Sunteți pe pagina 1din 4

Iata ce putem citi in articolul Părintele Hariton Negrea: Despre actele

electronice de pe site-ul manastirii:


Nu vă închipuiţi cu chipul lumii acesteia! zice Domnul. Care este chipul
lumii, decât cugetul trupesc, pofta ochilor, trufia vieţii? Cugetul trupesc
este activitate a minţii ale cărei înţelegeri sunt lipite şi sunt unite cu
lumea materiei. Acest cuget trupesc este întrucâtva măsurabil, şi
fiindcă este atât de observabil. Prin identitatea numerică (cu microcip
sau fără), creştinul e înşelat să se identifice cu cugetul trupesc, lep ădat
la Botez, şi să se lepede de cugetul duhovnicesc, primit la Botez şi
simbolizat de numele creştin.
Precum ştim, prin Taina Botezului omul se leapădă de satana, adică de
orice duh care tăgăduieşte venirea lui Hristos în trup, prin Botez omul
se leapădă de toate lucrurile satanei, adică de orice înfăţişare a r ăului,
toate fiind azi legiferate şi devenite norm ă, prin Botez omul se leap ăd ă
de toţi slujitorii satanei, adică de duhurile răutăţii care lucrează şi
nevăzut, dar şi văzut, prin oameni care din voia lor se fac slugi ale lui,
precum declară despre ei înşişi cei ce deţin puterea lumească azi. E de
la sine înţeles că dacă omul se re-identifică cu acestea trei, lepădate la
Botez, atunci se leapădă de Botez şi se re-dăruieşte satanei. Nu e
nevoie să mai spună cu cuvintele că se leapădă de Hristos, din moment
ce semnătura sa, oferită satanei, dovedeşte acea afirmaţie, o dovedeşte
cu fapta, care vorbeşte mai mult decât vorba. Păi, un asemenea gest,
care este expresia voinţei libere a omului, nu poate fi considerat făr ă
importanţă, fără a se considera la fel de fără importanţă şi Botezul.
Dumnezeu respectă voia liberă a omului: dacă omul voieşte şi se leapădă
de satana, Dumnezeu îl primeşte, îl sfinţeşte şi-l face al Său. Dacă omul
voieşte şi se leapădă de numele creştin şi semnează că toată identitatea
şi activitatea sa o dăruieşte satanei, lucrurilor satanei şi slujitorilor
satanei, atunci omul se leapădă de Botez, iar Dumnezeu respectă acest
gest, şi Se retrage, retrage harul Botezului din omul acela. Fără harul
Botezului, omul acela fără nici o îndoială că nu mai poate fi spovedit,
împărtăşit, preoţit, călugărit, înmormântat, sau pomenit la Liturghie,
fiindcă a devenit întocmai ca un nebotezat, faţă de care se aplică acele
canoane, abundent explicitate de Sfinţi şi de Sinoade mai ales în
secolele I-IV, despre cel ce s-a lepădat de Botez. Fireşte, un asemenea
om nu mai poate fi numit slujitor al lui Dumnezeu (arhiereu, preot sau
călugăr), fiindcă nu poţi sluji la doi domni, şi lui Dumnezeu şi mamonei.
Nu poţi să te lepezi de Botez şi să te mai numeşti preot, sau să ai preoţie
lucrătoare. Ce epicleză faci, dacă nu eşti conştient de lepădarea de
Duhul Sfânt pe care o faci identificându-te satanei? În prigoana
comunistă cei care s-au lepădat de Dumnezeu au fost răsplătiţi cu funcţii
şi bani, dar au devenit fiare, iar cei care au mărturisit pe Dumnezeu au
fost hăituiţi, defăimaţi, înfometaţi, închişi, torturaţi, ucişi, dar au devenit
sfinţi. La fel, dar mai greu, va fi şi acum. Oare a minţit vreodată
Dumnezeu? Dacă El Însuşi a făgăduit că va ocroti pe cei ce nu se vor
lepăda, oare nu va împlini făgăduinţa Sa?
Porunca Noului Testament este ca creştinul să dea, cu supunere şi bună
rânduială, ascultare puterii stăpânirii lumeşti prin respectarea legilor,
dacă ele nu sunt potrivnice lui Dumnezeu, plata birului, dacă nu este
asuprit. Celui căruia eşti dator cu cinstea, dă-i cinstire, zice apostolul, şi
cu adevărat li se cuvine cinstire celor care ne-au condus bine, sufletele
şi trupurile. Celui cu vama, dă-i vama, zice iarăşi apostolul – dar dacă nu
eşti la vamă, de ce să plăteşti vamă? Dacă nu vreisă treci vama în spaţiul
Schengen, de ce să plăteşti vamă Schengen? Plus că, după cuvîntul
Domnului, vama sufletului e mai importantă, de aceea să ne temem, şi
pentru aceea să agonisim s-o trecem cu bine.
Da, sufletul şi trupul creştinului aparţin lui Dumnezeu şi nu pot fi date
nici măcar omului însuşi, darămite altora, sau slujitorilor satanei.
Sufletul şi trupul nu sunt de dat nimănui, ele sunt Biserica lui
Dumnezeu, sfinţită, şi afierosită Lui, cumpărată cu preţul Sângelui Fiului
lui Dumnezeu. Dacă cineva, fie arhiereu, fie cleric, fie credincios mirean,
cutează a spune că creştinul trebuie să-şi dea sufletul şi trupul bir
cezarului, sau că trebuie supunere faţă de cezar chiar dacă asta
înseamnă pierderea vieţii veşnice, pierderea harului, un asemenea om
care predică nemântuirea şi sclavia, e vrednic de anathema, el şi
învăţătura sa mincinoasă, satanică, potrivnică Scripturii şi Sfinţilor
Părinţi. Asemenea oameni sunt precum iudeii de odinioară care ziceau:
Nu avem alt împărat decât pe Cezarul.
Cum să dăm lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu, dacă nu suntem
conştienţi de ce înseamnă chipul şi asemănarea Lui în noi? Darurile
Duhului Sfînt primite la Botez curăţă chipul dumnezeiesc din om şi-l
pregătesc pentru unirea cu el după asemănare, care vine prin fapt ă
împlinită prin strădania şi voia omului, cu ajutorul Domnului.
Asemănarea vine prin fapta lăuntrică, fapta dinafară, care se face prin
împreună-lucrarea dintre voia liberă şi har. Fără strădania aceasta chipul
dumnezeiesc sădit natural în om se întunecă. Noua orînduire ideologic ă
a lumii interzice asemănarea omului cu Dumnezeu.
La fel cum orice formă de păcat, de la cel mai fin gând, la cea mai
grosolană faptă, sunt numite cu numele generic de păcat, tot astfel
orice formă de act de identificare cu antihrist este numit lep ădare de
credinţă. Lepădarea mai mică e păcatul, lepădarea mai mare e patima,
lepădarea propriu-zisă este tăgăduirea identităţii creştine (vezi lepădarea
lui Petru, care n-a zis că se leapădă de Hristos, ci: nu sunt eu ucenicul
Lui), şi lepădarea totală este apostazia apocaliptică, prin implant.
Nu contează cum suntem numiţi de satana, ci cum suntem numiţi de
Dumnezeu, de aceea dacă prin identitatea numerică suntem ocărâţi de
satana nu contează atât cât faptul că noi înşine acceptând-o din voia
noastră, ocărâm numele lui Dumnezeu pe care-l purt ăm. Azi identificarea
nu o face Cezarul, iar omul să fie pasiv, şi deci nevinovat, aşa cum au
făcut odinioară Nero şi ceilalţi tirani prigonitori ai creştinismului. Acum
Cezarul cere ca omul însuşi, din voia sa, cu conştiinţa sa, să se
numească pe sine slugă a lui antihrist, şi obiect într-o maşinărie
drăcească. Cezarul cere tocmai acest gest liber, pentru ca nu el să
poarte vinovăţia tiraniei, ci omul însuşi să fie responsabil pentru propria
sa lepădare. De aceea, la nivel teologic, nu contează în prim-plan
obiectul sau modul prin care se face lepădarea, atâta vreme cât ea
asociază voinţa liberă a creştinului cu simbolul numărului numelui fiarei,
contează conştiinţa cu care s-a făcut acea consimţire, gradul de
consimţire. Păcatul se raportează la două puteri sufleteşti: puterea
libertăţii voinţei şi puterea înţelegătoare sau cuvântătoare, sau de
cunoaştere, prin urmare păcatul fără voie şi fără ştiinţă e tot păcat, chiar
dacă e canonisit mai uşor, şi lesne de iertat la Dumnezeu. Diferenţa
dintre actele respective este doar gradul de consimţire a omului cu
satana.
De pildă, un grad mai mic este a intra pe internet, a scrie: www. care
într-o anume numerologie înseamnă 666, şi a face acest compromis
pentru a cunoaşte un lucru sau altul, sau pentru înlesnirea comunic ării.
Gestul pare insignifiant, dar el e făcut de toţi oamenii care intr ă pe
internet. Nu este oare un gest potrivnic sfintei cruci, pe care
credinciosul o face înaintea oricărui lucru bun, sau înainte de intrarea în
sfânta biserică? A intra pe internet cere acest mic obol satanei, a scrie
numărul numelui fiarei, spre a intra în capiştea virtuală a ei. Acest
compromis pus ca obligaţie socială este o sfidare a sfinţeniei sufletului
creştin, şi totuşi, având credinţa că harul lui Dumnezeu îl va feri de
înţepătura scorpiei şi de veninul aspidei, creştinul nu consideră că
săvârşeşte o impietate tipărind numărul de intrare pe internet, şi nici nu
i se socoteşte lepădare, de ce? – pentru că nu se identifică pe sine cu
acel număr. La fel, când a primit buletin cu CNP. E asociat cu un num ăr
de către stat, lucru prin care statul afirm ă o mentalitate materialist ă,
lipsită de respect faţă de fiinţa umană, şi potrivnică tainei creştinătăţii.
Asocierea aceasta pe care creştinul a fost forţat s-o primească în plin
moment comunist, iată că, din lipsă de păstori şi de mărturisitori,
creştinul a acceptat să fie asociat cu un număr, ca şi când ar fi de ţinut.
A trecut cu vederea, a răbdat, mai bine zis. Iar după Revoluţia din 89 s-a
demonstrat limpede că românii chiar sunt deţinuţi într-un Lagăr mai
mare, unde pot alege între soiuri de produse de cumpărat, dar în
realitate sunt lipsiţi de orice libertate de decizie. Acuma Lagărul nu mai
vrea să recunoască nici numele creştin, nici numele părinţilor. De ce?
pentru că, din perspectiva mentalităţii Cezarului de azi, persoana a
devenit, prin CNP, individ, din individ devine element (prin actele
electronice), din element devine variabilă (prin microcip), iar din
variabilă devine particulă (prin virtualizare totală), iar particula este
insignifiantă în sine, ea n-are valoare decât într-un agregat, o forma ţiune
dată ei de o instanţă de dincolo de această lume, numită Putere
Dumnezeiască. Nu sună cunoscut? N-a fost şi pe vremea lui
Nabucodonosor la fel? N-am citit cu toţii în Vechiul Testament? Iată, azi
Cezarul vrea să se numească pe sine dumnezeu, iar tot omul să i se
închine. Duhul Sfânt ne arată nouă, creştinilor, acestea, toţi le vedem
limpede, de la copilaş la moşneag. Că nu de la şcoală înveţi să te
mântuieşti, ci din rugăciune, din Sfânta Biblie, şi dacă trăieşti viaţa
Bisericii. Nu ne trebuie să despicăm firul, avem credinţă în duhovnicii
neamului creştin, şi ŞTIM că actele astea nu-s de la Dumnezeu, nu-s
bune, nu te mântuieşti dacă le primeşti.
Duhul Sfânt, iată, lipseşte din cei ce apără identitatea antihristică. C ă
aceia atât de tare se tem să creadă cugetul Bisericii care gr ăieşte: NU!,
şi atât de mult dispreţ au faţă de cuvioşi, de mucenici, de bătrâni, încât
fac orice să demonstreze că au ei mai mult rafinament teologic şi mai
mult discernământ duhovnicesc decât toţi aceia. Se cred mai deştepţi,
mai cumpătaţi şi mai sfinţi decât Biserica. Şi Arie făcea aşa, şi toţi ca el,
şi nu cred că-i e bine acolo unde e acum.
Ce să zică duhovnicul, la spovedanie, celui necredincios în cuvântul
Sfinţilor, care primeşte identitatea potrivnică lui Hristos ca şi cum ar fi
o datorie civică, sau ca şi cum nu ar fi el acela care te identifici cu ea?
„Te iert şi te dezleg pe tine, robul satanei nr. 746?” Cum să îl
împărtăşească? „Se împărtăşeşte robul satanei, nr. 3465?” Cum să se
îngroape? „Aici odihneşte robul satanei, nr. 087?” Nu vă amăgiţi! Nu este
mântuire pentru cel ce leapădă Botezul.
Iată pun înaintea ta viaţa şi moartea, zice Domnul Dumnezeu. Alege
viaţa. Viaţa veşnică. Alege, şi tu creştine, şi tu, necreştine, pe Unicul
Stăpân şi Împărat, Hristos.