Sunteți pe pagina 1din 37

Proiect

Îngrijirea bolnavului cu HIV

Îndrumător, Candidat,

Promoţia 2013

1
Îngrijirea bolnavului cu infecţia HIV

2
Cuprins

I. Argument
II. Îngrijirea bolnavului cu infecţia HIV
III. Obiectiv 1:
Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie
Obiectiv 2:
Infecţia HIV
a. Definiţia
b. Clasificare
c. Etiologia
d. Simptomatologie
e. Diagnostic
f. Evoluţie şi prognostic
g. Tratament
h. Complicaţii
Obiectiv 3:
Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea bolnavului
cu infecţia HIV
a. Fişa tehnică nr.1
b. Fişa tehnică nr.2
c. Fişa tehnică nr.3
d. Fişa tehnică nr.4
Obiectiv 4:
Procesul de îngrijire al unui pacient cu infecţie HIV
a. Interviu
b. Nevoi fundamental după V.Henderson
c. Plan de îngrijire
Obiectiv 5 :
Educaţia pentru sănătate la un pacient cu infecţie HIV
IV Bibliografie
V Anexe – scheme, fotografii, etc

3
I. Argument
HIV (virusul imunodeficienţei umane) este un agent patogen care afectează
sistemul imunitar al organismului.
Scopul prezentului proiect este de a identifica probleme de îngrijire
specifice pentru un pacient cu infectie HIV
Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu HIV şi de care trebuie să
ţină seama asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire sunt: apariţia
scaunelor diareice lichide, erupţii cutanate , bronhopneumonii, otite, sinuzite
frecvente insotite de febra, scăderea bruscă în greutate, candidoză bucală şi
esofagiană.
Obiectivele prezentului proiect sunt:
1. Noţiuni generale de anatomie si fiziologie
2. Prezentare generală a infecţiei HIV
3. Rolul autonom si delegat al asistentului medical in infecţia HIV
4. Procesul de ingrijire al unui pacient cu infecţie HIV
5. Educaţie pentru sănătate la un pacient cu infecţie HIV
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe
profesionale:
1. Analizează semnele şi simptomele specifice din afecţiunile
infectocontagioase;
2. Identifică problemele de dependenţă şi stabileşte diagostice de îngrijire la
pacienţii cu afecţiuni infectocontagioase;
3. Asigura securitatea în muncă;
4. Elaborează planul de îngrijire;
5. Caracterizează tehnicile de nursing şi investigaţiile;
6. Pregăteşte pacientul pentru tehnici şi investigaţii;
7. Aplică intervenţiile proprii şi delegate specifice bolilor infectocontagioase;
8. Aplică politica unităţii de prevenire a infecţiilor intraspitaliceşti;
9. Implementează programe de educaţie pentru sănătate;
10.Evaluează rezultatele acţiunilor de educaţie pentru sănătate.
Aplicarea procesului de îngrijire la pacienţii cu HIV s-a finalizat prin
analiza unui caz cu HIV – caz pentru care s-a elaborat un interviu. Pe baza
interviului realizat s-au evidenţiat problemele de dependenţă specifice la nivelul
celor 14 nevoi fundamentale – conform principiului Virginiei Henderson.
În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu infectie HIV
respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost evidenţiate
problemele de dependenţă, obiectivele de îngrijire, intervenţiile autonome şi
delegate aplicate, precum şi evaluarea intervenţiilor aplicate.

4
II. Îngrijirea bolnavului cu HIV

Obiectiv 1: Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a sângelui

Sangele este un tesut lichid care reprezinta 6-8% din greutatea corporala,format din
2 sectoare: sectorul circulant si sectorul de formare a celulelor.

1. Sectorul circulant: este format din elemente figurate ( celule functionale


mature) si mediul lichid unde ele circula (=plasma).
 Elementele figurate reprezinta 45% din volumului sanguin si sunt:
o Hematii:
 au rolul de a transporta O2 catre tesuturi si CO2 catre organele
excretoare
 mentin echilibrul acido-bazic
 numa r= 4,5 mil. - 5 mil./ mm3
o leucocitele :
 au rol in apararea organismului de infectii;
 numar = 5000-8000 /mm3
o trombocitele:
 intervin in procesele de hemostaza ;
 numar = 150.000-300.000/mm3
 Mediul lichid este reprezenta de plasma si reprezintă 55% din volumul
sangvin şi este un lichid gălbui, alcalin, alcătuit din apă (90%), substanţe
minerale (ioni ce determină pH-ul 7,35) şi substanţe organice:
o Proteine plasmatice: albunine, globuline, fibrinogene
o Glucide: glucoza
o Lipide: colesterol, trigliceride, fosfolipide.

2. Sectorul deformare a celulelor:


 este reprezentat de organele hematopoetice:
o maduva osoasa;
o ganglionii limfatici;
o splina;
o formatiuni limfoide.
Funcţiile sângelui:

1. Funcţia respiratorie:

 sângele transportă O2 de la plămâni la ţesuturi şi CO2 de la ţesuturi la


5
plămâni,

2. Funcţia nutritivă:

 sângele transportă substanţele nutritive din alimente de la intestin la


diferite ţesuturi.
3. Funcţia excretorie:
 sângele transportă metaboliţi (uree, acid uric, acid lactic, amoniac) spre
organele de excreţie: rinichi, piele, tract digestiv, de unde sunt eliminaţi
în mediul înconjurător.
4. Funcţia de termoreglare:
 sângele transportă căldura de la organele interne spre suprafaţa corpului,
de unde se transmite în mediul înconjurător.
5. Funcţia de menţinere a homeostaziei hidro-electrolitice, acido-
bazice, metabolice şi alimentare.
6. Funcţia de apărare a sângelui :
 la patrunderea in organism a diferitilor antigeni ,organismul se opune
prin mijloacele sale de apărare specifice şi nespecifice.
7. Funcţia hemostatică:
 în cazul unor hemoragii se declanşează un complex de mecanisme de
oprire a sângerării, care constituie hemostaza.

GRUPELE SANGUINE – HEMOLIZA


Hematiile contin substante numite aglutinogene iar plasma substante numite
aglutinine.
Dupa repartitia aglutinogenelor si aglutininelor se deosebesc 4 grupe sanguine:
0(I),A(II),B(III),AB(IV)
Cei din grupa 0(I) se numesc donatori universali, iar cei din grupa AB (IV) se
numesc primitori universali.
In afara acestor antigene se mai cunoaste si factorul Rh , antigen care se gaseste in
aproximativ 85% din oameni.
Daca nu se respecta grupele sanguine si compatibilitatile dintre ele in cursul
transfuziilor pot aparea accidente de hemoliza, uneori mortale.
Accidente hemolitice mai pot aparea si la nou nascutul al carui tata este Rh pozitiv, iar mama Rh
negativa
Grupa Aglutinogen Aglutinină Grupe Ia Grupe de la
sangvină care poate care poate
dona: primi:
0(l) a,b Toate 0(l)
grupele

6
A(II) A b A si AB A (ll)si 0(l)

B(III) B a B si AB B(lll)si 0(l)

AB(IV) A,B AB Toate grupele

7
Obiectiv 2: Infecţia HIV

a. Definiţie
HIV (virusul imunodeficienţei umane) este un agent patogen care afectează
sistemul imunitar al organismului.

b. Clasificare
Infecţia cu HIV se clasifică conform criteriilor elaborate de CDC Centers
for Disease Control and Prevention revizuite ultima dată în 1993. Clasificarea se
bazează pe trei categorii rezultate din tabloul clinic şi prezenţa moleculei CD4 de
pe suprafaţa anumitor leucocite.
Categoria A reprezintă infecţia simptomatică cu HIV.
Categoria B cuprinde afecţiuni care nu definesc SIDA, care par a fi
dependente de un deficit imun.
Categoria C cuprinde acele afecţiuni care definesc SIDA. Sunt de regulă
afecţiuni oportuniste sau maligne care nu apar la organisme cu un sistem imun
intact sau nu apar cu o asemenea prezentare şi evoluţie.

c. Etiologia
Infecţia este cauzată de virusul imunodeficienţei umane (HIV).Odată ajuns
în organism, HIV atacă şi distruge limfocitele CD4+, celule componente ale
sistemului imunitar. Prin distrugerea acestor celule de către virus, este favorizată
apariţia unor boli precum pneumonia sau cancerul, boli care se dezvoltă mai uşor
într-un organism al cărui sistem imunitar este slabit. Aceste stări patologice sunt
semne că infecţia cu virusul HIV evoluează înspre SIDA.
Virusul HIV se transmite atunci când sângele, sperma sau secreţia vaginală a
unei persoane infectate intră în organismul altei persoane, de obicei prin contact
sexual sau prin folosirea aceluiaşi ac la injectarea drogurilor. Mai rar, HIV se poate
transmite prin transfuzii.

d. Simptomatologie
Semnele şi simptomele infecţiei HIV sunt urmatoarele:
- Tumefierea ganglionilor la nivelul zonelor:cervicală, axială şi
inghinală;
- Apariţia scaunelor diareice lichide, permanent sau intermitent, cu
coprocultură sterilă;
- Erupţii cutanate uscate, aspre, veziculoase, insoţite sau nu de prurit
- Bronhopneumonii frecvente, care cedează greu la tratamentul cu
antibiotice

8
- Otite şi sinuzite frecvente;
- Scăderea bruscă în greutate;
- Iritabilitate, ţipăt nejustificat, convulsii, deficienţă intelectuală;
- Febră nejustificată;
- Candidoză bucală şi esofagiană.

e. Diagnostic
Diagnosticul infecţiei HIV este dat de catre testele de laborator din ce în ce
mai performante.
Tehnicile cele mai utilizate în activitatea de evidenţiere a infecţiei HIV sunt
testele indirecte, care evidenţiază prezenţa anticorpilor anti-HIV produşi de
organismul infectat impotriva virusului respectiv.
Aceste teste sunt:
 Testul ELISA- testul cel mai larg folosit, relativ ieftin, rapid şi fiabil,
având o specificitate şi sensibilitate de aproximativ 90%. În afara testarii
serologice, mai există şi posibilitatea testării urinei sau a salivei, dar care trebuie
confirmată de testele standard;
 Reacţia de imuno-fluorescenţă (RIF) concurază cu testul ELISA ca
acurateţe
 Testul WESTERN BLOT este o metoda mai laborioasă, mai
complicată şi mai scumpă decât testele precizate anterior şi, din aceste motive, e
foarte rar folosită în ţară;
 Testele rapide- utilizate în cazul expunerilor profesionale, ajutând la
luarea unei decizii rapide, când se află că sursa este infectata cu HIV; aceste teste
au nevoie totuşi de o confirmare prin testele clasice, atunci cand rezultatele sunt
pozitive.

f. Evoluţie şi prognostic
Se cunosc mai multe stadii în evoluţia infecţiei. Dar diferenţierea lor nu este
foarte netă şi s-ar putea ca persoana infectată să nu le parcurgă, obligatoriu,
succesiv pe toate.
1. Stadiul de incubaţie se prelungeste de la cateva saptamâni pană la cateva
luni; manifestarile clinice nu apar incă, se menţine activitatea normală a
organismuli.
2. Infecţia acuta se aseamănă cu gripa sau cu mononucleoza infecţioasă.
Aceste manifestări apar în scurt timp de la infectare (6-8 saptamâni), iar cele mai
des intalnite sunt:
- Febra
- Transpiraţie

9
- Limfadenopatie generalizată persistentă
- Pierdere in greutate cu peste10%
- Mononucleoza
- Mialgii, artralgii
- Faringită
- Meningită
- Polinevrită
- Afectiuni superficiale cutanate şi ale mucoaselor, cu etiologie
diferita(virală, bacteriană, micotică)
Evoluţia infecţiei acute este, in general, favorabilă şi necaracteristică, fiind
trecută cu vederea de cele mai multe ori.
3. Infecţia asimptomatică se caracterizează printr-o stare generala bună,
fară manifestări de boală sau cu usoare tumefacţii ganglionare.
4. Infecţia simptomatică îmbraca forme diferite, cum ar fi:
- Scăderea progresivă în greutate mai mult de 10%
- Scaune diareice lichide, permanent sau intermitent, cu coprocultura
sterilă
- Afecţiuni repetate sau permanente ale organelor interne, fară
deseminare(splenomegalie, hepatomegalie)
- Leziuni profunde ale pielii şi mucoaselor, de natură bacteriană, virală,
micotică.

5. Stadiul terminal. În acest stadiu, afecţiunile virale, micotice, protozorice,


bacteriene sunt generalizate(pneumonia pneumochistica, candidoza esofagiana,
TBC extrapulmonar, sarcomul Kaposi diseminat, encefalopatie si altele) si, din
pacate, prognosticul asupra bolii nu mai poate fi favorabil.

g.Tratament
Odata cu apariţia acestei cumplite maladii, cercetatorii din lumea intreaga au
inceput o adevarată cruciada impotriva ei. Eforturile lor au capătat contur în ultimi
10 ani, cand au dovedit eficienţa tratamentului antiretoviral in combaterea
multiplicări virusului in organismul celui infectat.
Tratamentul in infecţia cu HIV are, în principiu, urmatoarele obiective:
 Scăderea reproducerii virusului HIV;
 Evitarea apariţiei infecţiilor oportuniste datorate scaderii puterii de
apărare a organismului;
 Asigurarea unui regim de viată normal;
 Menţinerea sau refacerea imunitaţi celulare.
Clasificarea principalelor medicamente anti-HIV:

10
a. Inhibitori de revers-transcriptaza
 Compuşi ne-nucleozidici:
Nevirapine(Viramune)
Delavirdine(Rescriptor)
Loviride
Efavirenz(Stocrin,Sustiva)
 Compuşi nucleozidici:
AZT(Zidovudina, Retrovir, ZDV)
ddC(Zalcitabina, Hivid)
ddl(Didanozina, Videx)
3TC(Lamivudina, Epivir)
d4T(Stavudina, Zerit)
ABC(Abacavir, Ziagen)
b. Inhibitori de proteaza
Saquinavir(Invirase)
Ritonavir(Norvir)
Indinavir(Crixivan)
Nelfinavir(Viracept)
Kaletra(Lopinavril, Ritonavir)

h. Complicaţii
Infecţia cu HIV slăbeşte sistemul imunitar, făcând pacientii susceptibili la
un număr mare de bacterii, virusuri, fungi şi paraziţi (infecţii bacteriene, infecţii
virale, infecţii fungice, infestaţii parazitare). Vulnerabilitatea este mare si la
anumite tipuri de cancere. Tratamentul cu medicamente antiretrovirale poate
scădea mult riscul pentru asemenea afecţiuni.

11
Obiectiv 3: Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în
îngrijirea bolnavului cu HIV

Responsabilitatea primordială a asistenţei medicale constă în acordarea


îngrijirii persoanelor care au nevoie în această privinţă.
În viaţa fiecărui om, cât şi a comunităţii în ansamblul, HIV/ SIDA reprezintă
o dramă. Ea rupe un echilibru, în realitate fragil, între individ şi mediul său
ambiant, cel social şi mai ales cel familial. Ea crează anxietăţi cu consecinţe
imprevizibile, stabileşte raporturi noi între oamenii puşi faţă în faţă cu destinul şi
întrebările la care de multe ori raspunsul nu este uşor de dat.
Rolurile autonome reprezintă acordarea de îngrijiri unui pacient din proprie
iniţiativă, conform pregătirii pe care o deţine ca asistent medical generalist cum ar
fi:
Asigurarea condiţiilor de spitalizare:
- bolnavii cu infecţia HIV, vor fi amplasaţi într-un sector special al spitalului,
izolaţi de celelalte secoare
- amplasarea lor în colectivităţi mici, reduce şi posibilităţile de suprainfecţie
- scopul spitalizării bolnavilor este, în cea mai mare parte a cazurilor, acela de
a crea condiţii prielnice necesare ridicării forţei de apărare şi regenerare a
organismului şi scoaterea de sub infleunţa nocivă a mediului înconjurător
- saloanele vor avea o temperatură moderată evitându-se căldura excesivă, cu
o luminozitate normală, liniştită.
Comunicarea cu pacientul.
Are drep scop stabilirea unei relaţii umane pozitive, care va permite
atingerea obiectivelor de ingrijire. Condiţiile pentru o comunicare eficace sunt:
- asigurarea unui confort psihic si fizic al pacientului;
- castigarea increderi pacientului;
- mesajul transmis sa fie scurt si clar;
- vocabularul utilizat trebuie sa fie pe intelesul pacientului;
- debitul verbal sa fie potrivit si tonul adegvat;
- sa fie ales momentul potrivit;
- asistenta işi mobilizeaza toata atentia pentru a intelege mesajul pacientului.

Asigurarea igienei tegumentelor si mucoaselor

12
Toaleta pacientului face parte din ingrijirea de baza, adica din ingrijirile
acordate de asistenta medicala cu scopul de a asigura confortul şi igiena
bolnavului. Constă în menţinerea pielii in stare de curaţenie perfectă şi în
prevenirea leziunilor cutanate, fiind o condiţie esenţială a vindecării.
Alimentaţia bolnavului:
Alimentaţia bolnavului şi asigurarea regimului dietetic prescris fiecărui
bolnav aparte este una din cele mai importante sarcini ale asistentei medicale.
Alimentaţia bolnavului urmăreşte:
- să acopere cheltuielile energetice de bază ale organismului, cele necesare
creşterii, cât şi cele necesare refacerii pierderilor prin cheltuielile exagerate.
- să asigure aportul de vitamine şi săruri minerale necesare desfăşurării normale
a metabolismului, creşterii şi celorlate funcţii ale organismului
- să favorizeze condiţii prielnice procesului de vindecare, cruţând organele
îmbolnăvite şi asigurând un aport de substanţe necesare organismului bolnav.
Rolul delegat al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu infecţie
HIV vizează:
- abilitatea asistentului medical de a îndeplini sarcini şi de a aplica îngrijiri
medicale sub prescripţie medicală;
- supraveghează clinic bolnavul şi efectele terapeutice;
- aplică prescripţiile medicale iar in absenţa medicului asistenta poate aplica
intervenţii şi îngrijiri care au ca scop menţinerea vieţii până la sosirea medicului.
-supraveghează funcţiile vitale şi vegetative la bolnavi cu afecţiuni
contagioase
-efectuează recoltări de produse biologice si patologice: sânge, urină,
secreţii.
- pregăteşte pacientul pentru explorarea radiologică a organelor toracice

13
Fişa tehnică nr.1 Tehnica măsurării tensiunii arteriale şi notarea în
foaia de observaţie

Definiţie:Tensiunea arterială reprezinta presiunea exercitată de sângele


circulant asupra pereţilor arteriali.
Valoarea ei este determinată de :
- forţa de contracţie a inimii
- elasticitatea şi calibrul vaselor
- vâscozitatea sângelui
Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare, funcţiei de contracţie a inimii.
Materiale necesare:
- tensiometru cu mercur, tensiometru electronic, oscilometru Pacho
- stetoscop biauricular
- tampon de vată si alcool sanitar
- creion sau pix de culoare roşie
- foaie de temperatură
Pregătirea bolnavului:
- psihic: se anunţă bolnavul şi se explică tehnica
- fizic: repaus fizic 15 min înainte de măsurare, bolnavul se aşează în poziţie
comodă cu braţul relaxat, se preferă măsurarea înaintea servirii mesei sau la 3 ore
de la servirea mesei
Tehnica:
- poziţia decubit dorsal, sezând cu braţul sprijinit
- se fixează pe braţ manşeta pneumatică, se închide ventilul de la pară şi se
pompează aer în manşetă
- manşeta se va umfla şi va comprima braţul oprind circulaţia
- în acest timp dacă palpăm pulsul radial nu se mai simte
- se dă drumul uşor la ventil, iar aerul ieşind din manşetă va decomprima
artera, sângele pornind cu putere prin pereţii arterei
- în momentul când se simte prima undă puternică pe artera radială, coloana de
mercur va indica valoarea maximă a tensiuni arteriale, iar prin stetoscop în ureche
auzim o bătaie puternică
- din ce în ce bătăile sunt mai slabe iar la un moment dat dispar brusc =
T.A.minimă
Condiţii de măsurare corectă:
- dimineaţa pe nemâncate sau la 3 ore după masă
- repaus fizic, psihic 10 min
- respectarea aceluiaşi orar
- folosirea aceluiaşi aparat

14
Tensiunea arterială are 2 valori:
a. o valoare maximă care va fi înregistrată la începutul sistolei, când
presiunea sângelui a fost împins cu putere în artere este mare
b. o val. minimă, inregistrată la sf. diastolei, când presiunea sângelui este
foarte scăzută
Un adult sănătos în repaus fizic şi psihic va avea T.A. 130 mmHg val.
maximă iar cea minimă 1\2 din maxim + 1= 70-90 mmHg
Notare: se poate nota cifric în subrubrica rezervată acestui scop sau grafic prin
haşurarea cu creion roşu între valorile maximă şi cea minimă – 1 pătrăţel= 1 cm
Hg sau 10 mm Hg.
Factori care influenţează tensiunea arterială:
1.Factorii biologici:
- 1.1 sexul - la femei este mai scăzută iar la bărbaţi este mai crescută
- 1.2.vârsta - tensiunea este mai mica la copil decât la adult,devine stabila la
adult;
- creste usor la persoanele varstnice.
- primii ani T.A. 75- 90 mmHg\50-60 mmHg
- copilărie 90-110 mmHg\60-65 mmHg
- adulţi 115-130 mmHg\70-80 mmHg
- peste 50 ani 150mmHg\90 mmHg
1.3. somnul - tensiunea arteriala este mai mica in timpul somnului decat in
stare de veghe
1.4 - activitatea-produce cresterea tensiunii arteriale.
1.5 efortul fizic-creste tensiunea arteriala
2.Factorii sociologici:
2.1.climatul - frigul produce vasoconstrictie (tensiunea mai mare)
- caldura produce vasodilatatie (scaderea tensiunii arteriale)
- temperatura mediului ambiant :
- la frig tensiunea arterială este mai crescută
- la cald tensiunea arterială este mai scăzută
- tensiunea cea mai coborâtă se măsoară în timpul somnului
- tensiunea arterială este crescută în : eforturi fizice, după mese abundente,
emoţii
Deviaţii de la normal :
- hipertensiune arterială
- hipotensiune arterială

15
Fişa tehnică nr. 2 Tehnica măsurării şi notării temperaturii corpului
în foaia de observaţie

Definiţie:
Temperatura reprezintă rezultatul proceselor oxidative din organism,
generatoare de căldură prin dezintegrarea alimentelor energetice.
Temperatura corpului se menţine constantă datorită echilibrului dintre termogeneză
( funcţie a organismului de a produce caldură ) şi termoliză (proces fiziologic prin
care organismul pierde surplusul de căldură ).
- Termoreglarea → este un echilibru între termogeneză şi termoliză.
- Termogeneza → producere de căldură (rezultat al proceselor oxidative).
- Termoliză → consum de căldură (prin evaporare, radiaţie, conducţie,
convecţie).
- Homeotermie → păstrarea valorilor constante de temperatură (36,7-370C
dimineaţa şi 37-37,30C seara).
Scop:
- depistarea variaţiilor de t0 patologice.
- observarea evoluţiei bolii.
- observarea efectelor tratamentelor.
- depistarea apariţiei complicaţiilor.
Locul măsurării:
- cavităţi închise → rect, vagin.
- cavităţi semiînchise → axilă, plică inghinală, cavitate bucală.
- Conduct auditiv extern.
- Tegumentar (cu febertest sau termometru cutanat electric).
Pregătirea materialelor:
- termometru maximal
- casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile
- recipient cu soluţie dezinfectanţă
- tavă medicinală
- lubrefiant
- alcool medicinal
- ceas
Pregatirea pacientului:
a) psihică :
-se explică procedura pacientei pentru a obtine colaborarea sa;
b) fizica :
- se aşează pacientul în pozitia adecvata caii utilizate pentru masurarea
temperaturii corporale:

16
- Decubit dorsal - pentru măsurarea în cavitatea bucală şi axilară ;
- Decubit lateral - pentru măsurarea în cavitatea rectală.
- Decubit dorsal, lateral sau sezand pentru masurarea în conductul auditiv extern
Efectuarea procedurii:
1. metoda orală
- se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile
- se clăteşte termometrul cu apa rece dacă a fost păstrat în soluţie dezinfectantă ;
- se şterge termometrul cu o compresă de tifon pentru a îndeparta urmele solutiei
chimice;
- se prinde strâns termometrul cu degetul mare şi celelalte degete
- se scutură printr-o mişcare puternică din articulaţia mâinii pâna la coborârea
mercurului sub 36°C;
- se plasează bulbul cu mercur al termometru lui pe dreapta sau stânga cavităţii
sublinguale;
- se instruieşte pacientul să închidă gura, apropiind buzele în jurul termometrului
- se menţine termometrul sub limbă timp de 5 min;
- se îndepărtează termometrul şi se şterge cu tifon;
- se citeşte gradaţia de pe scala termometrului;
-se înregistrează temperatura în foaia de observaţie notând: data înregistrării şi
valoarea temperaturii(ex. Td= 36,5°C);
- se spală termometrul cu apa caldă şi cu detergent şi se clăteşte cu apă rece;
- se usucă termometrul şi se plasează fie în ambalajul său din plastic, fie în
recipientul special pentru termometre;
- se dezbracă mănuşile şi se spală mâinile;
2. Metoda axilară
- se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile;
- se asigură intimitatea pacientei şi se descoperă axila;
- se spală şi se şterge termometrul daca a fost ţinut în soluţie dezinfectantă
- se scutură termometrul pentru a cobori mercurul în rezervor, daca este cazul;
- se plasează bulbul termometrului în centrul axilei, paralel cu toracele;
- se apropie braţul pacientului de trunchi şi se flectează antebraţul pe torace;
- se menţine termometrul în axilă 10 minute;
- se îndepartează termometrul şi se citeşte gradaţia;
- se înregistrează valoarea termică în foaia de observaţie notând: data înregistrării,
valoarea temperaturii
- se spală, se clateşte şi se şterge termometrul după folosire;
- se introduce termometrul în recipientul special;
- se dezbracă mănuşile şi se spală mâinile.
3. Metoda rectală
- se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile;
17
- se şterge, scutură şi citeşte gradaţia termometrului;
- se lubrefiază bulbul termometrului şi zona din apropiere pe o distanţa de cca.
2.5cm.;
- se asigură intimitatea pacientului;
- se aşează pacientul în decubit lateral şi se descoperiţi regiunea fesieră ;
- se îndepărtează fesele pentru vizualizarea orificiului anal;
- se introduce termometrul prin anus cca. 3,8 cm la adult, 2,5 cm la copil şi 1,25
cm la sugar;
- se menţine termometrul pe loc 3 pâna la 5 minute;
- se îndepărtează termometrul şi se şterge cu o compresa de tifon;
- se şterge orice urmă de lubrifiant sau de materii fecale din jurul anusului;
- se citeşte gradatia termometrului;
- se spală termometrul în apă caldă şi cu detergent şi se clateşte cu apă rece:
- se usucă şi se aşează în recipientul special pentru termometre rectale:
- se dezbracă mănuşile şi se spală mâinile;
- se înregistrează temperatura în foaia de observaţie , notând: data înregistrării şi
valoatea temperaturii;
- se anunţă orice modificare anormală.
4. Metoda vaginală
- se procedează la fel ca şi la măsurarea rectală, introducându-se termometru în
vagin.
- procedeul este contraindicat în bolile aparatului genital feminin
5. Metoda plica inghinală
- se face la bolnavele foarte slăbite şi la copii mici
- bolnava adultă stă în decubit lateral
- termometru se aşează în plica inghinală şi se flectează coapsa pe bazin,
gamba flectata pe coapsă şi trecută peste celălat membru inferior
- la sugari, măsurarea temperaturii în plica inghinală se face în decubit dorsal.
Reprezentarea grafică a temperaturii:
- se notează corespunzător datei şi timpului zilei
- se duce o săgeată in dreptul rubricii temperatură
- 1 pătrat= 2 diviziunii de grad
- se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară pentru obţinerea curbei
termice
Observatii :
- măsurarea se face dimineaţa la trezire, înaintea toaletei sau altor activităţi între
orele 7-8, şi seara între orele 16-17; în unele cazuri, la recomandarea medicului,
măsurarea temperaturii se poate face periodic (30 min, 1 ora, 3 ore, 6 ore) sau după
administrarea unor tratamente.

18
- nu se face termometrizare în cavitatea bucaLă la pacienţii agitaţi, copii
necooperanţi, bolnavi cu respiraţie nazală dificilă sau când există inflamaţii bucale
- nu se face termometrizare rectală la pacienţii agitaţi, cu inflamaţii anale, rectale
sau cu operaţii rectale
- după măsurare, termometrul este spălat şi introdus în soluţie dezinfectantă
(schimbată zilnic)

19
Fişa tehnică nr.3 - Puncţia venoasă

1.Definiţie
Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin
intermediul unui ac de puncţie.
2.Scop
- Explorator: recoltarea sângelui pentru examene de laborator,
biochimice, hematologice, serologice şi bacteriologice
- Terapeutic: administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi
perfuziei intravenoase, recoltarea sângelui în vederea transfuziei,
executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui, sângerare
300-500 ml în edemul pulmonar acut, hipertensiune arterială
3.Locul puncţiei
- Venele de la plica cotului
- Venele antebraţului
- Venele de pe faţa dorsală a mâinii
- Venele subclaviculare
- Venele femurale
- Venele maleolare interne
- Venele jucgulare ţi epicraniene – mai ales la copilul mic
4.Materiale necesare
- De protecţie: pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză
- Pentru dezinfecţia tegumentului: alcool
- Instrumenatr şi materiale sterile, ace de 25-30 mm, diametrul 6/10,
7/10, 10/10 mm – în funcţie de scop, seringi de capacitate – în funcţie
de scop, pense, mănuşi chirurgicale, tampoane
- Alte materilae: garou, eprubete uscate şi echitetate, fioe cu soluţii
medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţă renală
5.Pregătirea psihică
- Se informaeză pacientul asupra scopului puncţiei
Pregătirea fizică
- Se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru pacient cât şi pentru
asistentă
- Se examinează calitatea şi starea venelor
- Se aşează braţul pe pernuţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă
- Se dezinfectează tegumentul
- Se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei
- Se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind astfel
turgescente.

20
Execuţie
- Asistenta îmbracă mănuşile sterile şi se aşează vis-a-vis de bolnav
- Se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul puncţiei
- Se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizoul în sus,
în mâna dreaptă, între police şi restul degetelor
- Se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul în direcţia
oblică, apoi peretele venos – învingându-se o rezistenţă elastică, până
când acul înaintează în gol
- Se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lungul venei
- Se controlează pătrundera acului în venă prin aspiraţie cu seringa
- După executarea tehnicii, se îndepărtează garoul
- Se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de
pătrundere a acului şi se retrage brusc acul
- Se comprimă locul puncţiei 1-3 minute
Îngrijire / intervenţii după tehnică
- Se face toaleta locală a tegumentului
- Se schimbă lenjeria, dacă este murdară
- Se asigură o poziţie comodă
Incidente şi accidente
- Hematom – se formeaza prin infiltrarea tesutului perivenos cu sange.
In acest caz se retrage acul di vena si se comprima locul cu un tampon
steril timp de 1-3 minute
- Perforarea venei- se formeaza cand se patrunde cu acul si prin peretele
osului. In acest caz se retrage acul in lumenul venei
- Ameteala, stare de lipotimie – se intrerupe punctia, se aseaza pacientul
in decubit dorsal si i se da o cana cu apa

21
d. Fişa tehnică nr.4 Tehnica recoltării urinei
Definiţie: Urina – soluţie apoasă, prin care sunt eliminate substanţele rezultate din
metabolismul intermediar protidic, inutile şi toxice pentru organism
Scop:
- Golirea vezicii urinare la pacientul imobilizat
- Măsurarea cantităţii de urină eliminată
- Observarea aspectului urinii
- Obţinerea unei mostre de urină pentru examinare
Pregatirea materialelor:
- Paravan
- Ploscă sau urinar
- Hârtie igienică
- Materiale pentru toaleta locală (dacă este cazul)
- Muşama şi aleză pentru protecţia patului
- Materiale pentru spălarea mâinilor pacientului
- Mănuşi de unică folosinţă
Pregatirea pacientului:
a) Psihică:
- se încurajează pacientul să solicite plosca sau urinarul când are nevoie
- se asigură pacientul că-i va fi respectată pudoarea
b) Fizică:
- se izolează pacientul cu un paravan
- se aşează pacientul într-o poziţie adecvată care să-i permită evacuarea
Efectuarea procedurii:
1. La pacientul în stare gravă, care necesită ajutor
- se spală mâinile si se îmbracă mănuşile de unică folosinţă
- se ridica pătura şi se protejează patul cu muşama şi aleză
- se dezbracă partea inferioara a corpului (dacă este cazul)
- se încălzeşte plosca sau urinarul prin clătire cu apă caldă şi se uscă prin ştergere
cu hârtie igienică
- se introduce plosca sub pacient respectând paşii de la captarea materiilor fecale
sau se aşează urinarul între coapsele pacientului
2. La pacienţii de sex masculin, penisul se introduce în urinar sau se orienteză spre
ploscă (bazinet)
- se lasa pacientul cateva minute singur
- se indeparteaza plosca su urinarul

- se ajuta pacientul sa-şi spele mainile

22
Ingrijirea pacientului:
- se ajută pacientul să se îmbrace (daca este cazul)
- se aşează pacientul într-o poziţie comodă sau într-o poziţie recomandată
- se întinde lenjeria de corp şi de pat
- se îndepărtează aleza sau se înlocuieşte dacă s-a umezit
Reorganizarea locului de munca:
- se îndepărtează paravanul
- se îndepărtează plosca sau urinarul în vederea golirii
- se măsoară cantitatea şi se observa aspectul după care se goleşte şi se clăteşte
plosca sau urinarul
Notarea procedurii:
- se notează cantitatea, culoarea şi aspectul, întreruperea jetului, eventualele
senzaţii neplăcute (jenă, usturime)
Incidente şi accidente:
- Urinează cu dificultate, în cantitate mică, acuză usturimi
- Urina este tulbure, decolorată, hipercromă, roşie (conţine sânge)

23
Obiectiv 4: Procesul de îngrijire al unui pacient cu infecţia HIV

a) Interviu

1.Informaţii generale:
a. Numele şi prenumele: C. A.
b. Vârsta: 9 ani
c. Starea civilă: -
d. Copii: Nu
e. Profesia: Elevă
f. Localitatea de domiciliu: Iaşi
g. Diagnosticul la internare: Infecţie HIV
h. Data internării: 20.01.2012

2.Obişnuinţe de viaţă:
a. Consumator de:
 Alcool - Nu
 Cafea - Nu
 Tutun - Nu
 Drog - Nu
b.Dietă/regim alimentar: Nu
c.Alergii cunoscute: Nu
3.Probleme de sănătate:
a. Antecedente medicale personale: Infecţie HIV 2003, ampendicectomie
2004, TBC pulmonar, hepatită virală B, amigdalită cronică
b. Antecedente heredocolaterale: Nesemnificativ
c. Motivele internării actuale: Reevaluare clinico-biologică, inapetenţă şi
stomatită herpetică
d. Istoricul stării actuale: Pacientă în vârstă de 9 ani, de sex feminin,
aflată în evidenţa clinicii cu infecţie HIV din anul 2003, în tratament cu
antiretrovirale, se internează pentru reevaluare clinico-biologică şi
precizarea tratamentului tuberculostatic.
4.Examenul clinic general:
a. Tegumente şi mucoase: Palide, herpes labial
b. Greutate: 35 kilograme
c. Înălţime: 1,40 metri
d. Ţesut celular subcutanat: Normal
e. Sistem ganglionar şi limfatic: Paliadenopatie generalizată
f. Aparat loco-motor: Bine reprezentat

24
g. Aparat respirator: Torace normal conformat, sonoritate pulmonară
normală, murmur vezicular fiziologic. FR: 22 r/min. Tuse productivă cu
expectoraţie sero-mucoasă. Obstrucţie nazală.
h. Aparat cardio-vascular: Şoc apexian în spaţiul V intercostal pe linia
medioclaviculară stângă, zgomotele cardiace ritmice, bine bătute, fără
sufluri supraadăugate. Artere periferice pulsative. Extremităţi calde. FC:
92 băt/min, TA: 110/65 mmHg
i. Aparat digestiv: Abdomen depresibil, mobil cu mişcările respiratorii.
Ficat la 2 cm sub rebord, splină: rebord. Tranzit intestinal fiziologic.
j. Aparat uro-genital: Loje renale, nedureroase, micţiuni fiziologice, urini
normocrome.
k. Sistem nervos şi organe de simţ: ROT (reflexele osteo-tendinoase)
prezente, simetrice bilaterale. Orientat temporo-spaţial
5. Investigaţii:
a. Examenul sângelui:
 Hematii: 4.400.000/mmc
 Hemoglobină: 10,7 gr.%
 Hematocrit: 31%
 Leucocite: 6.100/mmc
 Polinucleare: 63%
 Limfocite: 32%
 Monocite: 4%
 Euzenofile: 1%
 Ureea sanguină: 0,30 gr.‰
 Glicemie: 0,80 g ‰
 Trombocite: 258.000/mmc
 Colesterol: 1,80 g ‰
 Creatinină: 0,60 g
 VSH: 85mm/1h
Ionograma sanguină:
 Sodiu: 138 mEq/l
 Potasiu: 3,9 mEq/l
 Clor: 93 mEq/l
 Rezervă alcalină: 94mEq/l
 Limfocite LCD4: 74 celule/mmc
 1.Test ELISA: pozitiv
 2.Test ELISA: pozitiv
 Test WESTERN BLOT: pozitiv
b. Examenul urinei: Albumină: absent
Glucoză: absent
25
Sediment: rare leucocite, săruri amorfe
c. Alte examene de specialitate: Radiografie toracică: adenopatie hiliară
bilaterală, opacitate de intensitate medie neomogenă infrahilar drept.
6.Tratamente:
a. Tratament medicamentos:
 Paxeladine (antitusiv): 1gelulă/zi timp de 12 zile
 Movalis (antiinflamator): 1 cp/zi timp de 12 zile
 Aciclovir (antiviral): 200 mg ori/2 timp de 14 zile
 Diflucan (antifungic): 1 cp de 3 ori/zi timp de 15 zile
 Klacid (antibiotic): 1 tb de 2 ori/zi timp de 8 zile; 1 tb la 12 ore
 Stocrin (antiviral): 2 cp/zi timp de 16 zile, seara la culcare
 Hivid (antiviral): 1,1/2 comprimate/zi timp de 16 zile
 Multivitamine (complex de vitamine): 1 cp de 3 ori/zi timp de 12
zile, după mese
7.Epicriza şi recomandări la externare: Pacinetă de sex feminin, în vârstă de 9
ani, aflată în evidenţa clinicii pentru infecţie HIV, se internează pentru stomatită
herpetică şi candidoză orofaringiană, precizarea tratamentului tuberculostatic.
Radiologic, se evidenţiază adenopatie hilară bilaterală si opacitate de intensitate
medie neomogenă infrahilar drept.
Sub tratament evoluţia este favorabilă.Se externează cu următoarele recomandări:
- continua tratamentul antiretroviral conform schemei.

26
b.Nevoi fundamentale după Virginia Henderson

Nevoile Manifestări de Manifestări de Sursă de


fundamentale independenţă dependenţă dificultate

1. A respira şi a avea -dispnee de efort -infecţie a tractului


obună circulaţie Resp:16-18 respirator superior
resp/min -proces infecţios
Puls:60-80
puls/min
TA: 100-140/60-90
mmHg
2. A bea şi a -inapetenţă -infecţia HIV
mânca. -candidoză
orofaringiană
-stomatită
herpetică

3. A VN:1200-1500
elimina. ml/zi
urina Frecvenţă:6-8 -
mictini /zi
Culoare: galben
deschis

scaun Normal: 1scaun /zi -frecvente -flora intestinala


episoade diareice distrusa

4. A se mişca şi a -efectuează mişcări -oboseste repede -usoara anemie


păstra o bună active ,păstrează o -infectia HIV
postură. bună postură
5.A dormi, a se -somn intermitent -tusea productivă
odihni. 4-5 ore/noapte cu expectoraţie
-obstrucţie nazală

27
6. A se îmbrăca şi -se îmbracă singura
dezbrăca. conform varstei şi - -
anotimpului
7. A menţine -candidoză -infectia HIV
tegumente curate orofaringiană
şi îngrijite. -stomatită
herpetică
8. A păstra -subfebrilitate cu -complicatiile bolii
temperatura accese de -sistemul imunitar
corpului în limite hiperpirexie in deficitar
normale. perioadele acute
9. A evita -are abilitatea de a
pericolele. se proteja
-are cunostinţe - -
despre sine şi
dezvoltarea sa
10. A comunica. -comunică bine - -
11. A se realiza. -absenteism in -boala
frecventarea -internari frecvente
cursurilor în spital
12. A se recrea. -se recrează citind
cărţi şi ascultând - -
radio şi TV
13. A învăţa. -are acces la surse
de informare - -
privind boala de
care suferă
14. A-şi practica -greco-catolică -practica cu -boala
religia. dificultate si -internari frecvente
intermintent în spital

28
c. Plan de ingrijire
Dat Probleme Obiective de Intervenţii aplicate Evaluarea
a de îngrijire îngrijire îngrijirilor
20/1 -scăderea -creşterea -se asigura igiena -starea
imunităţii imunităţii mucoaselor şi a pacientei
organismului organismului tegumentelor ramane ne
-potential de -prevenirea -se respecta regimul modificata, nu
complicatii complicaţiilor dietetic apar noi
-se dezinfecteaza vesela, complicatii, in
obiectele afara de cele
-se aplica tratamentul respiratorii
simptomatic pescris de
medic

29
-Tuse -Calmarea tusei -se supraveghează -pacienta
productivă cu -pacienta sa caracterul si frecvenţa răspunde la
expectoraţie prezinte caile tusei tratament,
sero- respitatorii - se aeriseste frecvent în caile
purulenta superiore libere cursul zilei salonul,ferind respiratorii
-Obstrucţie pacienta de curenţi de aer, eliberate,
nazala frig, umezială respiratie
-se asigură un aport satisfacatoare
suficient de lichide
-se masoara şi noteaza in
foaia de observaţie FR
-se administreaza la
indicaţia medicului:
-aerosoli cu bronho-
dilatator, cortizon si
fluidificante ale secretiei
bronsice
-Klacid (claritrimicina)
-la 12 ore
- se pregăteşte pacienta
pentru prelevarea
produselor de laborator şi
biologice:
-hemoleocograma:
hemoglobina = 10g%,
hematocrit = 31%
GA = 23.000/mm3
Trombocit =258.000/mm3
-ionogramă:
Sodiu-138mEq/l
Potasiu-3,9mEq/l
Clorul-mEq/l
Rezervă alcalină
-24/mEq/l↓
VSH-85mm/lh↑
Uree-0,50gr‰
Creatinină-1,60g‰↓
Test Elisa-poitiv↑
Test WESTERN BLOT-
pozitiv↑
30
-inapetenţă -pacienta să-şi -se aeriseste bine salonul - pacienta si-a
recapete înaintea fiecărei mese recapatat
apetitul şi să-şi -se prezinta meniul partial pofta
redobândească atractiv, pe o tavă de mancare si
forţa fizică protejată cu un şervet forta fizica
curat
-se ofera alimentele pe
care pacienta le accepta
cat mai bine
-se cântăreste zilnic
pacienta
-se administreaza regim
alimentar bogat in
vitamine:
-se administreaza
Multivitamine 1cp de
3ori/zi
-anxietate - combaterea - psihoterapie - diminuarea
anxietăţii - se asigură un climat cald anxietăţii
şi confortabil

31
-insomnie - combatrea - se învaţă pacienta să - pacienta se
insomniei practice tehnici de odihneşte
relaxare, sa citeasca, sa satisfacator, se
asculte muzica, sa practice trezeste calma
exercitii respiratorii cu si increzatoare
câteva minute înainte de in evolutia
culcare bolii sale
- se întocmeşte un
program de odihnă
corespunzător

- se favorizează odihna
pacientei, prin suprimarea
surselor care-i pot
determina insomnie:
reducerea zgomotului,
evitarea discuţiilor cu
voce tare, închiderea
uşilor la salon
- se administrează seara la
culcare un ceai antistres

21/1 -subfebrilitate - pacienta sa Măsurarea parametrilor - parametrii


prezinte vitali: vitali în
temperature T.A – 110/65 mm Hg limitele
corpului in P - 90p/min normale
limite normale R – 20r/min
T – 37,5 ˚ C - bolnava este
- pacientul va fi hidratat afebril
(apă, ceai)
- se asigură înbrăcăminte
lejeră
- anxietate - combaterea - se educă pacienta în -pacienta este
moderată anxietăţii utilizarea metodelor de linistita,
relaxare zambeste,
- ajută şi suplineşte colaboreaza
pacienta acolo unde este cu personalul
nevoie medical si de
ingrijire
22/1 - pacienta este externată, parametrii vitali sunt în limitele normale: T.A =
32
110/65 mmHg, P = 80 b/min R = 16 resp/min T = 36,2˚C ; sub tratament
evoluţia este favorabilă,se externează cu următoarele recomandări:
continua tratamentul antiretroviral conform schemei, respectarea regimului
igieno-dietetic recomandat

Obiectiv 5: Educaţia pentru sănătate la un pacienet cu infecţia HIV

Educaţia pentru sănătate este o preocupare de maximă importanţă a


medicinei omului sănătos care constă în dezvoltarea nivelului de cultură sanitară
al diferitelor grupuri de populaţie, precum şi mijloacelor şi procedeelor educativ-
sanitare necesare formării unui comportament sanogenic.
Păstrarea sănătăţii şi lupta contra bolii se înscriu printre cele mai vechi
preocupări ale omului.
Dealtfel cuvântul sănătate care provoacă o strare atât de preţioasă fiecăruia
aparte frecvent în vorbirea curentă nelipsind aproape niciodată cu ocazia urărilor
de bine. Scrisorile strămoşilor noştri romani se încheiau de obicei cu urarea: Vale
(fii sănătos).
Sănătatea nu este numai o problemă individuală, ci priveşte tot atât de mult
societatea în întregime. “Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate totul este nimic”
(Schopenhauer).
Obiectivul de bază al educaţiei pentru sănătate constă în formarea şi
dezvoltarea în rândul populaţiei, începând de la vârstele cele mai fragede, a unei
concepţii şi a unui comportament igienic sanogenic, în scopul păstrării sănătăţii,
dezvoltării armonioase şi fortificării organismului, adaptării lui la condiţiile
mediului ambiental şi social, cât şi al participării active a acesteia la opera de
ocrotire a sănătăţii populaţionale. În acest sens, este necesar formarea unei opinii
de masă, fundamerntat ştiinţific faţă de igiena individuală şi colectivă, faţă de
alimentaţie, îmbrăcăminte, muncă şi odihnă, faţă de utilizarea raţională a timpului
liber şi a factorilor naturali de călire a organismului, faţă de evitarea factorilor de
risc, precum şi a modului de solicitare a asistenţei medicale şi a diferitelor
mijloace de investigaţie şi tratament.

Se face educaţie pacientului cu infecţie HIV privind:


- Măsurile de prevenire şi transmitere a infecţiei
- Măsuri de prevenire a suprainfectării leziunilor
- Necesitatea respectării dietei prescrise

33
- Continuarea tratamentului la domociliu
- Necesitatea unei igiene riguroase.

Bolnavul trebuie să ştie că este un rezervor de virus, că este contagios pe


anumite căi şi are anumite obligaţii:
- Să nu doneze sânge
- Să nu împrumute seringi, ace utilizate, obiecte de uz personal precum periuţa
de dinţi şi lamele de bărbierit
- Să informeze partenerul sexual despre boala lui
- Să nu aibe relaţii sexuale fără protecţie

Consilierea pre şi post testare HIV se bazează pe încredere reciprocă între


persoana consiliată şi cel care consiliază şi are drept scop:
- Prevenirea transmiterii infecşiei HIV
- Acordarea unui sprijin psihosocial celor care sunt infectaţi HIV
- Furnizarea de informaţii despre infecşia HIV
- Ce este infecţia HIV, modalităţi de evoluţii, modalităţi de transmitere şi
prevenire a infecţiei HIV, diagnosticul de infecţie HIV
- Explicarea şi ajutarea persoanei consiliate să înţeleagă şi să recunoască
existenţa unor riscuri asociate cu anumit mod de comportare
- Definirea felului în care modul de viaţă al persoanei consiliate este legat de
redpectivul comportament
- Ajutarea persoanei să-şi autodefinească capacitatea individuală de a-şi
modifica comportamentul.

34
III.Bibliografie

1. Albu R.M – Anatomia şi fiziologia omului, Editura Corint - Bucureşti 1997


2. Benea E.O – Managementul Bolnavului cu infecţie HIV, Institutul de boli
infecţioase “Prof.Dr. Matei Balş” - Bucureşti 2001
3. Bocârnea C. – Boli infecţioase şi epidemiologice, Editura Info-Team, 1995
4. Enescu L. – Farmacologie, Editura “Dimitrie Cantemir”, Târgu Mureş 1998
5. Moisescu D.Al. şi Bocârnea C. – Boli infecţioase-Ghid practic, Editura
Medicală Bucureşti 1983
6. Titircă L. (sub redacţia) – Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de
asistenţii medicali, Editura Viaţa medicală Românească 1997
7. Titircă L. (sub redacţia) – Ghid de nursing, Editura Viaţa medicală
Românească 1996
8. Titircă L. (sub redacţia) – Tehnici de evaluare şi îngrijire acordate
asistenţilor medicali, Editura Viaţa medicală Românească 1997
9. Voiculescu Marin Gh. – Boli infecţioase, Editura Medicală Bucureşti 1990

35
IV. Anexe

36
37