Why the Ukraine Crisis Is the West’s Fault

John Mearsheimer, „Why the Ukraine Crisis Is the West’s Fault”, Foreign Affairs,Septembrie-
Octombrie2014, http://www.foreignaffairs.com/articles/141769/john-j-mearsheimer/why-the-ukraine-
crisis-is-the-wests-fault.

Acest articol prezintă în mod îmbucurător, din punctul meu de vedere, o perspectivă diferită
față de majoritatea specialiștilor care au vorbit până în prezent despre criza din Ucraina. Contrar
așteptărilor, Mearsheimer susține că la baza deciziei Federației Ruse de a anexa o parte a Ucrainei, mai
precis Crimeea, stă teama constantă a Rusiei ca la granița vestică, în special la o distanță nu foarte mare
de Moscova, să aibă ca vecin NATO. Astfel, susține el, responsabilitatea a ceea ce s-a întâmplat în 2014
cade pe umerii Statelor Unite și ai aliaților europeni, luând în considerare încercarea constantă a Uniunii
Europene de după terminarea Războiului Rece de a se extinde spre Est și de a integra în structurile lor
fostele state comuniste care, din perspectiva Rusiei, urmau să reprezinte o zonă tampon. Argumentul
acesta este totuși discutabil, ținând cont de Rusia Imperială ca putere expansionistă, care până și în
prezent nu ratează ocazia de a relua și legitima ideea de ,, A treia Romă”, ca moștenitoare a
creștinismului, în special al ortodoxismului.

Orbiți de ideea că logica realistă nu mai este aplicabilă în secolul XXI, spune Mearsheimer,
europenii s-au lovit în mijlocul crizei de o Rusie care încă mai funcționează pe principiul realpolitikului
nemțesc și al balanței de putere, culmea, perfecționate chiar de ei și menținute în viață în partea estică a
continentului. Acesta identifică o opoziție clară a rușilor încă din anii 1990 față de extinderea NATO spre
est, punctând ca evenimente cheie includerea în 1999 a Cehiei, Ungariei și Poloniei, urmată de valul din
2004 care înclude, printre altele și România, culminând cu Summitul de la București din 2008 care
prevedea o ulterioară aderare a Georgiei și a Ucrainei.