Sunteți pe pagina 1din 11

MARILENA MIRONIUC

ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ
Sinteză de curs
CIG - Anul III ZI

2018/2019
Evaluarea cunoştinţelor la AEF:
a) 50% din nota finală rezultă din Examenul scris;

b) 20% din nota finală rezultă din Lucrarea scrisă semestrială – sustinută pe 9 aprilie 2019, în
intervalul orar prevăzut pentru curs;

c) 15% din nota finală rezultă din Testul Blackboard - sustinut pe 10 mai 2019;

d) 5% din nota finală rezultă din activitatea de la seminar (minimum o iesire la tablă);

e) 5% din nota finală rezultă din tema pentru acasă - tema se va realiza pe foi, astfel încât la
cererea, prin sondaj, a profesorului să puteţi preda tema pentru control (circa 5 studenţi pe
sedinţa de seminar vor fi solicitaţi să prezinte tema);

f) 5% din nota finală rezultă din prezenţa la seminar - pentru nota 10 aveti nevoie de 12
prezente.
OBIECTIVELE CURSULUI

ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII

Cursul de Analiză economico-financiară se adresează studenţilor din anul III CIG,


cărora această disciplină de logică economică le permite atingerea următoarelor obiective:

1. buna cunoaştere şi înţelegere a fundamentelor teoretico-metodologie ale analizei


economico-financiare şi a semnificaţiei sistemului de indicatori cu care operează analiza
economico-financiară;

2. dobândirea abilităţilor de analiză, sinteză, interpretare a fenomenelor care se succed


în viaţa întreprinderii pe, baza conexiunilor logice între cunoştinţe din domeniul contabilităţii,
finanţelor, managementului, statisticii;

3. aplicarea demersului metodologic şi interptetativ propriu analizei economico-


financiare pe cazuri reale studiate.

Ca disciplină de studiu, analiza economico-financiară are meritul de a contribui la


formarea economiştilor creativi şi a viitorilor utilizatori exigenţi de informaţii financiar-
contabile (manageri, auditori, experţi evaluatori, investitori, analişti bursieri etc.).

Capitolul 1.
BAZELE TEORETICO - METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO -
FINANCIARE

În urma parcurgerii acestei unităţi de curs:

 veţi înţelege semnificaţia analizei economico-financiare ca metodă de cercetare, ştiinţă a


interpretării şi element al practicii economice;

 veţi cunoaşte obiectul de studiu şi treptele metodei analizei economico-financiare;

 veţi stăpâni ansamblul tehnicilor şi procedeelor cu care operează analiza economico-


financiară;

 veţi parcurge etapele pe care le presupune realizarea practică a analizei economico-


financiare;

 veţi descoperii tipologia analizei economico-financiare;


 veţi înţelege rolul analizei economico-fiancaiare în procesul de comunicare internă şi
externă a întreprinderii.

1.1. Analiza economico-financiară ca metodă de cercetare, ştiinţă a interpretării şi element


al practicii economice
A analiza, conform Dicţionarului explicativ al limbii române, înseamnă a cerceta un
întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. Analiza, potrivit aceleiaşi surse, este
o metodă ştiinţifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte.
Transpunsă în domeniul economic, analiza este o metodă de cercetare a
fenomenelor/proceselor economico-financiare, bazată pe descompunerea acestora în părţile lor
constitutive, până la cele mai simple elemente, cu scopul identificării şi eliminării complexului
de cauze care imprimă tendinţe nefavorabile fenomenelor/proceselor studiate. Pentru că
reprezintă un mijloc de cunoaştere a realităţii prin intermediul cauzelor, analiza are un rol
gnoseologic concretizat în:

 stabilirea structurii fenomenelor/proceselor studiate;


 cercetarea fiecărui element structural (componentă) în parte;
 stabilirea relaţiilor cauzale dintre componente;
 descoperirea legităţilor care au stat la baza formării şi evoluţiei fenomenului/procesului
supus analizei;
 identificarea cauzelor care au determinat apariţia fenomenului/procesului;
 formularea concluziilor şi trasarea cadrului evoluţiei viitoare a fenomenului/procesului
analizat.

Numeroşi autori percep analiza economico-financiară ca pe o ştiinţă a interpretării,


care combină în mod inteligent şi realizează corelaţii logice între cunoştinţe şi informaţii
fundamentate de ştiinţele economice.

Ansamblul informaţiilor culese, tratate, prelucrate după un demers metodologic şi


interpretativ propriu, permite elaborarea judecăţilor şi aprecierilor asupra
fenomenelor/proceselor economico-financiare studiate.

Este adevărat că analiza economico-financiară solicită deschiderea spre discipline cum ar


fi: contabilitatea, finanţele, economia întreprinderii, statistica, managementul etc. Acest fapt
permite înţelegerea derulării logice a anumitor fenomene economico-financiare, dar face dificilă
delimitarea clară a obiectului de studiu al analizei economico-financiare şi reperarea
„frontierelor” sale cu disciplinele menţionate.

Analiza economico-financiară reprezintă un element fundamental al practicii


economice, iar aserţiuna este susţinută de faptul că analiza intervine curent în procesul de
elaborare, evaluare şi control al deciziilor adoptate de echipa managerială din întreprindere.

Cu ajutorul analizei economico-financiare se supraveghează activitatea întreprinderii, se


evaluează starea sa de funcţionalitate ca sistem, se iniţiază măsurile de reglare a
disfuncţionalităţilor întreprinderii şi se fundamentează strategia ei.

În acest fel, analiza economico-financiară reprezintă un instrument al managementului


întreprinderii, susceptibil să faciliteze înţelegerea trecutului şi a prezentului şi să orienteze
acţiunea managerilor în prezent şi viitor. Peter Drucker, consultant american celebru şi autor
de succes al unor cărţi de management, susţine că un manager eficace trebuie să afecteze circa
50% din timpul său analizei economico-financiare. Ignorarea acestui fapt conduce la un
management neperformant.

Standardele Internaţionale de Raportare Financiară încurajează întreprinderile să


însoţească situaţiile financiare de analize, care să studieze:
 principalii factori care determină şi influenţează performanţa;
 modificările mediului în care întreprinderea îşi desfăşoară activitatea (creşterea preţului
materiilor prime, reducerea cererii unor segmente de consumatori, modificarea cursului
de schimb);
 reacţiile întreprinderii la modificările respective şi efectul acestora; politicile de investiţii
şi de dividend;
 sursele de finanţare a întreprinderii;
 politicile de îndatorare şi de gestionare a riscului;
 resursele întreprinderii care nu sunt reflectate în bilanţ (loialitatea şi experienţa
personalului şi managementului, experienţa în managementul mediului etc.).

Utilitatea analizei economico-financiare este continuu şi pe deplin validată de teoria şi de


practica economică.

Analiza economico-financiară este:

1. metodă de cercetare a fenomenelor/proceselor economico-financiare utilizată cu scopul


identificării şi eliminării complexului de cauze care imprimă tendinţe nefavorabile
fenomenelor/proceselor studiate;

2. ştiinţă a interpretării care permite elaborarea judecăţilor şi aprecierilor asupra


fenomenelor/proceselor economico-financiare studiate;

3. instrument al managementului folosit în procesul de elaborare, evaluare şi control al


deciziilor adoptate de echipa managerială din întreprindere şi un mijloc de comunicare cu
stakeholder-ii.

1.2. Conţinutul analizei economico-financiare


Analiza economico-financiară se constituie ca o disciplină de studiu care are un obiect şi
o metodă proprie şi se fundamentează pe un ansamblu de principii şi cunoştinţe proprii.

1.2.1. Obiectul de studiu al analizei economico-financiare

Obiectul de studiu al analizei îl reprezintă cercetarea sistemică, într-o viziune statică


sau dinamică, istorică sau prospectivă, a fenomenelor/proceselor economico-financiare care se
produc la nivel microeconomic, macroeconomic, regional, internaţional etc.

La originea producerii şi variaţiei unui fenomen/proces economico-financiar stau anumite


cauze. Analiza economico-financiară parcurge drumul invers evoluţiei reale a
fenomenului/procesului cercetat. Ea pleacă de la efectele (rezultatele) generate de cauzele
respective, către elementele structurale, factorii care au contribuit la apariţia
fenomenului/procesului, ajungând până la identificarea cauzelor, considerate finale din punctul
de vedere al analizei, dar iniţiale din punctul de vedere al apariţiei fenomenului/procesului
studiat.
- Rezultatul este expresia finală a fenomenului/procesului supus analizei, care se
exprimă, de regulă, sub forma unor indicatori (profit, cifră de afacei, rentabilitate, solvabilitate,
cotă de piaţă, productivitate a muncii, fond de rulment, viteza de rotaţie a stocurilor etc.).
- Elementele sunt părţi constitutive ale fenomenului/procesului analizat.
- Factorii explică schimbările din starea fenomenelor/proceselor analizate. Ei se urmăresc
în mod succesiv, trecând de la factorii cu acţiune directă la cei cu acţiune indirectă, până la
stabilirea cauzelor finale din punct de vedere al analizei.
- Cauzele reprezintă componentele elementare ale fenomenului/procesului analizat, care
generează sau concură la apariţia lui. Unii autori le denumesc „împrejurări” care, în anumite
condiţii, provoacă şi explică apariţia unui fenomen/proces.

Nu este obligatoriu ca în urma aplicării procedeului descompunerii în trepte a


fenomenului/procesului analizat să fie identificate toate componentele menţionate anterior,
deoarece, în cazul fenomenelor simple, factorii se pot identifica chiar cu cauzele.

Între componentele amintite se stabilesc o serie de legături, numite relaţii cauzale, care se
prezintă sub formă de conexiuni complexe, ale căror puncte nodale sunt reprezentate de factori.
Fiecare dintre aceştia are simultan valoare de cauză şi de efect, determină şi sunt determinaţi.
Analiza relaţiilor cauzale permite selectarea şi ordonarea factorilor în funcţie de intensitatea şi
sensul acţiunii lor asupra fenomenului/procesului analizat.

Sistematizarea acţiunii factorilor prin reprezentarea lor sub forma schemei de analiză
contribuie la creşterea operativităţii în munca de analiză şi de interpretare a rezultatelor. Natura
diferită a relaţiilor cauzale (de tip determinist sau funcţional şi de tip statistic sau stohastic)
impune utilizarea unor procedee de analiză specifice (substituţia în lanţ şi procedeul balanţier, în
cazul primului tip de relaţii, şi metodele statistico-matematice, în cazul celui de-al doilea).
Cercetarea fenomenelor/proceselor economico-financiare şi a structurii lor este facilitată de
reprezentarea lor sub formă de modele simbolice care, deşi simplifică realitatea obiectivă, oferă
un plus de cunoaştere.

1.2.2. Metodologia analizei economico-financiare

Metodologia analizei economico-financiare se constituie dintr-un ansamblu de metode,


tehnici şi procedee de cercetare care arată calea pe care trebuie să o urmeze gândirea analistului
pentru a emite judecăţi, explicite sau implicite, asupra obiectului analizei.

Metoda analizei economico-fianciare presupune un demers în patru trepte: descompunerea sau


divizarea rezultatelor; compararea; cuantificarea influenţei factorilor; generalizarea
(interpretarea) rezultatelor analizei.

Descompunerea sau divizarea rezultatului se realizează printr-un studiu calitativ-


deductiv asupra fenomenului/procesului analizat, cu scopul stabilirii elementelor lui structurale şi
a relaţiilor cauzale dintre componente. Descompunerea este frecvent utilizată atunci când se
doreşte aprofundarea cercetării unui fenomen/proces economico-financiar, precum şi localizarea
în timp şi spaţiu a provenienţei modificării acestuia. Prin descompunere se crează posibilitatea
lărgirii sferei comparaţiei, de la nivelul global al rezultatelor la cel al elementelor structurale,
existând posibilitatea identificării unor caracteristici care, prin analiza rezultatului global, nu ar fi
putut fi descoperite. De asemenea, descompunerea este o premisă pentru aplicarea tehnicilor
analizei factoriale.
Compararea s-a impus în analiza economico-financiară pentru că orice rezultat se
analizează nu ca o mărime în sine, ci în raport cu o bază de referinţă, obţinându-se astfel
informaţii mai relevante cu privire la aspectul analizat. Abaterile rezultate din comparaţii se
separă pe factorii de influenţă şi pe cauzele care le-au determinat.
Cuantificarea influenţei factorilor se realizează prin aplicarea efectivă a unor tehnici şi
procedee cantitative de analiză pentru a măsura acţiunea fiecărui factor asupra rezultatelor.
Recurgerea diferenţiată la procedeele şi tehnicile de analiză este determinată, în general, de:
obiectul analizei; profunzimea acesteia; sursele de informaţii disponibile; tipurile de relaţii
cauzale dintre factori; orientarea analizei numai spre acţiunea de informare şi/sau spre procesele
de elaborare, evaluare şi control al deciziilor. Bogăţia metodelor şi amploarea câmpului lor de
aplicare fac din analiză un element fundamental al raţionamentului economico-financiar şi al
practicii.
Generalizarea rezultatelor analizei implică reunirea, printr-un demers intuitiv, a tuturor
aspectelor rezultate în urma parcurgerii treptelor anterioare de analiză. Se doreşte, astfel,
formarea unei imagini de ansamblu asupra fenomenului/procesului studiat şi reţinerea
concluziilor semnificative care să conducă la formularea măsurilor de îmbunătăţire a situaţiei
analizate.

1.2.3. Tehnici şi procedee utilizate în analiza economico-financiară


Din „arsenalul” de tehnici şi procedee de analiză se selectează cele care corespund cel
mai bine particularităţilor fenomenului/procesului studiat, aşa cum relevă Tabelul nr. 1.

Tabelul nr. 1. Tehnici de analiză economico-financiară


Tehnici de analiză Posibilitatea utilizării Destinaţia
Tehnici factoriale de analiză:
Analiză curentă, post Analiza economico-financiară: potenţial intern,
- procedeul substituţiei în lanţ;
factum şi previzională; costuri; performanţele activităţii de exploatare;
- procedeul balanţier;
- procedeul calculului matricial;
Analiză de structură
Tehnici specifice analizei situaţiilor Analiza financiară: structura activului şi pasivului
curentă şi post factum;
financiare: bilanţier; structura contului de profit şi pierdere; SIG;
- tehnica rapoartelor („ratio analysis”); structura modificărilor capitalului propriu; structura
Analiză cronologică şi
- tehnica fluxurilor; fluxurilor de trezorerie; ratele de rentabilitate; ratele de
de trend;
- tehnica cost-volum-profit; rotaţie; ratele de lichiditate şi solvabilitate; fluxuri
- calculul marginal; financiare; fluxuri de trezorerie; previzionarea riscului;
Analiză de grup;
Tehnici specifice analizei discriminant: Analiza de predicţie a riscului de faliment: modelul E.
Analiză previzională
- tehnica scorurilor; Altman; modelul Conan &Holder etc.;
Alte tehnici statistice de analiză:
- tehnici de grupare (algoritmul ierarhic Analiză curentă, post
Analiza: de grup; probabilistică a riscului; de
al lui Ward, algoritmul k-medii etc.); factum şi previzională;
optimizare a unor funcţii;
- corelaţia statistică şi regresia;
- cercetarea operaţională;

Tehnicile factoriale de analiză cuantifică influenţa succesivă a factorilor asupra


fenomenului/procesului analizat prin intermediul procedeului substituţiei în lanţ şi al
procedeului balanţier.

Tehnicile specifice analizei situaţiilor financiare sunt utilizate în cadrul analizei financiare şi
facilitează elaborarea judecăţilor asupra situaţiilor financiare ale întreprinderii,
transformând datele cuprinse în acestea în informaţii relative la: performanţele economico-
financiare, poziţia financiară a întreprinderii, riscul economic şi financiar cu care se confruntă,
perspectivele de creştere a întreprinderii.
Tehnicile specifice analizei discriminante fac parte din categoria tehnicilor statistice, dintre care
cea mai cunoscută este tehnica scorurilor, folosită pentru a indica starea de vulnerabilitate şi
disfuncţionalitate a întreprinderii.

Studiul metodologiei analizei economico-financiare relevă o evoluţie a acesteia de la


o analiză statică şi deterministă, bazată pe studierea unei singure variabile sau a unui număr
foarte redus de variabile, spre o analiză dinamică şi probabilistică, care cercetează un număr
mare de variabile, ţinând seama de gradul de risc asociat dinamicii lor.

1.3. Etapele procesului de analiză economico-financiară


Pentru desfăşurarea practică a demersului analizei economico-financiare este necesară
parcurgerea unor etape, a căror respectare condiţionează calitatea analizei:
a) Precizarea tematicii analizei;
b) Organizarea muncii de analiză;
c) Culegerea materialului informaţional;
d) Verificarea informaţiilor utilizate în analiză;
e) Prelucrarea informaţiilor;
f) Analiza propriu-zisă;
g) Interpretarea rezultatelor analizei şi formularea concluziilor.

Realizare practică a analizei economico-financiară implică parcurgerea a trei faze: faza


descriptivă (bazată pe informaţiile credibile relative la fenomenele/procesele supuse analizei),
faza explicativă a rezultatelor derivate din analiza propriu-zisă (cu accent pe formularea
concluziilor şi identificarea cauzelor), faza creativă (constă în formularea propunerilor şi a
măsurilor de redresare a aspectelor negative constatate prin analiză).

"Les dirigeants et les actionnaires doivent se rappeler que la comptabilité est un support à
l'analyse, mais ne peut en aucun cas la remplacer."

Warren Buffett

1.4. Tipologia analizei economico-financiare


Complexitatea fenomenelor/proceselor economice, varietatea situaţiilor care fac necesară
realizarea analizelor economico-financiare, precum şi diversitatea participanţilor la viaţa
economică, interesaţi de rezultatele analizei, determină îmbinarea mai multor tipuri de analiză,
care se completează reciproc.
a) După raportul dintre momentul în care se efectuează analiza şi cel al desfăşurării
fenomenului/procesului analizat, distingem:
- analiza post factum (retrospectivă sau analiza realizării obiectivelor);
- analiza previzională (prospectivă).
b) Din punctul de vedere al însuşirilor esenţiale ale fenomenului analizat, deosebim:
- analiza calitativă;
- analiza cantitativă.
c) După nivelul la care se desfăşoară analiza, distingem:
- analiză microeconomică;
- analiză macroeconomică.
d) După modul de urmărire în timp al fenomenelor/proceselor, evidenţiem:
- analiza statică;
- analiza dinamică.
e) După obiectivele analizei, reliefăm:
- analiza tehnico-economică;
- analiza economică;
- analiza economico-financiară;
- analiza financiară;
- analiza diagnostic.
Clasificarea analizei, după criteriile anterior prezentat, nu este exhaustivă. Noi criterii de
clasificare pot apărea concomitent cu evoluţia teoriei şi practicii în domeniu.

1.5. Utilizatorii informaţiilor analizei economico-financiare


Analiza economico-financiară joacă un rol important în procesul de
raportare/comunicare internă şi externă a întreprinderii. Ea oferă informaţii de calitate şi
judecăţi cu valenţe superioare necesare partenerilor interni şi externi (manageri, investitori,
creditori, sindicate, fisc, organe de anchetă etc.) pentru dezvoltarea unor relaţii contractuale
echilibrate. Partenerii întreprinderii (stakeholder) au obiective şi aspiraţii proprii, în raport
cu care doresc să deţină informaţii derivate din analiză (Tabelul nr. 2.).

Tabelul nr. 2. Utilizatorii informaţiilor derivate din analiza economico-finaniară


Stakeholder Obiective/aspitaţii Informaţii utile
-Performanţele economico-financiare şi riscurile asociate obţinerii lor;
Profit, dezvoltarea
- Relaţiile întreprinderii cu clienţii şi furnizorii;
durabilă a
- Poziţia întreprinderii în raport cu concurenţii;
întreprinderii,
Manageri - Perspectivele de creştere a întreprinderii;
excelenţă
- Eficienţa utilizării resurselor;
profesională,
-Alte informaţii necesare controlului intern de gestiune, adoptării deciziilor de
prestigiu, carieră
finanţare şi investiţii, fundamentării strategiei întreprinderii.
- Rentabilitatea şi riscurile aferente proiectelor de investiţii;
Creşterea valorii de
- Fluxurile de trezorerie;
piaţă a acţiunilor,
Investitori/ - Rezultatul net pe acţiune, dividendul pe acţiune, coeficientul de capitalizare
dividende, creşterea
Acţionari bursieră, rata de capitalizare a profitului, randamentul global al plasamentului;
puterii decizionale a
- Poziţia financiară a întreprinderii în care se investeşte;
acţionarilor
- Valoarea de piaţă a întreprinderii.
- Bonitatea clienţilor: lichiditatea, solvabilitatea, capacitatea clienţilor de a rambursa
Performanţă prin
la scadenţă datoriile şi dobânzile aferente;
politici de creditare
Creditori - Autonomia financiară, riscul de insolvabilitate a clienţilor;
şi plasamente
- Capacitatea întreprinderii de a realiza profit şi politica sa de dividende,
eficiente
perspectivele de creştere durabilă a întreprinderii.
- Performanţele întreprinderii;
Siguranţa locului de
- Productivitatea muncii;
Salariaţi muncă, salarii
- Corectitudinea politicii de salarizare şi a drepturilor salariale;
ridicate
- Participarea salariaţiilor la profit.
Creşteri bugetare - Profitul întreprinderii;
Fiscul
prin prelevări fiscale - Profitul reinvestit.
Produse/servicii de
-Valoarea creditelor comerciale primite şi a datoriilor comerciale acordate;
calitate la preţuri
-Lichiditatea întreprinderii, termenele de recuperare a creanţelor comerciale,
Clienţi/Furnizori avantajoase,
termenele de plată a datoriilor către furnizori;
perenitatea relaţiillor
- Perspectivele de creştere a întreprinderii.
comerciale
Analişti - Performanţele economico-financiare;
financiari/ - Poziţia financiară a întreprinderii;
Excelenţă
evaluatori/ -Riscurile economice, financiare, de insolvabilitate ale întreprinderii;
profesională
auditori/ - Valoarea întreprinderii;
organe judiciare - Perspectivele de creştere a întreprinderii.
Protecţia - Performanţele reale ale întreprinderii;
consumatorilor, - Externalităţile întreprinderii;
Alţi „actori
protecţia mediului, - Costurile sociale provocate de întreprindere;
sociali”
asigurarea calităţii - Procentul din cifra de afaceri alocat de întreprindere pentru acţiuni de
vieţii responsabilizare socială.

LUCRARE DE VERIFICARE AFERENTĂ UNITĂŢII DE STUDIU 1.


A. Răspundeţi pe scurt la următoarele întrebări:
1. Care sunt accepţiile analizei economico-financiare? Descrieţi-le.
2. Ce reprezintă cauzele şi relaţiile cauzale în procesul analizei economico-financiare?
3. Standardele Internaţionale de Raportare Financiară încurajează întreprinderile să
însoţească situaţiile financiare de analize. Precizaţi care sunt aspectele de analizat în
optica acestor standarde.
4. Care sunt utilizatorii informaţiilor derivate din analiza economico-financiară? Descrieţi
informaţiile necesare investitorilor.
5. Enumeraţi etapele procesului de analiză economico-financiară şi descrieţi la liberă
alegere două dintre acestea.
6. Prin ce se diferenţiază analiza financiară de analiza diagnostic a unei întreprinderi?

B. Alegeţi răspunsurile corecte:


1. Treptele metodei analizei economico-financiare sunt:
a) aplicarea tenicilor specifice analizei discriminant;
b) generalizarea rezultatelor;
c) culegerea materialului informaţional;
d) descompunerea (divizarea) rezultatelor;
e) cuantificarea influenţei factorilor;
f) compararea.
2. Recunoaşteţi tehnicile specifice analizei situaţiilor financiare:
a) tehnica rapoartelor;
b) procedeul calculului matricial;
c) tehnica fluxurilor;
d) tehnica cost-volum-profit;
e) cercetarea operaţională;
f) calculul marginal.
3. Analiza post-factum:
a) are în vedere trecutul şi/sau prezentul;
b) presupune determinarea evoluţiei viitoare a fenomenelor economico-financiare;
c) studiază mai multe variante ale fenomenului analizat;
d) operează cu variabile şi informaţii cunoscute, certe;

C. Analizaţi comparativ şi critic (avantaje/dezavantaje) tehnicile analizei economico-


financiare.

Total: 10 puncte (câte 1 punct pentru fiecare răspuns de la A; câte 0,5 puncte pentru
fiecare raspuns de la B; 1,5 puncte pentru C; 1 punct din oficiu.)

BIBLIOGRAFIE

Achim, M. V., Borlea S. N., Ghid pentru analiza-diagnostic a stării financiare, Ed. Risoprint Cluj
Napoca, 2017
Bondoc, M. D., Analiza performanţelor entităţilor economice, Ed. Sitech, Craiova, 2014
Lala-Popa, I., Miculeac M., Analiză economico-financiară, Elemente teoretice si studii de caz,
Ed. Mirton, Timişoara, 2009
Hristea, A.M., Analiza economică și financiară a activității întreprinderii. De la intuiție la
știință, Volumele 1 şi 2 (ediția a doua), Ed. Economică Bucureşti, 2015
Marion, A., Analyse financière. Concepts et Méthodes, 4e édition, Dunod, Paris, 2007
Mironiuc, M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii, Editura
Sedcom Libris, Iaşi, 2006
Mironiuc, M., Analiză economico- financiară. Performanţă. Pozitie financiară. Risc, Ed.
Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, 2009
Pantea, M. I., Analiză economico-financiară - instrument al managementului întreprinderii,
Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2017
Petrescu, S., Analiză şi diagnostic-financiar-contabil. Ghid teoretico-aplicativ, Ediţia a II-a,
revizuită şi adăugită, Editura CECCAR, Bucureşti, 2008
Robu, V., Anghel I., Şerban E.-C., Analiza economico-financiară a firmei, Ed. Economică,
Bucureşti, 2014
Vâlceanu, Gh., Robu, V., Georgescu, N., Analiză economico-financiară, Ediţia a doua revizuită
şi adăugită, Editura Economică, Bucureşti, 2005

Bibliografie imperativă:

Petrescu, S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil, ediţia a III-a, Ed. CECCAR,


Bucureşti, 2010 (Analiza ratelor de structură a bilanţului, pp. 214-216);

Robu, V., Anghel I., Şerban E.-C., Analiza economico-financiară a firmei, Ed. Economică,
Bucureşti, 2014 (Analiza structurii activului; Analiza structurii surselor de finanţare, pp.
429-434);

Siminica, M., Diagnosticul financiar al firmei, Ed. Sitech, Craiova, 2010 (Analiza structurii
activului şi pasivului, pp. 37-54).