Sunteți pe pagina 1din 143

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE MECANICĂ

Ș.l. Univ. Dr. Ing. Geonea Ionuț-Daniel

CRAIOVA

2018

1
Capitolul I

1. ESTIMAREA PARAMETRILOR CINEMATICI ȘI DINAMICI

AI TRANSMISIEI

1.1.Schema cinematică

Schema cinematică a reductorului proiectat este prezentată în fig. 1.

D II F
2K
III
1t 2c
1c
B 1K

A
C
E
2t

Fig. 1. Schema cinematic a reductorului.

Notaţiile folosite sunt:

2
I, II, III arbori.

A, B, C, D, E, F – lagăre cu rulmenţi.

A, B, lagăre cu rulmenţi cu role conice.

C, D, E, F – lagăre cu rulmenti cu bile.

1c, 2c – roţile angrenajului cilindric cu dinţi înclinaţi.

1k, 2k – roţile angrenajului conic.

1t, 2t – rotile transmisiei prin curele.

ME –motor electric.

1.2.Estimarea randamentului pe treptele transmisiei

-Randamentul între motor si arborele I

ηm −=
1 η=
t 0.96 , unde ηt -randamentul transmisiei prin curele.

-Randamentul între arborele I şi II

η I − II =ηk ⋅ηl 2 ⋅ηe

Unde, in relatie intervin randamentul angrenajului conic, al lagarelor cu rulmenti şi


al etansarilor.

η I − II = 0.94 ⋅ 0.992 ⋅ 0.98 = 0,902

-Randamentul intre arborele II si III

η II − III =ηc ⋅ηl 4 ⋅ηe 4 = 0,95 ⋅ 0.994 ⋅ 0,984 = 0,841

1.3. Calculul puterilor pe arborii transmisiei

Se cunoaşte, puterea pe arborele de ieşire Pe = PIII

PIII PIII 13.9


η II − III = ⇒ PII = = = 16.527 KW
PII η II − III 0.841

PII P 16.527
ηI −I = ⇒ PI = II = = 16.527 KW
PI η I − II 0.902

3
PI P 18.323
ηm− I = ⇒ Pm = I = = 19.087 KW
Pm ηm− I 0.96

1.4. Alegerea motorului electric de acţionare

Din catalogul de motoare, pentru turaţia de sincronism de 1500 rot/min se


alege un motor cu puterea nominală mai mare sau egală cu puterea pe arborele
motor: Pn ≥ Pm .

Am ales motorul, de tipul B3-180Lx22x1500A

L AC

F
HC

G
H

BA AA K
E C B A
BB AB

Fig. 2. Dimensiunile motorului electric [Catrina Gh., pag. 205]

Repartizarea rapoartelor de transmitere pe treptele transmisiei

Se cunoaşte din temă, i = 6,5

Raportul de transmitere total: i = it ⋅ ik ⋅ ic .

Unde: it -este raportul de transmitere al transmisiei prin curele;

ik -raportul de transmitere al angrenajului conic;

ic - raportul de transmitere al angrenajului cilindric.

Se adoptă it = 1, 4...1,8. Alegem it = 1, 6

4
i
Se calculează: iR = unde iR= ik ⋅ ic .
it

6,5
=
iR = 4, 062
1, 6

Se calculează
= =
ik 1, 2...1, 25 iR 1,=
22 4, 062 2, 46

Se standardizează, si avem raportul de transmitere al angrenajului conic, iK STAS = 2,5 .

i 4, 062
Se calculează,
= ic =R
STAS
= 1, 625
iK 2,5

Se standardizează, și avem raportul de transmitere al angrenajului cilindric,


ic STAS = 1, 6 .

1.5. Calculul turaţiei de funcţionare a motorului electric.

Se face cu relaţia:

Pm
ns ± ns2 − 4nn ( ns − nn ) ⋅
Pn
nm1,2 =
2

ns - turaţia de sincronism a motorului electric.

nn - turaţia nominală a motorului electric.

Pm - puterea pe arborele motorului

Pn - puterea nominală a motorului electric.

19.087
1500 ± 15002 − 4 ⋅1460 (1500 − 1460 ) ⋅
nm1,2 = 22 1465.45rot / min
2

1.6. Calculul turaţiilor pe arborii transmisiei


nm 1465, 45
n=
I = = 915,906 rot/min
it 1, 6

5
nI 915.906
n=
II = = 366.362 rot/min
ik 2.6

nII 366.362
n=
III = = 228.976 rot/min
ic 1.6

1.7. Calculul momentelor de torsiune pe arbori

Se face cu relaţia:
P
=
T 9,55 ⋅106 [ Nmm]
n

Unde, P este puterea pe arbore în kW, iar n este turaţia în rotaţii pe minut.
PI 18.323
TI =9,55 ⋅106 =9,55 ⋅106 =191050.883 Nmm
nI 915.906

PII 16.527
TII =9,55 ⋅106 =9,55 ⋅106 =430811.192 Nmm
nII 366.362

PIII 13.9
TIII =
9,55 ⋅106 =
9,55 ⋅106 =
579733.247 Nmm
nIII 228.976

Valorile parametrilor cinematici și dinamici sunt centralizate în tabelul 1.

Tabelul 1

Arbore Turaţie Putere, Moment de


[rot/min] [KW] torsiune
[Nmm]

I n I =915,906 P I =18,323 191050.883 i K =2,5


II n II =366,362 P II =16,527
430811.1 i c =1,6
III n III =228,976 P III =13,9
579733.2

6
Calculul transmisiei prin curele

2. CALCULUL TRANSMISIEI PRIN CURELE

2. Calculul transmisiei prin curele trapezoidale cu arbori drepţi

7
Calculul transmisiilor prin curele
2.1. Algoritm de calcul pentru transmisiile prin curele trapezoidale cu arbori drepţi
Nr Denumirea Simbol
Formula de calcul Observaţii
crt parametrului U.M.
0 1 2 3 4
Puterea nominală la P
1 Dată de bază P m=19,087 kW
arborele conducător [kW]
Tipul maşinii motoare şi antrenate,
Dată de bază
2 Regimul de lucru - numărul de ore de funcţionare în
Uniform 24 ore, regimul dinamic
Factorul maşinii Cm
3 Tabelul 2.1 – Anexa A2. 0
motoare (de antrenare) [-]
Factorul maşinii de Ca
4 Tabelul 2.2 – Anexa A2. 2
lucru (antrenate) [-]
Factorul timpului de Cl
5 Tabelul 2.3 – Anexa A2. 1
lucru [-]
CT
6 Factorul tipului curelei Tabelul 2.4 – Anexa A2. 1
[-]
Coeficientul de Cs Cs = 1 + (0,075Cm + 0,1Ca + 0,1Cl )CT
7 1,3
supasarcină [-]
Puterea de calcul la Pc
8 Pc = P ⋅ Cs = 19, 087 ⋅1,3 P c =24,813
arborele conducător [kW]
Turaţia roţii n1 Dată de bază n 1 =1465,45
9
conducătoare [rot/min]
Se recomandă i ≤ 10
i i=
n1
=1,6 i ≤ 1transmisie reductoare
10 Raportul de transmitere
[-] n2 0 < i < 1 transmisie amplificatoare

8
Calculul transmisiilor prin curele
0 1 2 3 4
Se alege din nomogramă astfel: Pentru punctele (P c, n 1 ) situate în
apropierea liniilor oblice din figuri,
-pentru curele trapezoidale clasice din figura 2.1 calculul se va realiza pentru
11 Tipul curelei - – Anexa A2; ambele tipuri de curele despărţite
-pentru curele trapezoidale înguste din figura 2.2 de linia oblică, urmând să se
– Anexa A2. adopte soluţia cu gabaritul cel mai
Se alege curea de tip SPA mic (număr de curele mai mic).
Pentru obţinerea gabaritelor
reduse, dacă nu există restricţii, se
aleg diametrele primitive cele mai
Se alege funcţie de tipul curelei respectându-se mici prescrise de STAS 1162-67
Diametrul primitiv al D p1
12 prescripţiile din STAS 1162-67.
roţii conducătoare [mm] (Anexa A2 – tabelele:
( Anexa A2 – tabelele: 2.5,...,2.8) 2.5,...,2.8)
Anexa A2 – figura 2.3.
D p1 =224
Valoarea obţinută se rotunjeşte la
valoarea cea mai apropiată din
Diametrul primitiv al D p2 STAS 1162-67 dacă nu sunt
13 restricţii.
roţii conduse [mm] D p 2 = i ⋅ D p1 =1,6*224=358,4
(Anexa A2 – tabelele:
2.5,...,2.8)
Diametrul primitiv
D pm D p1 + D p 2 224 + 358, 4
14 mediu al roţilor de D pm = = = 291, 2 Anexa A2 – figura 2.3.
[mm] 2 2
curea
Diametrul primitiv
D p 0 = (1...1,5) ⋅ D p1
D p0 Anexa A2 – figura 2.3.
15 mediu al rolei de
[mm]
întindere
9
Calculul transmisiilor prin curele
0 1 2 3 4
(
0,7(D p1 + D p 2 ) ≤ A ≤ 2 D p1 + D p 2 )
Distanţa dintre axe A Se alege o valoare între cele două
16 0, 7 ⋅ 582, 4 ≤ A ≤ 2 ⋅ 582, 4
preliminară [mm] limite.
407, 68 ≤ A ≤ 1164,8

Unghiul dintre ramurile γ D − D p1 358, 4 − 224


17 = γ 2=
arcsin p 2 = 0, 224
2 arcsin 0,224 rad=12,84 deg
curelei [rad.] 2A 2 ⋅ 600

Unghiul de înfăşurare β1
18 β1 = π − γ = 3,14 − 0, 224 2,917
pe roata mică [rad.]
Unghiul de înfăşurare Β2
19 β1 = π + γ = 3,14 + 0, 224 3,365
pe roata mare [rad.]
γ Lungimea primitivă a curelei se
Lp = 2 ⋅ A ⋅ cos + β1 D p1 + β 2 D p 2 =
2 rotunjeşte la valoarea
Lungime primitivă a Lp
20 0, 224 standardizată cea mai apropiată
curelei [mm] 2 ⋅ 600 ⋅ cos + 2,917 ⋅ 224 + 3,365 ⋅ 358, 4 = 3059, 421
2 (Anexa A2 – tabelul 2.9).
L p =3150
După calcularea distanţei dintre
Lp − ( β1 D p1 + β 2 D p 2 ) 3150 − ( 653, 408 + 1206, 016 )
Distanţa dintre axe = A A = axe se recalculează unghiurile γ,
21
definitivă γ 0, 224 β 1 , β 2 şi se verifică L p .
[mm] 2 cos 2 ⋅ cos
2 2 A=649,836 mm
Se recomandă ca viteza periferică
Viteza periferică a v π ⋅ D p1 ⋅ n1 3,14 ⋅ 224 ⋅1465, 45 să nu depăşească valorile:
22 = v = = 17,187
curelei [m/s] 6 ⋅10 4
6 ⋅10 4 -30 m/s la curelele clasice;
-40 m/s la curelele înguste.
Pentru valori intermediare ale lui
23 Coeficientul de lungime cL Anexa A2 – tabelul 2.9. L p coeficientul se determină prin
interpolare. c L =1,04
10
Calculul transmisiilor prin curele
0 1 2 3 4
Pentru valori intermediare ale
unghiului β1 coeficientul se
Coeficientul de determină prin interpolare.
24 cβ Anexa A2 – tabelul 2.10.
înfăşurare cβ = 0,97

Pentru calcule exacte P 0 se obţine


P0 prin interpolare liniară după turaţie
Puterea nominală [kW] Anexa A2 – tabelele: 2.11,...,2.22. şi raportul de transmitere când
25
transmisă de o curea sau tabelele 7…18 din STAS 1163-71 diametrul primitiv al roţii mici este
standardizat.
P 0 =12,9
Pc
=z0 , z0 ∈ N
Numărul preliminar de cL ⋅ cβ ⋅ P0
26 z0 1,906, Se alege 2
curele 24,813
=z0 = 1,906
1, 04 ⋅ 0,97 ⋅12,9
Coeficientul numărului
27 cz Anexa A2 – tabelul 2.23. 0,95
de curele
z0
z= , z∈N
28 Numărul de curele z cz z ≤ 8 (excepţional z ≤ 12).
z=3 curele
În numărul de roţi x intră şi rolele
de întindere.
Numărul de roţi ale x=2
29 x Rezultă constructiv din configuraţia transmisiei
transmisiei

11
Calculul transmisiilor prin curele
0 1 2 3 4
Se recomandă ca la :
-curelele cu inserţie reţea f ≤ 40
Frecvenţa încovoierilor f f =
103 ⋅ x ⋅ v 103 ⋅ 2 ⋅17,187
= Hz;
30 -curelele cu inserţie şnur f ≤ 50
curele [Hz] Lp 3150
Hz.
f=10,912
Forţa periferică Fu Fu = 10 2
Pc
= 102 ⋅
24,813
=
144,370
31 144,370
transmisă [N] v 17,187
Forţa de întindere a F0
32 F0 =(1,5…2)Fu = 1,5 ⋅144,370 =
216,556 216,556
curelei [N]
Distanţele de modificare a
Distanţele de distanţei între axe se referă numai
la transmisiile fără role de
modificare a distanţei X1 X 1 ≥ 0,03L p = 0,3 ⋅ 3150 =
95 întindere:
33 intre axe în vederea X 1 este distanţa în sensul
montări şi întinderii X2
X 2 ≥ 0,015L p =0,15 ⋅ 3150 =48 întinderii;
curelei X 2 este distanţa pentru montarea
curelelor.
Forţa de încărcare pe Ft0 Ft 0 =
γ 
2 F0 cos   =2 ⋅ 216,556 ⋅ cos
12,861
=
430,387
34 430.387
arbori [N] 2 2

12
Angrenaje cilindrice

3. PROIECTAREA ANGRENAJULUI
CILINDRIC

3.1. Calculul de dimensionare al angrenajelor cilindrice evolventice


32. Calculul geometric şi cinematic al angrenajelor paralele cilindrice
evolventice

13
Angrenaje cilindrice
3.1. Calculul de dimensionare al angrenajelor cilindrice evolventice
Nr Simbol
Denumirea elementului Relaţii de calcul şi recomandări Observaţii
crt U. M.
0 1 2 3 4
A. DATE INIŢIALE
Numărul treptelor de încărcare j 1 2 3 … n
Puterea de intrare pe cele j trepte de P 1j P1 = 18.323KW
1
încărcare [KW]
Turaţia la intrare pe fiecare treaptă de n 1j n1 = 915.906rot / min
2
încărcare [min-1]
Durata de funcţionare pe fiecare treaptă D hj
3 15000 ore
de încărcare [ore]
1
la reductoare u=i şi la multiplicatoare u = , iar
i i
Raportul de transmitere şi raportul
4 u valorile la reductoare şi multiplicatoare i cSTAS =1.6
numărului de dinţi
[-] conform STAS 6012-82 (Anexa A.4 – Tabelul
4.1.).
- tipul maşinii motoare; Motor electric
- tipul maşinii de lucru; asincron trifazat
5 Condiţii de funcţionare -
- precizia de lucru; clasa a VII a
- siguranţa necesară în funcţionare, etc. normala
B. DATE ADOPTATE
6 Tipul angrenajului şi schema cinematică -
Dantura
7 Tipul danturii - - dreaptă, dantură înclinată sau dantură în V.
inclinata
14
Angrenaje cilindrice
0 1 2 3 4

Duritate
Se va analiza

Tratament (1)
σ 02 [MPa]

σ 1 [MPa]
8 Tabelul 4.3 din

σ r [MPa]
material
Nr. roţii

Simbol
Anexa A.4

[MPa]

[Mpa]
flanc
miez
HB 2 =0,85HB 1
Materialele şi tratamentele termice ale
- sau
roţilor dinţate 41Mo
1
Cr11
900 500 260 CR 2400 5000 HRC 1 =40…50
41Mo HRC 2 =25…30
2 900 500 260 CR 2400 5000
Cr11
(1)
C.R. - călire şi revenire înaltă; C.I.F. – călire prin inducţie;
C.F.L. – călire cu flacără; Nb – nitrurare în baie; Ng – nitrurare în
mediu gazos.
TPC i TPCi=6
TPL Conform STAS 6273-81 şi STAS 12192-84 TPL=6
9 Precizia de execuţie
TAJ, (vezi Figura 4.1 şi tabelul 4.4 din Anexa A.4). TAJ=D
T jn Tjn=d
Profilul de referinţă: Conform ST822-82.
α0n [°]
- unghiul de presiune; α0n =20°; h*0a =1,0; h*0f =1,25; c*0 =0,25.
h*0a ,h*0f
10 - coeficientul capului;
C* 0
- coeficientul piciorului;
[-]
- coeficientul jocului.
Se adoptă preliminar astfel:
β
11 Unghiul de înclinare al dintelui β=8°…15° pentru danturi durificate superficial; 10°
[°]
β=15°…24° pentru danturi îmbunătăţite;
15
Angrenaje cilindrice
β=20°…45° pentru danturi în V.
12 Coeficientul diametral ψd ψ d Se adoptă din Anexa A.4 – Tabelul 4.5. 0.4
0 1 2 3 4
C. DATE CALCULATE
10 6 P1 j 3 ⋅ 10 7 P1 j P1 j
T1j = = ⋅ ≈ 955 ⋅ 10 4 .
13
Momentul de torsiune nominal pe treapta T 1j ωj π n1 j n1 j
j [N⋅mm] 16.527
T1 = 9.55 ⋅106 ⋅ = 430811.192 Nmm
366.362
N Hj
Numărul de cicluri de funcţionare pe N Fj N Hj =N Fj =N j =60⋅D Hj ⋅nj
14
treapta j Nj N H =⋅
60 15000 ⋅ 366.362 =
329725.8
[cicluri]
Numărul de cicluri pentru solicitarea Nhst, NFst Nhst=105, NFst, NHB, NFB se iau din Anexa A.4 –
statică şi de bază din diagrama Wöler NHB, Tabelul 4.6.
15
corespunzător solicitărilor de contact şi NFB N HE ≤ 105 , Z Nst = 1
încovoiere [cicluri]
Se aranjează la scară, descrescător după moment
Tj
într-o diagramă T-N momentele pe treptele
[N⋅mm]
16 Ciclograma de încărcare corespunzătore cu numărul de cicluri (Anexa A.4 -
Nj
Figura 4.2).
[cicluri]
T2=430811,192
Se adoptă momentele de torsiune la oboseala de
Momentul de torsiune la oboseala de T1H
contact T1H şi respectiv de încovoiere la piciorul
17 contact şi de încovoiere la piciorul T1F
dintelui T1F, momentele de torsiune corespunzătoare
dintelui [N⋅mm]
lui NHst şi respectiv NFst.

16
Angrenaje cilindrice
0 1 2 3 4
mH
T  2
 T1 j 
mF
 1 j  ⋅ N Hj
=∑ T
N HE11 N FE1 = ∑ 
⋅ N Fj , 
Numărul de cicluri echivalente pentru NHE1  1H   T1F 
18 solicitarea de contact şi respectiv pentru NFE1
solicitarea de încovoiere [cicluri] unde mH şi mF se iau din Anexa A.4 – Tabelul 4.6.

N H =⋅
60 10000 ⋅1500 =
9 ⋅109
Factorul de utilizare datorat maşinii kAm
19 Anexa A.4 – Tabelul 4.7. 1,25
motoare
Factorul de utilizare datorat maşinii de kAl
20 Anexa A.4 – Tabelul 4.8. 1,25
lucru
21 Factorul de utilizare global kA KA=kAm⋅kAl. 1,56
Iniţial se apreciază kv=1,15 (se consideră precizia
angrenajului conform indicaţiilor din STAS 12192-
d1
84) în corelaţie v t1 = ω1 ⋅ ⋅ 10 −3 [m/s]. După
2
22 Factorul dinamic kv 1.15
determinarea aw, d1, z1 se stabileşte din figura 4.4,
Anexa A4, noua valoare kv şi dacă diferă mai mult
de 10 % faţă de kv apreciat iniţial, atunci aw se
recalculează cu noua valoare kv.
Se apreciază iniţial, dacă ψd se adoptă din tabelul
4.5 - Anexa A.4, astfel: pentru angrenaje nerodate:
Factorul repartiţiei sarcinii pe lăţimea
23 kHβ kHβ=1,5; pentru angrenaje rodate sau lepuite: 1.4
danturii la solicitarea de contact
kHβ=1,3…1,4.
Dacă nu se pot respecta indicaţiile din tabelul 4.5 –
17
Angrenaje cilindrice
Anexa A4, atunci se apreciază iniţial o valoare kHβ
şi după stabilirea preliminară a dimensiunilor
angrenajului (aw, d1, b) se determină conform
tabelului 4.9 – Anexa A4, noua valoare kHβ şi la
diferenţe mai mari de 10% se reia calculul pentru
aw.
0 1 2 3 4
Se adoptă astfel:
- la dantura dreaptă: Zε=0,95;
24 Factorul gradului de acoperire Zε - la dantura înclinată cu: ψd≤0,5, Zε=0,95;
0.95
- la dantura înclinată cu: ψd>0,5, Zε=0,88.

Se adoptă astfel:
-kHα=1 pentru angrenaje precise (dantură dreaptă
Factorul repartiţiei frontale a sarcinii la treapta de precizie 1÷7, dantură înclinată
kHα 1
solicitarea de contact treapta de precizie 1÷6);
25
1
- k Hα = pentru angrenaje neprecise.
Z ε2
Figura 4.5 – Anexa A.4, sau calculează cu
următoarea relaţie:
2 cos β b 2.5
ZN = unde βb=arcsin(sinβcosαn).
26 Factorul zonei de contact ZH sin α t
La predimensionare se lucrează cu ZN=2,5.

18
Angrenaje cilindrice
0 1 2 3 4
1
ZE =
ZE 1 − v 2
1 − v 22 
27 Factorul de material π +
1

 189.9
[MPa]  E1 E2 
sau se adoptă din tabelul 4.10 – Anexa A.4.
28 Factorul înclinării dintelui Zβ = Zβ =cos β cos10 . 0,99
2
ψa = ψd . La danturile durificate ψa≈0,25, iar la
29 Coeficientul axial al lăţimii roţilor ψa u +1 0,25
danturile cu HB<3500 MPa ψa=0,3…0,4.
Rezistenţa de bază la oboseala de contact σHlimb
30 Se calculează conform tabelului 4.11 – Anexa A.4. 1100
a flancurilor [MPa]
Factorul de siguranţă admisibil pentru Tabelul 4.12 – Anexa A.4. În mod normal
31 SHP
solicitarea de contact SHP=1,15. 1,15
Se adoptă din tabelul 4.6 – Anexa A.4, în funcţie de
NHE ,
32 Factorul durabilităţii flancurilor ZN 1
calculat la punctul 18.

Când se cunoaşte uleiul în funcţie de ν50°, ZL se


33 Factorul materialelor de ungere ZL alege din figura 4.6 – Anexa A.4, iar dacă nu se 1
cunoaşte se adoptă ZL≈1.

ZR se determină din figura 4.7 – Anexa A.4.


0,95
34 Factorul rugozităţii flancurilor ZR Legătura între Rz şi Ra este aproximativ dată de:
LogRz=0,65+0,97logRa sau Rz≈6Ra.

19
Angrenaje cilindrice
0 1 2 3 4
La predimensionare se adoptă Zv≈1. Dacă se
35 Factorul vitezei periferice Zv cunoaşte viteza periferică atunci se determină din 1
figura 4.8 – Anexa A.4.
Zw=1, la angrenaje normale (roţi dinţate fără
HB − 1300
diferenţe mari de duritate) şi Z w = 1..2 −
1700
36 Factorul raportului durităţii flancurilor Zw pentru danturi la care o roată are duritatea 1
Hβ=1300÷4000 Mpa. Iar cealaltă durificată
rectificată. Legăturile între durităţile măsurate în
diverse unităţi se găsesc în figura 4.9 – Anexa A.4.
37 Factorul de dimensionare pentru flanc Zx Zx≈1.
 
2 Din
  considerente
T1H k A kV k Hβ k Hα  Zε Z H Z E Z β 
amin = (u ± 1) ⋅ 3 de construcție
2ψ a ⋅ u  σ H lim b 
 ⋅ Z N Z L Z R Zv Z wZ x  se adoptă
 S HP 
aw=160 mm
430811.192 ⋅1 ⋅1,15 ⋅1.3 ⋅1
amin 2 ⋅ 0, 25 ⋅1, 6
38 Distanţa minimă necesară între axe
[mm] 2
amin= (1, 6 + 1) ⋅ 3  
0, 95 ⋅ 2, 5 ⋅189, 9 ⋅ 0, 99 
 
 1100
 ⋅1 ⋅1 ⋅1 ⋅1 ⋅1 ⋅1 
 1,15 
= 148.575
20
Angrenaje cilindrice

0 1 2 3 4
Se disting două cazuri:
1. Se cere o distanţă între axe aSTAS conform STAS
6055 – 81
amin se măreşte la prima valoare aSTAS sau se
aw micşorează la
[mm]
39 Distanţa între axe în funcţionare precedenta valoare aSTAS dacă
a STAS − a min
≤ 0,05 .
160 mm
aSTAS
a STAS
[mm]
Se obţine: aw=aSTAS. (tabelul 4.13 – Anexa A.4).
2. amin se rotunjeşte în plus la o valoare întreagă.
(Dacă este posibil o valoare din şirul valorilor
normale conform STAS 75- 80).
2a w
d 1pr ≈ ; d2pr≈ud1pr.
u ±1
2a 2 ⋅160
d1(2)pr. d1 pr ≈ w= = 123.076mm
40 Diametrul de divizare preliminar u ± 1 1, 6 + 1
[mm]
d2pr≈ud1pr=1,6x123,076=196,923

vt1pr π d1 pr ⋅ n1 3,14 ⋅123.076 ⋅ 566.362


41 Viteza tangenţială preliminară =
vt1 pr = = 2,36 .
[m/s] 60 ⋅1000 60 ⋅1000
42 Lăţimea preliminară a pinionului b1pr b1pr=ψα⋅d1pr sau b1pr=ψa⋅aw=0,25x140=35
Se verifică alegerea corectă:
43 VERIFICARE - - materialul conform poziţiei 8 şi tabelul 4.3 –
Anexa A.4.
21
Angrenaje cilindrice
- factorul repartiţiei sarcinii pe lăţimea danturii kHβ
(poz. 23);
- precizia angrenajului (vezi STAS 12192 – 84 şi
6273 – 81).
0 1 2 3 4

Factorul repartiţiei sarcinii pe lăţimea k Fβ = (k Hβ )


NF
cu N F =
(b h)
2
.
1 + (b h ) + (b h )
2
44 danturii pentru calculul la piciorul kFβ
1,4
dintelui În această etapă se consideră NF=1.

h Fa
6 cos α Fan
mn
y Fa = 2
, pentru dantura exterioară cu
S 
 Fn  cos α n
 mn 
45 Factorul de formă al dintelui yFa dinţi nescurtaţi (iar cu o bună aproximare şi pentru 2,5
dinţi scurtaţi) în funcţie de Zn, xn şi profilul
generator al sculei se poate determina din figura
4.10 (a...e) – Anexa A.4. Aceleaşi figuri se pot
utiliza şi pentru dantura interioară nescurtată
folosind Zn=∞. Se adoptă iniţial yFa=2,5.
Produsul dintre factorul repartiţiei
frontale a sarcinii pentru calculul la
46 kFα⋅yε kFα⋅yε≈1 1
piciorul dintelui şi factorul gradului de
acoperire
22
Angrenaje cilindrice
0 1 2 3 4

Se determină din Anexa A.4 - Figura 4.11 (a...e).


Pentru dantura interioară se determină din aceleaşi 2
Factorul concentratorului de tensiune la figuri însă considerând Zn=∞. Dacă la baza dintelui
47 ysa
piciorul dintelui apare o degajare (crestătură) tehnologică (de
rectificare etc.) se calculează conform STAS 12264
– 84. În această etapă se poate adopta ysa≈2.

β°
yβ = 1 − ε β ≥ z β min , cu yβmin=1-0,25εp≥0,75,
120°
unde εp este gradul de acoperire datorat înclinării
dinţilor.
În această etapă se poate aprecia astfel: 0,9
48 Factorul înclinării dintelui yβ
- dantură dreaptă yβ=1;
- danturi înclinate durificate, yβ=0,9;
- danturi înclinate îmbunătăţite şi la danturi în V,
yβ=0,8.
σ0lim
49 Rezistenţa la oboseală la piciorul dintelui [MPa] Se determină din Anexa A.4 – Tabelul 4.14 (a...d). 700 MPa

Factorul de siguranţă admisibil pentru Se adoptă din tabelul 4.12 – Anexa A.4. În mod
50 SFP 1,25
solicitarea piciorului dintelui normal SFP=1,25.
Se adoptă din tabelul 4.6 – Anexa A.4, funcţie de
51 Factorul durabilităţii la încovoiere yN NFE calculat la punctul 18. 1

23
Angrenaje cilindrice
0 1 2 3 4
Factorul sensibilităţii materialului
52 solicitat la oboseală la concentratorul de yδ Figura 4.12 (a şi b) din Anexa A.4. 1
tensiune la baza dintelui
Se alege din Figura 4.13 – Anexa A4.
53 Factorul rugozităţii racordării dintelui yR
În această fază se apreciază yR≥0,95. 0,95
Se alege din tabelul 4.15 – Anexa A.4, după
1
aprecierea ordinului de mărime al modulului. După
54 Factorul de dimensiune yx ce s-a stabilit modulul, conform poziţiei 55, şi
diferă, se reiau calculele cu yx ales cu modulul
calculat.
TF 1 ( u ± 1) k A kV k F β k Fα yε ⋅ yFa ⋅ ySa yβ
=
mn min ⋅
aw2ψ a σ 0 lim
y N yδ yR y X
S FP
430811,192 (1, 6 + 1) 1, 56 ⋅1,15 ⋅1, 3 ⋅1 ⋅ 2, 5 ⋅ 2 ⋅ 0, 9
⋅ =
1602 ⋅ 0, 25 700
⋅1 ⋅1 ⋅ 0, 95 ⋅1
m n min 1, 25
Se adoptă
55 Modulul normal minim necesar m STAS
n
mn STAS = 3
[mm] mn min calculat se standardizează la următoarea
valoare din STAS 822-82 (tabelul 4.16 – Anexa
A.4). Se poate alege şi o valoare mai mică dacă:
m STAS − m n min
n
≤ 0,1 .
m STAS
n

24
Angrenaje cilindrice
0 1 2 3 4
z1 ≤
(
2 aw − m STAS
n )
cos β
. z2=u·z1.
m n (u ± 1)
z2=1,6·19=31.
z1 şi z2 se rotunjesc la numere întregi respectându-se
condiţiile:
u dat − u realizat z1=19
a) ∆u = ≤ ∆u 0 = 0,03 ; z2=31
u dat
b) z1 şi z2 pe cât posibil să nu aibă divizori
comuni;
c) z1≥10 dinţi;
d) La angrenajul cilindric interior se vor respecta
condiţiile necesare execuţiei şi montării roţilor
56 Numărul de dinţi z1, z2 dinţate.
Recomandări pentru reductoarele de uz general: la
danturi cementate – călite z1≈12…17 (21 dinţi); la
danturi îmbunătăţite sau normalizate (HB≤3500)
z1≈25…35; la danturile durificate CIF sau nitrurate
z1≈15…23 (25);
Când z1 rezultă mare se poate micşora conform
recomandărilor, dar cu respectarea condiţiilor a, b,
c, d.

25
Angrenaje cilindrice
0 1 2 3 4
2aw cos β
mn =
z1 ( u ± 1) + z1 ⋅ cos β
2 ⋅160 ⋅ cos10
= ≅ 4,5
 31 
19  + 1 + 19 ⋅ cos10
 19 
mn
57 Recalcularea modulului normal Valoarea obţinută se standardizează alegându-se 4,5
m STAS
n
valoarea imediat superioară din STAS 822 – 82
(Tabelul 4.16 – Anexa A.4). Se poate alege şi
valoarea mai mică dacă:

m STAS − mn
n
STAS
≤ 0,1 .
mn
m STAS z 1 (u ± 1) z
a0 = n
, unde u = u real = 2 .
2 cos β z1
a0
58 Distanţa între axe de referinţă  43  159.576
[mm] 4,5 ⋅ 27  + 1
= a0 =  27  159,576
2 ⋅ cos10
αt =  tgα n   tg 20 
59 Unghiul de presiune de referinţă frontal α t arctg
=  =
 arctg   20, 283 . 20,283
[°]  cos β   cos10 
αwt
= α wt arccos
=
 a0 cos α t  159.576 ⋅ cos 20, 283
= 20,849 .
60 Unghiul de angrenare frontal   20,946
[°]  aSTAS  160
z + z1
61 Coeficientul deplasării de profil însumate xns x ns = x n1 + x n 2 = 2 (invα wt − invα t ) ,
2 tgα n
26
Angrenaje cilindrice

cu invα=tgα°-α (sau tabelul 4.17 – Anexa A.4).


π π xn1=0,13
invα t = tgα t − α t ⋅ = tg 20, 283 − 20, 283 ⋅ = 0, 015873
180 180 xn2=0
π π
invα wt = tgα wt − α wt ⋅ = tg 20,849 − 20,849 ⋅ = 0, 01796
180 180
43 + 27
xns = xn1 + xn 2 = ( 0, 01796 − 0, 015873) = 0,134mm
2 ⋅ tg 20

xn1=0,3
xn1
62 Repartizarea coeficienţilor deplasării pe xn2=0
xn2 Se foloseşte figura 4.15 sau 4.16 – Anexa A.4.
roţi

3.2. Calculul geometric şi cinematic al angrenajelor paralele cilindrice evolventice

Nr Simbol
Denumirea elementului Relaţii de calcul şi recomandări Observaţii
crt U. M.
0 1 2 3 4
I DATE INIŢIALE DE DEFINIRE GEOMETRICĂ A DANTURII ANGRENAJULUI
Numărul de dinţi
z1 Z1=27
1 - la pinion (1) Se dau prin temă (Paragraful 4.1 – poziţia 56).
z2 Z2=43
- la roată (2)
Conform STAS 821 – 82.
mn
2 Modulul normal
[mm]

27
Angrenaje cilindrice
0 1 2 3 4
β
3 Unghiul de înclinare de divizare Se dă prin temă (Paragraful 4.1 – poziţia 11). 10
[°]
Unghiul de presiune de referinţă αn
4 αn =20° STAS 821 – 82. 20
nominal [°]
Coeficientul normal al capului de
5 h *an h *an = 1,0 STAS 821 – 82. 1
refrinţă
Coeficientul normal al jocului de
6 c *n cn* = 0,25 STAS 821 – 82. 0,25
referinţă al capului dintelui
Coeficientul normal al adâncimii de
7 ∆*aFn Conform STAS 821 – 82. -
flancare a capului dintelui
Coeficientul normal al înălţimii Se dă prin temă cu respectarea indicaţiilor din
8 h *aFn -
flancate a capului dintelui STAS 821 – 82.
VII
9 Treapta de precizie şi tipul ajustajului - Se dă prin temă (Paragraful 4.1 – poziţia 9). c

a, aw Se calculează (Paragraful 4.1 – poziţia 38) sau se


10 Distanţa între axe 159.576
[mm] impune din alte considerente.
xn1=0,13
Coeficientul normal de deplasare a
11 xn1, xn2 Se dau prin temă (Paragraful 4.1 – poziţia 62). xn2=0
profilului: la pinion (1); la roată (2).
II CALCULUL ELEMENTELOR GEOMETRICE GENERALE ALE ROŢILOR ANGRENAJULUI
Figura 4.14 – Anexa A.4.
mt m 4,5
12 Modulul frontal mt = n = . mt = 4.569
[mm] cos β cos10

28
Angrenaje cilindrice
z1 ⋅ m n z ⋅ mn
d1 = = z1 ⋅ m t . d 2 = 2 = z2 ⋅ mt .
cos β cos β
Diametrul de divizare
d1 , d2 z ⋅m 27 ⋅ 4,5
13 - al pinionului (1) d1 = 1 n = z1 ⋅ mt = =123.374 .
[mm] cos β cos10
- al roţii (2)
z ⋅m 43 ⋅ 4,5
d 2 = 2 n = z2 ⋅ mt = =196.485 .
cos β cos10
z2
i 12 = la reductoare. i=43/27=1,592
z1
14 Raportul de transmitere i
z
i 21 = 1 la multiplicatoare.
z2
a0 m n (z 2 ± z 1 ) d 2 ± d 1 4,5 ( 43 + 27 )
15 Distanţa de referinţă între axe a0 = = = = 159.929
[mm] 2 cos β 2 2 cos10
 tgα n 
α t = arctg  .
αt  cos β 
16 Unghiul de presiune de referinţă frontal
[°]  tgα n   tg 20 
=α t arctg
=  =
 arctg   20, 283 .
 cos β   cos12 
a 
α tw = arccos 0 cos α t  .
Unghiul de angrenare de referinţă αtw aw 
17
frontal [°]  a0 cos α t  159,929 ⋅ cos 20, 283
= α wt arccos
=   = 20,351 .
 aSTAS  160
2aw ⋅ z1 2 ⋅160 ⋅ 27
Diametrul de rostogolire: dw1 =
d w1 = = 123.428
z1 + z2 27 + 43
18 - la pinion (1); dw2 2aw ⋅ z2 2 ⋅160 ⋅ 43
- la roată (2). [mm] =
d w2 = = 196.371 .
z1 + z2 27 + 43

29
Angrenaje cilindrice
0 1 2 3 4
aw − a0
∆yn = xn1 + xn 2 − =
Coeficientul normal de modificare a mn
19 ∆yn 0,001
jocului de referinţă la cap 160 − 159.929
0,13 + 0 − =0.114
4, 5
d f 1 = d1 − 2 ( han
*
+ cn* − xn1 ) mn

Diametrul de picior: df1 = 123.374 − 2 (1 + 0, 25 − 0,13) ⋅ 4, =


5 113.294mm
df1=113.294
20 - al pinionului (1); df2 d f 2 = d 2 − 2 ( han
*
+ cn* − xn 2 ) mn df2=185.239
- al roţii (2). [mm]
= 196.485 − 2 (1 + 0, 25 + 0 ) ⋅=
4, 5 185.239mm

21 Înălţimea de referinţă a dintelui


h
[mm]
h= ( 2h
*
an + cn* ) mn = ( 2 ⋅1 + 0, 25) ⋅ 4,5 = 10.125 .

hsc=h-∆yn⋅m=n 10.125 − ( 0,114 ) ⋅ 4,5


= 9.610
hsc
22 Înălţimea dintelui scurtat Scurtarea dintelui se face în scopul asigurării jocului la
[mm]
cap egal cu cel de referinţă.
d a1= d1 + 2 ( han
*
+ xn1 − ∆yn ) mn=
Diametrul de cap: da1 123.374 + 2 (1 + 0,13 − 0,114 ) ⋅ 4, 5 =
132.514mm da1=132.514
23 - al pinionului (1); da2
- al roţii (2). [mm] d a 2= d 2 + 2 ( h + xn 2 − ∆yn ) mn=
*
an
da2=204.455
196.485 + 2 (1 + 0 − 0,114 ) ⋅ 4, 5 =204.455mm
b2=ψd⋅d1 sau b2=ψa⋅aw.
Lăţimea: b2
b2=0,25*160=40 mm
24 - roţii (2); b1
b1=b2+(1…5) mm.
- pinionului (1). [mm]
b1=44 mm
30
Angrenaje cilindrice
0 1 2 3 4
cn1 =aw −
1
2
( d f 2 + da1 ) =cn* ⋅ mn
1
(185.239 + 132.514 ) =
160 − 1.123 =0, 25* 4,5 = 1.125
2
25 Verificarea jocului la capul dinţilor -
cn 2 =aw − ( d f 1 + d a 2 ) =cn* ⋅ mn =
1
2
1
160 − (113.294 + 204.455 ) = 1.1255 = 0, 25* 4,5 =1.125
2
*
han − xn1( 2)
=ρl1( 2) 0,5d1( 2) sin α t − mn
sin α t
Raza de curbură a profilului frontal de
ρl1(2) 1 − 0,13
26 picior în punctul limită (de început al ρl1 = 0,5 ⋅123.374 ⋅ sin 20, 283 − ⋅ 4,5 = 10.090mm .
[mm] sin 20, 283
profilului evolventic)
1− 0
ρl 2 = 0,5 ⋅196.485 ⋅ sin 20, 283 − ⋅ 4,5 = 21.075mm
sin 20, 283
z1( 2) ⋅ mn ⋅ cos α t
db1 =
cos β
db 27 ⋅ 4,5 ⋅ cos 20, 283
27 Diametrul de bază
[mm] = db1 = 115.723mm .
cos10
43 ⋅ 4,5 ⋅ cos 20, 283
= db 2 = 184.300mm
cos10

31
Angrenaje cilindrice
 z1( 2) ⋅ mn ⋅ cos α t 
α ta1( 2) = arccos  
 d a1( 2) cos β 
Unghiul de presiune frontal la capul αta  27 ⋅ 4,5 ⋅ cos 20, 283 
28
dintelui =
[°] α ta1 =
arccos  132.514 ⋅ cos10  29.157 mm .
 43 ⋅ 4,5 ⋅ cos 20, 283 
= α ta 2 arccos
=  204.456 ⋅ cos10  25, 654mm
ρ f 1( 2) aw sin α tw − 0,5db 2(1)tgα ta 2(1)
=
Raza de curbură a profilului frontal în
ρf ρ f 1 = 160 ⋅ sin 20,351 − 0,5 ⋅184.300 ⋅ tg 25, 654 = 11.385mm .
29 punctul de intrare în / ieşire din /
[mm]
angrenare la piciorul dintelui ρ f 2 = 160 ⋅ sin 20,351 − 0,5 ⋅115.723 ⋅ tg 29.157 = 23.363mm
ρl1( 2) ≤ ρ f 1( 2)
ρl1 = 10.09 ≤ ρ f 1 = 9, 49
ρl=
2 21.075 ≤ ρ f =
2 23.363
În cazul în roţilor cu dinţi subţiaţi ρl<0.

Verificarea condiţiei de evitare a


30 interferenţei dinţilor roţilor în -
angrenare

32
Angrenaje cilindrice
III CALCULUL DIMENSIUNILOR DE MĂSURARE
A CALCULUL LUNGIMII (COTEI) NORMALE PESTE DINŢI
 
 z ⋅ cos α 
1( 2 )
α twN 1( 2) = arccos  
t

 xn1( 2) 
 z1( 2) + 2 
 cos β 
Unghiul de presiune frontal pe cilindrul  
αtwN  27 ⋅ cos 20, 283 
31 de diametru: = α twN 1 arccos
=  21.735 .
[°] 0,13 
d1(2)+2xn1(2)mn  27 + 2 
 cos10 
 
 43 ⋅ cos 20, 283 
= α= arccos  = 20, 283
twN 2
0 
 43 + 2 
 cos10 
Unghiul de înclinare pe cilindrul de βb
32 βb=arcsin[sinβcosαn]= arcsin ( sin10 ⋅ cos 20 ) =9.391°
bază [°]
 z1( 2)  tgα 2 xn1( 2)tgα n  
= N1( 2) ÎNTREG   twN 12
− − invα  + 0,5 
π  cos 2 βb t

 
z1( 2) 
Numărul real (adoptat) de dinţi pentru  27  tg 21, 735 2 ⋅ 0,13 ⋅ tg 20  
33 N N1 = INTREG   − − 0, 015873  + 0,5 = 7,927 = 7
măsurarea lungimii (cotei) peste dinţi
 π  cos 9,391
2
27  
 43  tg 20, 283 2 ⋅ 0 ⋅ tg 20  
=N 2 INTREG   − − 0, 015873  + = = 11
0,5 11.82
 π  cos 9.391 
2
43 

33
Angrenaje cilindrice

w=
nN 1( 2 )  ( )
mn π N1( 2) − 0,5 + 2 xn1( 2)tgα n + z1( 2)invα t  cos α n

wnN
34 Lungimea (cota) normală peste N dinţi wnN 1 4,5 π ( 7 − 0,5 ) + 2 ⋅ 0,13 ⋅ tg 20 + 27 ⋅ 0, 015873 cos
= = 20 88.518mm
[mm]

wnN 2 4,5 π (11 − 0,5 ) − 2 ⋅ 0 ⋅ tg 20 + 43 ⋅ 0, 015873=


= cos 20 142.303mm
0 1 2 3 4
wnN 1( 2) 88.518
=
wtN 1( 2) = ; wtN 1 = 89.720mm
WtN cos βb cos 9.391
35 Lungimea (cota) frontală peste N dinţi
[mm] 142,303
=
wtN ( 2) = 144, 236mm
cos 9.391
ρ a1( 2) = 0,5db1( 2)tgα ta1( 2)
Raza de curbură a profilului frontal la ρa
36 ρ a1 =⋅0,5 115.723 ⋅ tg 29.157 =32.280mm
capul dintelui [mm]
ρ a 2 =⋅
0,5 184.300 ⋅ tg 25, 654 =
44.257 mm
Raza de curbură a profilulelor frontale ρ wt1( 2) = 0,5wtN
ρwt
37 antiomoloage în punctele simetrice ale ρ wt1 =
0,5 ⋅ 89.720 =44.86mm .
[mm]
lungimii (cotei) peste dinţi ρ wt1 =
0,5 ⋅144, 236 =72,118mm
La dinţi neflancaţi şi fără muchii teşite:
ρ f 1(2 ) < ρ wt1(2 ) < ρ a1(2 ) . La dinţi flancaţi: ρ f 1(2 ) < ρ wt1(2 ) < ρ tF1(2 ) .
Verificarea înacadrării punctelor de Dacă nu se verifică partea stângă a inegalităţii trebuie
38
contact ale lungimii (cotei) wnN
- calculată wn+1, iar dacă nu se verifică partea dreaptă
(respectiv wtN) pe flancurile trebuie calculat wn-1 cu respectarea verificării de la
evolventice ale danturii. punctul 37.

34
Angrenaje cilindrice
0 1 2 3 4

bwN 1( 2) = wnN 1( 2) sin βb


Lăţimea teoretică minimă a danturii
bwN bwN 1 =88.518 ⋅ sin 9.391 =14, 443mm .
39 care permite măsurarea lungimii (cotei)
normale peste dinţi
[mm] bwN 2 =142,303 ⋅ sin 9,391 =23.219mm

Dimensiunea wnN se poate măsura dacă:


b 1(2 ) ≥ b wN1(2 ) + (2...5)mm .
Verificarea măsurabilităţii dimensiunii
40
wnN
- Dacă relaţia nu este îndeplinită se impune folosirea
pentru măsurare a altor metode: coarda constantă sau
lungimea (cota) peste bile.

Se adoptă din tabelul 4.18 (a,b) – Anexa A.4, funcţie de -50µm


Abaterea superioară a lugimii (cotei) Ews
41 TAJ, TPL, d (semnul minus pentru dantură exterioară şi -60µm
normale peste dinţi [µm]
plus pentru dantură interioară).
Fr Se adoptă din tabelul 4.19 – Anexa A.4, funcţie de TPC, 40µm
42 Toleranţa bătăii radiale a danturii
[µm] mn, d. 56µm
Toleranţa lungimii (cotei) normale Tw Se adoptă din Tabelul 4.20 – Anexa A.4, funcţie de TAJ, 55µm
43
peste dinţi [µm] TJF, Fr. 70µm
Abaterea inferioară a lungimii (cotei) Ewi 5µm
44 Ewi=EwsTw.
normale peste dinţi [µm] 10µm
Pbn π ⋅ mn cos α t =
Pbn =
45 Pasul de bază normal 13,253 mm
[mm] 3,14 ⋅ 4,5 ⋅ cos 20, 283 =
13.253mm

35
Angrenaje cilindrice

wn ( N + 1)1( 2) = wnN 1( 2) + pbn


wn ( N + 1=
)1 88.518 + 13.253
= 79, 265 .
wn ( N +=
1)2 142,303 + 13.253
= 155.556
wn(N+1) wn ( N − 1)1( 2) = wnN 1( 2) − pbn
Lungimea (cotei) normală peste N+1,
46 wn(N-1) wn ( N − 1=
respectiv N-1 dinţi )1 88,515 − 13, 253
= 75, 262mm .
[mm]
wn ( N − 1)=
( 2)
142,303 − 13, 253
= 129, 05mm

Toleranţele acestor mărimi sunt tot cele calculate la


poziţiile 41 şi 44.
D ABTERILE DISTANŢEI ÎNTRE AXE
Se adoptă din tabelul 4.26 – Anexa A.4, în funcţie de
67 Abaterile limită ale distanţei între axe ±fa(m)
TAJ şi aw.

36
Angrenaje cilindrice

IV CALCULUL GRADULUI DE ACOPERIRE


z1tgα ta1 + z2tgα ta 2 − ( z1 + z2 ) tgα tw
=εα =

Gradul de acoperire frontal (al d 2 a1 − d 2b1 + d 2 a2 − d 2b2 − 2aw sin α tw
68 εα = .
profilelor) la danturi neflancate 2π mn cos α t
27tg 30,385 + 51tg 25,354 − ( 27 + 51) tg 20,946
=εα = 1, 614
2 ⋅ 3,14
Diametrul cilindrului (cercului) de dF
69 d F = d 2b1(2 ) + 4ρ 2tF1(2 ) .
început al flancării [mm]
Unghiul de presiune frontal în punctul αtF α tF1(2 ) = arccos
d b1(2 )
.
70
iniţial de flancare (pe profilul de bază) [°] d F1(2 )
Gradul de acoperire frontal parţial (al z1tgα tF 1 + z 2 tgα tF 2 − ( z1 + z 2 )tgα tw
71 εαF εα = .
profilelor de bază) la danturile flancate 2π
b ⋅ sin β
= εβ ≥ 1, 0
π ⋅ mn
72 Gradul de acoperire axial (al înclinării) εβ .
35 ⋅ sin12
= = 0, 662
3,14 ⋅ 3,5
- la dantură neflancată:
Gradul de acoperire total - ε γ = ε α + ε β = 1, 614 + 0, 662 = 2, 276 ;
73 εγ
- la dantură flancată: ε γ = ε αF + ε β .

37
CAPITOLUL IV
Proiectarea angrenajului conic din structura reductorului
4.1.Calculul de proiectare al angrenajului conic din structura reductorului
Nr Simbol
Denumirea elementului Relaţii de calcul şi recomandări Observaţii
crt U. M.
0 1 2 3 4
A. DATE INIŢIALE
1 Numărul treptelor de încărcre j
2 Treapta de încărcare j 1 2 3 … n
Puterea de intrare pe cele j trepte de P 1j P I=18,323
3
încărcare [KW] KW
Turaţia la intrare pe fiecare treaptă de n 1j
4 366,362
încărcare [min-1]
Durata de funcţionare pe fiecare treaptă de D hj
5 15000
încărcare [ore]
1
i La reductoare u=i; la multiplicatoare u = , iar
Raportul de transmitere şi raportul i
6 u ikSTAS = 2,5
numărului de dinţi valorile la reductoare şi multiplicatoare conform
[-]
STAS 6012-82 (Anexa A.4 – Tabelul 4.1.).
Tipul maşinii motoare; tipul maşinii de lucru;
7 Condiţii de funcţionare - precizia de lucru; siguranţa necesară în normală
funcţionare, etc.
8 Unghiul dintre axe Σ [°] 90°
B. DATE ADOPTATE
Se va sublinia (întări) în desenul schemei
9 Tipul angrenajului şi schema cinematică -
transmisiei angrenajul ce urmează a fi proiectat.
10 Tipul danturii - - dreaptă, dantură înclinată sau dantură în V. dreaptă
38
0 1 2 3 4
Duritate

σ 02 [MPa]

Tratament
σ r [MPa]

σ 1 [MPa]
material
Nr. roţi

Simbol

[MPa]

[Mpa]
(1)

flanc
miez
HB 2 =0,85HB 1
sau
HRC 1 =40…50
Materialele şi tratamentele termice ale 1
41Mo
700 400 250 CR 300 450
11 - HRC 2 =25…30
roţilor dinţate Cr11
41Mo
2 700 400 250 CR 300 450
Cr11
(1)
C.R. - călire şi revenire înaltă; C.I.F. – călire prin inducţie;
C.F.L. – călire cu flacără; Nb – nitrurare în baie; Ng – nitrurare în
mediu gazos
TPC i
12 Precizia de execuţie TPL Conform STAS 6273-81 şi STAS 12192-84 8
TAJ,T jn
13 Coeficientul diametral al danturii ψ dm ψ dm se adoptă din tabelul 5.2 – Anexa A.5. 0,52
Conform STAS 6844-80
Profilul de referinţă: unghiul de presiune;
α0n =20 [°]
coeficientul (frontal al) capului de α0n [°]
h*0a =1 [-]
referinţă; coeficientul (frontal al) h*0a [-]
h*0f =1,2[-]
piciorului de referinţă; coeficientul h*0f [-]
c*0 =0,20[-]
(frontal al) jocului de referinţă; unghiul de c*0 [-]
14 β=0 [°]
înclinare de divizare mediu; coeficientul β [°]
(frontal al) deplasării radiale de profil; x n [-]
x n [-]
coeficientul (frontal al) deplasării x t [-]
x t [-]
tangenţiale de profil; numărul de dinţi ai z 0 =z/sin δ
z0
roţii plane de referinţă.
39
C. DATE CALCULATE
0 1 2 3 4
10 6 P1 j 3 ⋅ 10 7 P1 j P1 j
T1j = = ⋅ ≈ 955 ⋅ 10 4 .
Momentul de torsiune nominal pe treptele T 1j ωj π n1 j n1 j
15
de încărcare [N⋅mm] 191050,883Nmm
Treapta, j 1 2 3 … n
T 1j
u + cos Σ 2,5
=δ1 arccos = arccos = 21,801
u + 2 ⋅ u ⋅ cos Σ + 1
2 2, 6925
1 + u ⋅ cos Σ 1
21,801°
= δ 2 arccos = arccos = 68,198 . 68,198°
u 2 + 2 ⋅ u ⋅ cos Σ + 1 2, 6925
16 δ 1,2
Semiunghiurile conurilor de rostogolire Verificare δ1 + δ 2 = Σ ⇒ 21,801 + 68,198 = 90
[°]
N Hj =60⋅D Hj ⋅nj; NFj=60⋅DFj⋅nj=60*1500*915,906
N Hj Treapta, 1 2 3 … n
Numărul de cicluri de funcţionare pe N Fj j
17 8,24* 108
treptele de încărcare N NHj
[cicluri] NFj
N N = ΣN Hj = ΣN Fj .
NHst,
NFst
Caracteristicile curbei lui Wöhler pentru NHB, Nst=1
18
materialele adoptate NFB
mH, mF
[cicluri]

40
0 1 2 3 4
Tj
Se aranjează la scară, descrescător după
[N⋅mm]
19 Ciclograma de încărcare momente, într-o diagramă
Nj
în coordonate T-N
[cicluri]
Se adoptă momentele de torsiune la oboseala de
Momentul de torsiune la oboseala de T1H 191050,883
contact T1H şi respectiv de încovoiere la piciorul
20 contact şi de încovoiere la piciorul T1F Nmm
dintelui T1F, momentele de torsiune
dintelui [N⋅mm]
corespunzătoare lui NHst şi respectiv NFst.
Numărul de cicluri echivalente pentru NHE1 mH
mF
 T1 j   T1 j 
solicitarea de contact şi respectiv pentru
2
21 NFE1 N HE11 = ∑   ⋅ N Hj N FE1 = ∑   ⋅ N Fj . 8,24* 108
solicitarea de încovoiere [cicluri]  T1H   T1F 
Factorul de utilizare datorat maşinii kAm
22 1,25
motoare
Factorul de utilizare datorat maşinii de kAl
23 1,25
lucru
24 Factorul de utilizare global kA KA=kAm⋅kAl 1,56
25 Factorul dinamic kv 1,15
Factorul repartiţiei sarcinii pe lăţimea
26 kHβ 1,4
danturii la solicitarea de contact
Se adoptă astfel:
- la dantura dreaptă: Zε=0,95;
- la dantura înclinată cu: ψd≤0,5, Zε=0,95;
0,95
27 Factorul gradului de acoperire Zε - la dantura înclinată cu: ψd>0,5, Zε=0,88.

41
0 1 2 3 4
Se adoptă astfel: kHα=1 pentru angrenaje precise
(dantură dreaptă treapta de precizie 1÷7, dantură
Factorul repartiţiei frontale a sarcinii la
28 kHα înclinată treapta de precizie 1÷6); 1
solicitarea de contact
1
k Hα = pentru angrenaje neprecise.
Z ε2
Tabelul 4.6 – Anexa A.4 sau calculează cu
următoarea relaţie:
2 cos β b
29 Factorul zonei de contact ZN ZN = , 2,5
cos 2 α mt tan α wtm
unde : βbm=arcsin(sinβmcosαn).
La predimensionare se lucrează cu ZN=2,5.
1
ZE = ,
ZE  1 − v 1 1 − v 22 
2
30 Factorul de material π +  189,8
[MPa]  E1 E 2 

31 Factorul înclinării dintelui Zβ Z β = cos β . 1


Rezistenţa de bază la oboseala de contact σHlimb
32 Se calculează conform tabelului 4.11,Anexa A.4. 1100
a flancurilor [MPa]
Factorul de siguranţă admisibil pentru
33 SHP SHP=1,15. 1,15
solicitarea de contact
34 Factorul durabilităţii flancurilor ZN
1
Când se cunoaşte uleiul în funcţie de ν50°, ZL se
35 Factorul materialelor de ungere ZL alege din figura 4.6 – Anexa A.4, iar dacă nu se 1
cunoaşte se adoptă ZL≈1.
42
0 1 2 3 4
ZR se determină din figura 4.7 – Anexa A.4.
36 Factorul rugozităţii flancurilor ZR Legătura între Rz şi Ra este aproximativ dată de: 0,95
logRz=0,65+0,97logRa sau Rz≈6Ra.
La predimensionare se adoptă Zv≈1. Dacă se
37 Factorul vitezei periferice Zv cunoaşte viteza periferică atunci se determină 1
din figura 4.8 – Anexa A.4.
Zw=1, la angrenaje normale (roţi dinţate fără
HB − 1300
diferenţe mari de duritate) şi Z w = 1..2 −
1700
38 Factorul raportului durităţii flancurilor Zw pentru danturi la care o roată are duritatea 1
HB=1300÷4000 MPa, iar cealaltă durificată
rectificată.
39 Factorul de dimensionare pentru flanc Zx Zx≈1. 1
2T1H k A kV k H β k H α u 2 + 2u cos Σ + 1
=d m1,min 3 ⋅
ψ dm ⋅ u
2
 S HP Zε Z H Z E Z β 
⋅3  
Diametrul de divizare mediu minim dm1  σ H lim b ⋅ Z N Z L Z R Z v Z w Z x 
40 68,150
necesar al pinionului [mm]
2 ⋅191050,883 ⋅1,56 ⋅1,15 ⋅1, 4 ⋅1 2,5 + 2 ⋅ 2,5cos 90 + 1
2
= 3
0,52 ⋅ 2,5
2
 1,15 ⋅ 0,95 ⋅ 2,5 ⋅1 ⋅189,9 
⋅ 
3

 1100 ⋅1 ⋅1 ⋅ 0,95 ⋅1 ⋅1 ⋅1 

d e1 pr = d m1 (1 + ψ dm sin δ 1=
) 68,15 ⋅ (1 + 0,52 ⋅ sin 21)
Diametrul de divizare preliminar exterior de1pr.
41 81,311
al pinionului [mm]

43
0 1 2 3 4
vt1pr π ⋅ d e1 pr ⋅ n1 π ⋅ 81,311⋅ 915,906 = 3,899 0,146
42 Viteza tangenţială preliminară =vt1 pr =
[m/s] 60 ⋅1000 60 ⋅1000
43 Lăţimea preliminară a pinionului b1pr b1pr=ψdm⋅de1pr = 0,52 ⋅ 81,311 22,4
Se verifică alegerea corectă a: materialului
Vezi STAS
conform poziţiei 11 şi tabelul 4.3 – Anexa A.4;
44 VERIFICARE - 12192 – 84 şi
factorului repartiţiei sarcinii pe lăţimea danturii
6273 – 81.
kHβ (vezi poziţia 26); preciziei angrenajului.
Factorul dinamic pentru calculul la
45 kFV kFV = kHV. 1,15
încovoiere al danturii
k Fβ = (k Hβ ) cu N F =
(b h)
2

Factorul repartiţiei sarcinii pe lăţimea


NF
.
1 + (b h ) + (b h )
2
46 kFβ 1,4
danturii pentru calculul la piciorul dintelui
În această etapă se consideră NF=1.
Se consideră iniţial yFa=2,5 la danturile
47 Factorul de formă al dintelui yFa 2,5
îmbunătăţite şi yFa=3,5 la danturile durificate.
Produsul dintre factorul repartiţiei frontale
48 a sarcinii pentru calculul la piciorul kFα⋅yε kFα⋅yε≈1. 1
dintelui şi factorul gradului de acoperire
β°
yβ = 1 − ε β ≥ z β min , cu yβmin=1-0,25εβ≥0,75,
120°
unde: εβ este gradul de acoperire datorat
înclinării dinţilor. În această etapă se poate
49 Factorul înclinării dintelui yβ 1
aprecia astfel: - dantură dreaptă yβ=1;
- danturi înclinate durificate, yβ=0,9;
- danturi înclinate îmbunătăţite şi la danturi
în V: yβ=0,8.

44
0 1 2 3 4
Factorul concentratorului de tensiune la
50 ysa În această etapă se poate adopta ysa≈2. 2
piciorul dintelui
σ 0 lim
51 Rezistenţa la oboseală la piciorul dintelui Se determină din Anexa A.4, Tabelul 4.14(a...d). 700
[MPa]
Factorul de siguranţă admisibil pentru Se adoptă din tabelul 4.12 – Anexa A.4.
52 SFP 1,25
solicitarea piciorului dintelui În mod normal SFP=1,25.
Se adoptă din tabelul 4.6 – Anexa A.4, în funcţie
53 Factorul durabilităţii la încovoiere yN 1
de NFE calculat la poziţia 21.
Factorul sensibilităţii materialului solicitat
54 la oboseală la concentratorul de tensiune yδ Figura 4.12 (a şi b) din Anexa A.4. 1
la baza dintelui
Se alege din Figura 4.13 – Anexa A4. În această
55 Factorul rugozităţii racordării dintelui yR 0,95
fază se apreciază yR≥0,95.
Se alege din tabelul 4.15 – Anexa A.4, după
aprecierea ordinului de mărime al modulului.
56 Factorul de dimensiune yx După ce s-a stabilit modulul, conform poziţiei 1
57, şi diferă, se reiau calculele cu yx ales cu
modulul calculat.
2TF 1 k A kVV k F β k Fα yε ⋅ yFa ⋅ ySa yβ ⋅ S FP
mn min = ⋅ =
d m21ψ dm σ 0lim yN yδ yR y X
m n min
2 ⋅191050,883 1,56 ⋅1,15 ⋅1, 4 ⋅1 ⋅ 2,5 ⋅ 2 ⋅1, 25
⋅ =
2, 63
57 Modulul normal minim necesar 81,3112 ⋅ 0,52 700 ⋅1 ⋅1 ⋅ 0,95 ⋅1 2,5
Se poate alege şi o valoare mai mică dacă:
[mm] mnm min
m = me = (1 + ψ dm sin δ1 ) .
cos β

45
0 1 2 3 4
Valoarea obţinută se standardizează la
mnSTAS următoarea valoare din STAS 822-82 (tabelul
58 Modulul angrenajului 4.16 – Anexa A.4). Se poate alege şi o valoare 2,5
m STAS − m
[mm] mai mică dacă: n STAS n min ≤ 0,1 .
mn
2d1 pr
z1 ≤ ; z2=uz1.
m
z1 şi z2 se rotunjesc la numere întregi
respectându-se condiţiile: z1=12
u − u realizat
a) ∆u = dat ≤ ∆u 0 = 0,03 ; z2=30
u dat
b) z1 şi z2 pe cât posibil să nu aibă divizori
comuni;
c) pentru obţinerea de gabarit redus al
angrenajului se recomandă numărul de dinţi
59 Numărul de dinţi z1, z2 să se aleagă astfel:
i z1 Se recomandă:
1 18…40 -z1≥10 în industria
2 15…30 constructoare de maşini şi -z1≥6
3 12…23 în industria auto;
4 10…18 -z1 se adoptă la începutul
5 8…14 intervalului pentru danturile
6 6…10 îmbunătăţite şi la sfârşitul
intervalului pentru danturi
durificate.

46
0 1 2 3 4
d 1 pr 81,311
m= =
z1 12
Valoarea obţinută se standardizează alegându-se
m valoarea imediat superioară din STAS 822 – 82
60 Recalcularea modulului normal (tabelul 4.16 – Anexa A.4). 7
[mm]
Se poate alege şi valoarea mai mică dacă:

m STAS − mn
n
STAS
≤ 0,1 .
mn
d1,2 d1 = m ⋅ z1 = 7 *12 = 84; 84
61 Diametrul de divizare (exterior) .
[mm] d 2 = m ⋅ z2 = 7 *30 = 210 210
Angrenajele conice se realizează ca angrenaje
zero sau zero deplasate. Coeficienţii deplasărilor xn1=-xn2 =0,5
xn1
Adoptarea coeficienţilor deplasărilor de radiale de profil xr1=-xr2 se recomandă să se
62 xn2
profil pe roţi aleagă din tabelul 5.3 – Anexa A.5, iar cei xt1=0,03
[-]
tangenţiali: xt1=-xt2, unde pentru u≥2,5 se xt2=-0,03
recomandă xt1=0,03+0,008(u-2,5).

47
4.2. Calculul geometric şi cinematic al angrenajelor conice exterioare cu danturi drepte octoidale
Nr. Simbol Relaţii de calcul şi recomandări
Denumirea elementului Obs.
crt. U.M.
0 1 2 3 4
I DATE INIŢIALE DE DEFINIRE GEOMETRICĂ A DANTURII ANGRENAJULUI
Numărul de dinţi
z1 12
1 - la pinion (1) Se dau prin temă
z2 30
- la roată (2)
2 Unghiul dintre axe Σ [°] Se dă prin temă sau se adoptă 90
Unghiul de referinţă normal de α0
Profilul de referinţă, conf. STAS 6844-80

3
divizare [°]
me=m,
4 Modulul (frontal) exterior
[mm] α0n =20 [°]
Unghiul de înclinare de divizare βm h*0a=1 [-]
5
mediu [°] h*0f =1,2[-]
Coeficientul (frontal al) capului de c*0 =0,20[-]
6 ha*
referinţă al dintelui β=0 [°]
Coeficientul (frontal al) piciorului xn =0,5[-]
7 h *f
de referinţă al dintelui xt =0,03[-]

Coeficientul (frontal al) înălţimii


8 hu*
utile de referinţă al dintelui

48
0 1 2 3 4
Coeficientul (frontal al) înălţimii
9 h*
de referinţă al dintelui
Coeficientul (frontal al) jocului de
10 c*
referinţă al dintelui
Coeficientul (frontal al) razei de
11 ρ *f
racordare la piciorul dintelui ρ *f = 0,3
Coeficientul (frontal al) deplasării
12 xt
radiale de profil
Coeficientul (frontal al) deplasării
13 xt
tangenţiale de profil
Numărul de dinţi ai roţii plane de
14 z0
referinţă
15 Treapta de precizie şi tipul ajustajului - Se dă prin temă (paragraful 5.1, poziţia 12).
16 Coeficientul modular al lăţimii danturii ψdm 10
II CALCULUL ELEMENTELOR GEOMETRICE GENERALE ALE ROŢILOR ANGRENAJULUI
b
17 Lăţimea danturii b =7 ⋅10 =70 . 70 mm
[mm]
 
 sin Σ   1 
= δ1 arctg
=   arctg   =21,801
 z2 + cos Σ   2,5 
δ1, 2  z1  21,801°
18 Unghiul conurilor de divizare
[°]  z2  68,198°
 z sin Σ   2,5 ⋅1 
=δ 2 arctg = 1
 arctg
=  68,198
1 + 2 cos Σ 
z  1 
 z1 

49
Diametrul de divizare: d1 = z1 ⋅ m = 12 ⋅ 7 ;
d1, d2 84
- al pinionului (1);
[mm] d 2 = z2 ⋅ m = 30 ⋅ 7 = 210 . 210
- al roţii (2).
0 1 2 3 4
z2 30 z1
i=
12 = la reductoare; i 21 = la
14 Raportul de transmitere i z1 10 z2 2,5
multiplicatoare.
Lungimea exterioară a generatoarei de R =R =
z1 ⋅ m z2 ⋅ m
=
10 ⋅ 7
= 94, 242 .
15 2sin δ1 2sin δ 2 2 ⋅ sin 21,801
94,242
divizare [mm]
Lungimea medie a generatoarei de b 70
16 Rm Rm = R − = 94, 242 − = 59, 242 . 59,242
divizare 2 2
[mm]
mm R 59, 242
17 Modulul median mm =
m m =
7⋅ =
4, 400 . 4,400
[mm] R 94, 242
Diametrul de divizare mediu: d m1 =z1 ⋅ mm =10 ⋅ 4, 400 =44 ;
dm1, dm2 44
18 - la pinion (1);
[mm] d m 2 =z2 ⋅ mm =30 ⋅ 4, 4 =132 . 132
- la roată (2).
Înălţimea capului de divizare exterior al ha1 = ( ha* + xr1 ) ⋅ m = (1 + 0,5 ) ⋅ 7 = 10,5mm
dintelui: ha1, ha2 10,5
19
- la pinion (1); [mm] ha 2 = ( ha* + xr 2 ) ⋅ m = (1 − 0,5 ) ⋅ 7 = 3,5mm 3,5
- la roată (2).
Înălţimea piciorului de divizare exterior
al dintelui: h f 1 = ( ha* + c* − xr1 ) ⋅ m = (1 + 0, 2 − 0,5 ) ⋅ 7 = 4,9mm 4,9
20 hf1, hf2
- al pinionului (1);
[mm] h f 2 = ( h + c − xr 2 ) ⋅ m = (1 + 0, 2 + 0,5 ) ⋅ 7 = 11,9mm
*
a
* 11,9
- al roţii (2).
21 Înălţimea (exterioară) a dintelui
h
[mm]
h= ( 2h *
an + cn* ) mn = ( 2 ⋅1 + 0, 2 ) ⋅ 7 = 15, 4 mm 15,4

50
22 Înălţimea dintelui scurtat
hsc
[mm]
h= (2 ⋅ h
*
a + c* ) ⋅ m = ( 2 ⋅1 + 0, 2 ) ⋅ 7 = 15, 4 mm
15,4

0 1 2 3 4
Diametrul de cap (exterior): d a1 = d1 + 2 ⋅ ha1 cos δ1 = 84 + 2 ⋅1 ⋅ cos 21,801 = 85,856
da1, da2 85,856
23 - al pinionului (1);
[mm] d a 2 = d 2 + 2 ⋅ ha 2 cos δ 2 = 210 + 2 ⋅1 ⋅ cos 68,198 = 210, 724 210,724
- al roţii (2).
Diametrul de picior (exterior): d f 1 = d1 − 2 ⋅ h fa1 cos δ1 = 84 − 2 ⋅1, 2 ⋅ cos 21,801 = 81, 771
df1, df2 81,771
24 - al pinionului (1);
[mm] d f 2 = d 2 − 2 ⋅ h f 2 cos δ 2 = 210 − 2 ⋅1, 2 ⋅ cos 68,198 = 209,108 209,108
- al roţii (2).
 hf 1   4,9 
Unghiul piciorului dintelui: θ f 1 = arctg   =arctg   =2,976
θf1, θf2  R   94, 242  2,976
25 - la pinion (1);
[°]  hf 2   11,9  7,196
- la roată(2). =θ f 2 arctg
=   arctg   =7,196
 R   94, 242 
h   10,5 
Unghiul capului dintelui: θ a1 = arctg  a1  =arctg   =6,357;
θa1, θa2  R   94, 242  6,357
26 - la pinion (1);
[°]  ha 2   3,5  2,126
- la roată(2). =θ a 2 arctg
=   arctg   =2,126.
 R   94, 242 
Unghiul conului de cap: δ e= δ1 + θ a1 =21,801+6,357=28,158;
db 1 28,158
27 - la pinion (1);
[mm] δ e 2 =δ 2 + θ a 2 =68,198 + 2,126 =70,324 70,324
- la roată (2).
H a1 =R cos δ1 − ha1 sin δ1 =
Înălţimea exterioară a conului de cap: = 94, 242 ⋅ cos 21,801 − 10,5 ⋅ sin 21,801= 83, 602
Ha1, Ha2 83,602
28 - la pinion (1);
[mm] H a 2 =R cos δ 2 − ha 2 sin δ 2 = 31,751
- la roată (2).
= 94, 242 ⋅ cos 68,198 − 3,5 ⋅ sin 68,198
= 31, 751

51
Capitolul V

5.CALCULUL ARBORILOR REDUCTORULUI

5.1. CALCULUL FORŢELOR DIN ANGRENAJE.

Calculul forțelor din angrenajul cilindric cu dinți înclinați se face pe baza


schematizării din fig. 1, iar pentru angrenajul conic cu dinți drepți pe baza fig. 2.

Fig.1. Forțele nominale din angrenajul cilindric cu dinți înclinați.

Forțele din angrenajul conic cu dinți drepți sunt schematizate în fig. 2.

Fig.2. Forțele nominale din angrenajul conic cu dinți drepți.

52
A. Angrenajul cilindric cu dinţi înclinaţi
2TII ( III )
-forţa tangenţială: Ft1( 2) = [N ] (1)
d w1( 2)

2 ⋅ 430811,1922
=Ft1 = 6980.740 N
123, 428

2 ⋅ 579733.247
=Ft 2 = 5898.444 N
196.571

-forţa radială: F=
r1( 2 )
Ft1( 2) ⋅ tgα wt (2)

Fr1 = 6980, 740 ⋅ tg 20,849 = 2658,568 N

Fr 2 = 5898, 444 ⋅ tg 20,849 = 2246,383 N

-forţa axială: F=
a1( 2 )
Ft1( 2) ⋅ β (3)

= =
Fa1 6980, 740 ⋅ tg10° 1230,892 N

= =
Fa 2 5898, 444 ⋅ tg10° 1040, 058 N

B. Angrenajul conic cu dinţi drepţi


2TI ( II )
-forţa tangenţială: Ft1( 2) = [N ]
d m1( 2)
(4)
2 ⋅191050,883
=Ft1 = 4623, 237 N
82, 648

2 ⋅ 430811,192
=Ft 2 = 4170, 076 N
206, 620

-forţa radială: Fr1( 2) = Ft1( 2) ⋅ tgα n ⋅ cos δ1( 2) [ N ]


(5)

=
Fr 2 4623, 237 ⋅ tg 20 ⋅ cos 21,801
= 1562,367 N

=
Fr 2 4623, 237 ⋅ tg 20 ⋅ cos 68,198
= 563, 692 N

-forţa axială: Fa1( 2) = Ft1( 2) ⋅ tgα n ⋅ sin δ1( 2) [ N ]


(6)

=
Fa1 4623.237 ⋅ tg 20 ⋅ sin 21.801
= 624.947 N

=
Fa2 4623.237 ⋅ tg 20 ⋅ sin 68.198
= 1409.225 N
53
5.2. CALCULUL DE PROIECTARE AL ARBORILOR REDUCTORULUI

Predimensionarea din condiţia de rezistenţă

Predimensionarea din condiția de rezistență la torsiune se face cu relația:

16Tc
dp = 3 [mm] (7)
π ⋅τ at

unde, d p - diametru preliminar în [mm];

τ at -rezistența admisibilă la torsiune, în Mpa;

T c – momentul de torsiune calculat.

τ at =25...30 MPa.

Arborele 1:

16 ⋅191050,883
=d1 3 = 33,889
= 35mm
π ⋅ 25

Arborele 2:

16 ⋅ 430811.192
=d2 3 = 44.439
= 45mm
π ⋅ 25

Alegerea materialelor:

Arbore Material σ r [ MPa] τ at [ MPa] σ ai [ MPa]

Arbore 1 41MoCr11 600 12-35 230

Arbore 2 41MoCr11 600 12-35 230

Arbore 3 OLC45 450 12-25 150

54
Proiectarea preliminară a arborilor

55 (l 1) 125 (l2) 34,5(l3)

80 100 100

Fig.3. Schematizarea arborilor

Forţele care solicită arborii reductorului sunt prezentate în figura 4.

F Y
X

Ft1
Fr2 Ft4
Fa2
Fa3
Fr2
Fr1 Fr3
Fa1 Fa4
E
F21 2
B Ft3
4
A 1 3
D

Fig.4. Forţele care acţionează asupra arborilor reductorului [Catrina Gh.]

55
Schematizarea încărcărilor arborelui I, și reprezentarea diagramelor de
eforturi este prezentată în fig. 5.

Ft1

1 2 3 4
V
F0
VA VB

Fa1

dm1/2
1 Fa 2 3 4 H

HA HB Fr1
11910,58 139903.37
+ MV
-79727 -25825.34
+ MH

11910.58 219630.37 159501.68


+ Mr
+
191050,883
+ TI
121955.886 329675.65 269546.98
+ + + Me
110045.308

Fig.5. Reprezentarea încărcărilor arborelui I și trasarea diagramelor de eforturi.

56
1. Determinarea reacţiunilor

A. Planul vertical (V)

∑ M=
( 3) 0; F0 ( l1 + l2 ) + VA ⋅ l2 − Ft=
1 ⋅ l3 0.
Ft1 ⋅ l3 − F0 ( l2 + l3 ) 4623, 237 ⋅ 34,5 − 216,556 ( 55 + 125 )
=VA = = 964,172 N
l2 125

∑ M ( 2=) ) 0.
0; F0 ⋅ l1 − VB ⋅ l2 − Ft1 ⋅ ( l2 + l3=
− Ft1 ⋅ ( l2 + l3 ) − F0 ⋅ l1 −4623, 237 ⋅ ( 34,5 + 125 ) + 216,556 ⋅ 55
VB = = = −5803.965 N
l2 125

B. Planul orizontal (H)


d m1
∑ M ( 2 ) = 0; − H B ⋅ l2 + Fr1 ( l2 + l3 ) + Fa1 ⋅
2
= 0.

1562,367 (125 + 34,5 ) + 624,947 ⋅ 82, 648 / 2


HB = 54108, 264 N
125

d m1
∑ M ( 3=) 0; H A ⋅ l2 + Fa1
2
+ Fr1 ⋅=
l3 0

− Fa1 ⋅ d m1 / 2 − Fr1 ⋅ l3 −624,947 ⋅ 82, 648 / 2 − 1562,367 ⋅ 34,5


HA = = = −637,816 N
l2 125

2. Calculul momentelor încovoietoare.

A. Planul vertical (V)

Tronsonul (1-2)
M V 1− 2 = Fa ⋅ x; ⇒ x = 0, M V 1 = 0
x = 50 ⇒ M V 2 = 216,556 ⋅ 55 = 11910,58 Nmm

Tronsonul 2-3

M V 2−3 = Fa ( l1 + x ) + VA ⋅ x ⇒ x = 0, M V 2 = Fa ⋅ l1 = 11910,58
x = l2 ⇒ M V 3 = Fa ( l1 + l2 ) + Va ⋅ l2 = 216,556 ( 55 + 34,5 ) + 964,172 ⋅125 = 139903,349 Nmm

Tronsonul 4-3
M V 4−3 = Ft1 ⋅ x ⇒ M V 4 = 0,
x = l3 ⇒ M V 3 = Ft1 ⋅ l3 = 4623, 237 ⋅ 34,5 = 159501, 68 Nmm

57
B. Planul orizontal (H)

Tronsonul 1-2

M H 1− 2 = 0

Tronsonul 2-3

M H 1− 2 = H A ⋅ x ⇒ M H 2 = 0,
x=l2 ⇒ M H 3 =H A ⋅ l2 =−637,816 ⋅125 =−79727 Nmm

Tronsonul 4-3
d m1 d 82, 648
M H 4−3 =− Fr1 ⋅ x − Fa1 ⇒ x =0 ⇒ M H 4 =− Fa1 m1 =−624,947 ⋅ =−25825,341
2 2 2
d 82, 648
x =l3 ⇒ M H 3 =− Fr1 ⋅ l3 − Fa1 ⋅ m1 =−1562,367 ⋅ 34,5 − 642,947 ⋅ =−79727 Nmm
2 2

Calculul momentelor rezultante

M ri = M H2 + M V2 , i =1, 4

M r1 = 0

=M r2 =
11910,582 11910,58

M r3 =−79727 2 + 139903.342 =
219630.349

M r3 =
−159501.682 =
159501.68

Calculul momentelor echivalente

= M ri2 + (α T1 )
2
M ech

σ ai pentru ciclu incovoiere


Unde, α =
σ ai pentru ciclu rasucire

σ ai pentru OLC 45 =55 Mpa, σ ai pentru otel aliat =75 MPa,

Din solicitarea compusa de răsucire și încovoiere, diametrul echivalent se


calculeaza cu relația:

32 ⋅ Mech
di = 3 (8)
π ⋅ σ ai

58
M e1 =( 0,576 ⋅191050,883) =
2
110045,308 Nmm

32 ⋅110045,308
=d1 = 24, 632mm
3
π ⋅ 75

= 11910,582 + ( 0,576 ⋅191050,883


= ) 121955.888 Nmm
2
M e2

32 ⋅121955.888
=d2 3 = 25, 45mm
π ⋅ 75

= 219630.3492 + ( 0,576 ⋅191050,883


= ) 329675.658 Nmm
2
M e3

32 ⋅ 329675.658
=d3 3 = 35.509mm
π ⋅ 75

= 159501.682 + ( 0,576 ⋅191050,883


= ) 269546.988 Nmm
2
M e4

32 ⋅ 269546.988
=d4 3 = 33.204mm
π ⋅ 75

Calculul arborelui II al reductorului

Schematizarea încărcărilor este prezentată în fig. 6.

Calculul reacțiunilor.

A. Planul orizontal
d w1 d
∑ M (1)=
y 0; ⇔ − H D ( l1 + l2 + l3 ) + Fr1c ( l1 + l2 ) + Fa1c ⋅
2
− Fr 2 k ⋅ l1 + Fa 2 k ⋅ m 2 = 0
2
d d
Fr1c ( l1 + l2 ) + Fa1c ⋅ w1 − Fr 2 k ⋅ l1 + Fa 2 k ⋅ m 2
⇒ HD = 2 2
( l1 + l2 + l3 )
123, 4 132
2658 ⋅100 + 1230 ⋅ − 564 ⋅ 50 + 1409 ⋅
= 2 2 2709,9 N
150

59
d w2 d
∑ M ( 4 ) =0; ⇔ H ( l
y C 1 + l2 + l3 ) + Fr 2 k ⋅ ( l2 + l3 ) + Fa 2 k
2
+ Fa1c ⋅ w1 − Fr1c ⋅ l3 =0
2
d d d
− Fr 2 k ⋅ m 2 − Fa 2 k w 2 − Fa1c ⋅ w1 + Fr1c ⋅ l3
⇒ HC = 2 2 2
( l1 + l2 + l3 )
132 123, 4
−564 ⋅100 − 1409 ⋅ − 1230 ⋅ + 2658 ⋅ 50
= 2 2 = −615,9 N
150

Verificare:

∑ F ( z ) =0; − H C − H D − Fr 2 k + Fr1c =0
615,9 − 2709,9 − 564 + 2658 =
0

Calculul reacțiunilor

Planul Vertical V

∑ M (1)=
y 0; ⇔ −VD ( l1 + l2 + l3 ) + Ft1c ( l1 + l2 ) + Ft 2 k ⋅ l1= 0
Ft 2 k ⋅ l1 + Ft1c ( l1 + l2 )
⇒ VD =
( l1 + l2 + l3 )
4170 ⋅ 50 + 6980 ⋅100
= 6043,333 N
150

∑ M ( 4 ) =0; ⇔ V ( l
y C 1 + l2 + l3 ) − Ft 2 k ⋅ ( l2 + l3 ) − Ft1c ⋅ l3 =0
Ft 2 k ⋅ l1 + Ft1c ( l1 + l2 )
⇒ VD =
( l1 + l2 + l3 )
4170 ⋅100 + 6980 ⋅ 50
= 5106, 666 N
150

Calculul reacțiunilor rezultante din lagăre.

R= V C2 + H= 5106, 666 2 + ( −615,9=


) 5143, 672 N
2 2
C C

RD = V D2 + H D2 = 6043,333 2 +2709,92 = 6623, 098 N

Verificare:

∑ F ( z ) = 0; −V C − VD − Ft 2 k + Ft1c = 0
−6043,333 − 5106, 666 + 4170 + 6980 =
0

60
Fa1c
Fr1c

dw1/2
2 3
1 4

dm2/2
Fr2k

HC Fa2k HD

l1=50 l2=50 l3=50

Ft2k Ft1c
2 3
1 4

-307,95
VC VD
-
MH
155474,8 + +
59604
302166,6
255333,3 302166,6
MV
+ + +

316056,2 359678,014
Mr
+ + +

TII
+ 430811
400240,365 435506,627
Me
+ +
+

Fig.6. Reprezentarea încărcărilor arborelui II și trasarea diagramelor de eforturi.

61
Calculul momentelor încovoietoare.

Planul orizontal H
M H 12= H C ⋅ x ⇒ x= 0, M H 1= 0,
x =l1 ⇒ M H 2 =H C ⋅ l1 =−615,9 ⋅ 50 =−30795 Nmm

dm2
M=
H 23 H C ( l1 + x ) + Fr 2 k ⋅ x + Fa 2 k
,
2
132
x =⇒
0 MH2 = −615,9 ⋅ 50 + 1409 ⋅ =
155474,8 Nmm
2
132
x =⇒
l2 M H 3−ε = −615,9 ⋅100 + 564 ⋅ 50 + 1409 ⋅ =
59606 Nmm
2

dm2 d
M H=
34 H C ( l1 + l2 + x ) + Fr 2 k ( l2 + x ) + Fa 2 k
+ Fa1c w 2 − Fr1c ⋅ x
2 2
132 123, 4
x =⇒
0 M H 3+ ε =−615,9 ⋅100 + 564 ⋅ 50 + 1409 + 1230 = 135495 Nmm
2 2
132 123, 4
x =⇒
l3 M H4= −615,9 ⋅100 + 564 ⋅ 50 + 1409 + 1230 − 2658 ⋅ 50 =
0
2 2

Calculul momentelor încovoietoare.

Planul vertical V
M V 12 = VC ⋅ x ⇒, x = 0 ⇒ M V 1 = 0
x =l1 ⇒ M V 2 =5106, 666 ⋅ 50 =255333,3 Nmm

M V 23= VC ( l1 + x ) − Ft 2 k ⋅ x,
x=
0 ⇒ MV 2 =
255333,3 Nmm
x =l2 ⇒ M V 3 =5106, 666 ⋅100 − 4170 ⋅ 50 =302166, 6 Nmm

M V=
34 H C ( l1 + l2 + x ) − Ft 2 k ( l2 + x ) − Ft1c ⋅ x,
x =0 ⇒ M V 3 =5106, 666 ⋅100 − 4170 ⋅ 50 =302166, 6
x =50 ⇒ M V 4 =5106, 666 ⋅150 − 4170 ⋅100 − 6980 ⋅ 50 =0

Momentele rezultante se calculează cu relația:

=
Mr M V2 + M H2

Momentul echivalent se calculează cu relația:

62
= M r2 + (α T ) ,
2
M ech

σ ai , II
=α = 0,57
σ ai , III

Diametrul maxim, este necesar în secțiunea 3, și este:

32 ⋅ 359678,355
=d3 3 = 34, 405mm
3,14 ⋅ 90

Calculul arborelui III al reductorului

Schematizarea încărcărilor este prezentată în fig. 7.

Calculul reacțiunilor.

Planul orizontal H
d w2
∑ M (1) = 0, ⇒ F
y r2 ⋅ l1 − Fa 2 ⋅
2
− H F ( l1 + l2 ) = 0,

d 196,3
Fr 2 ⋅ l1 − Fa 2 ⋅ w 2 2246,383 ⋅ 50 − 1040 ⋅
=HF = 2 = 2 68, 287 N
l1 + l2 150

dw2
∑ M ( 3) = 0, ⇒ H ( l + l ) − F
y E 1 2 r2 ⋅ l2 − Fa 2 ⋅
2
= 0.

d 196,3
Fr 2 ⋅ l2 + Fa 2 ⋅ w 2 2246,383 ⋅100 + 1040 ⋅
=HE = 2 = 2 2178, 095
l1 + l2 150

Verificare:

∑ F ( z ) =0 ⇔ H E + H F − Fr 2 =0 ⇔ 68, 287 + 2178, 095 − 2246,383 =0

63
Fa2c

dw2/2
Fr2c 3 4
1
2 TR

HE HD

l1=50 l2=100 l3=50


3 4
1
2
Ft2c
VE VD
MH
+ +
6828,75
-196600 108904,75
MV
+ +

224748,313 Mr
+ +

579733,2 + + TIII

399634,376 330447,924
Me
+ +

Fig.7. Reprezentarea încărcărilor arborelui III și trasarea diagramelor de eforturi.

64
Calculul reacțiunilor, în planul vertical V

∑ M (1)=
y 0, ⇒ −VF ( l1 + l2 ) − Ft 2 c ⋅ l1= 0
− Ft 2 c ⋅ l1 −5898 ⋅ 50
VF = = = −1966
l1 + l2 150

∑ M ( 3) = 0 ⇔ V ( l
y E 1 + l2 ) + Ft 2 c ⋅ l2 = 0
− Ft 2 c ⋅ l2 −5898 ⋅100
VE = = = −3932
l1 + l2 150

Verificare: VE + VF + Ft 2c = 0 ⇔ −1966 − 3932 + 5898 = 0

Calculul reacțiunilor rezultante din lagăre:

= H E2 + V= ) 4494,966
2178, 0952 + ( −3932=
2 2
RE E

= H F2 + V= 68, 287 2 + ( −1966=


) 1967,185
2 2
RF F

Calculul momentelor încovoietoare.

Planul orizontal H
M H 12= H E ⋅ x ⇒ x= 0, M H 1= 0,
x =l1 ⇒ M H 2−ε =2178, 095 ⋅ 50 =108904, 75 Nmm

d w2
M H=
23 H E ( l1 + x ) − Fa 2 − Fr 2 ⋅ x
2
196,3
x =0 ⇒ M H 2+ε =2178, 095 ⋅ 50 − 1040 ⋅ − 2246,383 ⋅100 =0
2

Calculul momentelor încovoietoare.

Planul vertical V
M V 12= VE ⋅ x
x=
0 ⇒ MV 1 =
0
x =⇒
l1 M V 2 =
−3932 ⋅ 50 =
−196600 Nmm

M V 23= VE ( l1 + x ) + Ft 2 c ⋅ x
x=
0 ⇒ MV 2 =
−196600 Nmm
x=
l2 ⇒ M V 3 =
−3932 ⋅150 + 5898 ⋅100 =
0.

65
Capitolul 6

Proiectarea modelului CAD al reductorului

6.1. Considerente asupra proiectării modelului CAD al


reductorului

Principalul obiectiv al capitolului îl constituie analiza modal-dinamică a


arborilor unui reductor conico-cilindric, cu ajutorul soft-ului ADAMS. Un alt
obiectiv îl constituie studiul cu metoda elementelor finite a stării de solicitare
(tensiuni și deformații) la care sunt supuse angrenajele reductorului.

6.1.1. Generalităţi [4]


O transmisie mecanică compusă poate fi alcătuită din mai multe transmisii
mecanice parţiale (prin CE, prin angrenaje, prin curele, prin lanţ, etc.) legate în
serie sau paralel, direct sau prin cuplaje.
Când se porneşte la proiectarea unei astfel de transmisii mecanice compuse
(complexe), în general, se cunosc puţini parametri cinematici şi dinamici. De cele
mai multe ori se ştiu sau se pot deduce următorii parametrii cinematici şi dinamici:

Varianta I:
-puterea pe arborele de ieşire al transmisiei sau puterea la intrare maşinii de
lucru care se cuplează cu transmisia ce urmează a fi proiectată, Pe , în [kW ] ;
- turaţia sau viteza unghiulară pe arborele de ieşire al transmisiei sau pe
arborele de intrare al maşinii de lucru n e ;
-regimul de funcţionare;
În această situaţie proiectantul trebuie să alegă transmisia sau transmisiile
componente, raportul de transmitere total al transmisiei mecanice compuse,
plecând de la turaţiile posibile ale maşinii motoare.
Varianta a II-a:
-puterea pe arborele de ieşire al transmisiei sau puterea la intrare maşinii de
lucru, P e sau P i , în kW;
-turaţia de (sincronism) a motorului n s ;

66
-raportul de transmisie total al transmisiei;
-regimul de funcţionare al transmisiei mecanice;

Pi
(Ti ) ni
Pe
Pi
ni
i t= ne Pe (Te )
ne

Fig. 6.1. Parametrii cinematici si dinamici ai unei transmisii mecanice compuse

6.1.1.2. Conceperea schemei cinematice a transmisiei mecanice [4]


Schema cinematică se realizează pe baza performanţelor transmisiilor
mecanice parţiale, configuraţia maşinii motoare şi a maşinii de lucru şi, nu în
ultimul rând, a dorinţei beneficiarului.
6.1.1.3. Randamentul transmisiei mecanice [4]
Pentru o transmisie mecanică complexă, alcătuită din mai multe transmisii
mecanice parţiale, randamentul total este:
n
ηt = Π η j , (1.3)
j =1

unde: η i sunt randamentele transmisiilor componente, cuplajelor, lagărelor,


etanşărilor transmisiilor complexe.
Valorile medii ale randamentelor pentru diferitele tipuri de transmisii
mecanice se pot estima conform datelor din literatura de specialitate.
De cele mai multe ori trebuie estimate randamentele pe treptele de reducere
sau amplificare ale transmisiei mecanice.
Randamentul unei trepte se calculează pe baza relaţiei (1.3) prin estimarea
pierderilor pe organele de maşini componente, cu aprecierea randamentelor
parţiale. Pentru înţelegerea determinării randamentului pe o treaptă se consideră
transmisia din figura 6.2.

67
O treaptă se consideră parte din transmisie care realizează transmiterea
energiei şi mişcării între doi arbori.

Fig. 6.2. Schema cinematică a unei transmisii mecanice

Atunci randamentul pe arbori este:


η M −1 = η I = η TC ⋅ η CS
η1− 2 = η II = η e1 ⋅ η ak ⋅ η lr3 , (1.4)
η 2 −3 = η III = η ac ⋅ η e 2 ⋅ η lr3
unde sau făcut următoarele notaţii:
- η M-1 – randamentul între arborele motor şi arborele 1;
- η 1-2 – randamentul între arborele 1 şi arborele 2;
- η 2-3 –randamentul între arborele 2 şi arborele 3;
- η I, II, III –randamentul treptei I, II, respectiv III;
- η TC –randamentul transmisiei prin curele trapezoidale;
- η CS –randamentul cuplajului de siguranţă;
- η e1, e2 –randamentul etanşării 1, respectiv 2;
- η ak –randamentul angrenajului conic;
- η ac –randamentul angrenajului cilindric;
68
- η lr –randamentul unui lagăr cu rulmenţi;
Iar randamentul transmisiei:
η t = η I ⋅ η II ⋅ η III (1.5)

6.2. Soluția constructivă în Solid Works


a reductorului
Reductorul ales pentru studiul cu elemente finite a stării de tensiune şi
deformaţie este de tipul conico-cilindric, desenul de ansamblu al reductorului fiind
prezentat în figura 1.3.
5 23 4 20 21 22

25
24
23
Saiba Grower MN 12 STAS 7666-66 8 OLC 45 A
22
Saiba Grower MN 10 STAS 7666-66 4 OLC 45 A
21
20 Carcasa superioara 1-RKC-20 1 Fc 350
19 Manseta rotatie 24 /62 X 12 STAS 7950/2 1 Cauciuc
Carcasa inferioara 1 Fc 350
1 6 7 8 9 10 11 12 19 18
17 Arbore III
1-RCH-18
1-RCH-17 OLC 45
1
16 Capac III 1-RKC-16 2 OL 42
15 Rulment 3306 SR 3042:1993 2
98,00 14 Roata cilindrica m=2.5, z=56 1-RKC-14 1 41MoC11
13 Pinion cilindric m=2.5, z=31 1-RKC-13 1 41MoC11
12 Capac II 1-RKC-12 2 OL 42
11 Arbore II 1-RKC-11 1 OLC 45
CARACTERISTICI 10 Rulment 3305 SR 3042:1993 2
TEHNICE: 9 Roata conica m=2.5, z=41 1-RKC-9 1 41MoC11
8 Rulment 3306 SR 3042:1993 1
- Puterea transmisa P=6,3 kW 7 Rulment 3305 SR 3042:1993 1
-Raportul de transmitere i=6,79 6 Capac I 1-RKC-6 1 OL 42
5 Arbore pinion m=2.5, z=13 1-RKC-5 1 41MoC11
4 Surub M6 x 11 SR EN 28765:1997 24 gr. 8.8
3 Piulita M12 STAS 4071=89 2 gr. 8
2 Piulita M10 STAS 4071=89 13 gr. 4
1 Surub M8 x 18 SR EN 28765:1997 6 gr. 4.6
Poz. Denumirea Nr. desen sau Buc. Material Observatii Masa neta
kg/buc
STAS
Proiectat ing.Catrina Gh.
Desenat ing.Catrina Gh. REDUCTOR CU ROTI
1:2
Verificat ing.Catrina Gh. DINTATE CU II TREAPTE
Aprobat ing.Catrina Gh.

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA


A3 FACULTATEA DE MECANICA 1RKC-90-00
13 14 15 16 17 18 Data:10.06.2010

Fig.6.3.Desenul de ansamblu al reductorului

Datele de intrare, impuse prin tema de proiectare au fost următoarele:


- turaţia de sincronism a motorului electric de acţionare, 3000 rot/min;
- puterea la ieşire din reductor, 8.8 kW;
- raportul de transmitere total 7;
- durata de funcţionare, 20 000 ore.

Cu aceste date de intrare, s-a efectuat calculul de proiectare al reductorului


conico-cilindric, iar în urma acestui calcul am obţinut următoarele date:
- în urma proiectării angrenajului cilindric am stabilit distanţa între axe, 98
mm, modulul roţilor angrenajului, 2.25 mm, precum şi numerele de dinţi
z 1 =31, z2 =57, cu aceste date am calculat dimensiunile geometrice şi de
măsurare ale roţilor angrenajului;

69
- la angrenajul conic am stabilit din calculul de proiectare, modulul minim
de 3,5 mm, şi numerele de dinţi, pentru pinion 13 dinţi şi pentru roată 43
de dinţi;

Următoarea etapă a calculului de proiectare al reductorului a fost acea de


stabilira a forţelor din angrenaje, forţe care încarcă arborii reductorului în două
plane. Considerând şi solicitatea de torsiune, am efectuat calculul de dimensionare
al arborilor pe baza momentului echivalent rezultat din cele două solicitări,
torsiune şi încovoiere, conform teoriei a III-a de rezistenţă, Teoria tensiunii
tangenţiale maxime (sau criteriul Tresca).
Forţele care solicită arborii reductorului sunt prezentate în figura 6.4.

F Y
X

Ft1
Fr2 Ft4
Fa2
Fa3
Fr2
Fr1 Fr3
Fa1 Fa4
E
F21 2
B Ft3
4
A 1 3
D

Fig.6.4. Forţele care acţionează asupra arborilor reductorului [9]

După proiectarea formei arborilor, se poate realiza calculul de alegere al


rulmenţilor reductorului.
Având cunoscute toate datele privind geometria pieselor componente, am
elaborat modelele CAD pentru toate piesele, mai puţin componentele standardizate
cum ar fi rulmenţii, care au fost alesi conform tipodimensiunii din biblioteca
standardizată a programului Solid Works, am realizat asamblarea finală virtuală a
modelului, obţinând modelul CAD asamblat, prezentat în figura 6.5.

70
Fig.6.5. Modelul CAD asamblat al reductorului

În continuare vom prezenta detalii ale unor părţi componente, realizate


conform calculului de proiectare în Solid Works.

Fig. 6.6. Modelul CAD al pinionului conic al reductorului.


71
Fig.6.7. Modelul 3D al roţii dinţate conice

Fig.6.8. Modelul CAD al pinionului cilindric

72
Modelele CAD ale roţilor dinţate au fost realizate utilizând plug-inul
GearTrax versiunea demo, specificând ca date de intrare, modulul, numărul de
dinţi, distanţa între axe, cremaliera de referinţă.

Fig.6.9. Modelul CAD al arborelui II al reductorului

Fig.6.10. Modelul CAD al arborelui III al reductorului

73
Fig.6.11. Detaliu al ansamblului reductorului

Fig.6.12. Detaliu al carcasei reductorului


74
Fig.6.13. Detaliu al carcasei

Fig.6.14. Detalii ale ansamblului CAD al reductorului


75
Fig.6.15. Detalii ale ansamblului CAD al reductorului

76
Capitolul 7
7.Analiza în ANSYS a solicitărilor angrenajelor cilindric și conic

7.1.Analiza cu elemente finite a solicitărilor angrenajului cilindric al


reductorului

Pentru a studia starea de tensiuni şi deformaţii a angrenajelor reductorului


am utilizat programul de analiză cu elemente finite ANSYS. Etapele parcurse
pentru studiul cu elemente finite în regim static structural al angrenajului cilindric
al reductorului sunt detaliate în cele ce urmează.
Am importat în programul ANSYS Workbench modelul tridimensional al
angrenajului cilindric, model prezentat în figura 7.1.

Fig.7.1. Modelul geometric al angrenajului cilindric al reductorului

Am definit proprietăţile de material ale roţilor dinţate: roţile dinţate sunt


realizate din oţelul aliat 41MoCr11.
Următoarea etapă a constat în definirea cuplelor cinematice: cuplele de
rotație corespunzătoare lagărelor cu rulmenţi, precum şi definirea contactului
danturii angrenajelor.

77
Fig. 7.2. Definirea cuplei de rotaţie dintre pinion şi bază

Fig. 7.3. Definirea cuplei fixe dintre roată și bază

78
Fig. 7.4. Definirea contactului dintre dinţii angrenajului

În etapa următoare am realizat discretizarea în elemente finite tetraedale a


roților angrenajului cilindric.

Fig. 7.5. Discretizarea în elemente finite a roților angrenajului cilindric.

79
În etapa următoare am definit încărcările, adică am introdus un moment
motor, de 7 Nm, conform reprezentării din figura 7.6. La roata de ieșire am realizat
fixarea suprafeţei cilindrice care transmite momentul la arborele III.

Fig.7.6. Aplicarea momentului motor asupra arborelui de intrare

După parcurgerea acestor etape, am rulat analiza în regim transient


structural, timpul necesar pentru efectuarea acesteia pe un computer Intel Core I3,
1.7Ghz, a fost de aproximatix 12 ore, datorită complexităţii modelului.

Fig. 7.7. Rularea simulării în regim transient structural

80
Conform figurii 7.8 unde este prezentată distribuţia tensiunilor echivalente
după metoda von-Misses, se observă că tensiunea maximă este de aproximativ
2.94 MPa, în zona de contact a flancurilor dinţilor.

Fig. 7.8. Distribuţia tensiunilor echivalente, von-Misses

Fig. 7.9. Distribuţia tensiunilor echivalente, von-Misses (detaliu)

Distribuţia deplasărilor elastice rezultante este prezentată în figura 7.10.


Conform figurii se observă că deplasările elastice rezultante în zona de contact a
dinţilor angrenajului cilindric, sunt cuprinse între 0,00029mm şi 0,00019 mm.

81
Fig.7.10. Distribuţia deplasărilor elastice rezultante

Fig.7.11. Distribuţia deplasărilor elastice după axa x

82
Fig.7.12. Distribuţia deplasărilor elastice după axa y

Fig.7.13. Distribuţia deplasărilor elastice după axa z

83
Fig.7.14. Distribuţia deformaţiilor specifice echivalente

Fig.7.15. Distribuţia tensiunilor normale echivalente

84
Fig.7.16. Distribuţia tensiunilor echivalente pentru pinion.

7.2. Analiza cu elemente finite a solicitărilor angrenajului conic al


reductorului

Pentru a studia starea de tensiuni şi deformaţii a angrenajului conic al


reductorului, am utilizat deasemenea programul de analiză cu elemente finite
ANSYS Workbench. Etapele parcurse pentru studiul cu elemente finite în regim
static structural al angrenajului conic sunt detaliate în cele ce urmează.
Am importat în programul ANSYS modelul tridimensional al angrenajului
conic, model fiind prezentat în figura 7.17.

Fig.7.17. Modelul geometric al angrenajului conic al reductorului

85
Am definit proprietăţile de material ale roţilor dinţate, roţile dinţate sunt
realizate din oţelul aliat 41MoCr11.
Următoarea etapă a constat în definirea cuplelor cinematice: cuplele de
rotație corespunzătoare lagărelor cu rulmenţi, precum şi definirea contactului
danturii angrenajului conic.

Fig. 7.18. Definirea cuplei de rotaţie dintre pinion şi bază

Fig. 7.19. Definirea cuplei fixe dintre roată și bază

86
Fig. 7.20. Definirea contactului dintre dinţii angrenajului

În etapa următoare am realizat discretizarea în elemente finite tetraedale ale


roților angrenajului conic.

Fig. 7.21. Discretizarea în elemente finite a angrenajului conic

În etapa următoare am definit încărcările, adică am introdus un moment


motor, de 20 Nm, conform reprezentării din figura 7.22. La roata conică de ieșire
am realizat fixarea suprafeţei cilindrice care transmite momentul la arborele II.

87
Fig.7.22. Aplicarea momentului motor asupra arborelui de intrare

După parcurgerea acestor etape, am rulat analiza în regim transient


structural, timpul necesar pentru efectuarea acesteia pe un computer Intel Core I3,
1.7 Ghz a fost datorită complexităţii modelului de aproximatix 12 ore.

Fig.7.23. Rularea simulării în regim transient structural

Conform figurii 7.24 unde este prezentată distribuţia tensiunilor echivalente


după metoda von-Misses, se observă că tensiunea maximă este de aproximativ
17.4 Mpa, în zona de contact a flancurilor dinţilor.

88
Fig. 7.24. Distribuţia tensiunilor echivalente, von-Misses

Fig.7.25. Distribuţia tensiunilor echivalente, von-Misses (detaliu)

Distribuţia deplasărilor elastice rezultante este prezentată în figura 7.26.


Conform figurii se observă că deplasările elastice rezultante în zona de contact a
dinţilor angrenajului cilindric, sunt cuprinse între 0,00172mm şi 0,00175 mm.

89
Fig.7.26. Distribuţia deplasărilor elastice rezultante

Fig.7.27. Distribuţia deplasărilor elastice după axa x

90
Fig.7.28. Distribuţia deplasărilor elastice după axa y

Fig.7.29. Distribuţia deplasărilor elastice după axa z

91
Fig.7.30. Distribuţia deformaţiilor specifice echivalente

Fig.7.31. Distribuţia tensiunilor normale echivalente

92
Fig.7.32. Distribuţia tensiunilor echivalente pentru roata conică.

Fig.7.33. Distribuţia tensiunilor echivalente pentru pinionul conic.

93
8. Analiza comportării în regim dinamic a
angrenajelor reductorului, cu programul ADAMS
În acest capitol este studiat comportamentul în regim dinamic al angrenajelor
reductorului. Pentru aceasta, modelul CAD al reductorului a fost transferat ca un
fişier parasolid în programul ADAMS, unde ne-am propus sa studiem forţele de
contact care apar în timpul angrenarii, precum şi alţi parametri cinematici şi
dinamici.

Fig.8.1. Modelul dinamic în ADAMS al reductorului conico-cilindric

Pentru a defini angrenajele conic şi cilindric am definit contactul dintre


corpurile celor 2 perechi de roţi dinţate în angrenare. Modelarea contactului a fost
de tip impact, definind rigiditatea corpurilor, amortizarea, precum şi exponentul
forţei de contact, după modalitatea indicată în figura 8.2.

94
Fig.8.2. Modalitatea de definire a contactului dinţilor roţilor

Legea de mişcare a arborelui de intrare în reductor a fost definită sub forma


unei viteze unghiulare de 157 rad/sec, ca în figura 8.3.

Fig.8.3. Legea de mişcare a arborelui de intrare.

Pe arborele de ieşire am definit un moment rezistent de 200 Nm, conform


figurii 8.4.

95
Fig. 8.4. Definirea momentului rezistent pe arborele de ieşire

După definirea cuplelor conform structurii sistemului, a legii de mişcare şi a


încărcării, în cazul de faţă a momentului rezistent la arborele de ieşire am realizat
rularea simulării cinematice, în urma căreia după postprocesarea rezultatelor, vom
prezenta în continuare o parte din ele.

Fig.8.5. Legea de variaţie a vitezei unghiulare a arborelui II

96
Fig.8.6. Legea de variaţie a vitezei unghiulare a arborelui III

În continuare sunt prezentate legi de variaţie ale forţelor de legătură din


cuplele de rotaţie, prin care se modelează lagărele cu rulmenţi. Pentru lagărul
pinionului conic, forţele de legătură sunt prezentate în figurile 8.8 şi 8.9, iar
orientarea axelor cuplei este conform celei prezentate în figura 8.7.

Fig.8.7. Poziţionarea axelor cuplei de rotaţie B a pinionului conic

97
Fig.8.8. Legea de variaţie a reacţiunii din lagărul B, după axa x

După axa y forța de legătura este 0, deoarece avem cuplă cilindrică, care
permite translația după această axă.

Fig. 8.9.Legea de variaţie a reacţiunii din lagărul B, după axa z

Pentru lagărul cu rulment D, poziţionarea axelor cuplei de rotaţie este


prezentată în figura 8.10, iar reacţiunile din cele două plane sunt prezentate în
figurile 8.11 şi 8.12.

98
Fig.8.10. Poziţionarea axelor lagărului D

După axa x, forța de legătură este 0, deoarece este axa de rotație și translație
a cuplei cilindrice.

Fig. 8.11.Legea de variaţie a reacţiunii din lagărul D, după axa y

Fig.8.12. Legea de variaţie a reacţiunii din lagărul D, după axa z

Forţele de contact care apar în timpul angrenării pinionului conic cu roata,


sunt prezentate în continuare, componentele având direcţia conform orientării

99
sistemului de axe indicat în figura 8.13, axa y fiind axa de rotaţie a arborelui
picionului conic, axa x, este paralelă cu arborii II şi III, axa z este perpendiculară
pe axele arborilor II şi III, care au axele paralele.

Fig.8.13. Orientarea axelor sistemului fix, în raport cu care se reprezintă forţele de


contact din angrenajul conic

Fig.8.14. Variaţie forţei de contact din angrenajul conic, după axa x

Fig.8.15. Variaţie forţei de contact din angrenajul conic, după axa y


100
Fig.8.16. Variaţie forţei de contact din angrenajul conic, după axa z

Observând modul de variaţie şi mărimile forţelor de contact, se remarcă


faptul că cea mai mare valoare a forţei de contact de aproximativ 3000 N, este
după axa z, ceea ce este normal, pentru că după acea direcţie apare şi forţa
tangenţială în angrenaj.
Pentru angrenajul cilindric reprezentarea forţelor de contact se face în raport
cu acelaşi sistem de referinţă ca cel indicat în figura 8.17, în cazul acesta forţele
tangenţiale în agrenajul cilindric, având direcţia axei z.

Fig.8.17. Orientarea axelor sistemului fix, în raport cu care se reprezintă forţele de


contact din angrenajul cilindric

Pentru că angrenajul cilindric este cu dinţi drepţi, după axa x forţa de contact
are valori reduse.

101
Fig.8.18. Variaţie forţei de contact din angrenajul cilindric, după axa x

Fig.8.19. Variaţie forţei de contact din angrenajul cilindric, după axa y

Fig.8.20. Variaţie forţei de contact din angrenajul cilindric, după axa z

Variația momentului de torsiune pe arborele de intrare este prezentată în fig.


8.21.
102
Fig. 8.21. Variația momentului de torsiune pe arborele de intrare.

Pentru că arborii reductorului lucrează la turaţii ridicate, cea mai mare fiind
de 157 rad/sec, este necesar să facem un studiu al rigidităţii arborelui, să studiem
deformaţiile încovoietoare. Pentru acest lucru, am considerat flexibilitatea
arborelui I, II și III (un solid deformabil, aşa cum este în realitate) şi în capitolul
următor vom realiza un studiu modal-dinamic al acestor arbori.

103
9. Analiza modal dinamică cu soft-ul MSC.ADAMS a
arborilor reductorului
9.1.Suprapunerea modală [8]
Se consideră numai deformaţiile mici, liniare, ale corpurilor, relative la un
sistem de referinţă local.
Discretizarea unui corp flexibil, într-un model cu elemente finite, permite
înlocuirea numărului infinit de grade de libertate, cu un număr finit, dar foarte
mare de grade de libertate reprezentat de elementele finite. Deformaţiile liniare ale
nodurilor acestui element discretizat, u , pot fi aproximate ca o combinaţie liniară,
a unui număr mic de vectori de formă, (sau forme modale), φ .
M
u = ∑ φi ⋅ qi (9.1)
i =1

unde: M , numărul de forme modale (moduri de vibraţie).


Factorul de scală sau de amplitudine, q , sunt coordonatele modale.
Ecuaţia (9.1) este frecvent prezentată într-o formă matricială:
u = ϕ ⋅q (9.2)
unde: q este vectorul coordonatelor modale şi modurile φi se vor pune în
coloanele matricii funcţiilor de formă φ .
După trunchierea modală, φ devine o matrice pătratică. Matricea modală φ
este transformarea de la setul mic de coordonate modale q , la setul mai mare de
coordonate fizice, u .
Se ridică întrebarea: Cum facem selecţia funcţiilor de formă, astfel încât
cantitatea maximă de deformaţie care ne interesează, să poată fi calculată cu un
număr minim de coordonate modale, adică optimizarea bazei modale.

9.1.2.Modul de sinteză al componentelor – Metoda Craig-Bampton


Metoda Craig-Bampton se bazează pe o schemă foarte simplă. Gradele de
libertate ale sistemului sunt partiţionate în grade de libertate la limită, u B , şi
gradele de libertate interioare, u I . Sunt definite două seturi de funcţii de formă
după cum urmează:
Modurile de constrângere. Aceste moduri sunt formele statice obţinute dând
fiecărui grad de libertate de graniţă o deplasare unitară, în timp ce celelalte grade
de libertate sunt menţinute fixe. Baza modurilor constrânse, deschide complet toate
posibilităţile de mişcare ale gradelor de libertate de graniţă, cu o corespondenţă de
unu la unu între coordonatele modale ale modurilor constrânse, şi deplasările
gradelor de libertate corespunzătoare qC = q B .

Fig. 9.1.Două moduri constrânse pentru partea din stânga a barei,


care are puncte de prindere la cele două capete
104
Fig. 9.1. arată modul constrâns corespunzător translaţiei cu o unitate, în timp
ce figura din dreapta corespunde rotaţiei cu o unitate.
Modurile normale pentru graniţe fixe. Aceste moduri sunt obţinute prin
fixarea gradelor de libertate la limită şi calculând soluţia proprie. Sunt atâtea
moduri normale pentru graniţe fixe. Aceste moduri definesc expansiunea modală a
gradelor de libertate interioare. Calitatea acestei expansiuni modale este
proporţională cu numărul de moduri reţinute.

Fig.9.2.Două moduri normale pentru graniţe fixe pentru o bară


care are puncte de prindere la cele două capete

Relaţia dintre gradele de libertate fizice, modurile Craig-Bampton şi


coordonatele lor modale sunt ilustrate de ecuaţiile următoare:
u   I 0  qC 
u =  B =    (9.3)
u I  φIC φIN  q N 
unde: u B sunt gradele de libertate de graniţă;
u I - sunt gradele de libertate interioare;
I , 0 sunt matricea unitate şi matricea zero;
φIC - sunt deplasările fizice;
φIN - sunt deplasările fizice ale gradelor de libertate interioare în modurile
normale.
qC - coordonatele modale ale modurilor constrânse;
q N - coordonatele modale ale modurilor normale cu graniţe fixe.
Rigidităţile generalizate şi matricile de masă corespunzătoare bazei modale
Craig-Bampton, sunt obţinute pe calea transformărilor modale.
Transformarea rigidităţilor este:
0   Kˆ CC 0 
T
 I 0   K BB K BI   I
Kˆ = Φ T KΦ =  =  (9.4)
Φ IC Φ IN   K IB K II  Φ IC Φ IN   0 Kˆ NN 
În timp ce transformarea maselor este:
0   Mˆ CC Mˆ NC 
T
 I 0   K BB K BI   I
M = Φ MΦ = 
ˆ T
   =  (9.5)
Φ IC Φ IN   K IB K II  Φ IC Φ IN   Mˆ CN Mˆ NN 
unde indicii I , B , N şi C semnifică gradele de libertate interne, modurile normale
ale gradelor de libertate la limită şi respectiv modurile constrânse. Simbolul ˆ
pentru K înseamnă că acestea sunt rigidităţi şi mase generalizate.
Ecuaţiile (9.4) şi (9.5) au următoarele proprietăţi importante: M̂ NN şi K̂ NN
sunt matrici diagonale pentru că ele sunt asociate cu vectori proprii. K̂ este un
bloc diagonal. Nu este nici o cuplare prin rigiditate între modurile constrânse şi
modurile normale pentru graniţe fixe.

105
În schimb, M̂ este un bloc diagonal, pentru că sunt cupluri de inerţie între
modurile constrânse şi modurile normale cu graniţe fixe.

9.1.3.Modul normalizării formei [8]

Într-o primă etapă baza modală Craig-Bampton are câteva deficienţe care o
fac inutilizabilă direct în simularea dinamică a unui sistem. Acestea sunt:
1. În modurile de constrângere Craig-Bampton sunt 6 grade de libertate ale
corpului rigid, care trebuie eliminate înainte de analiza ADAMS, pentru că
ADAMS furnizează propriile grade de libertate corpului rigid.
2. Modurile de constrângere Craig-Bampton sunt rezultatul unei condensări
statice. În consecinţă aceste moduri nu ne spun despre conţinutul frecvenţei
dinamice cu care ele trebuie să contribuie la corpul rigid. Este puţin probabilă
simularea cu succes a unui sistem neliniar, cu o valoare a frecvenţei necunoscută.
3. Modurile de constrângere Craig-Bampton nu pot fi dezactivate pentru că
ar fi echivalent cu aplicarea unei constrângeri pe sistem.
Modurile Craig-Bampton nu sunt un set ortogonal de moduri, aşa cum este
evidenţiat de faptul că matricile de rigiditate şi masă generalizate K̂ şi M̂ , întâlnite
în ecuaţiile (9.4) şi (9.5) nu sunt diagonale.
Prin rezolvarea problemei valorilor proprii:
Kˆ q = λMˆ q (9.6)
obţinem vectorii proprii pe care îi aranjăm într-o matrice de transformare, care
transformă baza modală Craig-Bampton, într-o bază modală ortogonală, cu
coordonatele modale q * .
Nq* = q (9.7)
Efectul asupra relaţiei de suprapunere este:
M M M
u = ∑ Φ i qi =∑ Φ i Nq* = ∑ Φ *i q * (9.8)
i =1 i =1 i =1

unde Φ *i sunt funcţiile de formă Craig-Bampton ortogonalizate.


Funcţiile de formă ortogonalizate Craig-Bampton nu sunt vectori proprii ai
sistemului original. Ei sunt vectori proprii ai reprezentării Craig-Bampton a
sistemului şi au doar o frecvenţă naturală asociată cu ei. Este dificilă o descriere
fizică a acestor funcţii de formă , dar în general se observă următoarele:
• Funcţiile de formă normale cu graniţe fixe sunt înlocuite cu o aproximaţie a
vectorilor proprii a corpului neconstrâns. Aceasta este o aproximaţie pentru că, se
bazează numai pe modurile Craig-Bampton. Despre aceste moduri, 6 moduri sunt
uzual moduri ale corpului rigid.
• Funcţiile de formă constrânse sunt înlocuite cu un vector propriu de contur.

9.2. Flexibilitatea modală


Suprapunerea modală este valorificată în două domenii esenţiale:

106
• Cinematica flexibilă a marcherilor;
• Ecuaţiile de mişcare ale corpurilor flexibile.
9.2.1. Cinematica markerilor corpului flexibil
Cinematica marcherilor se referă la poziţia, orientarea, viteza şi acceleraţia
marcherilor. ADAMS utilizează cinematica markerilor în trei domenii esenţiale:
• Poziţia markerilor şi orientarea trebuie cunoscute pentru a satisface
constrângeri ca cele impuse în elementele JOINT şi JPRIM.
• Pentru a proiecta forţele punctiforme aplicate coordonatelor generalizate
ale markerilor corpului flexibil.
• Măsurile markerilor (spre exemplu DX , WZ , PHI , ACCX şi aşa mai
departe), necesită informaţii despre poziţia, orientarea, viteza şi acceleraţia
markerilor.

Poziţii
Poziţia instantanee a unui marker care este ataşat unui nod P , pe un corp
flexibil, B , este suma a trei vectori (figura 9.3).
  
rp =x + s p + u p (9.9)

unde: x este vectorul de poziţie de la originea sistemului de referinţă fix,
la originea sistemului de referinţă local, B al corpului flexibil.

s p - vectorul de poziţie al locaţiei nedeformate a punctului P , în raport cu
sistemul de referinţă local ataşat corpului B ;

u p - este translaţia vectorului de deformaţie al punctului P , vectorul de
poziţie de la locaţia punctului nedeformat la locaţia deformată;

Sp P
up
B
x P'

G
Fig. 9.3.Vectorul de poziţie al punctului de deformaţie P' al unui corp flexibil
relativ la un sistem de referinţă ataşat corpului B şi bazei fixe G [8]

Dacă rescriem ecuaţia (9.9) într-o formă matricială, exprimată în raport cu


sistemul de coordonate de bază:
107
rp = x + GA B (s p + u p ) (9.10)
unde: x este vectorul de poziţie, de la originea sistemului fix, la originea
sistemului de referinţă local ataşat corpului flexibil B , exprimat în sistemul de
coordonate fix (de bază).

Elementele vectorului x , x , y şi z , sunt coordonatele generalizate ale
corpului flexibil.
s p este vectorul de poziţie de la sistemul de referinţă local B la punctul P ,
exprimat în sistemul de coordonate local al corpului, care este constant.
A - este matricea de transformare de la sistemul de referinţă local din B la
G B

sistemul de bază. Această matrice este cunoscută ca fiind formata cu cosinuşii


directori ai sistemului de referinţă local în raport cu cel fix.
Orientarea este calculată utilizând unghiurile lui Euler, Ψ , θ şi Φ .
Unghiurile lui Euler sunt coordonatele generalizate ale corpului flexibil.
u p este vectorul deformaţiei de translaţie al punctului P , de asemenea
exprimat în sistemul de coordonate local ataşat corpului. Vectorul deformaţie este
o suprapunere a funcţiilor de formă:
u p = Φ pq (9.11)
unde: Φ p , este porţiunea din matricea funcţiilor de formă care corespunde gradelor
de libertate de translaţie ale nodului P .
Dimensiunea matricii Φ p este 3xM , unde M este numărul de funcţii de
formă. Coordonatele funcţiilor de formă qi , (i = 1...M ) sunt coordonatele
generalizate ale corpului flexibil.
Deci coordonatele generalizate ale corpului flexibil sunt:
x 
 
y 
z  x 
   
ξ = ψ  = ψ  (9.12)
θ  q 
   
φ 
q , 
 i (i =1...M ) 
Viteze
Pentru calcularea energiei cinetice, calculăm viteza de translaţie instantanee
a punctului P în raport cu sistemul de referinţă global, care este obţinută prin
diferenţierea relaţiei (9.10) în raport cu timpul.
v p = x + A (s p + u p )+ G A B u p
• G • B •
(9.13)
Utilizând relaţia:
( )
G • B
A s = G A B Gω BB x s =G A B Gω~BB s =−G A B ~
s Gω~BB (9.14)
unde: Gω - este viteza unghiulară a corpului, relativă faţă de sistemul fix
B
B

(exprimată în coordonatele corpului).


108
Putem scrie:
v p = x − G A B (s p + u )Bψ + G A B Φ p q
• • •
(9.15)
Introducem relaţia:

Gω BB = Bψ (9.16)
care relaţionează viteza unghiulară la derivata în raport cu timpul a stării de
orientare.

Orientare
Pentru a satisface constrângerile unghiulare, se evaluează instantaneu
orientarea markerilor unui corp flexibil, pe măsură ce corpul se deformează. Pe
măsură ce corpul se deformează, markerul se roteşte prin unghiuri relative mici,
faţă de cadrul de referinţă. La fel ca deformaţiile de translaţie, aceste unghiuri sunt
obţinute folosind o suprapunere modală, similar cu (9.11).
θ p = Φ *p q (9.17)
unde: Φ *p este partea din matricea funcţiilor de formă care corespunde gradelor de
libertate de rotaţie ale nodului P . Dimensiunea matricii Φ *p este 3xM , unde M
este numărul funcţiilor de formă.
Orientarea markerului J în raport cu baza este reprezentată de matricea de
transformare Euler, G A J . Această matrice este produsul celor trei matrice de
transformare:
A = A A A
G J G BB PP J
(9.18)
G B
unde: A - este matricea de transformare a coordonatelor de la sistemul de
referinţă local ataşat corpului, în B , la cel de bază sau global;
A - este matricea de transformare, în timpul schimbării orientării
B P

datorită deformării nodului P ;


A - este matricea de transformare constantă, care a fost definită de
P J

utilizator, când a fost plasat markerul pe corpul flexibil.


Matricea B A P este importantă. Cosinuşii directori pentru un vector cu
unghiuri mici, θ p sunt:
 1 − θ pz θ py 
  ~
B
A =  θ pz
P
1 − θ pz  = I + θ p (9.19)
− θ py θ pz 1 

unde ~ denotă operatorul antisimetric.
 0 − az ay 
 
axb =  a z 0 − a x b = a~b = −ba~ (9.20)
− a y ax 0 

109
Vitezele unghiulare
Viteza unghiulară a unui marker, J , al unui corp flexibil, este suma vitezelor
unghiulare ale corpului şi a vitezelor unghiulare din timpul deformării.

G
ω BJ = G ω BP = G ω BB + B ω BP = G ω BB + Φ *P q (9.21)

9.2.2.Aplicarea încărcărilor [8]


Se face deosebire între încărcările punctiforme şi încărcările distribuite.

Forţe punctiforme şi momente



O forţă punctiformă F şi un moment punctiform T care sunt aplicate unui
marcher pe un corp flexibil, trebuie să fie proiectate pe coordonatele generalizate
ale sistemului.
Forţa şi momentul sunt scrise în formă matricială şi exprimate în sistemul de
coordonate al marcherului K .
 fx  t x 
   
FK =  f y  TK = t y  (9.22)
f   
 z t z 
Forţele de translaţie generalizate. Cum ecuaţiile care guvernează mişcarea
sunt scrise în sistemul de referinţă global, forţele generalizate pe coordonatele de
translaţie, sunt obţinute prin transformarea lui FK la coordonatele globale.
QT =G A K FK (9.23)

unde : G A K este dat de ecuaţia (9.18). Forţele generalizate de translaţie sunt


independente din punctul de vedere al aplicării forţei.
Un moment aplicat nu contribuie la QT .
Momentele generalizate. Momentul de torsiune total al unui corp flexibil
      
datorită lui F şi T este: Ttot= T + PxF unde P este vectorul de poziţie, de la
originea sistemului de referinţă local ataşat corpului, la punctul de aplicaţie al
forţei. Momentul de torsiune total, poate fi scris sub formă matricială, în raport cu
sistemul de coordonate de bază, astfel:
Ttot = G A K TK + px GA K FK (9.24)
unde p este exprimat în sistemul de coordonate de bază.
Utilizând notaţia ~ din relaţia (9.20), aceasta poate fi scrisă ca:
Ttot = G A K TK + ~
p G A K FK (9.25)
Transformarea momentului din coordonatele fizice la coordonatele
generalizate, cu unghiurile Euler ale corpului, este furnizat de matricea B din
(9.16).
QR = [G A B ] Ttot = [G A B ]T [G A K TK + ~
p G A K FK ]
T
(9.26)

110
Forţele modale generalizate. Forţele modale generalizate pe un corp,
datorită aplicării forţelor concentrate sau momentelor concentrate în P sunt
obţinute prin proiectarea încărcărilor pe funcţiile de formă:
Cum forţele FK şi momentele TK aplicate sunt date în raport cu markerul K ,
ele trebuie mai întâi scrise în raport cu sistemul de referinţă ataşat corpului flexibil.
FI =G A B T G A K FK (9.27)
TI = A
G B TG K
A TK (9.28)
şi apoi proiectate pe funcţiile de formă. Forţa este proiectată pe funcţiile de formă
ce descriu translaţia, şi momentul este proiectat pe funcţiile de formă ce descriu
rotaţia:
T
QF = Φ Tp FI + Φ *p TI (9.29)
unde Φ p şi Φ *p sunt părţile din matricea funcţiilor de formă corespunzătoare
gradelor de libertate de translaţie şi unghiulare ale punctului P .
Se observă că matricea funcţiilor de formă Φ este definită numai în noduri,
forţele punctiforme şi momentele punctiforme pot fi aplicate numai pe noduri.

Încărcările distribuite. Încărcările distribuite pot fi generate în ADAMS ca


un tablou de încărcări punctiforme, dar aceasta nu reprezintă o soluţie eficientă. Ca
o alternativă, încărcările distribuite pot fi create în ADAMS, utilizând elementele
MFORCE. Comanda MFORCE permite aplicarea oricărui vector încărcare
distribuită.
Mai întâi se examinează coordonatelor fizice din ecuaţia de mişcare :
••
M x + Kx = F (9.30)
unde M şi K sunt matricile maselor şi rigidităţilor, pentru componenta flexibilă, x
şi F sunt, vectorul forţelor nodale, respectiv vectorul încărcărilor.
Ecuaţia (9.30) este transformată în coordonatele funcţiilor de formă q ,
utilizând matricea funcţiilor de formă Φ .
••
Φ T MΦ q + Φ T KΦq = Φ T F (9.31)
Această formă modală a ecuaţiei se simplifică la:
••
Mˆ q + Kˆ q = f (9.32)
unde: M̂ şi K̂ sunt matricile masei şi rigidităţii generalizate, şi f este vectorul
încărcărilor nodale.
Forţele aplicate, este posibil să aibă o rezultantă globală şi un moment
rezultant. Acestea apar ca încărcări ale unui corp rigid, şi sunt tratate în ADAMS
ca forţe punctiforme şi momente în sistemul de referinţă local.
Proiectarea vectorului forţelor nodale pe coordonatele funcţiilor de formă:
f = ΦT F (9.33)
este o operaţie costisitoare computaţional, care ridică probleme când F este o
funcţie arbitrară de timp. ADAMS rezolvă această problemă, introducând
dependenţa simplificatoare, aceea că dependenţa spaţială şi cea de timp pot fi

111
separate, încărcările pot fi vizualizate ca o combinaţie liniar variabilă a unui număr
arbitrar de cazuri de încărcare statică.
F (t ) = s1 (t )F1 + ... + sn (t )Fn (9.34)
Forma funcţiilor de formă ale încărcării:
f (t ) = s1 (t ) f1 + ... + sn (t ) f n (9.35)
unde vectorii f1 la f n sunt n cazuri diferite de vectori de încărcare. Fiecare caz de
vector de încărcare conţine o intrare pentru fiecare funcţie de formă.
O definiţie mult mai generoasă a lui f permite lui f să aibă o dependenţă
explicită a răspunsului de sistem, pe care o vom nota ca f (q, t ) , unde q reprezintă
acum toate stările sistemului, nu numai acelea ale corpului flexibil.
Ecuaţia pentru forţa modală poate fi scrisă ca:
f (q, t ) = s1 (q, t )t1 + ... + sn (q, t )tn (9.36)
Forţele reziduale şi vectorii reziduali. S-a făcut presupunerea că proiecţia
modală a forţelor aplicate:
f = ΦT F (9.37)
este exhaustivă. În unele cazuri, o anumită cantitate de forţe rămâne neproiectată.
Ne referim la aceste forţe ca la forţele reziduale. Cineva poate gândi despre aceasta
că este încărcarea care a fost proiectată pe funcţiile de formă de ordin superior,
neglijate. Valoarea forţelor reziduale poate fi evaluată ca:
∆F = F − [ΦT ] f
−1
(9.38)
Cu forţa reziduală se asociază vectorul rezidual, care poate fi gândit ca o
formă deformată a corpului flexibil, când îi este aplicată forţa reziduală. Vectorul
rezidual poate fi tratat ca o funcţie de formă şi adăugat formei modale Craig-
Bampton. Această bază calculează complet încărcările aplicate. Fără această
îmbunătăţire forţele reziduale sunt pierdute ireparabil.
Sunt două cazuri de încărcare unde forţele de încărcare nu sunt o problemă:
• Forţele punctiforme sau momentele pe nodurile limită Craig-Bampton.
Natura bazei modale Craig-Bampton este aceea că încărcările punctiforme pe
nodurile de graniţă se proiectează perfect pe nodurile corespondente constrânse.
• Încărcări uniform distribuite. Încărcările uniform distribuite se proiectează
perfect pe gradele de libertate ale corpului rigid. Este un caz general de trunchiere
a forţelor care trebuie menţionat. Acest caz este cel mai bine ilustrat prin
considerarea unui nod al unui element, cu o rigiditate incompletă, aşa cu se
întâlneşte la elementele de tip solid sau la elementele de tip shell. Aplicarea unei
încărcări pe acest nod duce la o singularitate în analiza FEM. Când sunt generate
modurile Craig-Bampton pentru acest model, ele vor împărţi un atribut comun –
intrările funcţiilor de formă pentru acest grad de libertate sunt zero, la toate
funcţiile. În consecinţă, orice încercare în ADAMS de a aplica o încărcare pe acest
grad de libertate va eşua, pentru că încărcarea nu se proiectează pe nici una dintre
funcţiile de formă şi structura va apărea infinit rigidă. Se recomandă să nu se aplice
nici o încărcare în ADAMS care nu a putut fi aplicată în soft-urile FEM.

112
9.2.3.Ecuaţiile de mişcare ale corpului deformabil [8]

Ecuaţiile care guvernează un corp flexibil sunt derivate din ecuaţiile lui
Lagrange:
d  ∂L  ∂L ∂F  ∂Ψ 
T

− + + λ −Q = 0
dt  ∂ ξ•  ∂ξ ∂ ξ•  ∂ξ  (9.39)
 
Ψ=0

unde: L este lagrangeianul, definit: L = T − V , T şi V reprezintă energia cinetică,


respectiv potenţială;
F este funcţia de disipare a energiei definită mai jos;
Ψ sunt ecuaţiile de constrângere;
λ sunt multiplicatorii lui Lagrange pentru constrângeri;
ξ sunt coordonatele generalizate definite în relaţiile (9.12);
Q sunt forţele generalizate aplicate (forţele aplicate proiectate pe ξ ).
Viteza din relaţia (4.15) poate fi exprimată în termenii derivatei în raport cu
timpul, ai vectorului de stare ξ .
[ ]
v p = I −G A B (s p + u )B GA B Φ p ξ

(9.40)
Energia cinetică pentru un corp flexibil este dată de:
1 1
∫ V ρv vdV ≈ ∑ m p vTp v p + Gω PB I p Gω PB
T
T= T
(9.41)
2 2 p
unde: m p şi I P sunt masele nodale şi tensorul de inerţie nodal al nodului P .
I P este uneori o cantitate neglijabilă, exemplu: barele, grinzile, carcasele
sunt folosite în modelul cu componente flexibile.
Înlocuind prin v şi ω , şi simplificând, obţinem energia cinetică în
coordonatele generalizate şi matricea maselor generalizate.
1 •T •
T = ξ M (ξ )ξ (9.42)
2
Pentru claritatea prezentării se partiţionează matricea maselor M (ξ ) , în
matrici bloc 3x3 .
 M tt M tr M tm 
M (ξ ) =  M trT M rr M rm 
 (9.43)
 M tm M rm M mm 
T T

unde indicii t , r şi m semnifică translaţia, rotaţia şi respectiv gradele de libertate


modale.
Expresia pentru matricea maselor M (ξ ) se simplifică la o expresie în 9
invarianţi de inerţie:
M tt = L−1 I ; M tr = − A[L2 + L3j q j ]B
M tm = AL3 ; M rr = B T [L7 − [L8j + L8jT ]q j − Tij9 qi q j ]B

113
[
M rm = B T L4 + L5j q j ; M mm = L6 ]
Este evidentă dependenţa explicită a matricei maselor de coordonatele
modale. Dependenţa în coordonatele de orientare ale sistemului, se datorează
matricilor de transformare A şi B .
Invarianţii de inerţie sunt calculaţi din cele N noduri ale modelului cu
elemente finite, pe baza informaţiei despre fiecare nod m p , locaţia sa nedeformată
s p , şi participarea sa la componentele funcţiilor de formă Φ p . Forma discretă a
componenţilor de inerţie este furnizată în tabelul 9.1.
Tabelul 9.1
N
(scalar )
L1 = ∑ m p
p =1
N
L2 = ∑ m p s p
3X1
p =1
N j = 1,..., M
L3j = ∑ m p Φ p
3X M
p =1

N
3X M
L4 = ∑ m p ~
s p Φ p + I p Φ 'p
p =1
N
~ j = 1,..., M 3X M
L5j = ∑ m p Φ pj Φ p
p =1
N
(M X M)
L6 = ∑ m p Φ Tp Φ p + Φ 'Tp I p Φ 'p
p =1

N
(3X 3)
L7 = ∑ m p ~
s pT ~
sp + I p
p =1
N
~ j = 1,..., M (3X 3)
L8j = ∑ m p ~
s p Φ pj
p =1
N
~ ~ j , k = 1,..., M (3X 3)
L9jk = ∑ m p Φ pj Φ pk
p =1

Energia potenţială şi matricea de rigiditate. Frecvent energia


potenţială constă din componentele gravitaţiei şi elasticităţii, în forma pătratică:
V = Vg (ξ ) + ξ T Kξ
1
(9.44)
2
În termenii energiei elastice, K este matricea de rigiditate generalizată, care
este în general constantă. Numai coordonatele modale, q , contribuie la energia
elastică. De aceea forma lui K este:
 K tt K tr K tm  0 0 0 
K =  K trT K rr  
K rm  = 0 0 0  (9.45)
 K tm
T
K T
rm K mm  0 0 K mm 

114
unde: K mm este matricea de rigiditate generalizată a componentei structurale, în
raport cu coordonatele funcţiilor de formă q . Nu este matricea de rigiditate
modală a elementului.
Vg este energia potenţială de gravitaţie:
Vg = ∫ V ρ ⋅ rp ⋅ gdV = ∫ V ρ [x + A(s p + Φ (P )q )] gdV
r r T
(9.46)
unde g este vectorul acceleraţiei gravitaţionale.
Forţa de gravitaţie rezultantă, f g este:
∂Vg 
[ ] [∫ ρ (S + Φ (P )q ) dV ] ∂∂Aψ g[∫ ] 
T
fg = =  ∫ V ρdV g ρΦ T (P )dV AT g  (4.47)
T

∂ξ
V p V
 
Matricea de disipaţie şi de amortizare. Forţele de amortizare depind de
vitezele modale generalizate şi se presupun că sunt derivabile din forma pătratică:
1 •T •
F= q Dq (9.48)
2
care este cunoscută ca funcţia de disipaţie Rayleigh. Matricea D conţine
coeficienţii de amortizare, d ij , şi în general este constantă şi simetrică.
În cazul funcţiilor de formă ortogonale, matricea de amortizare poate fi
definită efectiv, utilizând o matrice diagonală a coeficienţilor de amortizare, ci .
Aceşti coeficienţi de amortizare pot fi diferiţi pentru fiecare formă
ortogonală şi pot fi definiţi în mod convenabil ca un raport al amortizării critice
pentru funcţiile de formă: cicr . Coeficientul de amortizare critică este definit ca un
nivel al amortizării care elimină răspunsurile armonice, cum se vede în derivarea
următoare. Considerăm oscilatorul armonic simplu, definit de modul necuplat i :
•• •
mi qi + ci q i + k i qi = 0 (9.49)
unde mi , ki şi ci reprezintă masa generalizată, rigiditatea generalizată, amortizarea
corespunzătoare modului i .
Presupunând că soluţia qi = e λt , duce la soluţia caracteristică:
mi λ2 + ci λ + ki = 0 (9.50)
care are soluţia:
− ci ± j 4mi ki − ci2
λ= (9.51)
2mi
Amortizarea critică a modului i , este aceea care elimină partea imaginară a
lui λ .
cicr = 2 ki mi (9.52)
Definind ci , coeficientul de amortizare critică, introducem factorul de
amortizare, ηi .
ci = ηi cicr (9.53)

115
Constrângeri. Constrângerile de poziţie şi orientare pentru markerii
corpurilor flexibile, sunt satisfăcute utilizând proprietăţile de cinematică ale
markerilor prezentate în secţiunea 4.2.1.
Formele finale ale ecuaţiilor diferenţiale de mişcare:
T T
•• 1  ∂M
• • •  • •  ∂ψ 
M ξ+ M ξ−  ξ  ξ + Kξ + D ξ +   λ = Q (9.54)
2  ∂ξ   ∂ξ 
• ••
unde: ξ , ξ , ξ sunt coordonatele generalizate ale corpului flexibil şi derivatele lor
în raport cu timpul;
M matricea maselor corpului flexibil;

M - derivata în raport cu timpul a matricei maselor corpului flexibil;
∂M
- derivata parţială a matricei maselor în raport cu coordonatele
∂ξ
generalizate ale corpului flexibil; este un tensor (M + 6)x (M + 6)x (M + 6) ,
unde M este numărul de moduri;
K matricea de rigiditate generalizată;
f g - forţa de gravitaţie generalizată;
D - matricea de amortizare;
ψ - ecuaţiile de constrângere algebrică;
λ - multiplicatorii lui Lagrange pentru constrângeri;
Q - forţele generalizate aplicate.

9.3. Prezentarea rezultatelor analizei modal-dinamice şi concluzii

În capitolul precedent, unde am studiat parametrii cinematici şi dinamici ai


transmisiei mecanice, elementele componente ale sistemului au fost considerate ca
solide rigide. În realitate în timpul funcţionării ansamblului reductor, arborii capătă
deformaţii flexionale şi torsionale, datorită elasticităţii materialului. Deoarece
forţele care încarcă arborii variază după un ciclu alternant simetric, iar momentul
după un ciclu pulsator, variaţia acestor încărcări produce o solicitare variabilă,
adică oboseala materialului. Suprapunerea spectrului frecvenţelor forţelor
perturbatoare cu spectrul frecvenţelor naturale poate conduce la rezonanţă, de
aceea în acest capitol am considerat necesar, studiul sistemului, considerând
deformabilitatea elementelor, în special a arborilor. Rezonanţa se caracterizează
prin amplitudini mari ale mişcării în anumite puncte sau zone ale transmisiei,
însoţite de tensiuni mari sau deplasări relative considerabile, care pot duce la ruperi
prin oboseală, funcţionare necorespunzătoare, uzură sau zgomote accentuate.
Pentru a considera deformabilitatea arborilor am realizat o analiză modal-
dinamică, unde am parcurs paşii descrişi în continuare.
Arborele a fost discretizat în elemente finite de tip tetraedral, au fost definite
nodurile master şi slave în funcţie de legăturile corpului în sistem, apoi s-a realizat
rularea simulării dinamice, considerând flexibilitatea arborelor.

116
Prin postprocesarea rezultatelor, în continuare vom prezenta deformaţiile,
vitezele şi acceleraţiile de deformaţie ale marker-ului corespunzător centrului de
masă al arborelor, I, II și III.

Deformațiile centrului de masă al arborelui II

Fig. 9.4. Marker-ul ataşat centrului de masă al arborelui

Fig.9.5. Deplasarea centrului de masă al arborelui, după axa x

117
Fig.9.6. Deplasarea centrului de masă al arborelui, după axa y

Fig.9.7. Deplasarea centrului de masă al arborelui, după axa z

Deformația de translație a marker-ului atașat centrelor de masă al arborelui


II, este prezentată în continuare.

Fig.9.8. Deformația centrului de masă al arborelui, după axa x

118
Fig.9.9. Deformația centrului de masă al arborelui, după axa y

Fig.9.10. Deformația centrului de masă al arborelui, după axa z.

Vitezele de deformație ale centrului de masă al arborelui II, sunt prezentate


în continuare.

Fig.9.11. Viteza de deformație a centrului de masă al arborelui II, după axa x.

119
Fig.9.12. Viteza de deformație a centrului de masă al arborelui II, după axa y.

Fig.9.13. Viteza de deformație a centrului de masă al arborelui II, după axa z.

Accelerațiile de deformație ale centrului de masă al arborelui II, sunt


prezentate în continuare.

Fig.9.14. Accelerația de deformație a centrului de masă al arborelui II,


după axa x.

120
Fig.9.15. Accelerația de deformație a centrului de masă al arborelui II,
după axa y.

Fig.9.16. Accelerația de deformație a centrului de masă al arborelui II,


după axa z.

Din interpretarea graficelor de variaţie ale deformaţiilor, se observă ca


arborele prezintă deformaţii încovoietoare a căror valoare maximă este de 0,03
mm. Deformaţia încovoietoare se încadrează în limite admisibile, săgeata
admisibilă pentu arbori care susţin roţi dinţate fiind dată de relaţia:
( 0, 01...0, 03) m , m fiind modulul roţilor din angrenaj. În cazul nostru,
f max ≤ f adm =
modulul fiind 2,25 mm, săgeata admisibilă este între limitele: 0,0225...0,0675, deci
săgeata maximă de 0,03 mm nu este mai mare decât cea admisibilă.

121
Deformațiile centrului de masă al arborelui III
Poziționarea marker-ului atașat centrului de masă al arborelui 1, este
prezentată în fig. 4.17.

Fig.9.17. Poziționarea marker-ului atașat centrului de masă al arborelui III

Deplasările centrului de masă al arborelui III, după cele 3 axe, sunt


prezentate în continuare.

Fig.9.18. Deplasarea centrului de masă al arborelui III, după axa x.

Fig.9.19. Deplasarea centrului de masă al arborelui III, după axa y.


122
Fig.9.20. Deplasarea centrului de masă al arborelui III, după axa z.

Deformațiile de translațiile ale marker-ului atașat centrului de masă al


arborelui III, sunt prezentate în continuare.

Fig.9.21. Deformația centrului de masă al arborelui III, după axa x.

Fig.9.22. Deformația centrului de masă al arborelui III, după axa y.

123
Fig.9.23. Deformația centrului de masă al arborelui III, după axa z.

Viteza de deformație a marker-ului atașat centrului de masă al arborelui III,


este prezentată în continuare.

Fig.9.24. Viteza de deformație a centrului de masă al arborelui III, după axa x.

Fig.9.25.Viteza de deformație a centrului de masă al arborelui III, după axa y.

124
Fig.9.26.Viteza de deformație a centrului de masă al arborelui III, după axa z.

Fig.9.27.Accelerația de deformație a centrului de masă al arborelui III,


după axa x.

Fig.9.28.Accelerația de deformație a centrului de masă al arborelui III,


după axa y.
125
Fig.9.29.Accelerația de deformație a centrului de masă al arborelui III,
după axa z.

126
Capitolul 10
10. Prezentarea modurilor proprii de vibrație ale arborilor

În cadrul acestui capitol vom reprezenta forma deformată a arborelui II al


reductorului, corespunzătoare modurilor proprii de vibrație.
Fiecare mod de vibrație este caracterizat de o frecvență proprie, precum și de
modul de defomație.
Reprezentarea deformată a arborelui II pentru modul de vibrație 7, cu
frecvența proprie de 3928.3 Hz, este prezentată în fig. 10.1.

Fig. 10.1. Reprezentarea deformată a arborelui II, pentru modul de vibrație 7.

Reprezentarea deformată a arborelui pentru modul de vibrație 8, cu frecvența


proprie de 3946.3 Hz, este prezentată în fig. 10.2.

Fig. 10.2. Reprezentarea deformată a arborelui II, pentru modul de vibrație 8.

127
Reprezentarea deformată a arborelui pentru modul de vibrație 9, cu frecvența
proprie de 9312.4 Hz, este prezentată în fig. 10.3.

Fig. 10.3. Reprezentarea deformată a arborelui II, pentru modul de vibrație 9.

Reprezentarea deformată a arborelui pentru modul de vibrație 10, cu


frecvența proprie de 9337.8 Hz, este prezentată în fig. 10.4.

Fig. 10.4. Reprezentarea deformată a arborelui II, pentru modul de vibrație 10.

Reprezentarea deformată a arborelui pentru modul de vibrație 11, cu


frecvența proprie de 1.04E+004 Hz, este prezentată în fig. 10.5. Se observă că
modul de vibrație 11, este unul cu deformație de răsucire.

128
Fig. 10.5. Reprezentarea deformată a arborelui II, pentru modul de vibrație 11.

Reprezentarea deformată a arborelui pentru modul de vibrație 12, cu


frecvența proprie de 1.663E+004 Hz, este prezentată în fig. 10.6.

Fig. 10.6. Reprezentarea deformată a arborelui II, pentru modul de vibrație 12.

Reprezentarea deformată a arborelui pentru modul de vibrație 13, cu


frecvența proprie de 1.72E+004Hz, este prezentată în fig. 10.7.

129
Fig. 10.7. Reprezentarea deformată a arborelui II, pentru modul de vibrație 13.

Reprezentarea deformată a arborelui pentru modul de vibrație 15, cu


frecvența proprie de 2,841E+004Hz, este prezentată în fig. 10.8.

Fig. 10.8. Reprezentarea deformată a arborelui II, pentru modul de vibrație 15.

Reprezentarea deformată a arborelui pentru modul de vibrație 16, cu


frecvența proprie de 2.88E+004Hz, este prezentată în fig. 10.9.

130
Fig. 10.9. Reprezentarea deformată a arborelui II, pentru modul de vibrație 16.

Reprezentarea deformată a arborelui pentru modul de vibrație 27, cu


frecvența proprie de 2.26E+005Hz, este prezentată în fig. 10.10.

Fig. 10.10. Reprezentarea deformată a arborelui II, pentru modul de vibrație 27.

131
A fost realizată analiza modal dinamică și pentru arborele de intrare al
reductorului. Reprezentarea deformată a arborelui, corespunzătoare modurilor
proprii de vibrație, este prezentată în continuare.
Reprezentarea deformată a arborelui I pentru modul de vibrație 7, cu
frecvența proprie de 3343.44Hz, este prezentată în fig. 10.11.

Fig. 10.11. Reprezentarea deformată a arborelui I, pentru modul de vibrație 7.

Reprezentarea deformată a arborelui I pentru modul de vibrație 8, cu


frecvența proprie de 3359.3 Hz, este prezentată în fig. 10.12.

Fig. 10.12. Reprezentarea deformată a arborelui I, pentru modul de vibrație 8.


132
Reprezentarea deformată a arborelui I pentru modul de vibrație 9, cu
frecvența proprie de 8390.89 Hz, este prezentată în fig. 10.13.

Fig. 10.13. Reprezentarea deformată a arborelui I, pentru modul de vibrație 9.

Reprezentarea deformată a arborelui I pentru modul de vibrație 10, cu


frecvența proprie de 8769.57 Hz, este prezentată în fig. 10.14.

Fig. 10.14. Reprezentarea deformată a arborelui I, pentru modul de vibrație 10.

133
Reprezentarea deformată a arborelui I pentru modul de vibrație 11, cu
frecvența proprie de 8791.24 Hz, este prezentată în fig. 10.15.

Fig. 10.15. Reprezentarea deformată a arborelui I, pentru modul de vibrație 11.

Reprezentarea deformată a arborelui I pentru modul de vibrație 14, cu


frecvența proprie de 2.185E+004Hz, este prezentată în fig. 10.16.

Fig. 10.16. Reprezentarea deformată a arborelui I, pentru modul de vibrație 14.

134
Reprezentarea deformată a arborelui I pentru modul de vibrație 16, cu
frecvența proprie de 3.99E+004Hz, este prezentată în fig. 10.17.

Fig. 10.17. Reprezentarea deformată a arborelui I, pentru modul de vibrație 16.

Reprezentarea deformată a arborelui III, corespunzătoare modurilor


proprii de vibrație.

Reprezentarea deformată a arborelui III pentru modul de vibrație 7, cu


frecvența proprie de 2511.081 Hz, este prezentată în fig. 10.18.

Fig. 10.18. Reprezentarea deformată a arborelui III, pentru modul de vibrație 7.

135
Reprezentarea deformată a arborelui III pentru modul de vibrație 8, cu
frecvența proprie de 2516.103 Hz, este prezentată în fig. 10.19.

Fig. 10.19. Reprezentarea deformată a arborelui III, pentru modul de vibrație 8.

Reprezentarea deformată a arborelui III pentru modul de vibrație 9, cu


frecvența proprie de 6307.633 Hz, este prezentată în fig. 10.20.

Fig. 10.20. Reprezentarea deformată a arborelui III, pentru modul de vibrație 9.

Reprezentarea deformată a arborelui III pentru modul de vibrație 10, cu


frecvența proprie de 6319.621 Hz, este prezentată în fig. 10.21.

136
Fig. 10.21. Reprezentarea deformată a arborelui III, pentru modul de vibrație 10.

Reprezentarea deformată a arborelui III pentru modul de vibrație 11, cu


frecvența proprie de 7284.003 Hz, este prezentată în fig. 10.22.

Fig. 10.22. Reprezentarea deformată a arborelui III, pentru modul de vibrație 11.

Se observă că modul propriu de vibrație 11, corespunde unei deplasări


torsionale.

137
Reprezentarea deformată a arborelui III pentru modul de vibrație 12, cu
frecvența proprie de 1.1477E+004Hz, este prezentată în fig. 10.23.

Fig. 10.23. Reprezentarea deformată a arborelui III, pentru modul de vibrație 12.

Reprezentarea deformată a arborelui III pentru modul de vibrație 13, cu


frecvența proprie de 1.1518026246E+004 Hz, este prezentată în fig. 10.24.

Fig. 10.24. Reprezentarea deformată a arborelui III, pentru modul de vibrație 13.

Modurile proprii de vibrație 14 și 15 sunt deasemenea torsionale.


138
Reprezentarea deformată a arborelui III pentru modul de vibrație 16, cu
frecvența proprie de 2.4447123162E+004 Hz, este prezentată în fig. 10.25.

Fig. 10.25. Reprezentarea deformată a arborelui III, pentru modul de vibrație 16.

Reprezentarea deformată a arborelui III pentru modul de vibrație 17, cu


frecvența proprie de 2.5036744822E+004 Hz, este prezentată în fig. 10.26.

Fig. 10.26. Reprezentarea deformată a arborelui III, pentru modul de vibrație 17.

139
Reprezentarea deformată a arborelui III pentru modul de vibrație 20, cu
frecvența proprie de 3.7465678263E+004 Hz, este prezentată în fig. 10.26.

Fig. 10.27. Reprezentarea deformată a arborelui III, pentru modul de vibrație 20.

Următoarele moduri de vibrație, până la modul 30, corespund unor frecvențe


superioare, de până la 1.9864567841E+005.

140
BIBLIOGRAFIE

1. A. Kahraman, A. Kharazi, M. Umrani, A deformable-body dynamic analysis of


planetary gears with thin rims, Journal of Sound and Vibration 262 (2003) 752–
768.
2. A. Kahraman, S. Vijayakar, Effect of internal gear flexibility on the quasi-static
behavior of a planetary gear set, Transaction of ASME, Journal of Mechanical
Design 123 (2001) 408–415.
3. Catrina, Gh., s. a., Organe de masini. Indrumar pentru lucrari practice,
Reprografia Universitatii din Craiova, 1995.
4. Catrina, Gh., Organe de masini, vol. I, Reprografia Universitatii din Craiova,
1997.
5. Catrina, Gh., Organe de masini, vol. II, Editura Universitaria, Craiova, 2002.
6. Dumitru N., Margine A., Bazele modelării în ingineria mecanică. Editura
Universitaria Craiova, 2002.
7. Dumitru, N., Organe de maşini. Angrenaje. Elemente de proiectare, R. Univ.
Craiova, Craiova, 1996.
8. Geonea I., Sisteme mecanice mobile. Analiza cinematică și dinamică, Editura
Sitech, Craiova, 2015.
9. Catrina Gh., Copilusi C., Geonea I., Dumitru N., Margine A., A. Ungureanu,
Îndrumar de proiectare pentru transmisii mecanice. Editura Universitaria
Craiova, 404 pagini, ISBN 978-606-14-0043-0, 2010.
10.Vâlcu Roșca, Ionuț Daniel Geonea, Alina Elena Romanescu, Rezistența
materialelor, vol. 1, Solicitări simple. Teorie și aplicații rezolvate, Editura
Sitech, Craiova 2015, ISBN 978-606-11-4761-5, 340 pag.
11. F.B. Oswald, D.P. Townsend, Influence of tooth profile modification on spur
gear dynamic tooth Strain, NASA TM-106952 (ARL-TR-778 and AIAA Paper
95-3050), 1995.
12. F.L. Litvin, J.S. Chen, J. Lu, R.F. Handschuh, Application of finite element
analysis for determination of load share, real contact ratio, precision of motion,
and stress analysis, ASME Journal of Mechanical Design 118 (1996) 561-567.
13. F.L. Litvin, Theory of Gearing, NASA Reference Publication 1212,
Washington, DC, 1989.
14. Faydor L. Litvin, Alfonso Fuentes, Gear Geometry and Applied Theory,
Cambridge University Press, 2005.
15. G.K Nikas, Load sharing and profile modification of spur gear teeth in the
general case of any flank geometry, in: Proceedings of the International
Conference on Gears, Dresden, Germany, 1996, pp. 923-935.
16. Gafitanu, M., s. a., Organe de masini, vol. II, Editura Tehnica, Bucuresti, 2002.
17. L.P. Lausa, H. Simasb, D. Martins, Efficiency of gear trains determined using
graph and screw theories, Mechanism and Machine Theory, Volume 52, June
2012, Pages 296–325

141
18. Mocanu, D. R., Analiza experimentala a tensiunilor, vol. I si II, Ed. Tehnica,
Bucuresti, 1977.
19. Nedad Marjanovic, Biserka Isailovic, A practical approach to the optimization
of gear trains with spur gears, Mechanism and machine Theory, volume 53, July
2012, pp. 1-16.
20. R.T. Tseng, C.B. Tsay, Mathematical model and undercutting of cylindrical
gears with curvilinear shaped teeth, Mechanism and Machine Theory 36 (2001)
1189-1202.
21. Robert L. MOTT, Machine Elements in mechanical Design, Prentice Hall,
Columbus, Ohio, 1999.
22. Tudor, A., Durabilitatea şi fiabilitatea transmisiilor mecanice, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1988.
23. Tugan Eritenel and Robert G. Parker, An investigation of tooth mesh
nonlinearity and partial contact loss in gear pairs using a lumped-parameter
model, Mechanism and Machine Theory, volume 56, October 2012, pp. 28-51.
24. V. Abadjiev, E. Abadjieva, Synthesis of hyperboloid gear sets based on the
pitch point approach, Volume 55, Mechanism and machine Theory, September
2012, pp. 51-66.
25. Zhonghomg Bu, Geng Liu and Liyan Wu, Modal analyses of herringbone
planetary gear train with journal bearings, Mechanism and Machine Theory,
Volume 54, august 2012, pp. 99-115.

142
CUPRINS

1. Estimarea parametrilor cinematici și dinamici ai transmisiei................................2


2. Calculul transmisiei prin curele trapezoidale .......................................................7
3. Proiectarea angrenajului cilindric........................................................................13
4. Proiectarea angrenajului conic din structura reductorului...................................38
5. Calculul arborilor reductorului.............................................................................52
6. Proiectarea modelului CAD al reductorului.........................................................66
7. Analiza în ANSYS a solicitărilor angrenajelor cilindric și conic........................77
8. Analiza comportării în regim dinamic a angrenajelor reductorului, cu programul
ADAMS...................................................................................................................94
9. Analiza modal dinamică cu soft-ul MSC.ADAMS a arborilor reductorului......104
10. Prezentarea modurilor proprii de vibrație ale arborilor.....................................127

143