuit substanțial la
liberalizarea comerțului și la crearea unei piețe comune de desfacere. Astfel, exportul
locurilor de muncă în țările unde forța de muncă este mult mai ieftină a fost o consecin-
ță firească. Această piață comună de desfacere nu s-a limitat însă numai la exportul –
importul de bunuri, locuri de muncă și servicii.
Efectele pozitive ale globalizării sunt evidente și resimțite în viața de zi cu zi a
subiectelor de drept însă, fenomenul de export – import s-a extins și asupra produselor
infracționale, apoi asupra victimelor, asupra infractorilor și, ca un efect firesc însă me-
reu cu un pas în urmă, asupra legislației și a strategiilor europene sau internaționale de
prevenire și combatere a infracțiunilor transnaționale de criminalitate organizată.
United Nations Office on Drugs and Crime indică faptul că, în ultimii ani, atunci
când ne aplecăm asupra analizei criminalității globale nu mai trebuie să privim la aceasta prin
prisma faptului că un număr de oameni s-au adunat pentru a comite o infracțiune și pentru a
obține venituri ilicite ci prin prisma faptului că la un conglomerat de activități ilicicite genera-
toare de profituri ilegale se alătură un anumit număr sau un grup de oameni.36
Raportul analizează felul în care marea criminalitate a încetat să mai fie ”înma-
triculată” într-un anumit stat și evidențiază faptul că este imposibil ca infracțiuni pre-
cum traficul de persoane, traficul de droguri, criminalitatea informatică, traficul de mi-
granți, traficul de arme, corupția, spălarea de bani sau pirateria să fie combătute sau
prevenite doar la nivel statal.
Intrăm așadar în sfera societății riscului global, identificând iminența crizelor ecolo-
gice, economice și infracționale care conduc la sentimentul de insecuritate a indivizilor.
Dacă legislația țărilor nu este unitară și dacă instituțiile statelor nu colaborează
și nu valorifică la maxim potențialul instituțiilor suprastatale (europene sau internațio-
nale) suntem în situația în care grupările de criminalitate organizată exploatează lacu-
nele legislative în vederea dezvoltării și diversificării activităților infracționale.

34 Beck, U. (2000). What is globalization. Cambridge: Polity Press

35 Stănoiu, R. (2012). Societatea riscului global și marea criminalitate. Marea criminalitate în contextul
globalizării București: Universul Juridic, p. 15
36 UNDOC. (2010). The Globalization of Crime. A Transnational Organized Crime Threat Assessment.

Retrieved from https://www.unodc.org/unodc/en/data-and-analysis/tocta-2010.html

22
 De la Sclavie la Sclavia Modernă

Lupta globală împotriva traficului de persoane

Convingerea conform căreia lupta împotriva traficului necesită o abordare co-
ordonată, multidisciplinară la nivel european şi internaţional, care să implice toţi facto-
rii de decizie cu atribuţii în acest domeniu este demonstrată prin numeroasele tratate și
convenții internaționale precum și prin recomandările și directivele uniunii europene.
Cu toate acestea însă, conform rapoartelor anuale ale U.S. Department of Sta-
tes (State, 2016) într-un număr considerabil de ţări, legea penală nu prevede traficul de
persoane ca infracţiune distinctă. Astfel, traficul este pedepsit prin intermediul altor
legi sau nu este pedepsit deloc. În astfel de cazuri, traficanţii sunt puşi sub acuzare pen-
tru infracțiunea de contrabandă sau pentru infracţiuni legate de prostituţie, cum ar fi
proxenetismul sau favorizarea prostituţiei. Prin caracterul restrâns al acestor legi şi pe-
depsele minore acordate, traficanţii scapă cu o pedeapsă destul de mică, poate chiar
numai cu o amendă, pe care nu le este greu să o plătească. Această situaţie nu reflectă
în nici un fel caracterul grav şi brutal al infracţiunilor de trafic de persoane şi duce la
percepţia unor infracţiuni cu "profit înalt şi risc scăzut", percepţie care încurajează in-
fractorii din crima organizată să se implice în acest tip de activităţi.37
În alte state, chiar dacă traficul de persoane este prevăzut de lege ca infracţiune
separată, se pedepseşte numai traficul pentru scopuri sexuale şi se omit celelalte forme
de exploatare, în care victimele traficate sunt ţinute în condiţii de muncă forţată, scla-
vie sau aservire. Prin aceasta, legea nu protejează victimele traficate în scopul muncii
forţate în gospodărie sau în fabrici sau în scopul serviciilor sexuale altele decât prosti-
tuţia. În toate aceste cazuri, traficanţii nu vor fi urmăriţi în justiţie şi nu vor fi pedepsiţi.
În mod firesc lupta împotriva traficului de persoane, inițial s-a manifestat prin
unificarea definiției traficului de persoane și prin încercarea clarificării termenilor folo-
siți, în vederea creării unui punct comun de plecare în elaborarea viitoarelor strategii.
Astfel, redăm succint documentele de bază edictate în acest sens:
➢ Definiţia Naţiunilor Unite privind traficul de persoane
Problema globală privind definirea traficului de persoane a fost rezolvată prin
efectuarea unor cercetări, care au dus la elaborarea şi publicarea Protocolului Naţiuni-
lor Unite pentru Prevenirea, Combaterea şi Pedepsirea traficului de persoane, în special
femei şi copii, ca anexă la Convenţia Naţiunilor Unite Împotriva Crimei Organizate
Transfrontaliere. Această convenţie, cunoscută sub numele ei scurt de "Protocolul de
la Palermo", a stabilit un standard referitor la infracţiunile de trafic. În multe state,
legislaţia specifică luptei anti-trafic a fost elaborată sau se află în curs de elaborare,
bazându-se în întregime pe prevederile acestui Protocol. Acesta este și cazul României.
Articolul cel mai important al întregului document este Articolul 3, care defi-
neşte infracţiunea de trafic de persoane după cum urmează:
(a) Prin “trafic de persoane” se înţelege recrutarea, transportarea, transfera-
rea, cazarea sau primirea unei persoane prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme
de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând
de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin
oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea
consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul ex-
ploatării acestei persoane. Exploatarea include, minimum, exploatarea prostituţiei
altor persoane sau alte forme de exploatare sexuală, executarea unei munci sau înde-
plinirea de servicii, în mod forţat, ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemă-
nătoare de lipsire de libertate ori de aservire sau prelevarea de organe.

37 Olteanu, I. G., & Colab. (2008). Metodologie Criminalistică. Structurile infracționale și activitățile
ilicite desfășurate de către acestea . București: Academia de Poliție A.I.Cuza.
23
 De la Sclavie la Sclavia Modernă

(b) Consimţământul persoanei, victimă a traficului, la exploatarea descrisă în

alineatul (a) din prezentul articol va fi irelevant, dacă s-a folosit vreunul din mijloacele
menţionate în alineatul respectiv.
(c) Recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unui copil, în
scopul exploatării, vor fi considerate "trafic de persoane", chiar dacă nu s-a folosit nici
unul din mijloacele menţionate în alineatul (a) din prezentul articol.
(d) "Prin "copil" se înţelege orice persoană cu vârsta sub 18 ani.

➢ Convenţia împotriva sclaviei38, articolul 1, defineşte sclavia ca fiind:

"Starea sau condiţia unei persoane, asupra căreia se exercită una sau toate
puterile care derivă din dreptul de proprietate."

➢ Definiţia Convenţiei Europol privind traficul de persoane39

"Traficul de persoane reprezintă metodele de supunere a unei persoane la dispo-
ziţia reală şi ilegală a altor persoane, prin folosirea forţei, a ameninţării cu forţa, a abuzu-
lui de autoritate, sau a inducerii în eroare, în scopul exploatării prostituţiei, al exploatării
sexuale de orice fel, al abuzului minorilor sau al comerţului cu minori abandonaţi."

➢ Definiţia Consiliului Europei privind traficul de femei (şi prostituţia forţată)40

”Orice metodă legală sau ilegală de a transporta femei şi/sau de a face comerţ
cu acestea, cu sau fără consimţământul lor iniţial, în scopul prostituţiei forţate, a căsă-
toriilor forţate sau al altor forme de exploatare sexuală forţată. Folosirea violenţei
poate fi: fizică, sexuală şi/sau psihologică, şi include atât intimidarea, cât şi abuzul de
autoritate sau abuzul unei situaţii de dependenţă.”

➢ Alianţa globală împotriva traficului de femei (GAATW)41 defineşte tra-

ficul după cum urmează:
"Orice acte sau tentative de recrutare, transportare (înăuntrul sau în afara
unor frontiere), cumpărare, vânzare, transfer, primire sau cazare a unei persoane,
prin folosirea inducerii în eroare, a constrângerii (inclusiv utilizarea ameninţărilor
sau abuzul de autoritate) sau a constrângerii cauzate de datorii, în scopul aducerii sau
menţinerii acestei persoane, fără constimţământul ei, plătită sau neplătită, într-o for-
mă de aservire (muncă în gospodărie, aservire sexuală sau de reproducţie), într-o for-
mă de muncă forţată sau constrânsă, sau în condiţii asemnănătoare sclaviei, exploata-
rea ei petrecându-se în altă comunitate decât cea în care persoana trăia în momentul
inducerii ei în eroare, constrângerii prin forţă sau constrângerii cauzate de datorii."

➢ Definiţia traficantului şi a persoanei traficate Conform GAATW42:

Traficantul este: "O persoană sau o entitate care intenţionează să comită, sau
contribuie în calitate de complice sau consimte la comiterea oricăror acte descrise în
definiţia traficului de persoane";

38 Convenţia privind sclavia, 25 septembrie 1926 şi Convenţia adiţională privind abolirea sclaviei, a
comerţului cu sclavi şi a instituţiilor şi practicilor similare sclaviei, 7 Septembrie 1956.
39 Anexa privind articolul 2 al Convenţiei Europol, Actul Consiliului schiţând Convenţia bazată pe artico-

lul K3 din Tratatul Uniunii Europene, în legătură cu crearea unui Birou European de Poliţie; Iulie 1995.
40 Consiliul Europei; Recomandarea nr. 1325 (1997) privind traficul de femei și prostituția forțată în țările

membre ale Consiliului Europei.

41 Alianţa Globală Împotriva Traficului de Femei (GAATW); Standarde de drepturi fundamentale pentru

felul în care trebuie tratate persoanele traficate; ianuarie 1999

42 idem

24
 De la Sclavie la Sclavia Modernă

Persoană traficată este:

"O persoană recrutată, transportată, cumpărată, vândută, trasferată, primită
sau cazată în modul descris în definiţia traficului de persoane, inclusiv copii, indife-
rent dacă copilul a consimţit sau nu."

➢ Definiția victimei conform Declaraţiei privind principiile fundamentale

referitoare la administrarea justiţiei pentru victimele infracţiunilor şi ale abuzului
de putere43
“Persoane care au suferit, fie individual, fie colectiv, pagube, inclusiv vătămări
psihice sau mentale, traume emoţionale, pierderi materiale sau încălcări substanţiale ale
drepturilor lor fundamentale, prin acte sau omisiuni prevăzute de legile penale în vigoare
în statele membre, inclusiv de legile penale împotriva abuzului de putere."
La nivel mondial, începând cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (
1948) şi până la elaborarea Protocolului de la Palermo (2000), toate instrumentele juridi-
ce elaborate au avut în prim plan omul, scopul final urmărit prin edictarea acestor acte
normative fiind acela de a garanta şi proteja eficient drepturile şi libertăţile acestuia.
Un pas hotărâtor în încercările de combatere a traficului de persoane s-a făcut
la data de 02.12.1999, când Adunarea Generală a ONU a adoptat Convenţia pentru
reprimarea traficului de fiinţe umane şi a exploatării prostituţiei semenilor. Con-
venţia, a consacrat o terminologie specifică ce cuprinde noţiuni ca: grup infracţional
organizat, grup structurat, infracţiune gravă, bunuri, produs al crimei, infracţiune prin-
cipală, livrare supravegheată etc. care deşi erau utilizate de doctrină nu cunoşteau o
consacrare legislativă. (Olteanu & Colab., 2008)
Este reglementată de asemenea şi activitatea de culegere, schimb şi analiză de
informaţii asupra criminalităţii organizate, activitatea de formare şi asistenţă tehnică,
activitate ce se realizează prin programe de formare specifice pentru personalul servici-
ilor de investigaţii de reprimare, care se referă îndeosebi la:
a) metode folosite pentru a preveni, a descoperi şi a combate infracţiunile de
criminalitate organizată;
b) stabilirea itinerariilor urmate şi tehnicile folosite de persoanele suspectate de
implicare în infracţiunile prevăzute de prezenta convenţie, inclusiv în statele de tranzit,
şi măsurile de luptă adecvate;
c) supravegherea circulaţiei produselor de contrabandă;
d) descoperirea şi supravegherea circulaţiei produsului infracţiunii, bunurilor,
materialelor sau altor instrumente şi metode de transfer, de disimulare sau de deghizare
a acestui produs, a acestor bunuri materiale sau a altor instrumente, precum şi metodele
de luptă împotriva spălării banilor şi împotriva infracţiunilor financiare;
e) strângerea mijloacelor de probă;
f) tehnici de control in zonele şi porturile libere;
g) materiale şi tehnici moderne de descoperire şi de reprimare, inclusiv supra-
vegherea electronică, livrările supravegheate şi operaţiunile de infiltrare;
h) metode utilizate pentru combaterea criminalităţii transnaţionale organizate să-
vârşite cu ajutorul calculatoarelor, reţelelor de telecomunicaţii sau al altor tehnici moderne;
i) metode folosite pentru protecţia victimelor şi martorilor.

43 Declaraţia ONU privind principiile fundamentale referitoare la administrarea justiţiei pentru victimele
infracţiunilor şi ale abuzului de putere, adoptată de Adunarea Generală ONU prin Rezoluţia 40/34 din 20
noiembrie 1985.
25
 De la Sclavie la Sclavia Modernă

Convenţia cu privire la drepturile copilului a fost adoptată de Adunarea Ge-

nerală a ONU la 29.11.1989 şi a intrat în vigoare la 02 septembrie 1990. Convenţia
protejează drepturile cetăţeneşti, politice, economice, sociale şi culturale ale copilului,
atât pe timp de pace, cât şi pe timp de conflict armat, consacrând principiul supremației
interesului copilului, în toate acţiunile întreprinse de autorităţile statale.
Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind munca forţată sau
obligatorie. Pentru a se face o delimitare clară, între practicile cuprinse în titlul Convenţiei
şi munca în condiţii de legalitate, s-a definit conceptul de „muncă forţată sau obligatorie”
astfel, „orice muncă sau serviciu pretins unui individ sub ameninţarea unei pedepse oare-
care şi pentru care numitul nu s-a oferit de bună voie”. (Articolul 2, Punctul 1).
Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei
Având în vedere faptul că rapoartele internaționale privind traficul de persoane
indică preponderența femeilor sau a minorilor de sex feminin ca victime ale exploată-
rii, în special în situaţia exploatării lor sexuale, opinăm că şi Convenţia de mai sus se
numără printre documentele internaţionale fundamentale care garantează protecţia juri-
dică a acestei categorii vulnerabile.
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Apariţia acestui valoros in-
strument juridic este strâns legată de transformările paneuropene ce au urmat celui de-
al Doilea Război Mondial. Scopul adoptării acestei Convenţii nu a fost acela de a înlo-
cui sistemele naţionale de protecţie a drepturilor omului ci, de a asigura recunoaşterea
şi aplicarea universală şi efectivă a drepturilor pe care le enunţă.
Convenţia Consiliului Europei din 2005 privind acţiunea împotriva traficului
de fiinţe umane. Acest instrument juridic european reprezintă consecinţa transpunerii în
practică a Protocolului facultativ la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii or-
ganizate transfrontaliere, privind prevenirea, reprimarea si sancţionarea traficului de per-
soane în special femei şi copii, precum şi cu privire la drepturile copilului, referitor la vân-
zarea de copii, prostituţia copiilor si pornografia infantilă. Conform Convenţiei sintagma
„trafic de persoane” reproduce întocmai definiţia consacrată de Convenţia O.N.U privind
prevenirea, reprimarea si sancţionarea traficului de persoane, în special femei şi copii.
În cadrul celei de-a 28-a Conferinţe a Miniştrilor Europeni a Justiţiei, des-
făşurată la Lanzarote (Spania) între 25-26 octombrie 2007 România a semnat, alături
de reprezentanţi ai altor 23 de state membre ale Consiliului Europei, Convenţia Consi-
liului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale si a abuzuri-
lor sexuale. Convenţia se înscrie pe linia iniţiativelor pentru consolidarea drepturilor
copilului promovata de către Consiliul Europei. Este primul instrument juridic al Con-
siliului Europei care prevede incriminarea diferitelor forme de abuz sexual împotriva
copiilor, inclusiv abuzurile comise in mediul familial de către unul dintre părinţi, prin
folosirea ameninţării, a forţei si a constrângerii.
Prin demersurile internaționale și europene prezentate se poate concluziona faptul
că umanitatea a manifestat un interes pronunțat privind incriminarea traficului de persoane
și privind protejarea și promovarea drepturilor victimelor și a persoanelor vulnerabile.
Cu toate acestea, chiar și în multe țări europene, nivelul de pregătire profesio-
nală a personalului implicat în activități de asistență, prevenire și combatere lasă în
numeroase cazuri de dorit, generând lacune în procesul de identificare (personalul nu
recunoaște indicatorii de victimizare) și încetinește procesul de reabilitare, favorizând
în unele cazuri revictimizarea.
De asemenea, unificarea legislației este un proces lent, la fel și transpunerea di-
rectivelor în legislațiile naționale ale statelor membre, astfel încât unele state preferă să

26
 De la Sclavie la Sclavia Modernă

plătească sancțiunile impuse de lege decât să procedeze la alinierea legislației interne la

rigorile europene sau internaționale.

Traficul de persoane în date statistice

Potrivit raportului U.S. Department of State 2016, la nivel mondial, numărul
de victime raportate prin mecanismele naționale, pentru anul 2015, au fost de 77.823,
față de numărul de 30.961 victime raportate în anul 2008. Numărul real al victimelor
însă, potrivit International Labour Organization este de aproximativ 20 de milioane de
victime la nivel global, generând pentru traficanții de persoane un profit de aproxima-
tiv 150 miliarde de Dolari anual.
În sens pozitiv însă, respectivul raport evidențiază faptul că față de anul 2008
când au existat la nivel global 5.212 procese finalizate cu 2.983 de condamnări, în anul
2015 au existat 18.930 de procese penale, finalizate cu 6.609 condamnări.
Pe plan național, conform studiului realizat de Agenția Națională Împotriva Traficu-
lui de Persoane, în anul 2015 au fost identificate 880 de victime ale traficului de persoane.
În majoritatea cazurilor, respectiv în 66,3% victimele sunt de gen feminin iar
în 33,8% victimele sunt de gen masculin, majoritatea fiind adulți, cu vârste cuprinse
între 18 – 25 de ani însă s-au înregistrat și 102 cazuri în care victimele au avut vârste
cuprinse între 41 – 60 de ani iar 3 dintre victime au avut sub 7 ani.
Din punct de vedere al nivelului de școlarizare 9 victime au studii superioare,
36 de victime au absolvit școli profesionale, 68 de victime nu au frecventat școala, 129
victime au absolvit clasele primare, 186 de victime au absolvit liceul iar majoritatea
victimelor, respectiv 393 de victime au absolvit gimnaziul.
Din numărul de victime identificate 56,6 %, respectiv 498 de victime, au fost
exploatate sexual, înregistrându-se o creștere cu 15% a numărului de victime exploata-
te sexual față de anul 2013, 20,5% au fost exploatate prin muncă, respectiv 180 de vic-
time, 7,8% au fost exploatate prin obligare la cerșetorie, respectiv 69 de victime.
Din numărul de victime identificate, 388 de victime, respectiv 44,1% au fost
exploatate în România, 111 victime au fost exploatate în Italia, 78 de victime au fost
exploatate în Spania, 55 în Germania, 51 în Danemarca, 39 în Anglia, 17 în Portugalia,
13 în Belgia, 6 în Elveția, 3 în Cipru, 2 în Quatar etc.
Dintre cele 388 de victime exploatate intern, 50 au fost exploatate în județul
Timiș, 37 în Dolj, 29 în Iași, 27 în Argeș, 21 în Suceava, 19 în București, 16 în Sibiu,
16 în Galați, 14 în Dâmbovița, 12 în Cluj, 9 în Hunedoara, 3 în Maramureș etc.
Cele 880 de victime provin în proporție de 41,8% din mediul urban, 52,6% din
mediul rural, 3,9% din capitală iar 83,3% au fost recrutate în persoană și numai 4% au
fost recrutate prin internet. Recrutorul a fost în majoritatea cazurilor un prieten sau o
cunoștință – 54,4%, în cazul a 23,4% dintre victime acesta a fost un necunoscut iar în
restul cazurilor recrutorul a fost un vecin, partenerul de viață, proxenetul sau o rudă –
în 14 cazuri ruda a fost de gradul I.
Abuzurile la care au fost supuse acestea au fost, în 305 cazuri abuz fizic, în
276 abuz emoțional, în 95 de cazuri îndatorări fictive și penalizări financiare iar în 43
de cazuri s-a identificat exploatarea sexuală. De asemenea, s-a reținut faptul că la 37 de
victine le-au fost reținute sau distruse actele de identitate, iar 8 persoane au fost private
de apă, hrană și mijloace de igienă.
În ceea ce privește restricționarea libertății de mișcare, 237 de persoane aveau
voie să se deplaseze doar în anumite locuri, cu aprobarea prealabilă a exploatatoru-
lui/exploatatorilor, 139 au avut dreptul să se deplaseze numai în situația în care au fost

27
 De la Sclavie la Sclavia Modernă

escortate de către o persoană din cadrul grupării de criminalitate organizată iar 54 de

persoane de persoane au fost private total de dreptul de a se deplasa în orice altă parte.
Cu acest număr de victime traficate identificate, România se situează, în mod
consecutiv pe primul loc, ca și țară sursă, dintre țările membre ale Uniunii Europene.

Bibliografie
Bălan, M. (2008). Istoria violenței la Români. Timisoara: Editura Eurostampa.
Beck, U. (2000). What is globalization. Cambridge: Polity Press.
Bradley , K., & Cartledge, P. (2011). The Cabridge World History of Slavery.
Cambridge University Press.
Buda, O. (2007). Criminalitatea. O istorie medico - legală românească. Pitești: Paralela 45.
Denzinger, H. (2012). Compendium of Creeds, Definitions and Declarations on
Matters of Faith and Morals. Santa Francisco. California: Ignatius Press.
Hansen, T. (2009). Coast of Slaves. Accra: Sub-Saharan Publishers.
Hansen, T. (2009). Island of Slaves. Accra: Sub-Saharian Publishers.
Hansen, T. (2009). Ships of Slaves. Accra: Sub-Saharan Publishers.
Muncie, J., & McLaughlin, E. (2001). Reading the problem of Crime. In Crime, Order
and Social Control Course Team (p. 1). London: SAGE Publications Ltd.
Olteanu, I. G., & Colab. (2008). Metodologie Criminalistică. Structurile infracționale
și activitățile ilicite desfășurate de către acestea . București: Academia de Poliție A.I.Cuza.
Palumbo, L., & Sciurba, A. (2015). Vulnerability to forced labour and trafficking: the case
of Romanian women in the agricultural sector in Sicilly . Retrieved from www.atitrafficking
review.org:http://www.antitraffickingreview.org/index.php/atrjournal/article/view/136/140
Salajeanu, A., & Matu, G. (2012). Persoana Traficata...Un bun? O victimă? Un om? In
Perspective multidisciplinare asupra pevenirii și combaterii traficului de persoane (pp. 178 -
203). Cluj Napoca: Cordial Lex.
Stănoiu, R. (2012). Societatea riscului global și marea criminalitate. Marea
criminalitate în contextul globalizării (p. 15). București: Universul Juridic.
Stanoiu, R. M. (2011). Criminologia. București: Oscar Print.
State, U. D. (2016). 2016 Trafficking of Persons Report. Retrieved from https://www.
state.gov/j/tip/rls/tiprpt/
Stoicu, N. M., Fildan, S., & Murgu, S. (2012). Aspecte de teorie și practică judiciară în
materia infracțiunii de trafic de persoane. Perspective multidisciplinare asupra prevenirii și
combaterii traficului de persoane (p. 250). Cluj Napoca: Editura Cordial Lex.
UNDOC. (2010). The Globalization of Crime. A Transnational Organized Crime Threat
Assessment. Retrieved from https://www.unodc.org/unodc/en/data-and-analysis/tocta-2010.html
Ungureanu, Ș. G., & Popescu, M. A. (2012). Agresiunea și violența împotriva copiilor
- factor de risc al traficului cu minori. În E. U. Juridic (Ed.), Marea Criminalitate În Contextul
Globalizării (pg. 118 - 119). București.

Legislație națională
Codul Penal al României – Legea 286/2009, M. Of., Partea I, nr. 540 din 24 Iulie 2009 pus în
aplicare prin Legea 178/2012, Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 757 din 12 Noiembrie 2012
Legea 143/2000 privind traficul și consumul ilicit de droguri cu modificările și com-
pletările ulterioare
Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane.M.Of.,
Partea I, nr. 783 din 11 Decembrie 2001, modificată prin Legea 230/2010 pentru modificarea si
completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, M.
Of., Partea I, nr. 812 din 6 decembrie 2010
Legea nr. 470/2001 pentru ratificarea Protocolului facultativ la Convenţia cu privire
la drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infan-
tilă, semnat la NY la 6 septembrie 2000

28
 De la Sclavie la Sclavia Modernă
Legislație internațională
Declaraţia universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948
Convenţia privind sclavia, 60 L.N.T.S. 253; 25 septembrie 1926 şi Convenţia adiţiona-
lă privind abolirea sclaviei, a comerţului cu sclavi şi a instituţiilor şi practicilor similare sclaviei,
226 U.N.T.S. 3; 7 septembrie 1956
Declaraţia ONU privind principiile fundamentale referitoare la administrarea justiţiei
pentru victimele infracţiunilor şi ale abuzului de putere, Adunarea Generală ONU prin Rezo-
luţia 40/34 din 20 noiembrie 1985
Anexaprivind articolul 2 al Convenţiei Europol, Actul Consiliului schiţând Convenţia
bazată pe articolul K3 din Tratatul Uniunii Europene, în legătură cu crearea unui Birou Euro-
pean de Poliţie; iulie 1995
Recomandarea Nr. 1325 (1997) privind traficul de femei și prostituția forțată în țările
membre ale Consiliului Europei, Consiliul Europei
Alianţa globală împotriva traficului de femei (GAATW); Standarde de drepturi funda-
mentale pentru felul în care trebuie tratate persoanele traficate; ianuarie, 1999
Council of Europe Convention on Action against Trafficking in Human Beings, adopt-
ed on May 3, 2005
Directiva nr. 36/2011 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi protejarea
victimelor acestuia, precum şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului

Surse Internet
www.anitp.mai.gov.ro
www.undoc.org
www.state.gov
www.ilo.org
www.iom.ro
www.humantrafficking.org

29

View publication stats