UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE LITERE
DEPARTAMENTUL STUDII CULTURALE
SPECIALIZAREA: STUDII EUROPENE

Titlul lucrarii:
PATRIMONIUL ROMÂNIEI

Studenta:
Vlad Margareta Cristina

București
2019
Margareta Cristina VLAD
Universitatea din București

România în UNESCO

Această lucrare propune să evidențieze importanța patrimoniului cultural, ce

este văzut ca o comoară pentru fiecare popor, indiferent de valoarea sa, care
poate fi materială, simbolică sau sentimentală.

Patrimoniul poate reprezenta o bază fundamentală de cunoaștere a rădăcinilor

unei națiuni, fiind moștenirea unui popor de la strămoșii acestuia, așa cum
rezultă chiar din definiția propriu-zisă: „Bun material moștenit de la părinți;
posesiune ereditară; totalitate de bunuri materiale și spirituale aparținătoare unei
colectivități[fr. patrimoine]”1. Este necesar ca fiecare popor să își poată dovedi
apartenența la un loc prin aceste posesiuni materiale și spirituale menționate
anterior, arătându-și astfel și personalitatea unică, artistică.

Această personalitate unică, artistică a națiunii se formează în urma unui

proces îndelungat, care trebuie să reziste unui factor elementar, anume timpul.
Odată cu trecerea timpului, putem constata ce bunuri au reușit să își păstreze
credibilitatea adevăratei valori, în detrimentul unei simple mode trecătoare.
“Termenul de “patrimoniu artistic” a început să fie utilizat la finalul secolului al
XIX-le-a și începutul secolului al XX-lea, atunci când, în urma explorărilor
arheologice din Egipt, Mesopotamia, Grecia, Roma și Pompei, au fost
descoperite, restaurate și conservate adevărate comori ale lumii antice”.2

Din perspectiva mea, odată cu descoperirea acestor monumente arheologice,

s-a pus temeiul a ceea ce reprezintă cu adevărat moștenire pentru societatea ce

1 Ecaterina Nicolescu, Dicționar explicativ școlar, Editura Steaua Nordului, Constanța, 2005, p.470
2 ABC-ul Patrimoniului, Patrimoniul cultural, capitolul 1, patrimoniu100.ro
avea să le admire, studieze și valorifice pentru propriul interes. Astfel, aceste
descoperiri trec dincolo de granița unei simple tendințe a momentului și testul
timpului, reușind să rămână elemente conservatoare pentru patrimoniu.

Este important să găsim modalități de promovare ale elementelor definitorii,

caracteristice fiecărui stat, ce sunt incluse în patrimoniu. Astfel, protejăm
imaginea culturală în Uniunea Europeană, economia statului, prin ceea ce ține
de turism și exploatare, și frumusețea propriei patrii.

România dispune de numeroase situri arheologice care au impresionat încă de la

prima vedere și au reprezentat puncte cheie pentru vizitatorii străini.

Printre aceste numeroase situri, este inevitabilă menționarea bisericilor din

Moldova, în special cele din nord, care se deosebesc de alte locașuri sfinte prin
picturile murale și stiluri arhitecturale deosebite. Credința a reprezentat
întotdeauna un element esențial în viața românilor, aceștia investind în
dezvoltarea construcțiilor sfinte, pline de legende și cu un trecut istoric tumultos.
„Acestea datează din timpul domniei lui Ștefan cel Mare(1457-1504) și a
descendenților acestuia, Bogdan al III-lea(1504-1517), Ștefan cel Tânâr(1517-
1527) și Petru Rareș(1527-1538, 1541-1546).”3

“Aceste biserici nu au dimensiunile catedralelor gotice sau magnitudinea

sofiană a arhitecturii bizantine, ci par mai degrabă banale. Aparenta lor smerenie
ascunde voința puternică a acestui popor și determinarea sa de a construi ceea
ce, potrivit cuvintelor celui mai renumit cercetător al anilor '20, George Balaș,
reprezintă o sinteză a arhitecturii: un plan bizantin ridicat cu mâini gotice”.4

3 “the time of Stephen’s the Great( Ștefan cel Mare) reign(1457-1504) and of his descendents Bogdan
IIIrd(1504-1517), Stephen the Young(1517-1527) and Petru Rareș(1527-1538,1541-1546)”- ROMÂNIA,
PATRIMOINE MONDIAL/ WORLD HERITAGE/ ed. Ministerul Culturii și Cultelor, Institutul Național al
Monumentelor Istorice, p.5
4 “These churches have none of the Gothic cathedrals dimensions or the Sophianic magnitude of Byzantine
arhitecture but seem rather homely; their seeming humbleness hides the strong will of this people and its
determination to build which, according to the words of the most renowned researcher of the 1920s George
Balaș, represents a synthesis of architecture: a Byzantine plan raised with Gothic hands”-ROMÂNIA,
PATRIMOINE MONDIAL/ WORLD HERITAGE/ ed. Ministerul Culturii și Cultelor, Institutul Național al
Monumentelor Istorice, p. 4
 Acest lucru evidențiază faptul că, în ciuda stilului aparent simplu, banal, în
care au fost construite bisericile, se adună o varietate arhitecturală
impresionantă, care reușește să rămână întipărit pe retina celor ce le vizitează. În
acest mod, România se remarcă dintr-o perspectivă unică și adaugă atât în
patrimoniul național, cât și în cel UNESCO, elemente surprinzătoare
reprezentate de locuri dedicate rugăciunii și meditației.

România se poate mândri cu alte elemente speciale, care fac parte din
ansamblul ce alcătuiesc patrimoniul național. În această parte a lucrării, voi
menționa o parte a patrimoniului imaterial, a cărui valoare și autenticitate sunt
indiscutabile. Astfel, adăugăm pe listă faimoasa “ceramică de la Horezu”.

“UNESCO a decis, în cadrul celei de-a șaptea sesiuni a Comitetului

Interguvernamental de Protejare a Patrimoniului Cultural Imaterial, înscrierea
ceramicii românești de Horezu în lista Patrimoniului cultural imaterial”.5 Dacă
Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, a cărui motto
transmite un mesaj foarte clar și înălțător:”construirea păcii în mințile bărbaților
și femeilor”6 a decis să integreze un element aparent banal în tezaurul european,
înseamnă că acest material și-a depășit simplul statut, folositor pentru
confecționarea anumitor obiecte, și a impresionat din mai multe perspective. Nu
doar aspectul șochează, oferind, în stagiul final datorită picturilor personalizate
aplicate pe obiect, o imagine inedită, ci întregul proces de confecționare, la care
participă atât bărbații, cât și femeile, pentru a avea produsul dorit.

Din perspectiva mea, România se poate mândri cu o diversitate

impresionantă în ceea ce privește patrimoniul. Acesta se află în raport strâns cu
partea turistică, ce are o contribuție substanțială în gestionarea economiei.
“Conceptul de patrimoniu turistic are și o accepțiune juridică. Pentru a asigura
conservarea unor importante monumente naturale sau antropice a fost aprobată

5 Ana Dan, Ana Obretin, Ceramica de Horezu, inclusă de UNESCO în Patrimoniul Cultural Imaterial, Ziarul
Fianciar
6 en.unesco.org
“Convenția pentru protejarea patrimoniului natural și cultural al omenirii(1972)
sub egida UNESCO, prin care statele participante desemnează “moștenirile cu
valoare extraordinară și universală”, obligându-se să asigure protecția lor sub
toate aspectele”7. Această lege accentuează importanța pe care statul ar trebui să
o aloce obiectivelor turistice. După cum am sesizat anterior, acestea pot fi
reprezentate atât de construcții, cât și de obiecte decorative, festivaluri, obiceiuri
și tradiții, toate fiind elemente cu scopul de a fi descoperite și exploatate în
interes economic, artistic, cultural și politic.

“Cultura-factor de dezvoltare durabilă

reafirmă importanța identității și a specificității locale și regionale, care implică

nevoia de protejare a patrimoniului cultural și de conștientizare a valorii acestuia
de către comunitate. Aceste obiective converg în direcția poziționării culturii ca
un al patrulea pilon al dezvoltării durabile, alături de sectorul economiei,
sectorul social și cel de mediu. Măsurile susțin contribuția culturii și
patrimoniului cultural la dezvoltare durabilă, definitorii pentru vitalitatea
teritorială, prin punerea în valoare a elementelor de identitate locală și regională
și o mai bună protejare a patrimoniului cultural”.8 Aceste aspecte menționate
anterior susțin ideea afirmată încă din introducere, la nivel teoretic, că
elementele patrimoniului au rol în cunoașterea propriilor origini și ne formează
cultura în funcție de mediul înconjurător, care este diversificat și unicat în
Uniunea Europeană.

Astfel, recunoaștem rolul fundamental pe care îl obține cultura pe scena

relațiilor internaționale, prin potențarea mesajului pe care vrea să îl transmită
între popoare, acela de a ne cunoaște, a ne accepta și a învăța unele de la altele,
spre lărgirea orizonturilor.

7 Cap. III- Art. 3 din Legea turismului

8 Strategia pentru cultură și patrimoniu național ,2016-2022, p. 17
“Cultura română în circuitul cultural internațional recunoaște importanța tot mai
mare pe care cultura o are în dialogul internațional, în favorizarea toleranței, a
cunoașterii celuilalt și a diversității. Prin dezvoltarea unei diplomații culturale
bazate pe promovarea valorilor și a resurselor culturale românești, pe facilitarea
dialogului și a colaborărilor internaționale între operatori culturali, cultura
română poate căpăta o vizibilitate mai mare în afara granițelor, contribuind astfel
la dezvoltarea competențelor interculturale, a economiei creative și a schimbului
de valori”9. Aceste rânduri accentuează ideea că glasul diversității din România
se aude peste meleaguri, fiind apreciat de popoarele de la depărtare și din
apropiere.

Concluzionez prin exacerbarea importanței păstrării și valorificării

patrimoniului fiecărui stat, acesta având numeroase roluri benefice bunei
funcționări a statului. Printre aceste roluri, reamintim că este necesar să
cunoaștem ansamblul patrimoniului pentru a ne înțelege originile, căci toate
elementele constitutive sunt moștenite de la strămoșii noștri. Pe deasupra, ne
ajută să păstrăm relații diplomatice cu actorii din scena internațională și să
facem schimburi de experiență. Menționăm, de asemenea, potențialul turistic ce
atrage de la sine o contribuție semnificativă în creșterea economică. Alături de
această încheiere, atașez un citat expresiv, ce rezumă întreaga lucrare:
“Patrimoniu. Acest frumos și străvechi cuvînt era legat, la origine, de structurile
familiale, economice și juridice ale unei societăți stabile, înrădăcinate în spațiu
și timp. Astăzi, el urmează un alt destin de mare răsunet, cînd, modificat de
diverse adjective(genetic, natural, istoric...), a devenit un concept “nomad”.10

SURSE

9 Ibidem, p.76
10 Francoise Choay, Alegoria patrimoniului, Traducere Kazmer Kovacs, Editura Simetria, București, 1998, p. 1
1. Francoise Choay, Alegoria patrimoniului, Traducere Kazmer Kovacs,
Editura Simetria, București, 1998
2. Strategia pentru cultură și patrimoniu național ,2016-2022
3. Legea turismului
4. Ana Dan, Ana Obretin, Ceramica de Horezu, inclusă de UNESCO în
Patrimoniul Cultural Imaterial, Ziarul Fianciar
5. en.unesco.org
6. ROMÂNIA, PATRIMOINE MONDIAL/ WORLD HERITAGE/ ed.
Ministerul Culturii și Cultelor, Institutul Național al Monumentelor
Istorice
7. Ecaterina Nicolescu, Dicționar explicativ școlar, Editura Steaua Nordului,
Constanța, 2005
8. ABC-ul Patrimoniului, Patrimoniul cultural, capitolul 1, patrimoniu100.ro