Romanul ,,Baltagul”, scris de Mihail Sadoveanu, este un roman traditional,
din punct de vedere al inventiei narative, social/monografic, astfel incat este prezentat felul in care traiesc muntenii, politist, din perspectiva cercetarilor interpsinse de Vitoria, initiatic, astfel incat are in vede drumul labirintic al lui Gheoghita, si de dragoste, incat legatura intre Vitoria si sotul ei o determina pe femeie sa interprinda cercetari. Fiind un roman realist cu substrat mitic, sunt prezente trei mituri fundamentale. Primul este indicat de autor prin mottol romanului, este cel al nuntirii cosmice din balada Miorita. Drumul parcurs de Vitoria Lipan din Magura Tarcaului prin Valea Dornelor, pana la Suha, este in-tro oarecare masura o calatorie prin spatiu, fiind dublata de o coborare in infern, pe celalalt taram. Romanul este publicat in anul 1930, si este ,,probabil singurul roman obiectiv al scriitorului ce aduce o formula romaneasca inedita in epoca interbelica: ,, amestecul de roman realist si naratiune pe un scenariu politist”. Titlul romanului reprezinta toporul cu doua taisuri, care este un obiect simbolic, ambivalent: arma a crimei si intrumentul actului justitiar, reparator. De remarcat ca in roman acelasi baltag ( al lui Lipan) indeplineste cele doua functii. Baltagul tanarului Gheorghita se pastreaza neatins de sangele ucigasilor. Opera prezinta monografia satului moldovenesc, de la munte, o lume a pastorilor, avand in prim plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan. Insotita de Gheorghita, Vitoria reconstituie drumul parcurs de barbatul sau, pentru elucidarea adevarului si savarsirea dreptatii. Marile teme sadoveniene se regasesc aici: viata personala, natura, miturile, iubirea, arta povestirii, intelepciunea. Romanul este structurat in saisprezece capitole cu actiune desfasurata cronologic, urmarind momentele subiectului. Personajul principal, Vitoria, este o femeie puternică, hotărâtă (,,N-am să mai am hodină cum n-are pârâul Tarcăului pân'ce 1-oi găsi pe Nechifor Lipan"), curajoasă, lucidă. Inteligenta nativă şi stăpânirea de sine sunt evidențiate pe drum, dar mai ales la parastas, când demască ucigaşii. Personajul complex este realizat pe tehnica basoleriefului si individualizat prin caracterizare directa si indirecta (prin fapte, vorbe, atitudini, gesturi, relatii cu alte personaje). Apartinand lumii arhaice, Vitoria transmite copiilor respectul pentru traditie si nu accepta noutatile care le aduce civilizatia: ,, In tren esti olog, mut si chior”. Ca mama, ii interzice Minodorei sa se indeparteze de traditie (,,Iti arat eu coc, valt si bluza…!, Nici eu, nici bunica-t, nici bunica-mea n-am stiut de aceastea, si-n legea noastra trebuie sa traiesti si tu”) si contribuie prin calatorie la maturizarea lui Gheorghita. Respecta obiceiurile de nunta si cumetrie (,, a primit plosca si a facut frumoasa urare miresei”) si vegheaza la indepliniarea inmormantarii: priveghiul, drumul la cimitir, bocitul, slujba religioasa, pomana, praznicul. Soție iubitoare, porneşte hotărâtă în căutarea bărbatului:era dragostea ei de doudzeci şi mai bine de ani. Aşa-i fusese drag în tinereță Lipan, aşa-i era drag şi acuma, când aveau copii mari cât dânşii." Tipătul dinaintea coborârii coşciugului şi gesturile concentrează iubirea şi durerea pierderii sotului: ,,Cu aşa glas a strigat, încât prin toti cei de față a trecut un cutremur. S-a darâmat fn genunchi, şi-a rezemat fruntea de marginea sicriului." Portretul fizic releva frumusetea personajului prin intermediu tehnicii detaliului semnificativ:,, Nu mai era tanara, dar avea o frumuseta neobisnuita in privire. Ochii ii straluceau ca-ntr-o usoara ceata in dosul genelor lungi.” Femeia comunica pe cai nestiute cu elementele naturii, care o indruma, prin semne, pe calea cea buna. Munteanca ii uitemeste pe ceilalti prin insusirile deosebite si de aceea, celelalte personaje isi exprima punctul de vedere, de unde rezulta si o caracterizare directa. Astfel, Gheorghita spune cu mirare: mama asta trebuie sa fie fermecatoare, cunoaste gandurile omului”. Ordonata, meticuloasa, cuun deosebit simt practic, inainte de plecare, ea randuieste totul, incat niciun dintre amanunte nu-i scapa. Prevazatoare, vinde produsele pe care le mai avea, dar duce peste noapte banii la preot. Constiente de pericolele care pot aparea pe drum, ii da lui Gheorghita un baltag pe care preotul il sfinteste, iar pentru sine ia pusca pe care s-o foloseasca in caz de nevoie. In cel de-al doilea capitol al romanului, se evidentiaza stapanirea de sine a Vitoriei, forta acesteia de a-si ascunde ingrijorarea.Ii cere Minodorei sa manance si sa nu ia in considerare framantarile ei: ,, Ba tu sa ma lasi cu ale mele si sa mananci.” Confruntarea dintre Vitoria Lipan si Calistrat Bogza demonstreaza inteligenta protagonistei. Atunci cand Bogza cere inapoi baltagul, Vitoria il intreaba pe fiul ei daca poate citi ceva pe arma. Scena evolueaza repede: Calistrat se repede la Gheorghita sa-i smulga baltagul.Vitoria cere sa dea drumul cainelui, care era legat, iar Lupul rupe lantul. In timp ce Bogza se indrepta spre Gheorghita sa ii smulga baltagul, ,,feciorul mortului simti in el crescand o putere mai mare decat a inamicului” si il lovi pe Bogza. Acesta cade la pamant, si cand simte ca aproape moare, isi recunoaste fapta. In opiniea mea, Vitoria isi merita statul de eroina deoarece isi concentreaza energia si realizeaza sacrifiici enorme pentru a afla ce I s-a intamplat sotului ei. In concluzie, Vitoria este un personaj memorabil. Ea oscileaza intre superstitii si crestinism, in sufletul ei fiind prezenta vointa de a-si indeplini destinul: ,, Nu stam, umblam pana gasim ce cautam. Alta randuiala nu avem.”