3/13/2017

 Diabetul Zaharat tip 2 cuprinde două defecte

metabolice majore:
 - deficienţa betacelulară;
 - rezistenţa ţesuturilor - ţintă la acţiunea
insulinei.

 Obezitatea şi insulinorezistenţa –
elemente definitorii pentru majoritatea cazurilor de DZ
tip 2 (peste 80%)

 Condiţia pentru trecerea din fazele preclinice în etapa

hiperglicemică este reprezentată de instalarea
deficitului secretor insulinic.

Factorii genetici
 Studii privind diferenţele în prevalenţa
diabetului zaharat legate de amestecul
genetic
Ex: La populaţiile cu o prevalenţă ridicată a DZ,
cum ar fi Micronezienii din insula Nauru sau
Mexicanii Americani, prevalenţa diabetului
scade în rândul descendenţilor rezultaţi din
căsătorii mixte din punct de vedere etnic.

1
 3/13/2017

Factorii genetici
 Studii asupra gemenilor monozigoţi, în care
unul din gemeni era afectat de DZ tip 2 au
arătat o rată de concordanţă de peste 90%.
Rudele de gradul 1 ale unui subiect cu DZ tip
2 prezintă un risc de 20-40% de a dezvolta, pe
parcursul vieţii, diabet zaharat tip 2, risc
semnificativ crescut faţă de 6% cât este apreciat
la populaţia generală neselecţionată

Genele candidate
 Gene asociate deficitului insulinosecretor: HLA,
Insulina, KATP-Kir6.2,glucokinaza,etc.

 Gene asociate insulinorezistenţei: GLUT1, GLUT2,

Hexokinaza,Glicogensintetaza,Fosfofructokinaza,G
LP-1,LPL,ApoAI,ApoB,PPARα,PPARγ,IRS1si2etc.
(afectarea metabolism.)
 Gene asociate obezităţii: leptina, receptori
leptina, TNFα,adiponectina, rezistina.

Factorii de mediu

Obezitatea
+ Creşterea
Sedentarismul rezistenţei la
insulină
+
Stressul

2
 3/13/2017

Factorii genetici
 Deficienţă în secreţia şi acţiunile insulinei

 Diminuarea masei β celulare

 Distribuţie particulară a tesutului adipos

 Obezitate

Transmitere poligenică, probabil multigenică- DZ 2

Obezitatea abdominală
 Ţesutul adipos visceral- mai rezistent la
acţiunea insulinei→lipoliză accentuată cu
AGL↑
 AGL↑in circ.portală - ↑PHG
 AGL↑in circ.generală- competiţie cu utilizarea
glucozei la nivelul muşchiului scheletic→
hiperglicemie

Defecte majore

REZISTENŢA LA INSULINĂ

DEFICIENŢA SECREŢIEI DE INSULINĂ

Cele două defecte determină anomalii ale producţiei

hepatice de glucoză (PHG), ale captării tisulare,
insulinomediate, a glucozei şi ale metabolismului
ţesutului adipos şi al acizilor graşi liberi.
Hiperglicemia poate fi rezultatul creşterii producţiei
hepatice de glucoză, al scăderii captării tisulare a
glucozei sau a combinaţiei celor două.

3
 3/13/2017

 Efectul incretinic demonstrează

răspunsul la glucoza administrată oral în
comparaţie cu administrarea sa
intravenoasă
 Efectul incretinic este redus la pacienţii
cu DZtip2

Deficienţa beta celulară

 Reducerea masei beta-celulare prin

acumulare de ,,amiloid„
 Diminuarea răspunsului
insulinosecretor

EVENIMENT AGENT sau RASPUNS

Susceptibilitate genetica Gene HLA
↓ ↓
Actiunea factorului din mediu Virus (?), hrana (?)
↓ ↓
Insulita Infiltratie cu limfocite T
activate
↓ ↓
Activarea autoimunitatii Tranzitie self → nonself
↓ ↓
Atac imun asupra celulelor beta Anticorpi anticelule insulare,
↓ imunitate mediata celular
Diabet zaharat ↓
> 90% celule beta distruse