PĂDUCEL

Descrierea speciei

. Arbusti, mai rar mici arbori (3-10 m inaltime) cu lemn tare si curamuri spinoase.
Frunzele la Crataegus oxycantha au 3-5 lobi, putin adanci, mai multsau mai putin obtuzi, iar
cele de C. monogyna 3-7 lobi mai danci si de un verde maiinchis, ascutiti nedintati pe toata
marginea.Astăzi vom prezenta un arbust creat de Dumnezeu pentru a ajuta bolnavii cardiacişi
persoanele de vârsta a treia, mai ales cele cu suferinţe de inimă şi nervi. Încă dinvremuri
străvechi, păducelul era cunoscut pentru proprietăţile sale terapeutice,confirmate şi
reconfirmate de medicii timpului, începând cu învăţaţii antici Galeniusşi Dioscorides.În Evul
Mediu, chimistul Paracelsus introducea florile şi frunzele de păducel încelebrele elixiruri de
tinereţe şi de viaţă lungă. În toate ţările Europei şi ulterior înîntrega lume, păducelul a devenit
cunoscut ca planta vieţii sau a tinereţii veşnice,având aceleaşi virtuţi ca şi Ginsengul la
asiatici.Specialiştii francezi numesc preparatele din păducel „laptele bătrânilor“, ca oaluzie la
florile albe ale plantei şi la proprietăţile tămăduitoare excepţionale constatatela persoanele
vârstnice, cu inima şubrezită. De aceea, bătrânii francezi beau zilnic cel puţin un ceai de
păducel, convinşi că le prelungeşte viaţa cu minimum 10 ani.În România s-a păstrat o veche
tradiţie, transmisă încă de la daco-romani, careomagiază proprietăţile miraculoase ale
păducelului. Se spune că la sărbătorile primăverii din timpul înfloririi plantelor de mai, tinerii
care au primit mărţişoare la 1Martie căutau un păducel mai înalt, de ramurile căruia agăţau
mărţişorul cel mai drag„pentru ca în tot anul să fie frumoşi ca florile, norocoşi, feriţi de boli şi
de deochi“.Efectul ocrotitor se va păstra până în primăvara următoare, prin firul bicolor
almărţişorului care ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.Medicina
tradiţională de la noi foloseşte preparatele din păducel la peste 50 deafecţiuni maladive, în
principal la cele cardiace şi nervoase.Izvoarele de sănătate îşi au originea în primele zile ale
lunii mai când păducelul, unarbust spinos şi uscăţiv, se încarcă cu mantia albă a florilor
transformându-se dincenuşăreasa dealurilor într-o zână frumoasă, înveşmântată într-un voal
alb şi parfumat. Câteva zile, văzduhul se umple cu albul milioanelor de petale purtate
deadierea vântului de primăvară.

Învăţaţi să recunoaşteţi planta!

Păducelul este un arbust spinos, uneori arborescent, cu frunze lobate şi flori albe-crem,
uneori roze, frumos mirositoare, grupate în buchete. În clasificarea botanicăface parte din
familia Rosaceae (ca şi măceşul) şi cuprinde circa 250 de speciirăspândite în toată lumea,
majoritatea cu proprietăţi medicinale, dintre care înRomânia se găsesc cinci specii, cu
denumiri populare de păducel, gherghin,gherghinar, mărăcine alb, mălăeţ şi mălaiul
cucului.Florile pentamere, hermafrodite, regulate, dispuse in corimb, de culoare alba sau
slabrozee, au caliciul format din 5 sepale persistente, corola din 5 petale libere, androceuldin
15-20 stamine cu antene rosii; fructul ovoid, rosu, carnos contine 2-3 samburi laC. oxycantha
si un singur sambure la C. monogyna. Infloreste in lunile mai si iunie.Produsul vegetal folosit.
De la aceste doua specii de paducel terapeutica utilizeazafrunzele (Folium Crataegi), florile
(Flores Crataegi cum floribus); toate aceste organese recolteaza in timpul infloririi; de

1
asemenea se mai intrebuinteaza si fructele(Fructus Crataegi) recoltate la completa lor
maturitate.

Principii active

: in frunze si flori: flavonoide si proantocianidine, acizi triterpenici(acidul crategic din

tratatele de specialitate mai vechi), acizi clorogenic si cafeic,colina si derivati purinici
(adenina, guanina). In fructe: flavonoide, antocianidina siacizi triterpenici, insa in cantitate
mai mica decat in frunze si flori.Paducelul (denumit stiintific Crataegus Monogyna) este un
arbust spinos ce creste lamarginea padurilor si are flori comestibile, frumos mirositoare. Din
punct de vedereterapeutic, fructele sunt mai active decat frunzele.

Fructele si frunzele

contin numeroase substante chimice care sunt dozate astfelincat actioneaza asupra
aparatului cardiovascular si asupra sistemului nervos., scazandtensiunea arteriala prin
vasodilatatie centrala si periferica si avand de asemenea si unefect sedativ asupra sistemului
nervos central.Pentru aceste calitati este indicat in urmatoarele afectiuni: hipertensiune
arteriala,cardiopatia ischemica, alte dereglari cardiovasculare, in nevrozele cardiace.Paducelul
are un efect deosebit in cresterea fluxului de sange oxigenat la inima sicreier.Infuziile de
paducel sunt recomandate si in tahicardie, ateroscleroza, stari delabilitate psihica si de
emotivitate, fiind indicat si in tulburarile ritmului cardiac(extrasistole).De asemenea fructele
si frunzele paducelului mai contin si substante ce au capacitateade a stimula sistemul de
aparare al organismului.Frunzele si fructele contin compusi cu actiune cardiotonica, vitamina
C, aciziorganici, ulei mirositor. In fructe se gaseste in plus vitamina B.

Infuzia de frunze si flori

trebuie bauta de catre toti cei de varsta a treia pentruefectele sale benefice. Acest arbust
a fost creat de Dumnezeu pentru a fi de ajutor cardiacilor..

Mod de preparare pentru infuzie:

2 lingurite de planta la o cana de apa. Paducelul (denumit stiintific Crataegus

Monogyna) este un arbust spinos ce creste lamarginea padurilor si are flori comestibile,
frumos mirositoare. Din punct de vedereterapeutic, fructele sunt mai active decat
frunzele.Fructele si frunzele contin numeroase substante chimice care sunt dozate astfel
incatactioneaza asupra aparatului cardiovascular si asupra sistemului nervos.,
scazandtensiunea arteriala prin vasodilatatie centrala si periferica si avand de asemenea si
unefect sedativ asupra sistemului nervos central.Pentru aceste calitati este indicat in
urmatoarele afectiuni: hipertensiune arteriala,cardiopatia ischemica, alte dereglari
cardiovasculare, in nevrozele cardiace.Paducelul are un efect deosebit in cresterea fluxului de
sange oxigenat la inima sicreier.Infuziile de paducel sunt recomandate si in tahicardie,
ateroscleroza, stari delabilitate psihica si de emotivitate, fiind indicat si in tulburarile ritmului

2
cardiac(extrasistole).De asemenea fructele si frunzele paducelului mai contin si substante ce
au capacitateade a stimula sistemul de aparare al organismului.

Frunzele si fructele contin compusi cu actiune cardiotonica, vitamina C, aciziorganici,

ulei mirositor. In fructe se gaseste in plus vitamina B.

Infuzia de frunze si flori trebuie bauta de catre toti cei de varsta a treia pentruefectele
sale benefice. Acest arbust a fost creat de Dumnezeu pentru a fi de ajutor cardiacilor.

Actiune farmacologica

. Sedativa, antispasmodica, vasodilatoare in special la nivelulvaselor coronariene,

hipotensiva, de intarire si rarire a contractiilor inimii bolnave.

Intrebuintari:

infuzia 1-2 % (2-3 g in 24 de ore, echivalent cu o cana de ceai) seadministreaza in

dereglarile cardiovasculare, in anghina pectorala, ca sedativ nervos,vascular si
hipotensiv..Paducelul mai este cunoscut si sub denumirea de gherghinar. Pentru
calitatiledeosebite in tratarea afectiunilor cardiace, paducelul mai este numit si Planta
inimii.Creste sub forma de tufe, în special la marginea padurilor de foioase, a livezilor si
pasunilor. Uneori atinge o înaltime de 5 m. Paducelul este cunoscut din vremuristravechi
pentru efectele terapeutice. Se folosesc cu precadere florile albe si fructelede culoare rosie.
Este bine sa evitati tufele de paducel de la marginea drumurilor intens circulate. Primavara se
poate recolta coaja, folosita atât în stare proaspata cât siuscata.Fructele se culeg toamna, iar
florile se culeg cel mai bine în stare de muguri.Paducelul - planta medicinala si aliment
Continuam a calatori impreuna "printre"fructele, legumele, semintele si plantele medicinale
cu folosire directa in alimentatiade zi cu ziPaducelul este un arbust spinos care creste prin
cranguri si la marginea padurilor. I semai spune gherghin, maracine-alb sau in engleza
hawthorn.In Romania avem varietatile care se numesc latineste (Crataegus monogyna
sauCrataegus oxycantha. Ca planta medicinala se folosesc florile - Flores Crataegi -florile
impreuna cu frunzele - Flores Crataegi cum Folium - si fructele - FructusCrataegi. Toate
partile plantei contin principii active (bioflavonide), uleiuri volatile siacizi organici (cafeic,
malic, crataegolic, oleanolic, nicotinic - vitaminaB2) cu actiunesedativ-cardiaca (de linistire a
inimii), asemanatoare valerianei.Fructele contin si vitaminele C, B, acizi citric si tartric.
Bioflavonidele au un puternicefect antioxidant. Ele intaresc rezistenta peretilor vaselor
sanguine, dilata si relaxeazaarterele. Celelalte substante din paducel scad nivelul
colesterolului si reduc depunerilede grasime de pe peretii arterelor si din alte testuri (un bun
aliat in curele de slabire).Paducelul poate mari abilitatile erotice atat la barbati cat si la femei
prin imbunatatireacirculatiei la niveleul organelor de reproducere. Fructele de paducel au o
actiuneastringenta a mucoaselor, reduc umflarea acestora si secretarea de mucus in
exces.Asupra rinchilor au o actiune usor diuretica. Prin continutul de bioflavonide
paducelulare insusirea de a regla tulburarile nervoase ale inimii, exercita o actiune
calmantaasupra sistemului nervos, scade tensiunea arteriala, mareste circulatia la
nivelulinimii, creierului si a altor organe. Se recomanda in anghina pectorala, tulburari
demenopauza, ateroscleroza, emotivitate excesiva, nevroze cardiace si stari deexcitabilitate cu

3
aritmie.Paducelul este folositor si in cazul umflarii mainilor si a picioarelor, a urinariinocturne
excesive la bolnavii cardiaci, in cazul tulburarilor specifice premenopauzei(bufeuri, palpitatii,
stari de neliniste si nervozitate); in nevroze, stari de anxietate,atacuri de panica, agresivitate
marita si tulburari de comportament la copii.

Florile acestei plante sunt printre cele mai bine tolerate si mai nenocive remedii vegetale
dinlume. Toate testele de laborator sau clinice pun in evidenta faptul ca si atunci candeste
folosit in cure de foarte lunga durata, de peste 6 luni, paducelul nu producetulburari organice
sau de alta natura. Tratamentul de lunga durata cu flori de paducelare efecte aproape magice
asupra persoanelor in etate.Studii facute in Franta arata ca administrarea a 2-3 cani pe zi de
infuzie combinata, incure de foarte lunga durata (6 luni minimum), previne aparitia sau
agravarea bolilor de inima si a bolilor vasculare, previne depresia si alterarea capacitatilor
mentale iviteodata cu varsta. Mai mult, studii facute in spitale universitare au aratat cresterea
cu pana la 40% a capacitatii de efort a batranilor tratati cu paducel.

FRUCTELE DEPADUCEL Am dori sa completam informatiile de mai sus cu cele

referitoare laimportanta acestuia pentru dietoterapie.. Dietaoterapia chineza foloseste pe
largfructele de paducel in tratarea multor dezechilibre energetice. In Orient, paducelul
sefoloseste mai mult ca fruct decat ca flori sau/si frunze.Fructul seamana cu un mar paduret,
ca forma si marime, rosu la culoare. Cel cese gaseste pe piata in Canada, este obtinut in
principal de la varietatile orientale de paducel: Crataegus pinnatifida (paducelul chinezesc)
sau Crataegus cuneata(paducelul japonez). Proprietati: au un gust dulce acrisor, cu o natura
calda din punctde vedere energetic si actioneaza asemanator acupuncturii, in mod direct
asuprameridianelor energetice ale splinei-pancreasului, stomacului si ficatului. . Functiuni:
promoveaza digestia, inlatura indigestiile, activeaza fluxul de energie (qi) si alcirculatiei
sangelui, inlatura stagnarile si viermii intestinali. Fructele de paducel suntfolosite in
tratamentul indigestiei cu retentie de carne in stomac, a maselor (tumorilor)abdominale,
senzatiei de greutate si preaplin in piept sau in abdomenul superior, intratamentul diareei,
dizinteriei, durerilor de spate, a celor date de hernie, durerilor abdominale postpartum (dupa
nastere), dismenoreei, indigestiilor date de lapte la copiimici. Fructele de paducel ajuta efectiv
la digerarea grasimilor, previn intrareaexcesiva a lor in circuitul sanguin si indepartarea
acestora prin scaun. Prepararea siconsumul fructelor de paducel: Fructele uscate de paducel
(in limba chineza ShanZha) se pot procura din magazinele alimentare chinezesti sau cele de
plantemedicinale.1. Fructele de paducel se pot consuma in stare proaspata (unde sunt
accesibile inaceasta forma) insa in general ca decoct al fructelor uscate, fierte singure ori
impreunacu alte plante medicinale sau ca adaos la unele feluri de mancare. In China se
folosescca adaosuri la bauturi, jeleuri, gemuri, si pentru obtinerea unor gustari dintre care
celemai populare sunt "haw flakes" si Tang Hu Lu. Fructele de Crataegus pubescens
suntcunoscute in Mexic sub numele de tejocotes si se consuma proaspete, gatite sau ingemuri
pe timpul iernii.2. Se pot adauga la mancarurile cu carne de pasare sau cu peste pentru a
fragezicarnea sau oasele.3. Fierturile de fructe de paducel se pot folosi pentru aplicari
exterioare, direct pe piele.Paducelul intra in comozitia multor remedii pentru acnee si
varice.4. Fierbeti 15 g de fructe de paducel cu 2-3 cani de apa si beti zilnic ceaiul rezultat
catratament pe termen lung pentru hipertensiune, colesterolemie, si pentru prevenirea bolilor
de inima.
4
 5. Ca varianta pentru colesterol ridicat sau conta excesului de greutate beti zilnic
ceaiobtinut din fierberea a 12 g de fructe de paducel si o jumatate de frunza de lotus.6.
Fierbeti 15 fructe de paducel si adaugati la ceaiul rezultat 1.5 g fenel pisat (Ferulacommuns).
Beti zilnic dimineata in cazul herniilor intestinului subtire.7. Prajiti in tigaie fructe de paducel
pana la transformarea lor in "carbune de paducel"8. Rasniti 6-9 g de carbune de paducel.
Consumati pulberea rezultata cu apa calda caremediu natural pentru durerile abdominale date
de gastrita cronica, enterita sidizinterie.9. Fierbeti 3 g de carbuni de paducel cu 6 g fructe de
paducel uscat. Ceaiul rezultat se poate administra in cazul diareei la copii.10. Fierbeti 10 g
fructe de paducel cu 6 g de coaja uscata de portocala si beti ceaiulrezultat in cazul
indigestiilor date de consumul de carne.11. Pentru dureri postpartum sau dureri la ciclu
(dismenoree) se poate bea ceai defructe de paducel sau in combinatie cu radacina de angelica
(Angelica Chinensis).12. Vin tonic de paducel - amestecati uramatoarele ingrediente si lasati
la maceratintre 10-30 de zile: 250 g fructe de paducel uscate, 250 g fructe proaspete de
logan(Dimocarpus longan), 30 g curmale rosii chinezesti, 30 g zahar brun si 1 litru de vinde
orez (se poate folosi si vodka).13. Se beau 30 ml de vin tonic pentru inlaturarea durerilor
musculare, a durerilor cauzate de artrita, a vederii incetosate, a durerilor de mijloc si de
picioare la persoanele in varsta. (Atentie: consultati medicul de familie referitor la consumul
dealcool!).Precautii si contraindicatii - evitati consumul excesiv de remedii din fructe de
paduceldaca aveti regurgitari, hiperaciditate sau constipatie; - reactiile secundare sunt
foarterare si apar doar la extracte concentrate.

Ceai din fructe paducelProducator:

Dacia Plant
PADUCELUL - Crataegus oxyacantha, C. monogyna -
Este un arbust de cativa metri inaltime,care la sfarsitul lui aprilie - inceputul lui mai
incanta privirea cu ploaia sa de petale albe si imbie larelaxare cu aroma lui linistitoare. In
septembrie - octombrie explozia sa de fructe rosii viu colorateda un aspect sarbatoresc
dealurilor si marginilor de padure unde de obicei creste. Atat florile, cat sifructele sale sunt un
adevarat elixir in bolile cardiovasculare, motiv pentru care este una din celemai folosite plante
din Europa, unde aceste afectiuni constituie cauza numarul unu de mortalitate.Interesant este
ca nici din fructele si nici din florile paducelului, care au proprietati aproapeidentice, nu s-a
putut izola un principiu activ care sa-i poate explica actiunea terapeutica,substantele sale fiind
eficiente numai in complexul natural reprezentat de planta ca atare.Deasemenea, planta
preparata prin procedee termice (adica "ceaiul") este net inferioara ca siputere curativa
pulberii, infuziei combinate sau tincturii, forme de extractie care pastreaza multmai bine
proprietatile plantei. Iata in continuare cateva din proprietatile si aplicatiile acesteiplante:
Actiuni:
INTERN: antifebril mediu-slab, astringent mediu (mai ales fructele), calmant bun
alsistemului nervos (mai ales florile), diuretic bun, puternic echilibrant al tensiunii
arteriale,hipotensiv bland si eficient, inlatura extrasistolele de orice etiologie, mareste
activitatearespiratorie, reglator al circulatiei sangelui si a ritmului inimii, imbunatateste gradat
circulatiacerebrala, simpaticolitic (diminueaza sau inlatura efectele stimularii nervilor
adrenergici), toniccardiac puternic (in tratamentele de lunga durata), vasodilatator coronarian
puternic.EXTERN: sedativ (sub forma de bai).
Indicatii:
INTERN: - tulburari de ritm cardiac (palpitatii) - pulbere. Se indica in special
pulbereadin flori, insa efecte maxime s-au observat la utilizarea unei pulberi din flori si fructe,
in amestec.In cazul unor aritmii pregnante, cura trebuie mentinuta inca 3-4 saptamani
5
dupadisparitia completa a simptomelor neplacute. Pentru tratamente de lunga durataeste foarte
eficienta tinctura din fructe de paducel: o lingurita de patru ori pe zi,vreme de 6-12 luni. - cord
hipertonic - infuzie combinata din fructe de paducel. Seconsuma 2-3 cani pe zi. Tratamentul
dureaza minim 3 luni. - degenerari ale corduluisi scleroza coronariana la persoanele in varsta,
ischemie cardiaca (adjuvant) -infuzie combinata din fructe si flori. Se iau 3 cani pe zi in cure
de lunga durata. Incazul in care aportul masiv de lichide este contraindicat se foloseste
tinctura: 4lingurite pe zi. - adjuvant in angina pectorala - pulbere din flori si fructe. Se iau 4
lingurite pe zi, pestomacul gol, avand rol adjuvant. - arterioscleroza - pulbere. Rezultate foarte
bune se obtin princombinarea cu anghinare si patlagina in proportii egale. - hipertensiune
arteriala, tensiune arterialaoscilanta - o lingurita de pulbere din fructe si flori se ia de 4 ori pe
zi, in cure de lunga durata (6luni minim). La persoanele cu grad crescut de nervozitate, care se
confrunta cu accese de furie serecomanda mai ales florile de paducel, eventual in asociere cu
plante calmante mai puternice:sunatoare, talpa gastei. - circulatie periferica deficitara, varice
si hemoroizi - infuzie combinata. -tulburari congestive la menopauza - infuzie combinata din
fructe, 2 cani pe zi. In cazul aparitiei inperioada menopauzei a unor stari de iritabilitate
intensa, bufeuri, lipsa controlului emotional, inparalel cu infuzia se va utiliza sublingual, de 4
ori pe zi, cate o lingurita din pulbere de flori depaducel. - nevroza, nervozitate la copii si
adolescenti - infuzie combinata de flori de paducel. -adjuvant celulita, obezitate - infuzie
combinata de fructe de paducel. Se bea o cana inainte defiecare masa. - surmenaj la batrani -
pulbere de fructe si flori de paducel. Alte utilizari interne:Fructele sunt indicate in plus in
boli ale faringelui, diaree, angina, albuminurie, litiaza urinara,leucoree. S-a observat si un
efect de stimulare imunitara exercitat de fructele si florile de paducel,acestea fiind
recomandate in cura, sub forma de pulbere sau infuzie combinata, pentru intarirearezistentei
la boli infectioase.
Administrare:
Pulberea - planta se macina fin cu rasnita electrica de cafea dupa care se cerneprin sita
pentru faina alba. Se ia, de regula, o lingurita rasa de 3 ori pe zi, pe stomacul gol.Pulberea se
tine sub limba vreme de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa. Infuzia combinata(reteta
pentru obtinerea a 250 ml.)- 1-2 lingurite de pulbere de flori sau fructe de paducel se lasala
inmuiat intr-o jumatate de cana de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul
sepastreaza, iar pulberea ramasa se opareste cu o jumatate de cana de apa fierbinte 20
minute,dupa care se lasa la racit; se combina cele doua extracte; se bea inainte de masa cu un
sfert deora acest preparat. Doza - 3 cani pe zi.
Contraindicatii:
Nu se cunosc.
Observatii:
In bolile cronice, mai ales cardiace, circulatorii sau cerebrale, se fac cure indelungatecu
paducel (de la 6 luni in sus).

http://blog.plantesiceaiuri.com/2010/11/ November 18, 2010 2010 November | Totul

despre plante si ceaiuri PADUCELUL este un arbust care poate ajunge la o inaltime de 3-5 m,
spinos, cu tulpina neregulata si cu o coroana rara. Frunzele paducelului sunt rombic ovale, cu
6
lobi adanci, pe fata sunt foarte lucioase, iar pe dos sunt verde inchis. Florile sunt grupate in
buchetele albe. Fructele la maturitate sunt rosii, dar exista si o specie de paducel cu fructe
negre. Acestea din urma sunt mai gustoase decat surorile lor rosii, daca sunt consumate
proaspete . Se utilizeaza florile cu frunze sau fructele, ovoide, de 7-10 mm in diametru,
carnoase, cu 1 sau 2 samburi, in functie de specie. Compozitie chimica Florile si fructele de
paducel contin 13% procyanidine oligomerice, 1,2-2,2% flavonoide, incluzând în acestea
flavonoli şi derivaţi ai flavonelor, ca de exemplu hyperozidul, vitexinehamnozidul, rutina,
vitexina. Mai contine amine, catechine, fenoli, acizi carboxilici, purine, steroli, acizi
triterpenici, in special oleanolic, ursolic si crategolic, ulei esential care contine aldehida
anisica, taninuri de natura catehica, pectine, saruri minerale si multe alte substante active.
Fructele conţin taninuri de natură caltehică, vitaminele B1 şi C, antociani, flavonoizi, acizii:
tartric, citric, ursolic, oxalic, nicotinic, clorogenic, sorbitol, colină, acetilcolina, glucoză,
fructoză, pectine, ceară, ulei gras, substanţe minerale. In seminţe nu se gasesc substanţe
active. Prin compozitia sa formata din flavonoide si procyanidine paducelul are o actiune
inotropica care se manifesta prin efectul sau pozitiv asupra contractibilităţii musculare.
Preparatele standardizate din flori si frunze au rolul de a creste contractibilitatea celulelor
miocardului cu aprox. 150% la o concentratie de 120µg/ml. In extractele apoase paducelul are
rolul de a dilata vasele coronariene. Paducelul administrat sub forma de macerate sau extracte
fluide din planta, are o actiune cronotropica (regularitatea şi frecvenţa ritmului) inhibând
astfel aritmiile cardiace. Mai multe studii de specialitate au demonstrat ca extractele
imbogatite in flavonoide cresc fluxul sangvin semnificativ. In urma administrării preparatelor
pe bază de păducel, in cazurile de insufîcienţă cardiaca de stadiul II s-a constatat că în acelaşi
timp creşte activitatca cardiacă şi descreşte rata presiunii cardiace. Fracţiunile fenolice
împreună cu flavonoizii au acţiune antioxidantă remarcabilă. De asemenea, au fosi
demonstrate efectele sedative si diuretice. Interesant este ca nici din fructele si nici din florile
paducelului, care au proprietati aproape identice, nu s-a putut determina prin izolare un
principiu activ care sa-i poate explica actiunea terapeutica. Substantele sale sunt eficiente
numai in complexul natural reprezentat de planta ca atare. De precizat deasemenea ca planta
preparata prin procedee termice (adica “ceaiul”) este net inferioara ca si putere curativa
pulberii, infuziei combinate sau tincturii, forme de extractie care pastreaza mult mai bine
proprietatile plantei Recomandari: Este recomandat în cazurile uşoare de bradiaritmie, în
tahicardia paroxistica, hipertensiune, arterioscleroza, ca vasodilatator coronarian, ca sedativ şi
antispastic. Preparatele pe bază de Păducel se vor utiliza numai la recomandăriie medicilor, in
cazul bolnavilor cardiaci,. Atât florile cu frunze cât şi fructele de Păducel constituie unul
dintre cele mai importante MEDICAMENTE de origine vegetală. Indicatii Intern este
recomandat in urmatoarele afectiuni: - tulburari de ritm cardiac (palpitatii) – sub forma de
pulbere. Este recomandata in special pulberea din flori dar s-a observat o eficienta mai mare
in utilizarea simultana a pulberii de flori si fructe. In cazul aritmiilor pregnante, tratamentul
trebuie mentinut inca 3-4 saptamani dupa disparitia totala a simptomelor neplacute. In cazul
tratamentelor de lunga durata se poate folosi la la fel de eficient tinctura de paducel, o
lingurita de patru ori pe zi, vreme de 6-12 luni - cord hipertonic - se recomanda infuzie de ceai
combinata din fructe si flori de paducel. Se consuma 2-3 cani pe zi. Tratamentul dureaza cel
putin 3 luni. - degenerari ale cordului si scleroza coronariana la persoanele in varsta, ischemie
cardiaca (adjuvant) – infuzie de ceai combinata din fructe si flori de paducel. Se consuma 3

7
cani pe zi in tratamente de durata. Se poate folosi tinctura de paducel, in cazul in care aportul
masiv de lichide nu este indicat: 4 lingurite pe zi tinctura de paducel. - adjuvant in angina
pectorala – sub forma de pulbere din flori si fructe. Se consuma 4 lingurite pe zi, pe stomacul
gol, cu rol adjuvant. - arterioscleroza – sub forma de pulbere. Un randament mai mare il are
paducelul in combinatia cu anghinare si patlagina, in proportii egale. - hipertensiune arteriala,
tensiune arteriala oscilanta - o lingurita de pulbere din fructe si flori se ia de 4 ori pe zi, in
cure de lunga durata (6 luni cel putin). - circulatie periferica deficitara, varice si hemoroizi –
infuzie de ceai combinata. - tulburari congestive la menopauza - infuzie combinata din fructe,
2 cani pe zi. In cazul aparitiei in perioada menopauzei a unor stari de iritabilitate intensa,
bufeuri, lipsa controlului emotional, in paralel cu infuzia se va utiliza sublingual, de 4 ori pe
zi, cate o lingurita din pulbere de flori de paducel. - nevroza, nervozitate la copii si adolescenti
- infuzie combinata de flori de paducel. - adjuvant celulita, obezitate - infuzie combinata de
flori si fructe de paducel. Se bea o cana inainte de fiecare masa. - surmenaj in cazul batranilor
– sub forma de pulbere de fructe si flori de paducel. Alte utilizari interne: Fructele sunt
indicate in plus in boli ale faringelui, diaree, angina, albuminurie, litiaza urinara, leucoree. S-a
observat si un efect de stimulare imunitara exercitat de fructele si florile de paducel, acestea
fiind recomandate in cura, sub forma de pulbere sau infuzie combinata, pentru intarirea
rezistentei la boli infectioase. Administrare: Pulberea - planta se macina fin cu rasnita
electrica de cafea dupa care se cerne printr-o sita. De regula se administraza, o lingurita rasa
de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba vreme de 10-15 minute, dupa care
se inghite cu apa. Infuzia combinata (250 ml.)- 1-2 lingurite de pulbere de flori sau fructe de
paducel se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa de seara pana dimineata, cand se
filtreaza; maceratul se pastreaza, iar pulberea ramasa se opareste cu o jumatate de cana de apa
fierbinte 20 minute, dupa care se lasa la racit; se combina cele doua extracte; se bea inainte de
masa cu un sfert de ora acest preparat. Doza - 3 cani pe zi. Contraindicatii: Nu se cunosc.
Observatii: Pentru tratarea cu eficienta a bolilor cronice, mai ales cardiace, circulatorii sau
cerebrale, tratamentele cu paducel sunt de lunga durata(de la 6 luni in sus).

Paducelul planta minune in afectiunile cardiovasculare

3 noiembrie 2010
Share

Email

8
★★★★★

Paducelul este una dintre plantele folosite inca din Antichitate ca remediu eficient in
diferite afectiuni. Romanii si grecii il utilizau in tratarea bolilor de inima, ficat si contra
insomniei. In medicina chinezeasca, fructele de paducel erau intrebuintate in tratamentul
multor dezechilibre energetice. In acelasi timp, paducelul era considerat un simbol al
sperantei si rodniciei.

In scopuri terapeutice, de la paducel se folosesc florile, frunzele si fructele. Acestea

contin bioflavonoide, vitaminele B si C, acizi organici (citric, malic, tartaric, cafeic,
nicotinic), uleiuri volatile, triterpene, taninuri.

Paducelul, adjuvant in bolile cardiovasculare

Compozitia variata il face util atat in scop profilactic (mentinerea tensiunii arteriale la
valori normale, cresterea rezistentei la efort, favorizarea circulatiei la nivel central si
periferic, prevenirea accidentelor ischemice si deteriorarii psihice la persoanele in
varsta), cat si in scop terapeutic, in special in afectiunile cardiovasculare. In acest caz,
paducelul, asociat medicatiei alopate, este un ajutor de nadejde pentru prelungirea
sperantei de viata, diminuarea simptomatologiei si imbunatatirea calitatii vietii
persoanelor cardiace.

Regleaza si stabilizeaza ritmul cardiac

Paducelul este utilizat in afectiunile cardiovasculare, deoarece are actiune cardiaca tonica
si vasodilatatore, restabileste valorile normale ale tensiunii arteriale, scade nivelul
colesterolului sangvin, favorizeaza circulatia la nivelul inimii si creierului. De asemenea,
are actiune anticoagulanta, regleaza si stabilizeaza ritmul cardiac. De aceea, are efecte
benefice in caz de hiper- si hipotensiune arteriala, tensiune arteriala oscilanta, cardiopatie
ischemica, insuficienta cardiaca moderata, aritmii, nevroze cardiace, ateroscleroza,
arterita obliteranta. In caz de sechele post-infarct, paducelul este foarte eficient,
favorizand revascularizarea muschiului cardiac si stabilizand valorile tensiunii arteriale.

Simptomele specifice menopauzei pot fi reduse cu paducel

9
Alaturi de efectele terapeutice enumerate, paducelul prezinta actiune calmanta la nivelul
sistemului nervos, antidepresiva si relaxanta. Este util persoanelor cu distonii neuro-
vegetative, celor irascibile sau cu nevroze anxioase, atacuri de panica, insomnii. Ajuta la
diminuarea simptomatologiei specifice menopauzei (bufeuri, palpitatii,
hiperexcitabilitate, nervozitate, insomnie). Prezinta si actiune diuretica, favorizand
eliminarea apei in exces de la nivelul tesuturilor. Datorita continutului bogat in substante
antioxidante, frunzele si fructele stimuleaza sistemul de aparare a organismului.

Actiunea antioxidanta si vasodilatatoare prezinta efecte pozitive si in cazul

persoanelor varstnice, in mentinerea si sustinerea functiilor mentale, cresterea
capacitatii cardiace la efort si prevenirea depresiei.

Se utilizeaza sub forma de infuzie, tinctura, capsule, pulbere

 Infuzie din flori sau fructe: 1 lingurita de flori sau fructe se infuzeaza in 250 ml
de apa clocotita. Se lasa 10 minute, se strecoara, se indulceste eventual cu miere si
se bea pe parcursul unei zile. Eficienta este si infuzia combinata, obtinuta din 3
lingurite de flori de paducel puse la macerat intr-o cana de apa, de seara pana
dimineata, dupa care se filtreaza. Extractul rezultat se pune deoparte, iar planta
ramasa se infuzeaza din nou intr-o cana de apa clocotita si se lasa sa se raceasca.
Ulterior, infuzia se filtreaza, iar in final se combina cele doua extracte, obtinandu-
se un preparat folosit intern si extern. Se poate asocia si cu valeriana, roinita si
talpa-gastei, pentru potentarea efectului cardiotonic si calmant la nivel cardiac;

 Tinctura se prepara din 1 lingurita de planta si se foloseste de 3 ori pe zi, diluata

in apa;

 Capsulele contin pulbere din frunze si flori de paducel, singure sau in asociere cu
vasc, usturoi, talpa-gastei, pentru potentarea efectelor terapeutice si actiunii
antioxidante. Doza variaza in functie de varsta si afectiunile existente. Paducelul
se poate asocia in capsule si cu ulei de peste (bogat in acizi grasi polinesaturati
esentiali de tip Omega-3), cu efecte foarte bune la nivelul aparatului
cardiovascular;

 Pulbere, 1 lingurita fara varf, de 3 ori pe zi.

Curele se urmeaza sub stricta supraveghere medicala

Exista insa si cateva precautii de care trebuie tinut cont. In sarcina si in perioada de
alaptare, produsele din paducel trebuie administrate numai la recomandarea medicului. In
asociere cu medicatia cardiovasculara si anticoagulanta (tonice cardiace, hipotensoare,
beta-blocante, medicatie antiagreganta, derivati de warfarina), dozele si durata
tratamentului (care poate varia de la 1 luna pana la 3-6 luni) se stabilesc strict de catre
medicul fitoterapeut, deoarece paducelul poate potenta sau inhiba actiunea unor
medicamente utilizate in aceste boli.

10
Paducelul - eficient in afectiuni cardiace
Publicat: miercuri, 22 octombrie 2014

11
DESCRIERE, GENERALITATI
Păducelul - CRATAEGUS MONOGYNA -, denumire populară - mărăcine, gherghinar,
malai moale, mărăcine alb, mălaiul cucului, este un arbust cu calități remarcabile în tratarea
afecțiunilor cardiace, fiind denumit PLANTA INIMII. .
Păducelul este un arbust rămuros care poate ajunge la 3-4 metri înălțime, unele specii au
aspectul unui arbore, care pot ajunge la opt metri înălțime, face parte din
familia Rosaceae care cuprinde în jur de 250 de specii, care sunt răspândite pe întregul
mapamond, majoritatea cu proprietăți terapeutice.

sursă foto
La noi, cresc cinci varietăți de păducel toate cu calități tămăduitoare, este răspândit la
marginea pădurilor de foioase, pe dealuri, în tufărișuri, în livezi, pășuni, poieni, crânguri, îl
întâlnim de unul singur sau în grupuri mari.

Păducelul este un arbust rămuros, ghimpos, frunzele sunt mici, lobate, primăvara, în luna
aprilie-mai, este invadat cu numeroase floricele albe,- varietățile cu flori roz, cresc numai
cultivate, mai ales în scop ornamental -, fructele sunt niște bace mici de culoare roșie,

12
cărnoase, comestibile cu gust dulceag, acrișor - astringent caracteristic datorită conținutului
mare de vitamina C.
În scopuri terapeutice se recoltează în special florile și fructele, dar și frunzele, primăvara se
poate recolta și coaja, care se folosește proaspătă sau crudă, în medicina tradițională
preparatele din păducel se folosesc în numeroase afecțiuni, în special în - afecțiunile cardiace
și nervoase -, recoltarea se face manual, florile și frunzele se culeg la începutul înfloririi,
fructele se culeg toamna, după ce a dat bruma, uscarea se face la umbră, se păstrează în
săculeți de pânză, sau în pungi de hârtie în locuri uscate și aerisite.
PRINCIPII ACTIVE
Toate părțile păducelului conțin principii active - derivați flavonici, steroli, colina, acizi
organici - malic, nicotinic - vitamina B2 -, oleanolic, cafeic -, uleiuri volatile, glucozide,
leonurina, acid triterpenic - cu o mare importanta medicinală -, toate aceste componente au
efecte de liniștire a inimii, asemănătoare cu cele ale valerianei.
Fructele de păducel, au în compoziție vitamine C, grupul vitaminic B, flavonoide, acizi,
uleiuri esențiale, pigmenți care protejează inima, taninuri, zaharuri.

sursă foto
PREPARATE, RECOMANDARI
Preparatele din păducel sub formă de - ceai, pulbere, tinctură, au - acțiune vasodilatatoare -
acțiune calmantă și sedativă se utilizează în toate tipurile de afecțiuni cardiace - în palpitații,-
aritmii,- în angină pectorală,- insuficiență coronariana, - în ateroscleroză,- în nevroză
cardiacă,- în hipertensiune și hipotensiune, pentru ca reglează tensiunea.
Ceaiul de păducel - o linguriță de fructe uscate și mărunțite, la o cană de apă clocotită, se
lasă la infuzat 15 minute, se filtrează, se pot bea doua căni de ceai pe zi - este eficient în
angina pectorală, combate migrena, reglează tensiunea arterială, combate insomnia.
Pulberea de păducel - se obține din fructele foarte uscate, care se macină fin, pulberea
obținută trebuie consumată în două săptămâni, pentru că, peste această perioadă, preparatul își
pierde calitățile terapeutice, se ia cate o linguriță de pulbere de două ori pe zi - eficientă în
cardiopatie ischemică, angină pectorală, ateroscleroză, în stres, emotivitate excesivă,
anxietate.
Tinctura de păducel - se prepară din flori și frunze, proaspăt recoltate, mărunțite, peste care
se pune alcool alimentar de 70 de grade, se lasă la macerat 90 de zile, se agită zilnic, se
filtrează și se păstrează la rece, în sticluțe de culoare închisă, se iau câte 25- 30 de picături, de

13
trei ori pe zi, diluate în ceai,- combate tahicardia și palpitațiile, reglează tensiunea arterială,
angina pectorală, ateroscleroză.

sursă foto
Informațiile din acest site sunt în scop informativ și educativ, ele nu înlocuiesc tratamentul și
indicațiile medicului specialist.

14
Paducel, Gherghinar (Eng: Hawthorn, Mayflower): Crataegus laevigata, Crataegus monogyna

Genul Crataegus cuprinde circa 280 de specii răspândite în toată lumea, majoritatea cu
proprietăţi medicinale, dintre care în România se găsesc cinci specii, cu denumirile populare
de ”păducel”, ”gherghin” sau ”gherghinar” (de unde a foat derivată și denumirea de
”gherghine”, atribuită fructelor), ”mărăcine alb”, ”mălăeţ” şi ”mălaiul cucului”.
In consecinta, denumirea de ”păducel” este atribuită mai multor specii de arbuști cu fructe
comestibile și medicinale, aparținând genului Crataegus (familia Rosaceae), originari din
regiunile nordic-temperate ale Europei, Asiei și Americii de Sud. Cele mai comune specii
sunt Crataegus monogyna și Crataegus laevigata.
La noi în țară păducelul crește mai mult în sudul şi estul ţării, din zona de câmpie până în
zonele submontane, în liziere, crânguri, tufărişuri, poieni, la periferia pădurilor şi pe versanţii
însoriţi.
Player video

00:00
00:12
Ca aspect, păducelul se dezvoltă sub formă de arbuști sau arbori de mici dimensiuni, cu
inaltimi cuprinse între 5 și 15 m, cu scoarță de culoare gri și ramuri țepoase. Spinii sunt
ascuțiți, cu o lungime de 3-5 cm și cresc atât pe ramuri, cât și pe trunchi.
Frunzele sunt dispuse în spirale pe vlăstarii tineri și în mănunchiuri pe ramurile adulte și
ghimpoase. Frunzele celor mai multe specii de păducel sunt lobate sau cu marginile adânc
serate, de un verde închis și intens, oarecum variabile ca formă, în funcție de specie.
Florile hermafrodite, polenizate de către insecte, apar primăvara târziu (mai – iunie), dispuse
în corimbe (conținând 5-15 flori) și, în funcție de specie sau subspecie, pot fi albe, roz-
roșiatice, simple sau bătute. Ele au câte 5 petale, numeroase stamine și sunt ușor parfumate.
Parfumul florilor se datorează conținutului de ulei eteric bogat în aldehidă anisică, având o
acţiune sedativ-cardiacă, asemănătoare valerianei.
Fructele sunt de tip poamă, mici, de cca 1 cm diametru, semănând cu niște mere miniaturale și
sunt comestibile. Fructul poate conține un singur sâmbure (la C. monogyna) sau până la 5
semințe dure, lipite una de alta, astfel încât, atunci când sunt mâncate, senzația este similară
cu cea pe care o ai atunci când mănânci un fruct cu un singur sâmbure.
Când sunt perfect coapte au culoarea roșie, sunt rotunde sau ușor ovale și le găsim grupate în
mănunchiuri. Sunt cărnoase și pulpa are o textură delicată. Fructele sunt consumate de către
animalele sălbatice și de către păsări care, ulterior dispersează semințele, contribuind astfel la
răspândirea arbustului.
Păducelul este un arbust deosebit de rezistent, putând fi plantat și în soare direct, dar și la
semi-umbră. Preferă solurile revene, dar rezistă și secetei. Se adaptează pe toate tipurile de
sol, inclusiv în cele cleioase, sărăturoase, sărace în nutrienți. Se adaptează oricărui fel de Ph –
acid, alcalin (bazic) sau neutru și rezistă în zonele urbane poluate. Îi pot fi efectuate tunderi de
întreținere și se regenerează chiar dacă este tuns de la bază. Rezistă până la -18° C sau chiar
mai puțin.
In spațiul intra-carpatic, păducelul este cunoscut încă de pe vremea dacilor, care foloseau
fructele sale ca remediu pentru bolile de inimă și ficat, tradiția folosirii acestei plante de leac
în medicina homeopată păstrându-se până în zilele noastre, când este utilizat pentru tratarea
afecțiunilor cardiace, nervoase și în unele dereglări metabolice datorate pubertății sau
menopauzei.

15
El a fost cunoscut și de către greci și romani, fiind menționat de medici celebrii ai Antichității,
precum Dioscorides, care a atribuit speciei cunoscute astăzi ca ”Laevigata”, numele de
„Oxuakantha” (preluat ulterior de Carl Linnaeus sub forma de ”C. oxyacantha”, denumire
veche ce nu mai este utilizată astăzi de către botaniști), Galenus, Paracelsus (care a introdus în
elixirele de leac inclusiv frunzele și florile de gherghin) etc.
Numele genului (Crataegus) a fost acordat de către Carl Linneaus, dar originea termenului
este controversată. Într-una dintre variante, se face referire la termenul ”krátaios”, denumire
sub care arbustul a fost menționat de Discorides, în primul secol al erei noastre și despre care
se crede că a fost derivat din cuvântul ”krátys” (dur, solid), făcând astfel referire la duritatea
lemnului.
O variantă explicativă alternativă sugerează ca origine cuvântul ”kratos”, însemnând
”dintotdeauna” (care a fost aici dintotdeauna). În secolul al treilea, Theophrast – unul dintre
discipolii lui Aristotel, l-a denumit ”kunosbatos”, motiv pentru care, ulterior, în perioada
medievală, în majoritatea tratatelor medicinale a fost menționat sub denumirea ”Cynosbatus
Theophrasti”. Numele celor mai cunoscute două specii sunt ”monogyna”, derivat din
”monostylous” (însemnând ”cu o singură sămânță”) și ”laevigata” (însemnând ”neted”).
Păducelul este adesea folosit ca plantă ornamentală, mai ales C. laevigata și hibrizii săi, care
au o înflorire spectaculoasă, bogată, cu flori bătute dispuse în buchete dense, în culori care pot
varia de la roz deschis, roz intens și chiar roșu, în general combinate cu alb. Datorită portului
frumos, a frunzelor aspectoase și a lăstăririi puternice este adeseori folosit pentru crearea
gardurilor vii. În plus, datorită spinilor săi, este utilizat și ca gard de protecție. Lemnul de
păducel mai este folosit ca lemn de foc, având o putere calorică mare și făcând puțin fum.
În scop ornamental, au fost creați mai mulți hibrizi, dintre care, cel mai cunoscut este C. x
media (obținut prin încrucișarea speciilor C. monogyna și C. laevigata), cu varietatea Paul’
Scarlet (cu flori duble, de un roz intens spre roșu). Puieții de păducel pot fi folosiți ca portaltoi
pentru moșmoni și peri sau pot fi transformați în bonsai.

16
17
18
Fructele de păducel pot fi consumate crude, având un gust asemănător merelor răscoapte, ușor
astringente (datorită conținutului mare de vitamina C) dar, cel mai adesea sunt folosite pentru
prepararea gemurilor, dulcețurilor, siropurilor, jeleurilor. Ele se recoltează toamna, după
căderea brumei, când sunt bine coapte şi au culoarea roşie şi gustul dulceag. Fructele de
păducel sunt folosite în unele regiuni ale lumii pentru prepararea vinului (vinul de păducel)
sau pentru aromatizarea coniacului.
De asemenea, fructele pot fi uscate, măcinate și amestecate cu făină, pentru a conferi un plus
de aromă aluaturilor pentru pâine și prăjituri. Pudra rezultată din fructele uscate și măcinate
poate fi folosită ca substitut de cafea, iar frunzele – ca substitut de ceai verde. Lăstarii tineri,
cu o aromă asemănătoare nucilor, pot fi adăugate, crude, în salate. Florile sunt utilizate în
prepararea ceaiurilor, siropurilor, dulcețurilor.
În Iran fructele de păducel (Crataegus azarolus) sunt cunoscute sub denumirea de ”zalzalak”
și sunt frecvent consumate crude, ca gustare între mese. În Mexic (Crataegus mexicana) sunt

19
cunoscute sub denumirea de ”tejocotes” și sunt mâncate crude sau sub formă de gem, pe
timpul iernii.
Mai sunt folosite pentru prepararea -ului (în combinație cu alte fructe) și a unor bomboane
foarte populare acolo, numite ”rielitos”, obținute dintr-un amestec de pastă din gherghine,
zahăr și chili. În China, aceste fructe sunt folosite pentru obținerea a numeroase preparate,
inclusiv a fulgilor de păducel și a desertului tradițional numit ”tanghulu” (fructe de păducel
glasate).
Păducelul este intens folosit în medicină, pentru a trata afecțiunile cardio-vasculare, în special
angina, deoarece facilitează circulația sanguină și normalizează pulsul. Efectele sale benefice
se datorează flavonoidelor pe care le conțin, cu puternic efect antioxidant, motiv pentru care
previn și reduc degradarea vaselor de sânge.
Cel mai frecvent se consumă sub formă de ceai sau tinctură, adeseori combinat cu preparate
din ginko biloba, pentru îmbunătățirea memoriei și irigării sanguine a creierului. Scoarța are
efecte astringente și era folosită pe timpuri pentru tratarea malariei și altor afecțiuni
febrile.Frunzele și florile se culeg împreună, primăvara, de pe lăstarii sau ramurile tinere, care
se rup cu totul și se pun la uscat. Fructele se pot folosi atât crude, cât și uscate.

20
21
Extracţia fructelor de Păducel:
Probele de fructe de păducel cu m=10g fiecare, colectate în împrejurimile raionului
Ialoveni satul Sociteni în luna octombrie 2013 au fost extrase iniţial cu eter de petrol
(EP, 1x10ml), timp de 24h, la temperatura cameri extractele eterice au fost unite,
filtrate şi concentrate în vid pînă la uscat sa obţinut fracţii (1-3) ce conţin ceruri
vegetale şi grăsimi cu masele: m
1
=11 mg, m
2
=8 mg, m
3
=7 mg.
În continuarie probele (1-3) au fost extrase cu alcool, fierbinte 1x10 ml timp de 24h,
extractele alcoolice au fost unite, filtrare şi concentrate pînă la uscat.Sa obţinut
extractele (1-3), cu m
1
=627mg, m
2
=717mg, m
3
=652mg, cu nuanţă albă-roşiatică ce
conţine acizii oleanolic (AO) şi ursolic (AU). Aceste probe în continuare au fost
supuse analizei HPLC la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare prin Tehnologii
Criogenice şi Izotopice (Râmnicul Vâlcea, România). Rezultatele sunt reprezentate în
Tabelul 1.
36

22