Sunteți pe pagina 1din 1

CINCI ABORDĂRI ÎN DEFINIREA SĂNĂTĂŢII

1.Modelul medical se bazează pe perspectiva bolii, maladiei şi funcţionării potrivite.


2.Modelul holistic cuprinde persoana în totalitatea ei, cuprinzând sănătatea fizică,
mintală şi socială.
3. Modelul de bunăstare - stările mai bune decât normalul, senzaţiile subiective de
sănătate.
4.Modelul de ambianţă -interacţiunile optime ale individului cu mediul ambiant
5.Modelul eclectic include definiţiile neobişnuite ale sănătăţii
FACTORII CARE DETERMINĂ SĂNĂTATEA
• Biologia umana:– Ereditatea – Procesele de mutaţie şi îmbătrânire– Sistemele si
organelle corpului (osteartic, TGI)
• Mediul ambient (nu pot de sine stătător asigura situaţia în care produsele
alimentare, medicamentele, produsele cosmetice, aparatele, apa, etc. sunt
necontaminate şi neprimejdioase;)
• Stilul de viaţă (Alimentaţia necorespunzătoare, Consumul excesiv de alcool,
Fumatul, Sedentarismul, Viaţă dezordonată)
• Organizarea asistenţei medicale (include instituţiile de asistenţă medicală primară,
spitalele, medicamentele, serviciile comunitare de asisten comunitare de asistenţă
medical medicală, serviciul de serviciul de urgenţă, stomatologia şi alte servicii
medicale)
FACTORII SOCIALI CARE DETERMINĂ SĂNĂTATEA
• Gradientul social
• Stresul
• Condiţiile de dezvoltare în copilărie
• Izolare socială (Sărăcia, privarea şi excluderea socială au un i j mpact major asupra
sănătăţii şi li mortalităţii precoce, iar şansele de a trăi în sărăcie sunt mult mai mari
la anumite grupe sociale.)
• Locul de lucru
• Şomajul
• Suportul social
• Dependenţa de substanţe
• Alimentaţia
• Transportul
DIAGNOSTICUL GRADELOR ŞI A FORMELOR DE SĂNĂTATE
1.Sănătate ideală -absenţa semnelor de boală, absenţa factorilor de risc, prezenţa
semnelor positive, vigoare şi rezistenţă deosebită
2.Sănătate deplină- absenţa semnelor de boală, absenţa factorilor de risc, date clinice
şi paraclinice normale, prezenţa semnelor pozitivi
3.Sănătate satisfăcătoare-( stadiul de susceptibilitate)- prezenţa factorilor de risc,
absenţa semnelor de boală, date clinice şi paraclinice normale
4.Sănătate îndoielnică- (stadiul preclinic)- prezenţa factorilor de risc, semne vagi de
boală, datele clinice şi paraclinice la limita maximă a normalului
5. Sănătate subminată- (stadiul incipient)- prezenţa factorilor de risc, prezenţa
semnelor de debut, modificări biologice minime
6.Sănătate compromise- (stadiul manifest)- prezenţa factorilor de risc, modificări
clinice şi paraclinice caracteristice
7. Sănătate pierdută- (stadiul decompensate)- leziuni ireversibile, tulburări de
adaptare, apariţia complicaţiilor
MODELE DE SCHIMBARE A COMPORTAMENTULUI
1.Modelul de „Încredere în sănătate”
Unul din primele modele elaborate în domeniul schimbării comportamentului este
modelul de „Încredere în sănătate”. Acesta se bazează pe 5 elemente-cheie:
Conştientizarea gravităţii. Aceasta presupune înţelegerea de către individ a faptului
că problema de sănătate abordată este foarte serioasă.
Conştientizarea pericolului. Presupune înţelegerea că individul însă-şi poate fi
afectat de problema în cauză.
Conştientizarea beneficiului. Presupune înţelegerea din partea individului că
schimbarea comportamentului va reduce pericolul.
Conştientizarea obstacolelor. Realizarea de către individ că există obstacole pentru
modificarea comportamentului şi care sunt ele.
Autoeficacitatea. Cunoaşterea/încrederea că individul are capacitatea de a-şi
schimba comportamentul, ceea ce va avea consecinţe benefice eficace pentru
sănătate.
Modelul de „încredere în sănătate” este util în explorarea cauzelor schimbării
comportamentului.
2.Modelul transteoretic, sau modelul etapelor de schimbare a comportamentului
(Prochaska, 1979)
Acesta explică cum apare schimbarea comportamentului şi prin ce faze trece
individul. Conform acestui model, există 5 etape de schimbare:
Precontemplare. Perioada se caracterizează prin lipsa gândurilor despre schimbare
a comportamentului.
Contemplare. Perioada se caracterizează prin iniţierea gândirii despre schimbarea
comportamentului în viitorul apropiat.
Luarea deciziei/pregătirea/planificarea. Perioada se caracterizează prin elaborarea
planului de măsuri concrete de schimbare a comportamentului, stabilirea
momentului în timp.
Acţiune. Este perioada de implementare a planului de schimbare a
comportamentului.
Menţinere. Perioada este caracterizată prin asigurarea continuităţii schimbărilor
obţinute în comportament.
CONSTRUCTUL CELOR 5 “A”
1.ASSESS (evaluează). - factorii de risc comportamentali
2.ADVISE (propune, dă sfat). sfat referitor la schimbarea comportamentului,(-comp
actual, +schimb comp) 3.AGREE (obţine acordul). alegem metodele potrivite de
atingere a scopului bazate pe interesul pacientului
4.ASSIST (ajută).
5.ARRANGE (organizează supraveghere ulterioară ,p/u asistenţa şi suportul
continuu
SCOPUL PROMOVĂRII SĂNĂTĂŢII. În sensul larg al cuvântului scopul
principal al activităţilor de promovare a sănătăţii este de a contribui la menţinerea
sănătăţii populaţiei pe un termen cât mai lung posibil prin încurajarea şi susţinerea
schimbărilor sănătoase a stilului de viaţă, alimentaţiei şi mediului.
OBIECTIVUL principal al promovării sănătăţii este păstrarea sănătăţii şi
prosperităţii populaţiei pe un termen cât mai lung. Include activităţi măsurabile de
îmbunătăţire în domenii concrete: (factorii de risc, elaborarea politicii, dezvoltarea
infrastructurii, schimbări ale mediului, dezvoltarea deprinderilor, participarea
comunităţii.
MF- Lider, pers de influenta, comunicator