Motto-ul credintei unitariene: "Unus est Deus" - "Unul este Dumnezeu"

Biserica Unitariana a luat fiinta in ianuarie 1568, când, pentru prima data in lume, la Dieta de
la Turda (Transilvania), s-a proclamat si s-a legiferat libertatea constiintei si a tolerantei
religioase. Acest eveniment a fost legat de numele regelui Ioan Sigismund (primul principe al
Transilvaniei, apoi rege al Ungariei) si lui David Ferenc (Francisc), intemeietorul si primul
episcop al Bisericii Unitariene (martirizat in noiembrie 1579, in Cetatea Devei, dupa decesul
regelui Ioan Sigismund).
Identitatea teologica si structurala a Bisericii s-a conturat in secolul 16. Dupa Reforma
luterana si calvina, Unitarianismul s-a autodefinit ca un curent spiritual religios, liberalist si
iudaizant, care s-a eliberat de dogmele traditionale crestine, prin reîntoarcere la invatatura
omului Isus din Nazareth. Identitatea unitariana este puternica din toate punctele de vedere, si
noutatile care au aparut in viata si exprimarea ei, bazata pe aceasta identitate, nu au dorit
niciodata altceva decât adaptarea la cerintele omului religios in contextul istoric, social si
spiritual al epocii, pentru permanenta slujire a lui Dumnezeu si a omului. Implicarea sociala a
bisericii a fost mereu un lucru natural si normal. In confesiune nu exista dogme, ci principii.
Dumnezeu-Tatal este creatorul universului, unicul Domn, are caracter transcedental. Isus
Cristos este profet si invatator, nascut om, care trebuie urmat, nu venerat ca Dumnezeu. In el
nu exista nimic divin. A atins nivelul cel mai inalt de traire, dat prin pildele sale.
Apartenenta la biserica, indiferent de confesiune, are o dubla conotatie: una divina si una
naturala. Cele doua se bazeaza pe decizia liber consimtita a individului adult. Dupa aceasta,
regulile de joc sunt facute de comunitate. Statutul bisericii este unul popular-democratic in
care ierarhia clerica se stabileste dupa criteriul autoritatii spirituale, valorice. Catehismul
unitarian spune despre aceasta problema: conducatorul Bisericii Unitariene este Isus, iar
ceilalti sunt sau pot fi egali cu el in slujire. Credinta individuala ca dar de la Dumnezeu, nu
cunoaste nici o ingradire, chiar prin esenta ei. Biserica trebuie sa vegheze permanent asupra
realizarii acestei libertati.
Fondatorul si primul espiscop al Bisericii Unitariene din Transilvania a fost Francisc David
(Dávid Ferenc), care a trait intre anii 1510-1579. S-a nascut la Cluj-Napoca. A studiat teologia
la Cluj, Alba-Iulia, Wittemberg si Frankfurt (Germania). Dupa ce s-a intors, prima data a fost
invatator, iar dupa aceea preot la Cluj. Dupa anul 1565 a inceput reforma unitariana, cea mai
tânara ramura a Reformei care s-a format in Transilvania, proclamând ca Dumnezeu este
Unul Singur (conceptie antitrinitariana), si ca fiecare om este liber sa aleaga religia dupa
propria credinta pentru ca credinta este darul lui Dumnezeu. La data de 20.01.1566 Francisc
David a tinut prima predica unitariana intr-o biserica din Cluj. Multi au acceptat credinta noua,
chiar si regele de atunci Joan Sigismund, devenind Unitarieni. Intre 06-13.01.1568, Dieta de la
Turda a proclamat libertate si toleranta religioasa pentru toti credinciosii. În orice loc preotii pot
predica si explica evanghelia, fiecare dupa intelegerea lui si daca îi place membrilor
congregatiei, este bine, dar daca nu, pot alege un alt predicator care sa le satisfaca cerintele
religioase si care sa le placa credinciosilor. De aceea, nici unul dintre superintendenti
(episcopi etc) nu are voie sa faca abuz de preoti, sa pedepseasa din cauza credintei lor, sa
mute dintr-un loc în altul din cauza vorbelor, spuselor sale, pentru ca credinta este darul lui
Dumnezeu, care vine din auz si auzul vine de la vorbele lui Dumnezeu. Francisc David a
sustinut un principiu vesnic, ca munca reformatoare, de înnoire trebuie sa continue. Toti
aceeia care au fost iluminati de Spiritul lui Dumnezeu - spunea - nu pot asupri adevarul si sa
ramâna în tacere. Puterea Spiritului este atât de mare, ca invingând orice dificultati, obstacole,
învataturi false, se straduieste sa raspândeasca si sa propovaduiasca gloria lui Dumnezeu".

Doctrina Unitariana

Esenta Unitarianismului este toleranta religioasa si atitudinea ferma de a sprijini libertatea de

constiinta. Francisc David a accentuat ca religia trebuie sa fie libera, pentru ca in chestiuni de
credinta nu trebuie sa existe forta, constrângere, si ca propovaduirea, raspândirea evangheliei
nu necesita arme, violenta, pentru ca credinta este darul lui Dumnezeu. Deci Unitarianism
înseamna libertate de constiinta si credinta. Nu este mai mare absurditate si irationalism decât
de a forta constiinta si spiritul uman cu puteri externe, când numai creatorul lui are putere,
autoritate asupra lui.

Emblema Unitariana

In mijlocul emblemei se afla un sarpe (de culoare alba) care formeaza un cerc, iar în mijlocul
cercului se afla un porumbel pe o stânca. Cercul este simbolul completului, perfectului,
deplinului, iar stânca sugereaza ca porumbelul sta pe un fundament solid si tare. Deasupra
sarpelui si porumbelului se afla o coroana regala, sugerând ca dupa nasterea noii religii chiar
regele de atunci a tarii Ioan Sigismund (Janos Zsigmond) a devenit unitarian (de altfel singurul
rege unitarian din istorie !).